554 matches
-
reperelor, a abolirii oricărei modalități de orientare: „În universul bacovian, dominante sunt raporturile deschise, chiar atunci când spațiile sunt limitate: Poetul «deschide» - prin plasarea unei oglinzi, de pildă -spațiul închis al unei odăi, deși tocmai deschiderea este cea care îl îngrozește". Apetența deschiderii reclamă, însă, în textul bacovian, impulsul contrar, într-o mișcare dialectică de acțiune și reacțiune, prin care limitarea și ilimitarea își găsesc justificarea deopotrivă în conștiința alienată a eului liric: „Bacovia construiește înfricoșătoarele spații indeterminate din grija prea mare
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
să le-aud în lemnul sfînt". Dar d-sa nu stăruie pe această cale ce ar risca să alunece în clișeu. Dincolo de conceptualizări ca și de nostalgii, reverii etc., își face loc cu consecvență în aceste versuri o senzorialitate agrară, apetența omului de la țară pentru concret. Străin de abstracțiuni ca și de redundanțele expresioniste ale unor șaizeciști, Ion Horea așterne netulburat pagini de jurnal agrest. Mai apropiat decît de Ion Pillat la care s-a văzut adesea trimis, e de B.
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
Gheorghe Grigurcu „Prostul obicei (...) acela de a denunța la alții defectele asemănătoare cu ale tale" (Proust) Cărturar impozant, cu enorme ambiții sub care însă se întrevăd mai ales apetențele cantității (reflexă suplinire a unei mai creatoare originalități), Adrian Marino poate da impresia unei cuprinderi de ansamblu, a unei „sinteze", a unui „enciclopedism". El însuși ținea a cultiva o asemenea imagine de ciclop livresc, purtînd pe umeri imense poveri de
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
aș pune în lumină o însușire de care breasla nu numai că nu are nevoie, dar nici măcar protagonistul nu și-o asumă ca pe o distincție. Pe de altă parte, comparat cu majoritatea autorilor de limbă pretențioasă, pictorul dovedește o apetență lexicală care îl ridică cu ușurință deasupra lor, dar o apetență cu atît mai inexplicabilă cu cît ea răsare spontan, fără o sforțare deliberată care să-i trădeze o voință estetică. Lui Sorin Dumitrescu îi repugnă estetica, fie ea a
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
că nu are nevoie, dar nici măcar protagonistul nu și-o asumă ca pe o distincție. Pe de altă parte, comparat cu majoritatea autorilor de limbă pretențioasă, pictorul dovedește o apetență lexicală care îl ridică cu ușurință deasupra lor, dar o apetență cu atît mai inexplicabilă cu cît ea răsare spontan, fără o sforțare deliberată care să-i trădeze o voință estetică. Lui Sorin Dumitrescu îi repugnă estetica, fie ea a cuvîntului, fie a culorii. Tocmai de aceea, autorul pare a cădea
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
vezi ce oameni frumoși și-au risipit oasele pe aici. Cartea lui Mihai Sorin Rădulescu e o astfel de coborîre în genealogii românești celebre. Și cum orice genealogie e biografia unui familii urmărite de-a lungul generațiilor, istoricul arată o apetență dusă pînă la pedanterie în precizarea ramurilor, datelor, rudelor, rangurilor și mo- șiilor de care a avut parte un neam sau altul. Sub ochii cititorului de desfășoară o procesiune de patronime, locuri și încuscriri, ca într-un cortegiu ilustru numărîndu-i
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
care e literatura burgheză. Merită să ne oprim aici. Ar fi fost bine ca Adina Dinițoiu nu doar să ajungă la aceste observații, ci să pornească de la ele pentru a încadra poetica optzecistă altfel decît prin simpla constatare a unei apetențe teoretice. Foarte corect, ea scrie că, la începutul anilor 1970, accesul la publicații occidentale este relativ ușor - pînă la un punct - și explică astfel cum de „Noii” se constituiseră și într-un grup de reflecție asupra literaturii. În plus, influența
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
virtuțile filosofice ale cazului Creangă. Cine s-a obișnuit cu nimbul literar care îi înconjoară numele va resimți o decepție acută citindu-i proza. Filosofic vorbind, opera lui Creangă e de o netezime seacă și deplorabilă, trădînd nu doar lipsa apetenței meditative, dar o îngustime vădită a orizontului de gîndire. Creangă nu vede înalt și nu simte adînc, de aceea n-are tensiune dramatică, n-are înclinație speculativă și nici sensibilitate metafizică. Mai mult, îi repugnă abstracțiunile și atunci cînd încearcă
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
cosmosului. Gustul aceasta nu poate fi justificat, la fel cum nu poți explica de ce te-ai îndrăgostit de cutare ființă sau de ce un chip oarecare ți-e irevocabil antipatic. E un sentiment de fond altoit pe un temperament. Iar dacă apetențele ascunse îi împing pe unii spre o optică de deschidere evlavioasă, iar pe alții spre o luciditate de timbru ateist, atunci nu putem vorbi de o alegere propriu-zisă, ci de o dospire mergînd spre un deznodămînt interior. De fapt, tenta
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
vine dintr-o deformare profesională, ci dintr-un acerb imbold de ordin contemplativ. Înainte de a fi medic, Zeletin e rapsod, adică artist de acută predispoziție reactivă, virtute care nu atîrnă de voință, ci de clasica predestinare de gene, prin urmare apetența pe care o arată pentru amănunte extravagante ține de o fatalitate lăuntrică: stă în fatum-ul lui Zeletin să-și pună faconda în slujba unor texte de calofilie cochetă, de unde și senzația că, citindu-l, asiști la o degustare de
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
o puternică tentă volitivă. Dar ce e bizar la Doina Uricariu este că, deși are predilecție pentru detalii de natură vizuală, nu descrie fizionomii sau expresii de pregnanță psihică. O preocupă îndeosebi interioarele de clădiri, nu cele de oameni. Neavînd apetență pentru ecouri de duh, umoarea sa extrovertită îi conferă simț de observație pentru repere culte: Jugendstil, Biedermeier sau belle époque, dar nu iradierea unui chip și nici intuirea unui temperament. Sub unghiul pledoariei pentru ideea monarhică, cartea convinge pe orice
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
dezastrului și a minciunii din jur și a eșecului propriei vieți l-ar putea califica pe acest narator protagonist drept un sceptic frustrat, cinic sau sarcastic, alteori un romantic nostalgic ori un histrion cu natura incertă, duală a eului și apetența unei teatralități irepresibile, subliniate prin recurența termenilor de joc, spectacol, mască, rol, personaj. Dată fiind lipsa de sens și imposibilitatea cunoașterii de sine - „Cine sunt eu?” este o întrebare fără răspuns -, este preferabilă observarea spectacolului oferit de ceilalți și, în locul
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
devenit - din slăbiciune proprie, dar și de nevoie - o fantoșă a societății de consum. Corupt de recompensa financiară și notorietatea imediată, el acceptă depersonalizarea, folosindu-și talentul și inteligența artistică, alienant și mediocru, pentru divertismentul maselor super-tehnologizate, mase lipsite de apetență pentru marea literatură, avide totuși, prin contrabalansare, de sitcom-uri, soap operas și show-uri fără adîncime spirituală. Eroul în cauză este conturat în roman de Laurence Passmore (zis Tubby, datorită începutului de obezitate care îi marchează apropierea vîrstei a treia
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
o "generație expirată", alcătuită din autori care încă trăiesc, peste ale căror scrieri, chiar dacă discutabile, nu s-ar putea trece cu ușurință. Să azvîrlim istoria literară la coș? Impolitețea față de culturalizarea, oricum am întoarce lucrurile, obligatorie, se întîlnește cu bizara apetență pentru pornografie, mod foarte naiv de afișare a "independenței", a unei "originalități" cu valențe exhibiționiste (îmi spune Barbu Cioculescu că părintele d-sale, Șerban, ar fi numit apucătura în cauză, "puțoism"). Putem avea în vedere conduita unor adolescenți nesatisfăcuți trupește
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
a produs controverse, a ținut să le reamintească telespectatorilor Ștefan Bănică Jr. Dansul de striptease pe care concurenții au trebuit să-l prezinte pe scena concursului i-a uluit pe unii telespectatori, în timp ce un membru al CNA a declarat că apetența televiziunilor pentru conținutul sexual explicit sau sugerat a devenit deja o practică. De altfel, cele mai incendiare momente au fost striptease-ul Nicoletei Luciu și sărutul lesbian pe care Roxana Ionescu, Mama Natură, l-a împărtășit cu coregrafa perechii din care
Dansez pentru tine: Ştefan Bănică Jr., glume pe tema stripteas-ului din ediția trecută () [Corola-journal/Journalistic/65420_a_66745]
-
se abate de la modelul clasic. Născut într-o familie anglo-irlandeză din Belfast și crescut într-o atmosferă de scorțoasă supraveghere paternă (mama murind de timpuriu de cancer), tînărul Lewis nu dă semne de precocitate religioasă și în nici un caz de apetență pentru mitul creștin. Dimpotrivă, e atras de literatura fantasy și arată o feblețe aparte pentru universul elfilor, piticilor și zînelor. Dar candoarea copilăriei îi este tulburată de trei experiențe pe care, judecîndu-le sub unghiul evoluției de mai tîrziu, le consideră
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
criticat deja atenția deosebită acordată de presă distrugerilor mai degrabă decât motivațiilor celor prezenți la proteste, iar unii comentatori din studio-urile tv au amintit că vandalismul este, din păcate, o componentă a mișcărilor de stradă de peste tot. E cunoscută apetența presei românești pentru simplificări și maniheisme, dar tabloidizarea protestelor care au loc în aceste zile ar putea lipsi din peisajul și-așa confuz al mișcărilor. Presa internaț ională se dovedește și de această dată mai „pământeană” decât cea națională, relatând
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]
-
de chilie îi provoacă traume cazone, mîncarea pe sponci îl descumpănește, iar neplăcerile date de telefonul mobil îl revoltă. Pe scurt, lumea athonită îl chinuie prin disconfort, asprimea condițiilor trezindu-i năbădăi existențiale. Și ca orice estet care nu are apetență pentru deus absconditus, Dan C. Mihăilescu admiră natura și își găsește refugiul în ea. Singurele desfătări îi sînt date de concretețea sălbatică a locului, fauna și flora părîndu-i-se mult mai frumoase decît smalțul șters al icoanelor vetuste. Senzația pe care
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
în pictură, cînd în litere, capătă plauzibilitate. Prin preocuparea pe care o arată formelor și culorilor, Grass are ceva din Radu Petrescu, exemplu tipic de artist care nu avea ce să caute în literatură grație sensibilității excesive pentru lumea cromatică, apetența pentru impresii vizuale făcînd-l pe autorul Ocheanului întors să fie incapabil de tente psihologice sau de abstracții fine, de aici rangul său modest ca diarist. La peste 20 de ani de la scriere, jurnalul Între Germania și Germania are o singură
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
dorința de protagonism”, „nevoia de a uimi, de a produce efecte surprinzătoare și șocante care să polarizeze atenția celorlalți”) și „estetizarea absolută” realizată în opera literară cu o „perfecțiune aproape inumană și cu metode surprinzătoare”. Cu psihicul său și cu apetența pentru noutate și invenție, conchide Fernando Lázaro Carreter, Góngora „era predestinat să inventeze, să fie primul”. Poetul are psihologia tipului nervos și în privința înclinației de a gândi în contraste, ca urmare a instabilității afective, a spiritului său „scindat între două
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
rea credință", a spus Udrea. Premierul Mihai Răzvan Ungureanu a declarat, recent, la postul public de televiziune, că fondurile ministerelor rezervate diferitelor proiecte, precum construcția de piscine, vor fi reorientate către alte programe, adăugând că el nu are o mare "apetență" pentru piscine săpate în diferite localități, deoarece România nu este "o țară de înotători".
Udrea, atac dur la Ungureanu: sper să nu aibă abordări de rea-credinţă, tip Antena 3 () [Corola-journal/Journalistic/45770_a_47095]
-
ar presupune că e problema adevărului, nici măcar aici argumentele nu pot scăpa de acea dîră de umoare irațională care impregnează altercațiile filosofice. Ce e adevărul și cum alegem să-l concepem nu prea depinde de raționamente și dovezi, ci de apetențe de ordin instinctual. E totuna cu a spune că sub luciul oricărei discuții speculative se ascunde o pînză de tenebre tăcute, care ne ghidează în ascuns gîndurile. Încă un motiv care arată că esența gîndirii nu e silogismul, ci flegma
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
deci rigid. Cel relativist e maleabil, deci oportunist. Unul crede în principii, celălalt crede în conjuncturi. Pentru unul contează norma care ghidează actul, pentru celălalt contează rezultatul actului. Absolutistul e un scorțos cu vederi universaliste, relativistul e un sarcastic cu apetențe de circumstanță. Cele două tabere au în spate o istorie lungă, mergînd pe două filiere: de o parte linia care pleacă din Platon, trece prin Descartes și ajunge la gînditorii idealiști, de cealaltă parte linia ce pornește din Protagoras („omul
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
asta. Așadar, încă o dată : liniște. Ai tot dreptul să te odihnești, să uiți, să contempli senin”. În totul, cartea d-nei Maria Cogălniceanu aruncă punți către o lume care ar fi fost păcat să fie uitată. Trăia intens și cu mare apetență culturală, ceea ce poate să mire în cazul unui oraș de provincie mijlociu, fără universitate. Funcționau totuși acolo două teatre dintre care unul muzical, funcționa „Cercle Voltaire” („filială a Universității din Paris”), funcționau trei biblioteci publice numai în Piața Sfinților Arhangheli
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
oameni la care pasiunea pentru mister ia forma interesului pentru alchimie, atracția pentru gîndirea hermetică neavînd nimic rău în sine: o preocupare insolită cu esențele subtile ale lumii, hrănită de satisfacția că te afli pe „teren secret“. În fond, în apetența pentru detalii oculte se ascunde dorința de a fugi de platitudinea vieții, și în ascuns toți visăm la o inițiere în urma căreia viața să ni se schimbe radical. Alchimia poate fi o asemenea scăpare dintr-o cultură în care înclinația
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]