156 matches
-
anecdota cu sinuciderea. Un amic se prezintă la Max. "Vreau să mă sinucid, împrumută-mi un instrument." "Vrei să te sinucizi? Întrebă banal Hangerliu. Interesant! Cu ce?" "Cu ce-o fi, cuțit de vînătoare..." "Fi donc! Cuțit de vînătoare! Numai apașii uzează de cuțite." "O armă de foc, revolver." "Exclus, te descalifici, revolverul e arma predilectă de autoexterminare a gradelor inferioare." "Atunci ce?" "Pușcă de vânătoare. O rezemi așa de piept, și poc! E delicios." Și Hangerliu îi prezintă armele sale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
căpetenie pe Jack, un bandit în plină bărbăție, care se dovedise a nu fi cunoscut femeia până atunci. Jack avea repulsie de femeie și de dragoste în general, era virgin ca un ascet, un adevărat călugăr devotat unei comunități de apași. Banda avea legislația și ceremonialul său, credea, într-un cuvânt, într-o religie neagră, și scena de debut era impresionantă (în concepția regiei). Scena făcea un corp unic cu sala, care era decorată ca o vastă pivniță cu pereți de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din personalul teatrului, în toiul reprezentației, că numărul cagularzilor sporise cu doi față de ziua anterioară. Urmă actul în care Jack venea cu perechea capturată. Soțul era expediat, rămânea banditul cu femeia. Aceasta îmbrățișa pe Jack, care o respingea în stil apaș: . - Nu-ți plac, se mira femeia, iată un lucru inedit pentrumine. Totdeauna am avut impresia că bandiții sunt fascinați de femeile de lume. Nu sunt frumoasă? . - Un altul în locul meu ar spune că ești superbă. . - De ce un altul? . - Fiindcă pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
opt ani. Aleargă ca o zvârlugă de la un scrânciob la altul. Până nu le încearcă pe toate, nu se lasă. Doar când îl răzbește foamea... La vreo două mii de kilometri un altul, deși blond și cu ochi albaștri e un apaș veritabil, mascat pe față, cu arcul și tolba de săgeți pe spate. El, înarmat până în dinți în mijlocul munților Schwarzwald, chiar acolo unde izvorăște Dunărea, se luptă cu invadatorii și întotdeauna el iese învingător. Deși are doar șapte ani, vechii goți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un "adevărat" șef caracterizează majoritatea societăților indiene. Cronicarii secolului al XVI-lea vorbesc despre indieni care trăiesc "fără lege, fără credință, fără rege" pentru ei, culmea barbariei. Pierre Clastres ne reamintește ce i s-a întîmplat lui Geronimo, celebru șef apaș: cînd, după o strălucită izbîndă asupra armatei mexicane, pe baza prestigiului dobîndit, a vrut să continue războiul, făcînd din triburile care-l aleseseră drept șef un instrument personal, propriul său popor l-a părăsit 49. Dubla dorință de care vorbim
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Aceștia au activat pe raza orașului până la sfârșitul lunii februarie a anului următor, atunci când, grație raziilor întreprinse de angajații Poliției Bacău, „hoții au fost, în sfârșit, descoperiți și arestați”. Portretizările huliganilor, surprind un anumit tip de resemnare în fața acestei situații: „(...) apași ascunși de lumina zilei în bârloagele mahalalelor, începând a porni după pradă de îndată ce înserează și izbutind adesea, prin îndeletnicirea lor mizerabilă, să aducă actul la sfârșit favorabil, jefuind și sădind întristarea în sufletele celor năpăstuiți”. Paleta obiectelor ce suscitau atenția
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
al știrului gustos din acele vremuri de frumoasă aducere aminte, tot mâncând și mâncând borș cu știr (după rețeta de mai sus) s-a subțiat de tot și acum se plimbă, de ceva ani prin veșnicile câmpii de vânătoare ale apașilor și comanșilor, ce-or mai fi mâncând și ei pe acolo că doar nu bizoni, o fi și pe acolo criză economică mondială. Tot pe atunci, în anii copilăriei noastre, când răceam și ne apuca câte o tusă măgărească 'ntâia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și un serial TV pe săptămână. Și doar o emisiune de varietăți ("Cu mască, fără mască"). Filmele, în oraș, se schimbau la o lună o dată. Cine n-a văzut "Comoara din lacul de argint", în care Pierre Brice făcea pe apașul? Toată națiunea vedea și comenta a doua zi aceleași spectacole. Cum să-ți închipui lumea fără Anthony Quinn? Ce-ar fi fost fotbalul fără Mopsul (Florea Dumitrache), sau fără Gerd Miiller? Muzica fără Aurelian Andreescu? Idolii erau pe atunci idoli
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dacă va reuși să convingă pe cineva. Mă duc la teatrul lui Ionescu. Eu Bă, Azi am văzut La Cantatrice chauve și La Leçon la Huchette; o baracă ordinară În cel mai rău famat cartier al Parisului: numai greci, balcanici, apași, curve cu respect. Un fost garaj, unde Încap maximum 50 de persoane Înghesuite de să n-arunci un ac. Le-a rupt botul nea Jenică, vine lumea ca la urs, tot timpul e plin. Actorii nu fac doi bani, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
peste care-a dat, fără ca ei, oamenii Ecuatorului, s-o știe, norocul de-a descoperi o licoare căreia o să i se închine, rînd pe rînd, epocă după epocă, toți zeii civilizației. Venerată ca un fel de drog de mayași, de apași, ale căror divinități de neînțeles stau, pe tronurile lor de piatră, cu vasele lor sacre dinainte, în muzeu, ciocolata, întîi lichidă, caldă, ajunge semnul după care se recunosc întîlnirile din înalta societate. Tîrziu, și cu greu, se servește în baruri
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
în mintea mea, mângâindu-mi imaginația: mameloanele mici și rotunde, bucata dreptunghiulară de țesătură din jurul bazinului (decupată-n lateral, gen crăpătura unei fuste lungi), buzele întredeschise și, mai ales, pletele negre, incandescente, desfăcute pe carnea albă a spatelui. Călărețul meu apaș, pe nume Loup-Noir, lua înfățișarea unei femei; când închideam noaptea ochii, o tensiune surdă îmi cuprindea simțurile, făcându-le să tresară de nerăbdare. Întâlnirea părea inevitabilă: ea avea să se producă mulți ani mai târziu, sub forma unei obsesii calme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
au citit nominalizările pentru cel mai bun actor (Marlon Brando, Peter O'Toole, Michael Caine etc.). Când a fost anunțat câștigătorul, Marlon Brando pentru rolul Vito Corleone din Nașul, pe scenă a urcat o frumoasă tânără îmbrăcată în costum tradițional apaș, trimisă de actor să refuze Oscar-ul și să exprime un protest în legătură cu felul cum sunt reprezentați indienii americani în filmele produse la Hollywood. De atunci, într-o lume în care academiile de tot felul au proliferat, importanta Academy of
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
moștenirea culturală a narațiunilor orale ale strămoșilor săi, dar și-a exersat și talentul de artist plastic. Părinții s-au mutat în Arizona când fiul lor avea nouă ani, ceea ce i-a permis viitorului scriitor să cunoască și culturile indienilor apași, pueblo, navajo. Ceva mai târziu, adolescentul Navarre Scott a ajuns cu familia în New Mexico, din nou într-un mediu amerindian pueblo. Și-a luat licența în literatură la University of New Mexico în 1958, după care și-a continuat
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
exemplar la Brașov. Am parcurs cu atenție materialul documentar și astăzi vă pot spune că am o imagine clară asupra bogăției lui. Totuși, pentru a fi complet, consider că ar fi nevoie de încă 4 fotografii și anume: după bustul „Apașului” și după cele 2 opere de pe perete (portretul și pictura cu casa din Brașov). În fine, lucrul cel mai important, o fotografie a dv., singură, pentru a o insera la începutul Monografiei. În materialul pe care-l am, sunteți fotografiată în
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
întinse, mai să cadă de pe schelă. Pe acoperiș, un muncitor întins pe burtă întreabă rupt de curiozitate: - Ce-i, bă, ce-i?! Ce-ați văzut?! Băieții îi răspund cu fluierături admirative. Facem un pas în lateral. Călăuza celor trei tipi - apașii sau comanșii care pășesc aproape pe vârfuri, încercând să nu facă nici cel mai mic zgomot - e o femeie cu o fustiță lungă de vreo două palme. Nu din aia de stofă, țeapănă. Ci una cu volănașe. La fiecare pas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
fost alese de Dvs. Alătur și o fotografie a mea (de pe pașaportul din 1937) singură, așa după cum vă trebuie . Vă rog să-mi răspundeți dacă toate acestea corespund celor necesare. Peste câteva zile voi trimete Încă 2 fotografii: ale bustului (Apașul) și al celei de a 3-a diplome a mea din șc. primară - clasa IV din București. Am o Întârziere, fiindcă bustul nu-l puteam duce la fotograful care mi-a lucrat pe cele multe. L-am fotografiat acasă cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
autorizat, legal; cu toc și creion; astfel că acest toc cuprinde 4 lucruri. Nu știu dacă și acesta var folosi (...). Vă rog foarte mult să-mi răspundeți, deoarece acestea, le-aș putea trimite prin pachet. Cu plăcere vă dau și „Apașul” (bust În ipsos patinat, n.n.), dar el este mai greu de trimis. Din partea fam. colonel Ciuntu aceleași afectuoase salutări. Primiți din partea mea și a soțului, distinse salutări. M. Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”19 aug.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
se accentuează tot mai mult, Încât ar trebui să mă grăbesc să vin. Vremea Însă nu ne iartă, tot mai rece și mai ploioasă. Apoi drumul mi se pare lung! Promisiunea fostei mele eleve se menține (...). Nu știu cum ar ajunge bustul „Apașul”, dar mai bine zis „Muncitorul” acolo? Aștept sugestii și de la D-voastră (...). Vreau să măresc fotografia bunicului meu (Johann Singer, n.n.) și să fac un mic panou, să existe și el printre cei cari au dat o mână de ajutor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Dacă ceva nu e necesar, vă rog a mi le Înapoia. Mă bucur că voi ceti Monografia D-lui Ciurea , atunci când va fi gata. Eu o voi restitui imediat, după ce voi ceti-o. Cât privește capul În gips al „Muncitorului” („Apașul”, n.n.), va fi o Întârziere din cauza transportului. Ca Încheiere, vă rog să transmiteți fam. Ciurea multă sănătate și viață lungă, iar Dvs. cele mai frumoase urări de bine. Familia Ciuntu, soțul meu și eu, vă trimitem, D-lui Ciurea și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
crede de prisos în anume împrejurări și nu ziua. Multe soții și mame de familie la spectacol. Nu văd decât un profil mai nostim cât stau privind în foyer. Scena din actul final dintre Mizzi, fata de stradă și un apaș. Scenă cu vorbe și gesturi mai mult decât îndrăznețe. 19 Mai Dimineața, când ies, mă abat pe la un văcsuitor. Un văcsuitor berlinez e departe de a fi un artist, cum e cel bucureștean. Își face numai placid datoria din câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de dragoste. În varianta lor cea mai bună, produceau o notă spartă vibrând pe alocuri În operele unor poeți adevărați (mă gândesc Îndeosebi la Aleksandr Blok). În varianta lor cea mai proastă, puteau fi asemănate cu acele cântece În stil apaș, compuse de modești oameni de litere și interpretate de doamne planturoase În barurile de noapte pariziene. Mediul lor natural era populat de privighetori Înlăcrimate, lilieci Înfloriți și alei mărginite de copaci foșnitori ce Înnobilau parcurile nobilimii de țară. Acele privighetori
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
amintind despre geneza unei lumi în perpetuă autocreație. Stockholm, 8 mai 1974 Gabriela, mon cœur. Mă gândesc să-ți povestesc o istorie, pentru a te înveseli puțin. Am citit-o azi-noapte, căci nu puteam să dorm. Iat-o, marele șef apaș, Geronimo, mi-a povestit-o: „La început, lumea era scufundată în tenebre. Nu era nici soare și nici zi. În noaptea eternă nu erau stele și nici lună. Totuși, existau tot felul de animale și păsări. Printre animale erau niște
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fulgere scânteiau, tunete bubuiau și ploaia începu să cadă. Când furtuna se potoli, ei puteau să vadă foarte bine în adâncul canionului resturile din enorma carcasă a Dragonului, zăcând printre stânci. Oasele Dragonului mai există încă acolo. Băiatul se numea Apaș. Usen (usen e cuvântul apaș pentru Dumnezeu) îl învăță cum să prepare ierburile vindecătoare, vânătoarea și lupta. El fu primul șef indian purtând pene de vultur, simbol pentru dreptate, înțelepciune și putere. Usen îi dărui lui și poporului său, care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ploaia începu să cadă. Când furtuna se potoli, ei puteau să vadă foarte bine în adâncul canionului resturile din enorma carcasă a Dragonului, zăcând printre stânci. Oasele Dragonului mai există încă acolo. Băiatul se numea Apaș. Usen (usen e cuvântul apaș pentru Dumnezeu) îl învăță cum să prepare ierburile vindecătoare, vânătoarea și lupta. El fu primul șef indian purtând pene de vultur, simbol pentru dreptate, înțelepciune și putere. Usen îi dărui lui și poporului său, care fu creat apoi, drept teritoriu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fu primul șef indian purtând pene de vultur, simbol pentru dreptate, înțelepciune și putere. Usen îi dărui lui și poporului său, care fu creat apoi, drept teritoriu toate pământurile din est. În acest fel marele Geronimo povesti viața și istoria apașilor lui S.M. Barrett, în 1904. Aici este și copia unei fotografii celebre a lui Geronimo, precum și câteva remarce asupra textului prezentat de editorul american. Azi-noapte am reușit să adorm totuși, după care m-am trezit foarte devreme. Am nervii mei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]