1,153 matches
-
am primit un telefon de la el... Inima Îmi bătea cu putere ori de câte ori vedeam pe ecranul telefonului acel număr familiar. Doar am trăit o vreme Împreună, jurându-ne credință și ajutor reciproc pentru o vreme Îndelungată. „Ce faci, mamă”! acesta era apelativul folosit adesea la adresa mea. Foarte rar se Întâmpla să-mi spună pe nume. N-am Înțeles niciodată ce mecanisme funcționau În structura lui interioară care Îi Înterziceau acest lucru. Bine, mulțumesc! răspund pe un ton care se voia lipsit de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ca și mine, care are un metabolism cu cele două funcții, asimilația și dezasimilația, setate În structura cea mai infimă a celulei (ADN și ARN), asemănătoare tuturor, care va sfârși Într-o formă larvară ca și mine... să primească asemenea apelative? Este o regulă a lor, nu a mea. Fugiți de aici cu aceste inepții! Am o singură fericire: aceea de a fi scăpat de Îndobitocirea totală a spiritului. O, Mare Creator! Lasă-mi, te rog, această mică libertate! Cu ceilalți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mult, se vorbește și despre „comunități virtuale”, în care membrii sunt legați prin „firele” Internetului, sau despre „comunitatea oamenilor de afaceri” ori despre „comunitate politică”. Ce au în comun toate aceste forme de grupare a oamenilor pentru a beneficia de apelativul „comunitate”? Singura trăsătură comună pentru o atât de largă varietate de entități sociale este unitatea valorică sau, mai exact, probabilitatea de a avea membri cu orientări valorice similare. Noțiunea de comunitate se aplică în special grupurilor care au sau tind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
tot, căci nu sunt, În definitiv, decât două modalități diferite, dar la fel de necesare, de judecare și reglementare a comportamentului uman. Pe prima dintre aceste maniere o putem desemna drept Morala, iar pe cea de-a doua Dreptul. Insistăm aici pe apelativul comun, sau măcar cel mai răspândit și remarcăm, totodată, că numai datorită folosinței lui, termenul de Morală Îmbracă În acest caz o semnificație mai restrânsă decât aceea a Eticii, deși din punct de vedere etimologic, cei doi termeni au aceeași
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Ina se află la dumneavoastră, de asta am îndrăznit...! - Cum se vede, nu e! Există și un motiv foarte serios: s-ar putea ca În noaptea asta să devin bunic. Ții minte, tu m-ai gratulat mult timp cu acest apelativ. Iată, sunt pe cale să ți-o dovedesc. - E la spital? se alarmă ea. - Acum o oră a plecat cu mama ei... - I-am promis mereu că voi fi alături de ea în aceste momente și, uitați-vă..., își reproșă ea..., n-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dimensiunile tragediei din familia prietenei sale. Din cele relatate, se bănuia că are o viață de iad, că soțul ei era un afemeiat, un cartofor, un bețiv, un om de nimic, dacă unei asemenea ființe i se mai poate atribui apelativul de om. Ina avea și ea problemele ei, minore de altfel, dar era hotărâtă ca în una din zilele ce urmau, să-i facă o vizită Olgăi, fără a pune în calcul unele rezerve exprimate de Alex. Se putea ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
la prima vedere, bun la suflet și foarte de ajutor. Nu-i rețin nici acuma numele. Mi se întâmplă extrem de des să nu rețin nume. Sunt servit cu o cafea și o țigară bună. Tovarășul contabil-șef mă salută cu apelativul castelane. De unde și până unde eu castelan? De unde știe necunoscutul ăsta că eu voi juca în rolul castelanului Mihai de Giulești? Ce mai? Era groasă de tot. Contabilul își aprinde tacticos o țigară umezind-o în prealabil, cu vârful limbii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
De după un paravan destinat recuzitei, apăru Valy ca prin minune, cu freza harcea - parcea. O, castelane! Tu erai? Ce m-ai speriat! Replica lui Valy lăsa se înțeleagă ușor, că mai erau așteptate și alte persoane. Gerard nu mai suporta apelativul castelane, nu numai pentru că abandonaseră lucrul la piesă, dar și pentru că îi amintea de clipe fericite când, odată cu descoperirea personajului Mihai de Giulești, o descoperise și pe Iozefina. Nu mai suporta adresarea ironică, mai ales în aceste condiții când, găsită
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sau mai degrabă la prețiozitatea jurnalistului?) se declară sastisit de misiunea sa și are ca unic reper în ce o privește pe actriță reputația ei. Între cei doi, față în față într-un restaurant, replicile devin din ce în ce mai tăioase, terminîndu-se în apelativul Cuntia, în loc de adio. Ceea ce-i reunește pe cei doi este un accident, punctul de plecare al unei întîlniri off the record între jurnalistul ușor misogin și actrița frivolă, cum o indică tiparele. De fapt, jocul abia acum începe, un duel
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
din simplul motiv că el se credea, atunci cînd era calm și avea o conduită corectă, tovarășul Nicolae Ceaușescu. CÎnd era nervos sau agitat, devenea Însă Distrugătorul Eldridge. — Bună dimineața, Pablo, răspunse Agneta. El acceptă cu un surîs Îngăduitor acest apelativ, convins fiind că adevăratul său nume mic era, pentru cei apropiați, Nicu. Însă personalul din clinică Îi spune Pablo dintr-un fel de lene intelectuală. Sau poate fiindcă se obișnuiseră astfel. Ca unul din cei mai experimentați pacienți ai clinicii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rubricilor din fișa de tratament la care tocmai lucra. Și dintr-o dată se opri, ușor dezamăgită, aproape că rămase cu gura deschisă, cu privirea țintuită Întîmplător pe calendarul de perete: Pablo nu i se mai adresase cu atît de familiarul apelativ „tovarășa Elena“, care Începuse să-i placă și ei de la o vreme. Ceea ce Însemna că nici el nu se mai considera Nicolae Ceaușescu. Dar nici un alt indiciu din conduita sa nu justifica bănuiala că s-ar afla În pragul unei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Era clar că, dacă voia să ajungă la conținutul mesajului pe care noul Pablo i-l transmitea, trebuia să renunțe cu totul la cel vechi. Îi luă ceva timp pînă să clarifice motivul pentru care Pablo i se adresase cu apelativul „tovarășe Maurer“ - era modul lui de a-și exprima Încrederea. La rîndul său, din dorința de a-i confirma Încrederea acordată, i se adresă cu „tovarășe“. — Dar, tovarășe... - ezită o clipă, Încă neștiindu-i noul nume. — Poți să-mi spui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
titulaturi, nici nume de familie. La Început, de câteva ori când ne-am Întâlnit, am Încercat cu „doamnă“ și „tanti“; simțeam că doar numele mic nu e de ajuns. Odată, lăsându-ne pradă unui capriciu britanic, am folosit chiar și apelativul „lady“. Totuși, din cauza acelui m molatec de la Începutul și sfârșitul cuvântului, lung ca plăcerea dublată, și cele două a-uri suspendate, deschizându-se pe ambele părți ale d-ului pronunțat de o limbă erectă, „madame“ era cu siguranță cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zile de când nu-l mai văzuse, Cealaltă Carol merse atât de departe încât își exprimă fățiș îngrijorarea: Tată, spuse ea, a trecut ceva timp de când n-a mai venit tânărul acela, designerul. (Întotdeauna i se adresa lui Ted Wiggins cu apelativul „tată“, deși, în realitate, singura ființă de care avuseseră grijă vreodată era un terrier Yorkshire, care le pângărea deseori linoleumul impecabil.) Wiggins mormăi nepăsător. Asemenea colegilor săi purtători de cardigan, Ted Wiggins nu dădea doi bani pe Dan, dar ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era celebru, iar Alvin, vorbind despre el cu Norman Într-o zi, cînd scriitorul tocmai părăsea librăria, l-a făcut „personaj boem”. La ora aia Încă mă aflam În etapa burgheză a vieții mele, așa că acesta nu era genul de apelativ la care aspiram. Norman l-a descris odată și ca romancier experimentalist, deși e posibil să o fi spus În glumă. Alteori Îl făcea țicnit sau bețiv. Acest scriitor locuia deasupra librăriei, deși eu Încă nu știam asta atunci - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am și un bastonaș și niște ochelari de soare. Întotdeauna am avut o mare afecțiune pentru cuvintele panaș și arbitrul eleganței. Mi-ar fi plăcut chiar să-mi las un mic barbișon negru. O vreme, Jerry mi-a spus Șefule, apelativ după care nu mă prea Înnebuneam, după care a Încercat să-mi zică Gustav și Ben, și Într-un final s-a decis pentru numele de Ernie. The importance of being Ernest. Ernest Hemingway. Ernie. Mi-a dat oricît unt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am fugit în living și am ridicat receptorul. - Ce faci, Ciobane? zise persoana de la capătul celălalt al liniei, dezvăluindu-și astfel și identitatea. Deoarece un singur om îmi spunea așa: prietenul meu Mihai Iveșteanu, zis și - ba chiar numai - Yves. Apelativul pe care mi-l adresase avea la bază una dintre legendele tinereții mele, și anume neuitata săptămână în care, în urma unui pariu, ieșisem în oraș și mă culcasem cu trei fete diferite pe nume Mioara. Deci Ciobanul, nu? - Clătite, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
înaltă a femeii înfășurate într-un șal în dungi ocru și trandafirii. Anacleta Higueras îmi pregătește niște chiftele picante. — Mănâncă, fiule, că ai umblat șaisprezece ani ca să găsești drumul înapoi acasă, îmi spune, iar eu mă întreb dacă „fiu“ e apelativul folosit de o femeie de vârsta ei când se adresează unui tânăr, sau dacă înseamnă ceea ce cuvântul înseamnă. Buzele îmi ard de la mirodeniile picante cu care Anacleta a condimentat mâncarea, de parcă gustul acela ar trebui să conțină toate aromele duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe scaune, veniți să admire talentul vedetelor din familie. Aplaudau constant din cinci în cinci minute, nerăbdători să înceapă spectacolul. Grupurile gălăgioase ale celor mari se trezeau apostrofate de cei mai în vârstă. Erau catalogate după ultimele noutăți dar oricâte apelative ar fi primit nici unul nu putea umbri fericirea acestor elevi aflați în pragul vacanței de vară! În culise, paradă de personaje și haos. Se încurcau costume, se pierdeau accesorii, unii dintre protagoniști lipseau "cu desăvârșire". Emoțiile, grijile, panica, îi zăpăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea își va aminti de vorbele profesorului și va rămâne neputincioasă, umilită în fața ascuțimii, ca de laser, a judecăților sale, ce reușea să pătrundă cu ușurință dincolo de partea nevăzută a lucrurilor. Dar până să apară proba viitorului, Carmina consideră că apelativul profesorului este nedrept, îl înlătură din preajma gândurilor sale încercând să-l uite. Pe moment era copleșită de prezența Sidoniei Trofin, ce o învăluia din zi în zi tot mai sigur, într-o tandrețe dulce, fără de grijă, aproape maternă, ceea ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Vine tovarășul Mișa!", dădea alarma conducerea Filialei. Forul respectiv o îndruma "pe linie de creiațîie". La București, Leonte Răutu funcționa pe post de Jdanov și după legile lui Jdanov. La Iași, Mișa Novicov pe post de Răutu. Pentru opozanți folosea apelative grele: burjui, trădători, mișei, ielemente ostile, contaminate de "bacilul Atlanticului". "Să lovim fără cruțare în dujmani", decreta Mișa, port parola Centrului. Titlul întreg al almanahului (ales de proful ilegalist, cel cu "reacționarul Maiorescu") era "Pentru pace și cultură. Luptăm". Si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
toarșu Leandru". Gest cu verzale, dragă Ciușcă, să-mi cedezi locul la coadă. Ani în șir mi s-a părut absurd ce mi se întîmplase. Nu mă dezmeticeam din nedreptatea aceea. Îmi lipsea vechea amiciție, din faza "cutezătorilor". Îmi lipsea apelativul "mă Dana" al lui Cornel Șoitu (Atît de des îl auzeam, că-mi venea să mă recomand Mădana Marievici); îmi lipsea tipografia. Numai în boockătăria§§§§§§§§§ mea mai mirosea vag ca-n vechea tipografie în plumb: cum miroase, cîteodată, marea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tărăboiul de pe "Trompeta". Știu io. Nu vrusese să vină încoace Tano. Cînd mergem cu vreo mașină, comentează tot ce mișcă pe șosea. Pe drumul spre Dorobanț era foarte mohorît și foarte critic. Fă, doamnă (a folosit el, după Ion Cristoiu, apelativul cel mai scump), pe mine m-ai întrebat dacă vreau să plec din buncărul meu? Cînd Șichy a oprit la benzinărie, s-a strecurat din Tico și a dispărut. Am bătut toate străzile din jur, strigîndu-l. Traversa, nesocotitul, intersecția din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de perfidia hultanului care putea lua orice formă umană. Atacul, pe cât de vijelios, pe atât de scurt, se termina Întodeauna În fața curcanului, căruia din motive știute de toți cei mari ai casei, dar neînțelese de către Va, se numea...Conu’ Bazil, apelativ care dacă era folosit de către Va, avea ca urmare automată, apostrofarea drăgăstoasă a Mamaiei: Vai, ce mare rușine la copchil, da se poate!? Conu’ Bazil, Înfuriat că a fost deranjat de la o partidă de cuceriri sentimentale În care uzase de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu necazuri, ce bine că ne Întîlnim aici“. Ceilalți, În schimb, au mormăit ceva despre acordul lor cu mine, micșorarea ușoară a notelor, așteptarea zilei de mîine, asigurarea că au consemnat totul și un „la revedere“ adresat numai mie cu apelativul „domnul de la București“. Nume nu mai aveam, graba lor de a dispărea le tulburase serios ținerea de minte. Muzicologul și solista, uimiți pesemne de plecarea abruptă a celorlalți, au bîiguit cîteva amabilități de final și ne-au lăsat singuri În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]