9,963 matches
-
care-o simțise în buricele degetelor, căutase găletușa de serviciu și pomise cu ea de la un radiator la altul, pentru a scoate aerul de pe conducta. Ca să-mi găsesc și eu ceva de lucru, m-am ridicat de pe scaun și-am apăsat butonul televizorului. §i, cu toate că eram familiarizat cu scene ca acelea care invadaseră de îndată ecranul, de astă dată mi s-a părut că amploarea lor depășește cu mult măsură obi§nuita. Înțesata de lume, Piafa Victoriei dădea iarăși în clocot
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
data în grija lui Ioska, pistolarul din zilele lui decembrie de pe balconul și din măruntaiele Comitetului Central, apărut de cine știe unde, cu automatul pe după gât, si devenit unul din simbolurile revoluției. El își câștigase locul pe langă noii stăpâni ai României, apăsând pe trăgaci ori de câte ori viața acestora păruse a fi amenințată și își sporise faima prin uciderea cu sânge rece a zeci din cei pe care-i considerase suspecfi; printre ei, si mai mulfi ofi-teri ai armatei române care avuseseră neșansa de
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
Alfred, care vopsea pe Mariahilfer pene pentru pălării, tata-mare stătea la fereastra compartimentului de vagon-lit și privea casele care se înălțau din ce în ce și ale căror fațade sclipeau ca marmura când trenul a intrat în București. Fumul locomotivei apăsat în jos de acoperișul gării plutea ca niște zdrențe de ceață prin fața ferestrei, intrând până în vagon cu un miros de gudron. Pe peron apărură călători răzleți și pe- rechi desprinse din norul de fum, și grupuri în haine orientale, o
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
muri. Gulerul rochiței albe, care probabil era de dantelă, degetele care se sprijină pe umărul ei. Un bărbat a adus aparatul de fotografiat pe un trepied până în acel colț al grădinii, și-a acoperit capul cu o pânză neagră, a apăsat pe buton. Este singurul lucru care nu apare în portret, singurul lucru despre care nu știu cum a fost. I-a încadrat pe clienți, le-a cerut - Stați așa, nu mișcați probabil că i-a așezat de câteva ori în cadru, a
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
ajuns. Proza care dă noul titlu al cărții conține implicit și o poetică a scrisului lui Dan Lungu: „Realitatea i se păru un păianjen uriaș, cu picioare înalte și fragile, segmentate, călcând strâmb pentru a merge drept. Realitatea devenise grea, apăsând parcă asupra minții. Un elefant pe catalige, un elefant cu picioare de păuanjen. Picioare gata să cedeze, rezistând spre mirarea tuturor, grație acelor încheieturi fragile, deosebit de mobile, numite amănunte. Pânze de păianjen, picioare fragile, asta era lumea.” (p. 53) Ochiul
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
șir, impunându-și acest ascetism în numele pasiunii pentru artă și al unei vocații resimțite și pe care nu vrea să o trădeze. Celălalt protagonist al rememorărilor, Șerban Strava, este din altă generație decât Tin, trecut de mijlocul vieții, un om apăsat de amintirea eșecurilor, a erorilor comise, a loviturilor piezișe primite de la oameni crezuți integri și pe a căror prietenie se bizuise. Juristul cu strălucite rezultate la absolvirea facultății crezuse că va putea pune în aplicare ceea ce învățase, acționând pentru respectarea
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
nobilă „complicitate”, în ciuda deosebirilor de nuanță, în comunitatea unor replici la nenumăratele imposturi și turpitudini ale perioadei ceaușiste, cu o evoluție tot mai sumbră. Circumstanța că, azi, N. Manolescu se vrea întrucîtva mai detașat de „polul” reprezentat de Europa liberă, apăsînd pe pedala „mediatorului”, ce are în vedere recuperări, concilieri, echilibrări, spre a atenua unele dramatice rupturi și surpări, nu schimbă esența situației. Autorul Istoriei critice a literaturii române rămîne pe același continent al „liberalismului metodei eseistice” ca și al opțiunii
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
a face. O manifestare a acestui fenomen se constată în jargonul informatic actual, în care frazeologia, producerea de locuțiuni, constituie o soluție alternativă la împrumutarea și adaptarea verbelor din engleză. De exemplu, verbul englezesc to click (cu sensul specializat „a apăsa unul dintre butoanele mouse-ului, sau ale unei piese echivalente, pentru a activa un cursor pe ecran”), devine în română a clica (prin normală adaptare la conjugarea I) sau (în registru familiar-glumeț) a clicăi (de conjugarea a IV-a); alături de aceste
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
a văzut, de Crăciun și Revelion, că blocarea la mantinelă a singurilor oameni din opoziție despre care s-a auzit după 2000, Băsescu și Stolojan, s-a desfășurat la perfecție. Abia dacă l-am întrezărit pe primarul general al Bucureștiului apăsând pe-un comutator ce aprindea luminile pe Magheru. Despre Stolojan — parc-ar fi fost plecat nu doar din țară, ci chiar de pe planetă! În schimb, atacul violent asupra creierelor n-a prididit nici o clipă. Programele de televizor sunt concepute după
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
pas, aduc prezența Ameliei Pavel mai aproape de spațiul literaturii, de acela în care înstrumentele criticului și ale istoricului, fără a fi cu totul abandonate, sunt lăsate să respire mai relaxat și chiar să se plimbe nestingherite prin locuri îndepărtate și apăsate de o vagă melancolie. Mai mult decît în cărțile de specialitate, în textele memorialistice poate fi lesne observată solida formație umanistă a autoarei și largul orizont cultural în care s-a construit personalitatea cercetătorilor din generația din care și ea
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
trebui să spun decât: „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!” Însă după ce, în sinea-mi, i-am iertat pe loc, demonul dialectic a năvălit cu întrebarea insidioasă: „Dar dacă știu?” Într-adevăr: dar dacă acești domni știu la perfecție să apese clapele a ceva ce noi credem că e pian, dar în realitate e o mașinărie infernală?! Înțeleg obligația unor organizații cum e și „Centrul de Monitorizare și Combatere a Antisemitismului în România” (MCA Romania) de-a face, periodic, rapoarte pentru
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
cu o vehemență eminesciană împotriva „răilor” și „famenilor” zilelor noastre care n-au șovăit a infesta un răstimp ce părea rezervat purificării. Iluziei spulberate îi răspunde deziluzia incandescentă: „Poeme pentru femeile cu pubisul năpîrlit/ fericite însă că pot să-și apese piciorul gros/ pe tîmpla celui gata să-și dea suflarea?/ poeme pentru preotul care scheaună/ lîngă biserica dărîmată de el însuși/ sau poeme dedicate canibalului păros/ care-și clatină bărbăția pe cărțile Universității? Lirism pentru cine? pentru borfașul/ transformat în
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
nivelul sălbăticiunilor conduse de instinctul de pradă. Când am citit povestirile vânătorești ale lui Hemingway, am fost, instinctiv, de partea celor percepuți ca lași, a "dilematicilor" ce riscau să fie uciși de animale, înainte de-a se hotărî ei să apese pe trăgaci. Accept, așadar, existența tuturor acestor meserii, dar numai ca parte a sistemului de "anticorpi" secretați de orice societate normală. Dacă văd necesitatea vânătorului ca "sanitar" pus să vegheze la echilibrul ecologic, la sănătatea speciei și la protejarea comunităților
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
sau ca o fatalitate, cu detașare, luat ca un elan ce se va dezumfla de la sine, din plictiseală, prin exces și saturare? Și totuși, vorba rebelului optzecist Aurel Dumitrașcu, care e mort, săracu': " Dar câtă mutilare de aici!" Nimic surprinzător, apasă pe accelerație, în concluzie, d-na Ursache, "Nina Cassian este o protocronă a generației erotomane, iar Memoria ca zestre nu-i decât un Băgău al anilor '50-'60-'70-�80". Și lumea citește într-o veselie, ca anesteziată/ hipnotizată, cu
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
pe bancă în fața blocului și care, la o adică, i-ar turna președintelui o sticlă cu cerneală în cap are și legături cu lumea interlopă internațională. Astfel de conexiuni sunt stabilite de oameni cu bani. Adică de oameni foarte vizibili. Apăsând pe accelerator mai mult decât era necesar, dl Timofte a căzut într-o plasă pe care-o credea de mare subtilitate, dar care e, de fapt, de-o imensă grosolănie. Mă mir (a câta oară?) că după șirul de minciuni
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
cei cincisprezece protagoniști ai cărții lui Robert Șerban nu seamănă cu celălalt, fiecare confesiune are doza ei de relevanță, din fiecare este ceva de învățat. Categoric autorul are stofă de reporter, el știe care sînt butoanele pe care trebuie să apese pentru a capta interesul publicului și pentru a transforma fiecare nouă prezență din studio într-un eveniment mediatic și, de ce nu, cultural. Nu tot ce trece "pe sticlă" merge însă și într-o carte. Volumul cuprinde multe elemente firești în
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
când pe Griboedov, alături de puzderie de conți și contese, baroni și baronese, ambasadori din Răsărit sau din Apus, vizitatori din diverse epoci ale muzeului, inclusiv contemporani, ba îl recunoști chiar și pe actualul director, împovărat de imensa responsabilitate ce-i apasă umerii. E un fel de vârtej postmodern al tuturor vârstelor muzeului-reședință imperială, alimentat de două fluvii distincte: cel al actanților propriu-ziși și cel al publicului mai mult sau mai puțin avizat. Dintre aceștia se distinge unul doct, ce întruchipează Europa
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
prezență determinată dar și ca posibilă metaforă a feminității însăși. Chiar și acolo unde chipul feminin nu apare explicit, el este subînțeles în chiar natura imaginii și a materialelor, în registrul cromatic și în logica interioară a discursului. Femeia solitară, apăsată de vagi melancolii, femeia multiplicată care-și caută febril o identitate, femeia astrală și rece sau cea animată subtil de nostalgia cuplului, femeia angelică și femeia demonică sînt, de fapt, ipostazele unei aspirații unice către o lume a absolutului feminin
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
demnitatea ucrainienilor. S-a văzut și în episodul Bîstroe, când iarăși ne-am dovedit, în linia supușeniei iliesciene, niște lași de ultimă speță. Probabil că ucrainienii simțeau că au de-a face cu niște cârpe, și n-au ezitat să apese până la refuz pedala abuzului. Partea cu adevărat sinistră a tărășeniei e că indivizii care ne cereau să nu devenim o Ucraină deveneau ei înșiși susținătorii unei Ucraine abuzive și dictatoriale, condusă tocmai de mâinile de fier ale comunisto-kaghebiștilor. Ucraina aici
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
din retorica virilă a baladistului din Cercul de la Sibiu, Radu Stanca ("Răcoros, orașul mă cuprinde-n brațe/ Ca o absolventă de liceu stil vechi,/ Brusc îmi crește barba, mi-am lăsat mustață/ Și cercei îmi spînzur, vérgini, din urechi.// Mă apasă doruri felurite foarte/ De pe banca școlii, cînd eram boem,/ Cînd mîncam pe pîine dragoste și moarte/ Și fiece clipă devenea poem." - p. 34). Și exmplele ar putea continua, de la Eminescu, pînă la Șerban Foarță. Cristian Bădiliță nu este, așa cum s-
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
un gol. (Drumul a fost prea lung.) Cu efort, îmi repetam: e timpul, deja e timpul, cuțitul e rabatabil, scoate cuțitul... Iar Ciubik, luîndu-mi-o înainte, verifica reportofonul (grijuliu, a făcut în primul rînd o ascultare). Amîndoi ne pregăteam. El a apăsat încet butonul de derulare înainte-înapoi. N-a pornit aparatul, n-avea rost să strice banda degeaba. Dar a verificat dacă funcționează. Înainte-înapoi. Nu s-a blocat, nu s-a stricat ceva cînd am mers prin curțile întunecate, cînd am rătăcit
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
titlul de campioană să se întoarcă la Craiova! Era atât de tragic-convingător, încât l-am și văzut în închipuire pe Creator, înduioșat și receptiv la o asemenea doleanță, lăsând la o parte vizionarea documentarului de pe Discovery privitor la originea omului, apăsând pe butonul interfonului și întrebând: -Poarta Unu? Petre, trimite-l pe Iscarioteanu de la Serviciul "Blaturi" la mine - urgent! Adică, nu: spune-i că l-am rugat să pună la cale niște blaturi, că el se pricepe la chestii de astea
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
fost prizonier (de conștiință), "eliberat cu forța de o revoluție pe care nu o mai aștepta", un "supraviețuitor buimac" al unor timpuri în care purtase "povara deziluzionării și scepticismului induse ca un drog puternic". Tot ce vine din trecut îl apasă pe fostul prizonier și omenește altfel nici nu se putea. Tocmai de aceea, luându-se ca reper pe sine, propria-i experiență, este atât de contrariat de performanțele altora în materie de schimbare, uluit de acele prea iuți prefaceri de
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
morții, și ale cărui semințe și rășină se foloseau în compoziția drogurilor imortalității, nu este deloc întâmplător ales de poetă pentru a colinda amintirea fiului, cu dicțiunea maicii oierului ucis din "Miorița": Nimeni vine, stă la masă/ Umbre de păuni apasă/ Peste chipul lui frumos/ De aur, de abanos/ De plop și de iarbă verde/ Legănată, să-l dezmierde/ Chip de rouă și de stea/ Născută Dumineca/ De măr și de chiparos/ De sunet și cu miros/ De gutui galbene, coapte
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
avea cu ea un reportofon, model destul de primitiv, nu ușor de manevrat. Stînd la un birou, Țîța nu-și pierdea timpul, transcria un fragment de interviu: cu o mînă, singura pe care o mai putea folosi (cealaltă, umflată, o durea) apasă pe Start, lasă cîteva secunde, apasă pe Stop. Apoi, cu aceeași mîna, transcria pe hîrtie fragmentul auzit. Totul mergea destul de repede, nu avea nevoie să se întoarcă, poate ca si ținea minte ce discutase. Oricine a transcris interviuri știe că
Interlocutoarea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12773_a_14098]