555 matches
-
fiind luate din realitatea de lângă el, de obicei proprii copii. În ele se vede influența pe care Pierre Prud'hon a avut-o asupra sa privind stilistica de reprezentare a umbrelor catifelate, a modului de realizare a compoziției și a apetenței spre alegoriile mitologice pe care sporadic le reia după anul 1880. Sava Henția a realizat portrete valoroase de fiecare dată când a pictat cu dragoste și interes vis-a-vis de modelul înfățișat. Având o familie numeroasă, nevoile financiare erau la fel de mari
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
lui Capone, iar cunoștințele lui Dariat despre sistemele bitek îi permit să posede câteva zeci de șoimi negri. Nou-creații 'șoimi de iad' devin o resursă valoroasă, pe care Kiera o vinde Organizației. Cu timpul, din cauza tacticilor lor brutale și a apetenței pentru distrugere, Dariat începe să se opună posedaților, cedând insistențelor lui Rubra de a trece de partea lui. El îl ajută să evacueze o parte populația non-posedată rămasă, apoi i se alătură în straturile neurale și creează o explozie energetică
Alchimistul neutronic () [Corola-website/Science/323102_a_324431]
-
găsească o formulă care să împace viziunea academică a unor mari compoziții pe care le-a făcut cu spontaneitatea de care a dat dovadă pictura de "plein-air". A reținut de altfel, tematica grigoresciană, dar nu a putut renunța niciodată la apetența sa spre compoziția de atelier. El a fost considerat la un moment dat ca fiind un continuator al operei lui Nicolae Grigorescu, dar opera sa apare astăzi într-o imagine eclectică revendicată de către istoria picturii românești, datorită modului entuziast și
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
găsească o formulă care să împace viziunea academică a unor mari compoziții pe care le-a făcut cu spontaneitatea de care a dat dovadă pictura de "plein-air". A reținut de altfel, tematica grigoresciană, dar nu a putut renunța niciodată la apetența sa spre compoziția de atelier. Pictorul a fost considerat la un moment dat ca fiind un continuator al operei lui Nicolae Grigorescu, dar opera sa apare astăzi într-o imagine eclectică revendicată de către istoria picturii românești datorită modului entuziast și
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
încerci să vezi, de pildă, începuturile. Or, autoarea scoate la iveală rânduielile paisiene ale duhovnicului Iosif care aveau la baza o viață idioritmică „de compromis“ ca rezultat al îmbinării singurătății cu legăturile cenobitice (chinoviale). Prin urmare, este vorba de o apetență inițială pentru frățietatea dintre viața singuratică și cea de ajutor obștesc în sensul cel mai larg al termenului. Înseamnă, mai mult că sa câștigat o competență pentru misiunea socială a bisericii ortodoxe, una care s-o acordeze la sarcinile noului
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
sunt produsele tiparului clasicist și demonstrează, prin dimensiuni și calitate, greutatea economică a zonei precum și capacitatea de adaptare a acesteia la marile curente artistice ale Europei centrale. Spre deosebire însă de fastuoasele parcuri ce aveau rolul de a satisface doar apetențe estetice, parcurile bănățene sunt substituite funcționalului, comanditarii renunțând la orice ostentație de modelaj, prefererând o creativitate adaptată locului respeciv. Se naște astfel ceea ce în limbajul uzual al secolului al XIX-lea sunt denumite, deși impropriu, "grădinile sau parcurile englezești". Diferite
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
un capitol separat ce va da naștere la speculații interesante. E de notat că tânărul Bănulescu se formează ca scriitor prin relație strânsă cu un patrulater foarte exigent de modele: Gogol, Anton Pann, Caragiale și Rebreanu. De la primul va lua apetența pentru fantasticul descins din firescul cotidianului încărcat de un trecut ce irupe în prezent. De la cel de-al doilea a învățat înțelepciunea pitorescului balcanic, schimbat pentru o feerie bizantină. De la cel de-al treilea va deprinde economia frazei și religia
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
filosoful italian. Filosofia contemporană înregistrează reorientarea interesului de cunoaștere de la adevărul obiectiv spre caritate. Nu mai e chiar de actualitate îndrăzneala proclamării inexistenței lui Dumnezeu, numai pentru că Acesta îi este științei inaccesibil 11. E datoria occidentalilor contemporani să-și regăsească apetența religioasă într-o relație cu divinul de acum descărcată de teamă, violență și superstiții. Adevărul eliberator nu aparține, arată Vattimo, nici teologiei, nici științelor. El e chemarea la caritate. Ieșirea din metafizică se datorează creștinismului. Învățăturile lui au lucrat în
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
înțeleg din cercul sacralității victimare. Evangheliile reprezintă, arată Girard, cheia hermeneutică a recitirii retrospective a textelor vechi, antice și medievale, și a diferitelor motive mitice drept expresii ale violenței culturii. Principiile etice ale Occidentului, drepturile și libertățile ce-l definesc, apetența pentru ajutorare și ocrotire a victimelor sunt rezultatele perpetuării mesajului evanghelic. În mod paradoxal, eliberându-se de religie și ancorându-și comportamentul în drepturile omului, occidentalii își dezvăluie ascendența creștină, arată Girard: în centrul orizontului lor ideologic stă interesul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
condiționate istoric. Ele reflectă prefigurativ (ca puncte de cristalizare) actuala stare de spirit a omului occidental. Biserica a fost mereu pe măsura credincioșilor ei. Receptarea ușor reducționistă a discursului teologal ca îndemn spre bune practici sociale indică orientarea actualei lor apetențe religioase. Ce pot să însemne toate acestea Rorty, Vattimo, Girard, Wilson, Hick socotesc caritatea, smerenia, responsabilitatea și activismul drept prelungiri contemporane ale religiozității. Acestea se află totodată în miezul politicilor publice actuale. Recuperarea lor post-seculară ca religioase, creștine coroborează postularea
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
transfigurează. Uriașul ei potențial metanoic 30 ar putea lucra în această direcție? Să fie, în acest context, religiozitatea gnostică varianta istorică adecvată evului post-secular? Libertățile religioase pe care, dincolo de pozițiile filosofice evidențiate mai sus, le asumă occidentalii legitimează această întrebare. Apetența acestora pentru învățăturile orientale, de-acum larg accesibile, interesul manifestat pentru vechile scrieri gnostice, de asemenea accesibile în noile lor variante editoriale de succes, dezvoltarea spectaculoasă a orientării scientologice și apariția altor multe mișcări spirituale centrate pe recuperarea statutului uman
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
destul de severe la adresa codului de comportament în cuplu. Britanicii întotdeauna vor constata laxitatea moravurilor la Dunărea de Jos. Nu același lucru li se întâmplă călătorilor ruși. Prusacii constată mai curând murdăria străzilor, iar referințele la morală sunt rare. Francezii verifică apetența pentru limba străină și se extaziază când văd că se pot înțelege în franceză mai oriunde în casele avute. E o diferență de subiectivitate și de ea de fapt se ține cont în momentul în care, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
astăzi. Dacă avem în vedere și împrejurarea că scriitorul este și un experimentat critic, autor printre altele, al unui studiu despre opera lui Italo Calvino 280, nu vom fi surprinși să găsim și în scrierile sale poetice răsfrângeri ale acestei apetențe pentru „ficțiuni” teoretice. Așa cum se întâmplă de fapt de la Romantism încoace - să ne amintim doar remarca lui Walter Benjamin, conform căreia, pentru scriitorii romantici, „conștiința poeziei devine ea însăși poezie”281 -, întâlnim și în cazul lui Deidier aplecarea către conceptualizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că experiența poetică a lui Roberto Deidier nu este străină de acea metamorfoză treptată, uneori greu sensizabilă, a obiectului plasat în temporalitate, caracteristică pentru ontologia barocului. Și în cazul de față, abundența detaliilor devine un simptom al tranzitoriului, chiar dacă, abandonând apetența barocă pentru obscuritate, discursul autorului contemporan câștigă în precizie, mimând adesea transparența și directitatea. Așa cum se întâmplă și în pasajul citat mai sus, nu de puține ori ne întâmpină trimiteri la tehnici specifice artelor vizuale (imaginea care se dilată la
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prin aceea că există deja numeroase studii de referință consacrate fenomenului 294, pe de alta, prin convingerea că o mai amănunțită investigare a poeziei metatranzitive din Franța și Italia va conduce la înlăturarea prejudecății că literaturilor romanice le-ar lipsi apetența pentru directitate și prozaism. E drept că, exceptându-l poate doar pe Francis Ponge, mai toate experimentele poetice de acest gen din literaturile europene ale secolului XX au fost influențate în mod evident de modelul anglo-saxon. Însă nu este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
elanurile metafizice, evită cu consecvență patetismul, introducând imediat un amănunt derizoriu, adeseori însoțit de accente ironice sau autoironice. Întrebându-ne care ar putea fi motivațiile și implicațiile apariției unei poezii de tipul acesta, ne dăm seama că mai importantă decât apetența pentru experiment și fronda de pe tărâmul estetic, rămâne, la Petre Stoica, raportarea polemică la realitatea ceaușistă și la varianta sa „ficționalizată”, distorsionată prin intermediul propagandei de partid. Așadar, în cazul acestei poezii, imixtiunea factorilor social-politici rămâne crucială, chiar dacă acționează mai curând
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
manifestarea unei experiențe importante, unice. Un argument în plus îl poate constitui și faptul că teoreticienii cei mai activi ai generației sunt scriitorii înșiși, bântuiți de frenezia autolegitimării. Analizând textele lor, ne dăm seama că tot ceea ce ele exprimă programatic - apetența pentru o poezie de tip biografic, aspirația de a încheia un nou pact cu realul, exaltarea (micro)realismului ș.a.m.d. -, la o eventuală confruntare cu praxisul, își dezvăluie caracterul profund ficțional (când nu de-a dreptul fictiv). Cum orice
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
O’Hara, dar și de teritoriul metatranzitivității. În ansamblu, pare să dețină prioritate fantezismul debordant care „acompaniază freneticul reportaj cotidian”, insolitul imaginativ, o anumită obstinație a poetului de în a-și conserva, nealterată, libertatea interioară. Așa s-ar explica uriașa apetență pentru umanizarea obiectelor umile: deschizi ușa și, drace, vezi că tavanul făcea pe șamanul o glajă purta mască de coajă mănușa era Purusha cearceaful de pat era Prajapat; pe covor pâlpâia scarabeul și Hor; pentru Tanit se prostitua un chibrit
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
autorului transilvănean; apelând la o documentație riguroasă, el urmărește peregrinările unei familii din Ardeal pornite să se salveze din fața armatelor austro-ungare, în 1916. Familia lui Costache Cimbrișor este, așa cum declară C., propria sa familie. Roman-document, Pe urmele destinului trădează și apetența pentru călătorie a scriitorului. Locurile noi sunt văzute prin ochii omului simplu, care înțelege și interpretează evenimente, obiceiuri, caractere după propria putere de percepție. Peste tot, țăranul român își poartă satul în suflet și răzbește prin greutățile ce îi stau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
-și valorifice într-o creație consistentă agerimile de moralist ce se manifestă în instantaneele lui câteodată surâzătoare, cu miză, ce-i drept, mărunțică. Îi rețin atenția „chipurile” din provincie, ipochimeni întristător-ilari, mișunând într-un perimetru lipsit de orizont. De semnalat apetența pentru jocul onomastic și caricatura de limbaj. Întâlnirea lui M. cu teatrul a însemnat o nefericită, chiar penibilă experiență. „Drama modernă” Chip cioplit (un fragment, inserat în „Comedia”, 1927, se numește Amantul de ghips), reprezentată în 1930 la Teatrul Național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
dovedesc existența unei vieți de grup cu creativitate și la animale. În locul cuvântului ca stimul general la oameni, aici acționează stimuli chimici ai mirosului, feromonii secretați de glandele mandibulare precum și cei din glandele care produc transpirația. Lor li se adaugă apetența socială, comparabilă cu nevoia de hrană, apă sau sex. Adică altceva decât "spiritul", dar analog acestuia. De exemplu, când sunt izolate, primatele încep să țipe. Este "țipătul de izolare", care încetează când animalul intră în legături cu congenerii săi. Atracția
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care te vei întoarce la fatalitatea unor gene pe care nu le poți depăși. Cazul doctorului Neagu Basarab e o ilustrare a destinului de care are parte o conștiință care s-a încăpățînat să lupte cu fatalitatea genelor. Cu o apetență culturală bătînd în polivalență, doctorul Neagu s-a stabilit în Germania în 1990, după ce în țară, pe lîngă specialitatea psihiatrică profesată la Spitalul „Gheorghe Marinescu”, se dedicase homeopatiei. În genere, medicii atrași de psihiatrie nu sînt în toate mințile, fascinația
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
fiind cuprinsă în volumul 7 din Opere). Revenit în țară, Vianu începe încă din februarie 1924 să țină cursuri la Facultatea de Filosofie din București, urmîndu-și pînă în anul morții vocația profesorală. Scrie permanent, fără răgazuri nejustificate, cu aceeași inepuizabilă apetență a cunoașterii. Este convins că doar un temperament problematic (în contrast cu unul contemplativ leneș) poate deveni generator de mare artă. "Pentru mine - spune el - interesanți sînt acei care gîndesc". Chiar dacă aici îi are în vedere mai ales pe poeți (Poeta faber
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
măriri și âlocuri>, bani și onoruri, se estompează și se degradează în nuanțe evanescente, viziune relativistă, în care totul s-ar nărui și s-ar preface în neant, de n-ar rămâne axa unui interes pentru a da încă o apetență vieții într-o inapetență universală, axa spectacolului estetic, singura ei legitimare - formulă nietzscheiană, după care viața merită să o trăim prin frumosul ce ne oferă și să o activăm prin frumosul pe care ne încumetăm să-l realizăm" (în Memorii
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
a numit școala de la Sahia. Eu cred că a adus un suflu nou în cinema. M-ați întrebat de la cine am învățat; evident, în primul rând de la maeștri. Întotdeauna se învață de la maeștri. Trebuie să ai un anumit tip de apetență pentru maeștri. Sigur, nu există pe lumea asta un artist care să n-aibă un model. Modelele erau multiple. Pentru mine, cel mai aproape de inima mea a fost Fellini, cu umorul lui, cu filosofia lui, cu tragismul lui. Sigur, exista
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]