3,662 matches
-
modificare a Constituției), anumite legi organice (privind cetățenia română, legea electorală), decrete-legi, regulamentele celor două Camere, ordonanțele guvernului, tratatele internaționale. Subiectele dreptului constituțional: poporul, statul și autoritățile publice, partidele și formațiunile politice legal constituite și alte organizații; cetățenii, străinii și apatrizii.<footnote I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, ediția a XIV-a, vol. I, Editura C.H. Beck, București, 2011, pp. 25-27. footnote> 3) Conceptul de instituție politică Verbul latin „institutio” = a întemeia, a ridica, a așeza cu temei
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
unui stat să-și poată exercită puterea de comandă un alt stat. Există două categorii de locuitori ai unui stat: care au aceeași cetățenie; care nu au calitatea de cetățean al statului respectiv, dar au o altă cetățenie sau sunt apatrizi. Cetățeanul - individul legat de stat printr-o legătură juridică: cetățenia. Această legătură este determinată în mod suveran de stat pe anumite criterii: jus sanguinis sau jus loci (jus soli). Străinul este cetățean al altui stat și rămâne supus acestuia din
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
1) Noțiunea de cetățenie Populația fiind unul dintre elementele constitutive ale statului, analiza raporturilor existente între stat și aceasta apare ca fiind una justificată. Populația unui stat este formată din cetățenii acestuia, la care se adaugă străinii și, după caz, apatrizii. Elementele organice ale națiunii reflectate în conștiința națională, limba comună, tradițiile, cultura comună, religia, specificul vieții sociale, economice și politice formează fondul conceptual și operațional al ideologiei naționale. Pe lângă ideologia națională se formează, indiferent de raportul dintre națiune și minoritățile
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
modificare a Constituției), anumite legi organice (privind cetățenia română, legea electorală), decrete-legi, regulamentele celor două Camere, ordonanțele guvernului, tratatele internaționale. Subiectele dreptului constituțional: poporul, statul și autoritățile publice, partidele și formațiunile politice legal constituite și alte organizații; cetățenii, străinii și apatrizii.<footnote I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, ediția a XIV-a, vol. I, Editura C.H. Beck, București, 2011, pp. 25-27. footnote> 3) Conceptul de instituție politică Verbul latin „institutio” = a întemeia, a ridica, a așeza cu temei
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
unui stat să-și poată exercită puterea de comandă un alt stat. Există două categorii de locuitori ai unui stat: care au aceeași cetățenie; care nu au calitatea de cetățean al statului respectiv, dar au o altă cetățenie sau sunt apatrizi. Cetățeanul - individul legat de stat printr-o legătură juridică: cetățenia. Această legătură este determinată în mod suveran de stat pe anumite criterii: jus sanguinis sau jus loci (jus soli). Străinul este cetățean al altui stat și rămâne supus acestuia din
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
1) Noțiunea de cetățenie Populația fiind unul dintre elementele constitutive ale statului, analiza raporturilor existente între stat și aceasta apare ca fiind una justificată. Populația unui stat este formată din cetățenii acestuia, la care se adaugă străinii și, după caz, apatrizii. Elementele organice ale națiunii reflectate în conștiința națională, limba comună, tradițiile, cultura comună, religia, specificul vieții sociale, economice și politice formează fondul conceptual și operațional al ideologiei naționale. Pe lângă ideologia națională se formează, indiferent de raportul dintre națiune și minoritățile
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
Mache în variațiuni care par nesfîrșite. Cine i-a citit discursurile turneului electoral alături de Take Ionescu i-a regăsit, tresărind, și acolo. Autorul a fost cîștigat de hazul esențial. S-a întîmplat ca el să scrie în românește. Hazul este apatrid. Caragiale își spunea arvanit. Au malentendu, salut! UMBRA AUTORULUI SAU IRONIA DISCURSULUI ROMANESC "Dispariția elocutorie"...a autorului, invenția realistă cu cea mai puternică determinare în sfera poeticii romanului, rămîne o (acceptată) iluzie. Că va fi voit scriitorul să concureze "starea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în care autorul se întreabă, retoric, cum e posibil ca un scriitor să deteste să scrie? Răspunde el însuși: " Da, acesta este Cioran, cel mai ilustru metec al limbii franceze pe care l-a dat spiritul galic în secolul 20. Apatridul cel mai leneș și mai abulic din toți cei care au trecut prin patria lui Montaigne, dacă se poate spune că un gânditor genuin poate avea patrie". 58 Idem. 59 Ernesto Sábato, Respuesta al cuestionario Proust, articol publicat în ziarul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
căsătoriilor și adopțiilor homosexuale; 8. Sprijinirea Bisericii Ortodoxe Române și stoparea ofensivei sectelor declanșată după 1989, ofensivă care vizează distrugerea creștinismului ortodox și, prin aceasta, sfărâmarea unității spirituale a poporului român; 9. Promovarea ideii de Justiție Socială și combaterea capitalismului apatrid care de 19 ani urmărește pas cu pas transformarea noastră într-o națiune de consumatori și o piață docilă de desfacere; 10. Renegocierea Tratatului de Aderare a României la UE și promovarea unei politici externe bazată pe demnitate și primatul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
din Egipt, Maroc și Arabia Saudită crede că "George Bush este o amenințare mai mare la adresa ordinii mondiale decât Osama bin Laden"146. Poate că într-o bună zi istoricii nu își vor putea explica în nici un fel capacitatea unor teroriști apatrizi și fugari de a concura în mod credibil cu cel mai puternic lider al lumii în ceea ce privește modelarea percepției și a dezbaterilor publice. La fel ca Bill Clinton, președintele Bush a spus de multe ori și cu cea mai mare sinceritate
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
orientări, pe care noi le atingem doar în treacăt. 3.3. Exemplu de problematică: natură și forme de excludere 3.3.1. Incalificabila decădere Analiza excluderii nu se poate rezuma doar la consecințele recesiunii economice. Paria, exilați, refugiați, persecutați, prizonieri, apatrizi sau marginalizați cu toții formează, de secole, o minoritate rătăcitoare pe la porțile cetăților sau ale marilor imperii, descrisă de Bronislaw Geremek (1987, La Potence ou la pitié. L'Europe et les pauvres, du Moyen Age à nos jours, Paris, Gallimard; 1976
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
scurte derapaje înspre comic nu izbutesc să edulcoreze tragicul problematicii de fond, axată pe umilitorul până la absurd statut al exilaților, care, din profesori universitari, medici etc. în țara lor transformată într-o "lume concentraționară fără sârmă ghimpată"67, au devenit apatrizi "fără profesie"68 și tratați ca "prizonieri ai lumii libere"69. O imagine pivot a romanului cea a discrepanței imorale dintre huzurul de care se bucură cățelușa Sibyllei și "viața de câine" a prizonierilor din și dinafara temnițelor comuniste transferă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mă fi numărat și eu printre ei. Fără vreo veste de la tata și mama - oare se refugiaseră la timp din Danzig, împreună cu sora mea, sau se înecaseră, fiindcă se aflau la bordul lui Gustloff? -, eu mă vedeam, experimental, ca orfan, apatrid, dezrădăcinat. Îmi plăcea de mine în autocompătimirea mea, încercam roluri, mă purtam cu mine așa cum te porți cu un orfan. Mai cu seamă noaptea, pe salteaua de paie. Din fericire, existau tovarăși de aceeași vârstă în situații asemănătoare. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a reda cadrul complet și profund al acestei realități Încâlcite și contradictorii: o oligarhie decadentă, un gaucho la trecut, un gringo asecendent, un emigrant care a eșuat sau sărac, fiul și nepotul acestui emigrant, locuitorul cosmopolit din Buenos Aires (indiferent și apatrid, un om care trăiește aici ca și cum ar sta la un hotel). Și toate sentimentele Încrucișate și resentimentele reciproce.“ Gaumont, Léon. Unul dintre primele nume importante (1864-1946) ale cinematografiei mondiale este, printre altele, inventatorul aparatului de cronofotografiat, cu care se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
principial este totuși temperat prin adăugarea unei componente inspirate de Realpolitik: ținând cont de starea de fact, a existenței cadrelor naționale, lupta proletariatului pentru acapararea puterii politice trebuie să ia notă de aceste realități. Tocmai de aceea, chiar dacă muncitorii sunt apatrizi, iar exploatarea nu ține seamă de naționalitate, "proletariatul trebuie să cucerească mai întîi puterea politică, să se ridice la rangul de clasă națională, să se constituie el însuși ca națiune" (Marx, 1958, p. 485). Marx și Engels ajung astfel la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pretinde să concilieze patriotismul cu internaționalismul" (Hervé, 1910, p. 134). Trei sunt propozițiile care trebuie acceptate ca bazele doctrinare ale socialismului cu privire la patriotism: a) enunțul axiomatic exprimat de Manifestul Partidului Comunist, care postulează cum nu se poate mai clar caracterul apatrid al muncitorilor: "Proletarii nu au nicio Patrie"; b) corolarul logic al acesteia este că proletarii care își dau viața pentru patria lor sunt "idioți, dobitoace imbecile", întrucât chiar dacă patria lor va fi victorioasă, tot ei vor suporta costurile victoriei prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
antitezelor. O spune, în alți termeni, și Dieckhoff: Nimeni nu este cetățean al lumii, suntem cu toții cetățeni francezi, americani, japonezi... A fi lipsit de patrie nu este împlinirea cea mai înaltă a umanității, ci negarea ei radicală"156. Mai mult, apatridul, sesizează Hannah Arendt, este "un om care nu este nimic altceva decât un om care și-a pierdut tocmai acele calități care le permit celorlalți oameni să-l trateze ca pe un semen al lor"157. Interesant că enunțarea problemei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
practicat de unii care se consideră mai superiori (sic!) față de cei ce susțin valoarea națională a creației, este o falsă rezolvare a problemei, pentru un motiv foarte simplu: . Afirmația aceasta poate părea dură, dar, dacă se are În vedere statutul apatrizilor, al celor care refuză să aparțină sufletește și moral unui popor sau unei minorități etnice, cu siguranță se susține. Aceștia nu interesează Însă discuția noastră de aici, fiind alergici la ce nu e strict al lor. Afirmația se susține și
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
din 1989-1991 a sistemului comunist mondial dominat de URSS, apoi trecere Chinei și a Vietnamului la „socialismul de piață” confirmă faptul că „farmecul universal al lui Octombrie” (F. Furet) și-a epuizat efectele. Numai America latină*, cu acțiunile sub-comandantului Marcos, a „apatrizilor” și a lui Hugo Chavez - lider al „revoluție bolivariene” în Venezuela -, pare să mai însuflețească flacăra unei revoluții comuniste. REVOLUȚIE CULTURALĂ Adesea percepută la vremea respectivă ca o autentică revoluție* în revoluție, Revoluția Culturală este analizată astăzi ca ultima tentativă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
teritoriul Franței, oricărei persoane care invocă teama de persecuții. Solicitarea este Încredințată unei autorități autonome, care dispune de căi proprii de apel și care este Însărcinată cu protecția administrativă și juridică a refugiaților: Oficiul Francez de Protecție a Refugiaților și Apatrizilor (OFPRA) (vezi de asemenea rolul jucat de Comisia de Recurs pentru Refugiați, CRR). Solicitarea poate fi depusă la o reprezentanță diplomatică sau consulară franceză În străinătate sau la orice prefectură de pe teritoriul Franței metropolitane. În acest din urmă caz, cel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
posibilitatea de a renunța la ea, dacă s-au născut În străinătate. Pe de altă parte, În anumite condiții, nașterea În Franța permite obținerea fără dificultăți a calității de francez. Aceasta este acordată copiilor născuți În Franța din părinți necunoscuți, apatrizi sau care nu Își pot transmite cetățenia. În plus, conform dublului drept al solului, copilul născut În Franța și care are cel puțin un părinte născut În Franța sau În Algeria devine francez. Însă, dacă unul dintre părinți este născut
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și dintr-un sentiment izvorât din inimă, al cărei caracter nelimitat a contribuit la dezlănțuirea unul val de violențe” (ibidem, p. 132). „Cercul de fier” și suprimarea din compasiune Secolul XX a fost cel al marilor deplasări de populații, al apatrizilor și al regimurilor totalitare. În 1939, spre sfârșitul celei de-a Treia Republici, refugiații beneficiau de drept de azil, dar nu și de alte drepturi. Neputând fi Întorși la frontieră sau trimiși Înapoi În țările din care fugiseră, spaniolii și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Compasiunea s-a extins apoi la uciderea În masă. Compasiunea În absența legăturii sau printr-o legătură excesivă: nelimitarea inimii Dacă privirea compătimitoare Îndreptată spre nefericiți a putut să producă indiferență sau internarea acestora, cum ar putea ei, exilați sau apatrizi, să iasă din cercul de fier? Acest cerc, urmându-și propria logică, este nelimitat, se autoreproduce la infinit Într-o atmosferă de indiferență. Dacă bieții oameni dezvoltă Între ei relații la rândul lor compătimitoare sub formă de fraternități sau de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lor, cu suprapunerea lor de limbi și obiceiuri, purtătoare ale tuturor germenilor toxici de promiscuitate criminogenă și de amestecuri care pun În pericol puritățile rasiale. Pentru naziști și adepții lor, burghezul plutocrat și cosmopolit, a cărui perfectă incarnare este „evreul apatrid”, este tocmai opusul arianului legat de pământul natal și grijuliu cu rădăcinile sale, iubind tradițiile imemoriale și veghind la păstrarea pedigriului său. Să nu subestimăm nici componenta agrară a ideologiilor de tip fascist, cu exaltarea pământului țării („Pământul nu minte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
noiembrie 1945 dă următoarea definiție a termenului de „străin”: sunt considerate astfel „toate persoanele care nu sunt de naționalitate franceză, indiferent dacă au o altă naționalitate sau nu au nici o naționalitate”. Acest text menționează o realitate transnațională de mare precaritate: apatrizii de dinainte de război. Astăzi, națiunile se confruntă cu problema „populațiilor marginale” (Schnapper, 1991): refugiații, exilații, expulzații. Adesea, locul nașterii nu coincide cu originea familială. Statele de refugiu se văd astfel puse În situația de a legaliza și de a integra
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]