11,311 matches
-
a început să-mi doară și să-mi cânte fără orchestră,fără dirijor ... Citește mai mult De-un timp tot mai des visez lebedeși pereți proaspăt văruițiși sunete ce prind conturși...un frac albit de-atâtea partiturisolemn genunchiul și-l apleacă,sărută lacrima căzută pe pianși mâinile i se-ntâlnesc a rugăciune,bagheta se înalță și-n gest finaldă ordin notelor să tacăcă-i vremea albului să zboareși să despice totu-n două...de-un timp tot mai des visez lebede,albe
GABRIELA BLĂNARIU by http://confluente.ro/articole/gabriela_bl%C4%83nariu/canal [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
în serile când plouă, acolo-ntotdeauna mi-e ușa larg deschisă, nu mi se cere plată și-s bine omenită din când în când din inimă îmi rup ca să-i împrospătez culoarea, timid ca un fecior la-ntâia horă și-apleacă gazda roșul la pământ a mulțumire. la el găsesc oricând frunze curate-ntr-un sertar mă schimb și gândurile mi le șterg, le strâng apoi în coc regal, îi cer și-mi dă fărâma de culoare ce-i trebuie obrazului
GABRIELA BLĂNARIU by http://confluente.ro/articole/gabriela_bl%C4%83nariu/canal [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 1377 din 08 octombrie 2014. de-un timp tot mai des visez lebede și pereți proaspăt văruiți și sunete ce prind contur și... un frac albit de-atâtea partituri solemn genunchiul și-l apleacă sărută lacrima căzută pe pian și mâinile i se-ntâlnesc a rugăciune bagheta se înalță și - n gest final dă ordin notelor să tacă e vremea albului să zboare și să despice totu-n două de-un timp tot mai
GABRIELA BLĂNARIU by http://confluente.ro/articole/gabriela_bl%C4%83nariu/canal [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
în Ediția nr. 1323 din 15 august 2014. Dă spicul grâului să plece, rămâne lanul gol și trist, în așteptarea plugului de toamnă și-a primelor semințe... Un mac rănit, la treierat, și-a amintit de tine, genunchiul și-l apleacă și fruntea, la pământ, petalele-și adună-a rugăciune și-ndată-ți scrie așa : Ți s-a dat nume MARE și SFÂNT, să-L porți cum se cuvine, în viață și în gând, cu mare bucurie ! „ De-acum...și el
GABRIELA BLĂNARIU by http://confluente.ro/articole/gabriela_bl%C4%83nariu/canal [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
încercat să caute cea mai infimă logică în acest ”ritual pământesc”, stupid, absurd, în toată splendoarea lui mișelească..., mi-am șters ochii și am privit în jur. Mi s-a părut că liliacul, părtaș fiind la durerea mea, și-a aplecat crengile încărcate cu flori, oferindu-mi frumusețea și mângâierea lor, așa cum făcea mama, odată... ”Doamne! Scumpă mamă! Tu ai lăsat frumusețea asta...” Am rupt trei crenguțe, am descuiat ușa și le-am pus într-o vază. Să umple casa cu
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1494232389.html [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
tine. Stăpân -a vieții mele, să-ți fiu rob, Mă jur, și asta îmi convine! Când tu zâmbești, eu uit că am să mor, Pruncii se opresc din plâns și râd Și râuri se întorc din cursul lor, Florile se-apleacă și-ți surâd. Când plângi norii ii aduni grămadă, Ploaia se revarsă-n ochii tăi, Vin, pe umeri, păsări ca să-ți șadă, Lupii, din păduri, devin potăi. Dorul meu spre tine se îndreaptă, Mi-ai păstrat un loc în viața
TU NU EŞTI CA CELELALTE FEMEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Tu_nu_esti_ca_celelalte_femei_.html [Corola-blog/BlogPost/346472_a_347801]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > OAMENII MARI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 388 din 23 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Când ajungea acasă trebuia să se aplece ca să nu lovească grinda cu fruntea iar când se ducea la culcare, își lăsa afară o pare din umbră Trecuse de jumătatea vieții dar el continua să crească ceea ce-i îngrijora foarte mult pe cei din jur drept pentru care
OAMENII MARI de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Oamenii_mari_ion_untaru_1327321809.html [Corola-blog/BlogPost/360461_a_361790]
-
ce renunța și ultimul, să alerge zilnic până la primărie după tramvai și de acolo să plece mai departe pe jos Pe el nu-l durea nimic, era bine mersi Numai că într-o zi, grăbit, a uitat să se mai aplece poate i se făcuse și lui lehamite să se încline toată viața în fața celor mai mici ca el Și atunci s-a lovit atât de tare încât n-a mai putut scoate un cuvânt; medicii chemați la căpătâiul lui l-
OAMENII MARI de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Oamenii_mari_ion_untaru_1327321809.html [Corola-blog/BlogPost/360461_a_361790]
-
pe erou și s-o omoare pe eroină, aproape ca o pedeapsă pentru că acesta a încercat s-o păcălească, dezertând. Într-un timp în care toată energia ne este îndreptată către deadline-uri, profit, cariera, când ne-am mai putea oare apleca atenția asupra lucrurilor primordiale, care la sfarșitul zilei fac diferența? Cum s-ar vedea această noua lume în oglinda care reflectă dincolo de materie? Ce ne-ar spune un oracol legat de ce ne asteaptă dacă vom continua să înțelegem evoluția așa cum
Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/ernest-hemingway-adio-arme-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339325_a_340654]
-
umeri vremea și-a depus fiorul Ne-a prins în dinți o margine de lună, Azi la-ntâlnirea după trei decenii Profesori dragi vă sărutăm pe mână. Privim icoana DOAMNEI diriginte Mai dojenindu-ne în pauze matern Și rușinoși ne aplecăm genunchii Rostind iertare într-un psalm etern. De printre noi plecat-au spre vecie, Ca frunzele pornite înspre seară, Doi dascăli într-un vânt de întâmplare Și doi colegi ajunși în prag de vară. Dragii mei, ne bate toamna-n
REVEDERE 30 DE ANI DE LA TERMINAREA LICEULUI ZINCA GOLESCU PITESTI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Revedere_30_de_ani_de_la_terminarea_liceului_zinca_golescu_pitesti.html [Corola-blog/BlogPost/357846_a_359175]
-
doare! De curg de-atâta vreme năvalnic dinspre Munți Au încercat zadarnic să-i pună frâu sub punți... În valurile mele și tu de-atâtea ori Ți-ai limpezit privirea, cuprinsă de fiori, Atunci când ți-a fost sete, te-ai aplecat să bei Și ai rămas de-a pururi uitată-n ochii mei... Și-acum ți-aud oftatul aprins de-atâta dor Când trupul tău prin unde se strecura ușor, Sunt fericit ca râul și nu pot să-mi ascund Întreaga
SUNT FERICIT CA RÂUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1475648067.html [Corola-blog/BlogPost/384352_a_385681]
-
că se întâmplă și așa, în stupurile dumeavoastră. Luați articolul foarte în serios, că altfel vă așteaptă un dezastru. Cât despre ,,Învățătură firească despre stupărit. Prevenirea și combaterea furtișagului în stupină”, (pag. 32), domnilor care aveți astfel de preocupări nobile, aplecați-vă asupra articolului și luați aminte. Opriți furtișagul până nu e prea târziu. Sincer, mi-ar place să am timp și pentru așa ceva. Timp nu am, că nici curajul nu-mi lipsește! Dacă Ștefan Aurel Drăgan ne propune o scurtă
REVISTA UNEI ISTORII. REVISTA IZVOARE CODRENE de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/Istoria_unei_reviste_revista_unei_isto_vasile_bele_1331757393.html [Corola-blog/BlogPost/348309_a_349638]
-
Mă uitam la el cum toarnă berea în pahare, când aud o smucitură puternică și o lansetă cum saltă din suport, luând-o spre apă. Sar repede și pun piciorul pe mânerul lansetei, căci nu am avut timp să mă aplec s-o prind. O ridic cu forță și îndrept vârful lansetei în sus, care se curbează. Mă gândesc că poate am ratat peștele și am agățat vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400004705.html [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
ridic cu forță și îndrept vârful lansetei în sus, care se curbează. Mă gândesc că poate am ratat peștele și am agățat vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca de pe fund, doar se apleca vârful lansetei și mai mult. Mă pregăteam să trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este agățat de ceva rădăcini sau aluviuni. Dintr-o dată, simt cum îmi smucește ceva lanseta din mână. Trăgeam cu forță
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400004705.html [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
pe creatorii ei. Scriitorii sunt flăcări vii care ard pentru semenii lor și cu flacăra de sine ei pot face lumină pământului. Am mai adaugăt și un capitol "Comentarii critice" semnate de câteva personalități ale literaturii noastre care s-au aplecat asupra scrierilor mele. Nu din orgoliu am așezat în carte aceste păreri ale confraților mei, ci din dorința de a oferi cititorilor câteva coordonate care să le înlesnească pătrunderea mai în adâncul înțelesului acestor scrieri, să observe mai multe detalii
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 by http://confluente.ro/elena_buica_1406921398.html [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
Proaspete legume și vreo patru ouă moi, Mezeluri, pâine neagră, cu unt și dulceață Și-un suc de fructe, ea fiind o sugăreață. Cu un furou cam scurt în care adormise Simții parcă ceva urcând pe noi abscise. Când, se-aplecă neașteptat de mult spre mine, Zicând: -azi ar trebui să fac sex cu tine, Și asta repede acum, fără preludiu, Fără a moșmondi cu plictis și cu studiu. Brusc m-am luminat și am scăpărat cu ochii, Eu adeptul chinuit
ORARUL DIMINEŢII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 by http://confluente.ro/Orarul_diminetii_stelian_platon_1376842584.html [Corola-blog/BlogPost/364417_a_365746]
-
Și-ți ies înainte, ochii tăi să-mi sărute Sânii goi, ochii mari din petalele ude Dăruită-n Iubire până pleci să mă rog Ahhh, Lună, dă-mi trup din lumini și din foc Ca-n fiece dată când te-apleci peste pagini Să mângâi cu literi vis de-a lumilor margini, Poveste să-mi faci! De n-aș fi, n-ar conta Dar sunt și iubesc- lumea ta,...lumea mea ! Referință Bibliografică: Lumea ta, lumea mea / Shanti Nilaya : Confluențe Literare
LUMEA TA, LUMEA MEA de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/shanti_nilaya_1409208065.html [Corola-blog/BlogPost/371560_a_372889]
-
văzut o femeie stând în genunchi și curățând îndelung și cu mare insistența o pată pe care noi nu o puteam zări. S-a ridicat de câteva ori, a spălat cârpa, a îmbibat-o cu ceva soluții, iar s-a aplecat în genunchi și iar a frecat. Astfel de situații am văzut de mai multe ori, persoane stând în genunchi pentru a curăța câte o pată aproate invizibilă. Și aici, că peste tot in Las Vegas și în împrejurimi este o
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_o_vacanta_exo_elena_buica_1389931507.html [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
trebuie și când trebuie are efect de Lege. Este normal că purtătorii de mesaj se prezintă dese ori cu cocoașe de dromader. Dar !indicația” ajunge la cine trebuie și Legea a fost dată. Chiar și promulgată deoarece însuși președintele țării apleacă urechea la șoapta însoțită de semnul de recunoaștere. Cu morile de vânt nu te poți lupta. Asta nu înseamnă că veșnic vom trăi ca sclavi ai finanțiștilor lumii. Monarhia nu este un nivel în ierarhia conducerii lumii. Totuși, la nivel
CULTURA ŞI GEOPOLITICA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1403082648.html [Corola-blog/BlogPost/352279_a_353608]
-
bine. De câteva ori, instructorul îmi dă feedback pozitiv. Eu, însămi, sunt mulțumită de mine, dar nu multumită total. Simt că virajul spre dreapta, trebuie și poate fi îmbunătățit. Mai fac o tură printre jaloane, virez prea scurt spre dreapta, aplec motorul prea tare și ca să nu pic trag de ghidon. Încercând să redresez motorul scap mâna în accelerație. E prima dată când scap motorul de sub control și neavând experiență uit de frâna de picior, nu-mi dau seama să las
SUNT EGOISTĂ! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/monica_bokor_1446409506.html [Corola-blog/BlogPost/353283_a_354612]
-
bogăția infinită a vieții sale duhovnicești, tocmai datorită ignoranței și nepriceperii sale de a o descoperi. Omul contemporan se cunoaște mai puțin pe sine decât cunoaște universul pe care viața sa îl produce și îl pune în lucrare, este mai aplecat spre cercetarea puterilor ce îi vin din afară decât asupra celor care se află în adâncul infinit al sufletului său, fără măcar să le bănuiască sau să le intuiască. În ființa omenească sunt puteri pe care noi nu le cunoaștem încă
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1465450795.html [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
a adus rușine? O, ce de ură-am adunat de când te știu și până azi! Chiar firea ta mă îmboldea să te împiedic ca să cazi... Abel se întoarce cu spatele pentru a-și șterge lacrimile, timp în care Cain se apleacă, pune mâna pe-o piatră și-l lovește cu ea în cap. Abel cade. De-abia când constată că și-a ucis fratele, Cain se dezmeticește și începe să plângă. Scena 3 Cain: (smulgându-și părul din cap) O, Doamne
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
A ajuns cu cercetarea mai sus, la capul femeii. „Mamă, ce asemănare! Parcă e părul pirandei, frate! Nu cumva asta este...”. Mișu n-a apucat să-și termine gândul. Femeia se-ntorsese puțin, îndreptându-și trupul și el s-a aplecat peste sertar și a scos în grabă câteva hârtii pe care a început să le citească, aplecându-se mult peste ele pentru a-și masca fața. Era cea la care se gândise. Era Violeta. Tocmai venise să-i aducă Ramonei
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_capii_5_marian_malciu_1327334794.html [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
Nu cumva asta este...”. Mișu n-a apucat să-și termine gândul. Femeia se-ntorsese puțin, îndreptându-și trupul și el s-a aplecat peste sertar și a scos în grabă câteva hârtii pe care a început să le citească, aplecându-se mult peste ele pentru a-și masca fața. Era cea la care se gândise. Era Violeta. Tocmai venise să-i aducă Ramonei Vlădescu ceea ce-i promisese cândva. - Doamna avocat, eu v-am promis și mă țin de cuvânt. Nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_capii_5_marian_malciu_1327334794.html [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
în piept, fără nicio vorbă. Avocatul trecuse pragul și Mișu a pus mâna pe clanță, răsucind-se cu iuțeală, ca să tragă și să-nchidă ușa după el. Contrariată de plecarea vijelioasă, neașteptată după refuzul anterior, Ramona ridicase capul și se aplecase lateral, să poată vedea dincolo de Violeta, mirându-se că Mișu a ieșit fără să se scuze, să salute, să zică ceva. Instinctiv, s-a întors și Violeta spre ușă. Cei doi ieșiseră deja. A apucat doar să-l vadă pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_capii_5_marian_malciu_1327334794.html [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]