11,066 matches
-
arbuști sau arbori, parcă și niște flori, ceva mai aproape, în stânga, cândva probabil în alb și negru, acum, în cafeniu și cenușiu. Persoanele: bunica mea la cinci sau șase ani, ținută în brațe de tatăl ei, mama ei în picioare, aplecată asupra lor. Bunica mea pare blondă, are ochii umezi, o rochiță albă, stă în brațele tatălui ei, care la rândul lui se sprijină, cu guler tare și mustață, de zidul de piatră. Se vede că începe să chelească, se văd
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
șters. Nici o dată pe verso, nici un cuvânt cu cerneala aceea violetă cu care scriu defuncții, cu trăsături îngrijite și groase. Nimic altceva decât o fetiță de cinci sau șase ani ținută în brațe de tatăl ei, pe când mama ei stă aplecată asupra lor, cu mâini lungi, rochie largă, cu o pieptănătură pe care timpul a estompat-o. Într-un colț de sus, un dulăpior de cămară, o tindă. O cămară. Nu, o tindă. Ori nici cămară, nici tindă, o pată de
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
uimită în țesuturi./ Și un singur gînd în mine se rosti:/ «Ce săracă alcătuire, cîtă iluzie! iluzie!»”. (Alcătuirea). Un văl al orbirii eliberatoare se întinde asupra priveliștilor: „Nu văd nimic, peștera cerului e stinsă./ Aud cum umblă apa.// M-am aplecat adînc pe rîu și tot nu-l văd:/ e apa doar un strat al întunericului?/ Mă încovoi asemeni unui pod nesigur,/ o, nu pe mine vreau să mă zăresc/ ci rîul însuși” (Celălalt). Abdicînd de la prerogativele-i legate de aspecte
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
Sete după toate câte se sting... Toate noi! Cele vechi, prăfuite de timp. În smochinul bătrân (De câte ori n-am trecut Pe alături, nepăsător) Am regăsit fiorul De dimineață al frunzelor, Și-am văzut, ca atunci, larg deschisă, Palma monstrului ruginită Aplecându-se fioroasă Din creangă. În bătaia vântului Ca întâia oară m-am întrebat Ce gigant mânios suflă oare? Încotro pleacă norii, întins? Încotro zburătoare? Cum bunicul nu mai era, N-am aflat Ce se-ntâmplă cu focul care s-a
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
fluturi). Sub unghiul tehnicii, înregistrăm o cromatică impresionistă, melancolică, simplificatoare, precum un simptom al prăbușirii ce s-a declanșat: „Alb-roz copacii. Fals Gauguin./ Aceleași străzi. Și apele pavate.// Cumpăr doi trandafiri/ și intru în cetate.// Sub lovituri de ceas/ strîmb aplecată în cer ca un dolmen/ sub lacăt între raiuri și iaduri amînate.// Alb-roz coapcii/ în clopote de iarbă și de somn.// Sub lovituri de ceas din turnuri vii/ pierdut/ paradis acest drum/ ce mă abate...// Și restul/ doar singurătate” (Cadențe
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
fulguiala din cer și buimăceala de pe pământ: s-a spart un rulment, e în comă pompa de injecție, motorina seamănă cu telemeaua de Sibiu, lama unui buldozer s-a înțepenit în poziție de rugă pentru mama-lopată și tatăl-hârleț, un șofer, aplecându-se după o piuliță a rămas în poziția “legat șireturi cu acompaniament de gemete din cauza sciaticii”, lipsesc trei anvelope... Directorul Direcției “Drumuri și Zăpezi”, nervos, dă exemplu personal urcându-se la volanul unui greder și pornește vijelios. Trece prin gard
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
îi salută. Îl sfătuiesc și îi ascultă ordinele. Vorbesc și între ele și se sfătuiesc. Uneori, dorm de-a dreptul (și chiar sforăie). Sau numai se prefac c-au ațipit și nu le pasă de ce se petrece împrejur. Sau se apleacă și pe jumătate ies din cadru, ca să poată vedea mai bine sau spre a fi siguri că sînt bine auziți și înțeleși. Portretele sînt todeauna martori; asta li-e menirea. Martori care aprobă sau condamnă, dar care nu pot fi
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
reține atenția, caracterizată elocvent, este volumul de poezii al lui George Ciorănescu Metaerotism imaginar. Dorul de țară, constată Cornelia Ștefănescu, îi bântuie întreaga creație, reținând emoționantul vers: „Ithaca, Ithaca valahă, numai acolo mai e pământ”. Alte opere asupra cărora se apleacă, fie și mai în fugă, sunt La pluie de Chantily de Theodor Cazaban, Le pareseaux de C. Amarin (Constantin Amăriuței) și Blocada de Pavel Chihaia. Al treilea compartiment al volumului (după În hățișurile istoriei literare și Căi de întoarcere) este
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
și „leș cadeaux ont une ame”; * în supermarket-uri, standurile cu vinuri sunt impresionante, multă brânză mirositoare, foarte puțină bere; produsele cele mai ieftine se află pe raftul cel mai de jos, cu cât ești mai sărac, cu atat te apleci mai mult; * aproape pe orice stradă se gaseste un restaurant, un bistro, un boutique, un salon de coafura și un teatru; * plus un indicator spre cel mai apropiat muzeu, unul dintre cele peste 250 de muzee, de la Maison du Pain
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
lor, care contravin clișeelor încă puternice. Așa cum am văzut și dintr-un citat anterior, în calitate de director al Editurii Cartea Românească, cea mai importantă editură din România în anii ’70, Marin Preda era departe de-a face figura unui ins curajos, aplecînd urechea la spusele unui Adrian Păunescu și bineînțeles neînvoindu-se a indispune „forurile”. Aflat în anticamera cabinetului directorial, în care intraseră mai înainte Alexandru Paleologu și Geta Dimisianu, pentru a pleda în favoarea tipăririi cărții despre Eugen Ionescu, autorul acesteia înregistrează
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
fel încât actualele funcții de rector să fie înlocuite cu un fel de manager general. Asta pentru ca unii dintre ei, aflați în imposibilitatea de a-și reînnoi mandatul, să poată nestingheriți candida pentru noi și noi runde. Poate Ion Iliescu apleacă și el urechea la acest zvon și preia ideea: în fond, de ce să nu încerce marea cu degetul, dacă poporul continuă să-l dorească în fruntea bucatelor și-a flotilei aeriene? Că suntem republică ori gubernie, tot aia, câtă vreme
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
Vidrimiloiu se referea mereu cu subînțeles la... ereziile trufașe. ... În cele din urmă, înotătorul în larg observase pe foaia de cort întinsă într-un colț al odăii bustul de marmură decapitat de care dăduse cu câteva ceasuri mai înainte, și, aplecându-se, îl ridică, greu cum era, și strigă cu marmura în brațe femeia care trebăluia în chicineta improvizată într-un ungher al încăperii lor destul de spațioase... (va urma)
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
negocierilor cu FMI. Ca să știe și domnul Prim-ministru Tăriceanu... Notă explicativă privind câteva apariții ale fotbalistului Mutu la televiziune 1) Mutu legându-și șireturile, Mutu în silentio stampa (reportaj tv sonor în exclusivitate), Mutu înainte și după Alexandra, Mutu aplecându-se, Mutu strănutând, Mutu cumpărând un ceas, Mutu intrând și ieșind de la closet, Mutu vânzând un iaht (pardon, asta nu!), Mutu scuipând, Mutu în fotografii de familie cu Ioan Becali și Gheorghe Poepescu, Mutu suflându-și nasul, Mutu legându-și
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
să ajungem la urechea celui din dreapta, dar nu prea aproape, pentru a nu fi auziți de ceilalți. Cel dintîi din rînd rostea un cuvînt, o expresie, un nume propriu, o frază scurtă, în urechea vecinului, care la rîndul lui se apleca spre urechea următorului din rînd și-i spunea ce a auzit. UItimul, care nu mai avea o ureche la dreapta lui, se ridica și rostea cu voce tare cuvîntul, așa cum ajunsese pînă la el. Deobicei, ajungea ceva foarte diferit și
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
cort, galbenă, întinsă, iar în centrul ei un pietroi alb, mare... De dimineață, când plecase, o știa strânsă, împăturită, pusă în dreapta ușii cum intrai. Era ca și cum Sisi, între timp, ar fi umblat cu ea; dar de ce și pentru ce?... Se aplecă, puse mâna pe ce i se păruse un pietroi și își dădu seama că era un bust de marmoră... îl luă în brațe, cântărea pe puțin zece kile. Văzu pe el un peplum, cum purtau zeițele romane. Printre șănțulețele săpate
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
sau lipsit de imaginație) că "trebuie să pornești de la tine pentru a ajunge la altul", că trebuie să te îngrijești mai întîi de tine, să te iubești și să te întorci pe toate părțile, pentru a putea apoi să te apleci către altul și să-l iubești ca pe tine însuși. Și, prin extensie, că trebuie să te răfuiești mai întîi cu răul care ți-a bulversat propria viață și numai după aceea, și prin analogie cu el, să te deschizi
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
combinate cu rîndurile lui Beckett despre moartea bunicii lui Proust, pe care aveam să le citesc exact în ziua în care se stingea bunica mea, m-au mișcat pînă la lacrimi: așa cum Marcel, naratorul Căutării timpului pierdut, se va fi aplecat să-și înnoade șiretul într-o cameră de hotel, regasind în acel gest amintirea bunicii sale dispărute și izbucnind în plîns, m-am reaplecat, într-o altă cameră de hotel, pește paginile lui Beckett - "ea (bunica lui Proust, n. m.
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
Serelena Ghiețanu "Lucru cu adevărat surprinzător (...) este de a vedea milioane și milioane de oameni aserviți și supuși, cu capul aplecat sub un jug nemilos, nu pentru că sînt obligați de o forță majoră, ci pentru că sînt fascinați și vrăjiți de un singur om, de care nu au mare teamă și nici nu este iubit, ci este contrar tuturor, inuman și crud
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
domoli asprimea bărbatului ei. Dar, lipsită de forță și sfîrșită de șase nașteri la intervale scurte, nu avea nici o putere în fața acestui pater familias pătruns de importanță. (...) De dimineața pînă seara, micul Anton trăia cu groaza că va fi pedepsit. Aplecat asupra gramaticii latine, se ruga ca ziua să se sfîrșească fără nici o izbucnire. Dar iată că la ușă se auzea zgomot de pași. Intra tata, greoi, lat în spate, cu barba întunecată, sprîncenele stufoase, privirea aprigă. Își pusese paltonul gros
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
din comisionari, care stătea la pîndă pe drum, se întorcea strigînd: "Vine tata!" Anton se ridica, deschidea bine ochii aburiți de somn și se pregătea, cu inima strînsă, pentru o mustrare. Tata inspecta prăvălia cu o privire aspră, apoi se apleca asupra catastifului. Anton își ținea răsuflarea. Vai de el dacă făcuse vreo greșeală! Ajuns acasă, ostenit și pătruns de frig, maică-sa îl mîngîia, iar uneori încerca să îi spună cu respect bărbatului ei că o asemenea sarcină este peste
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
cu solzi de pește și capete de cocoș, ori cu trup de șarpe și picioare de cămilă, ori cozi în formă de săgeată și labe păroase se îngrămădeau peste noi, zvârcolindu-se. Un câine de mărimea unui elefant s-a aplecat să ne înghită, iar răsuflarea lui îmi ardea curul și spinarea de parcă m-ar fi potopit o răbufnire de foc (...) Pe îndelete mă îmbătam cu vinul trupului ei, iar Ama Tammaraya se străduia din toate puterile să mă stârnească și
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
filme cu bum-bum și încasări lipsite de limită și bun-simț, precum Jumanji (1995), Armagedon (1998), Gone in Sixty Second (2000). Pentru Justițiarul - film pe cât de lung pe atât de plicticos, lipsit de bum-bum și bun-simț - Hensleigh nu s-a mai aplecat asupra unor treburi insignifiante, cum ar fi scenariul, pe care l-a lăsat în grija... altcuiva. Cred că l-a abandonat spre pieire, așa cum trebuia să se întâmple și cu personajul principal după primele 3 minute - ca să se scutească alte
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
cu aproape sută la sută, iar pensiile - între 2005-2008 - cu 20 la sută. În termeni reali. Despre creșterea prețurilor, taxelor, tarifelor, impozitelor și inflație n-a pomenit nimic, fiindcă scăpase jos hârtiuța cu cifrele și nu se cădea să se aplece riscând să arate telespectatorilor (poate cu sinceritate) o anumită parte a trupului... După pronunțarea ultimelor trei cuvinte, dinspre țară s-a auzit exclamația fericită a salariaților și oftatul relaxat al pensionarilor îngroziți că nu aveau să mai audă vreodată sintagma
Nepotrivitele potriveli pesediste by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12745_a_14070]
-
dezmierde/ Chip de rouă și de stea/ Născută Dumineca/ De măr și de chiparos/ De sunet și cu miros/ De gutui galbene, coapte/ Din amurg și până-n noapte/ Căzute subt lună nouă/ Cu coarnele amândouă/ Frânte-n ochiul de fântână/ Aplecată într-o rână/ Peste trupul lui subțire/ Tras printr-un inel de mire (...)". Indiscutabil, colindele sunt o performanță semantică și prozodică cu atât mai originală, cu cât ridică la putere nestematele liricii noastre folclorice, cu toată poliedrica ei putere sapiențială
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
progresiei narative; poate să revină ori de cîte ori e nevoie asupra textului și să-i evite cu prudență surprizele. Cu toate acestea, nu pot să nu-mi imaginez, citind cu sufletul la gură scurtele texte, încurcătura unei persoane care, aplecate deasupra unei cratițe, află chiar în acel moment că trebuie să arunce în amestec "2 cepe tocate și călite în prealabil". Inevitabilă (ca și în textele juridice, pînă la urmă) e o anume doză de vag, de imprecizie, care se
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]