881 matches
-
putu vedea fața uluită a domnului Bridges și ochii holbați ai lui Davis. — Repede, dă-mi pălăria! exclamă Rowe apucînd melonul lui Davis și spărgînd geamul ușii. Printre cioburile de sticlă Îl zări pe Cost-Travers-Ford: ședea pe scaunul rezervat clienților, aplecat Înainte, În fața oglinzii triple, cu beregata tăiată de foarfecele pe care-l ținea Încă Între genunchi. Murise ca un legionar roman. „De data asta, Își spuse Rowe În sinea lui, l-am omorît cu adevărat“. Și parcă-l auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și se opriseră să ne privească pe când ne pregăteam să-l aruncăm în râu (cu o clipă mai devreme, Podul Bercy ni se păruse pustiu), și imediat eu și Bernadette începusem sa-l batem cu palmele pe spinare pe Jojo, aplecat, cu capul și mâinile atârnând peste parapet, iar eu: - Varsă cât poftești, mon vieux, și ți se vor limpezi ideile! - exclam, și susținându-l, cu brațele lui pe spatele nostru, îl transportăm până la mașină. În acea clipă, gazele care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și viabilă cum e, s-ar putea pur și simplu reabsorbi. Ăsta-i cuvântul pe care l-a folosit chirurgul plastician. Reabsorbție. În fața mea, de parcă aș fi doar un burete făcut din piele. Sari la Manus plângând și la Brandy aplecată peste el, gângurind și mângâindu-i părul sexy. În portbagaj sunt o pereche de pantofi maronii de copil, un vătrai de argint, un curcan desenat cu macaroane lipite pe o coală de bloc de desen. — Știi, își trage Manus nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
desenat cu macaroane lipite pe o coală de bloc de desen. — Știi, își trage Manus nasul și se șterge la el cu dosul palmei. Acuma sunt drogat, așa că-i în ordine dacă-ți zic asta. Manus se uită la Brandy aplecată deasupra lui și la mine ciucită în praf. — Întâi, zice Manus, părinții tăi, părinții tăi îți dau viață, dar apoi încearcă să-ți bage pe gât viața lor. Ca să-ți facă un os mandibular, chirurgii îți vor rupe părți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ziar de pe vremea domniei lui Franz Joseph vom da de unele declarații chiar ale domnului primar, depuse sub jurământ, declarații cu atât mai prețioase cu cât veneau de la un om care, după propria‑i apreciere, era lipsit de orice prejudecată, aplecat fiind spre „pozitivism“. „Scena era cumplită“ (spunea domnul Benedek În Aradi Napló). Doar din considerație pentru cititor, ne vom abține să expunem starea deplorabilă În care se găseau victimele. Domnul Brener era literalmente decapitat, cu un pumnal sau satâr, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iau măsuri. Sunteți liberi. Nuța Cordel ieși precum regina Angliei de la o adunare de consiliu. Se închise în biroul ei, trântind ușa. Unul din ghivecele de flori, agățat de peretele despărțitor al celor două încăperi, căzu și se făcu țăndări. Aplecată să strângă mizeria, Luana auzi vocea severă a bărbatului ei: De azi înainte te descurci singură. Nu știu cum, nu mă interesează, dar eu nu vreau să mai aud că ai probleme. Te previn, Luana. Acum nu mai ești domnișoara Leon. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o cameră Întunecată. Blițul Îi surprinsese pe câțiva, erau cu gura căscată de mirare, cu capul ridicat spre fotograf. Ceilalți stăteau cu picioarele Încrucișate, cu bărbia căzută În piept. În spate, europeanul singuratic se sprijinea calm de perete, cu capul aplecat de parcă Își privea piciorul. Gâtul i se deslușea parțial, Margaret l-a cercetat Îndelung, s-ar fi zis că era fragmentul unui mozaic de preț, curba lui lină era cu neputință de confundat, ori fusese Închipuirea ei care căuta asemănări
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mâna și i-a mângâiat brațul, o ușoară mângâiere mai degrabă decât strânsoarea călduroasă a mâinii În semn de Încurajare. Oasele subțiri de pe dosul mâinii lui au tresărit. O clipă, Margaret a crezut că băiatul are să izbucnească În lacrimi. Stătea aplecat, cu umerii căzuți, iar asta Îl făcea să arate rotofei, dacă nu chiar gras. — Nu-mi dau seama de ce am venit tocmai la dumneavoastră și, mai cu seamă, de ce v-am povestit toate astea, a spus el dând din cap
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
părut asemenea frunzelor uscate de toamnă, așa cum și le amintea din anii petrecuți În America. Primele erau nescrise, marcate doar de cutele care Începuseră să Îngălbenească. Doar pe o singură foaie erau câteva cuvinte, un scris elegant, cu literele ușor aplecate și rotunjite ca niște coame de val. Pe primul rând se putea citi: „Dragului meu Adam“... 19 Zorile. Cerul limpezit pe neașteptate, Întunericul nopții care se pierde În amintire. Zgomotele. Oamenii. Lui Îi venea să se ferească, să se retragă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ramoliți și gata oricând de război. — De ce pictezi tu mereu femeile În felul ăsta? — Cum adică? — Cu gât lung și cu pomeții proeminenți. Adică toți faceți asta. Walter, mi se pare că el a creat moda, le face gâtul subțire, aplecat și privirea provocatoare, asta când se obosește să picteze o femeie. El e cu băieții. Ca Rudolf, deși la el femeile sunt ceva mai interesante, viguroase și subțiri, ca băieții. Ceea ce, bineînțeles, chiar și sunt, băieți cu țâțe și buze
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la ferestre, Încercând să ghicească la care dintre ele ar fi stat Karl. La capătul străzii era o poartă de fier forjat care dădea În Jardin du Luxembourg. S-a plim bat de-a lungul potecilor cu pietriș, pe sub crengile aplecate ale teilor care-și pierdeau frunzele În vânt. A petrecut multe după-amiezi mergând prin grădina asta, neștiind ce altceva să facă. S-a dus la o mare braserie din Montparnasse, una despre care Îi vorbise cândva Karl. I-au plăcut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dogorească iar brațele nu mai erau umede ci ardeau. Te înăbușea praful scuturat din butuci, foșnetul uscat aproape metalic al frunzelor, metal prin metal, soarele usca. Degetele păreau calcaroase, străine. Pe limbă gust de cocleală, genele albite de praf, trupuri aplecate. Din când în când îți ștergeai fruntea cu dosul palmei și vedeai cum de pe piele se desprind ciuciuleți negri de transpirație și praf. Nopțile se pare că aici sunt grozave, seceta produce o sete necunoscută, cumpăna fântânii se apleacă supusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zborul ei mai avu timp totuși să se mai gândească puțin. Îi reveniră în minte doar câteva crâmpeie: tulpina hrănitoare, mirosul florilor de mai, cântecul melodios al păsărilor, zilele fericite de vară. Se clătină ușor, pentru ultima oară cu capul aplecat, făcând cea din urmă închinăciune și apoi atinse pământul... Un frăgar în liniștea toamnei Astrul de veghe al pământului păzește planeta surâzând pe bolta cerească. Nori albi adie ușor și acoperă întinsul nesfârșit al cerului, iar vântul călătorește peste întinsurile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prietenie, Carmen Popa, Clasa a IV-a G Prietenul meu, Dyk Razele neiertătoare ale lui august străpungeau cu săgețile insuportabile totul în jur, așa încât aveai senzația că te topești. Nici un zgomot nu se împotrivea căldurii toride. Lanul de grâu stătea aplecat, meditând la apropiatul seceriș. În acest univers torid, urletul de durere al unui câine sfredeli depărtarea. Nu-mi venea a crede ca în această arșiță o vietate mai poate totuși grăi. Cu pași iuți mă apropiam de inima lanului, iar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de intrare. Alături de ea era o măsuță, iar pe măsuță un plic mare și albastru, așezat în picioare și îndreptat cu fața către scări, așa că ochii mi-au căzut direct pe el. Pe plic scria cu litere mari, negre, ușor aplecate: ÎȚI ESTE ADRESAT, iar dedesubt: DESCHIDE-L ACUM. Apropiindu-mă, am observat că plicul era doar cel mai evident dintr-o grămadă de obiecte aranjate pe măsuță. În stânga era un telefon. Pe-un bilețel post-it lipit pe butoane erau mâzgălite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de grade la dreapta. — Hei, am înnebunit eu sau mergem... În jos, da. Podeaua se înclină puțin, dar tavanul rămase la același nivel. Prin urmare, spațiul deveni destul de mare ca să stai fără probleme în mâini și genunchi, apoi ca să stai aplecat și, într-un sfârșit, se transformă într-un culoar îngust prin care puteai merge drept. M-am oprit să-mi ridic rucsacul, apoi am înaintat lateral printre pereții de hârtie comasată la voia întâmplării. În fața mea, Scout făcu la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un zâmbet cu buzele strânse și se îndepărtă, lăsându-mi în câmpul vizual un covor luminos și neîntrerupt de albastru. M-am sprijinit în coate. — Ei, n-a mers chiar ca la carte, nu? Dar iată-ne aici. Fidorous stând aplecat peste balustrada punții, cu ochelarii în mână, cu ochii închiși și cu fața elastică, ridată, întoarsă către soare. — Și, mai mult de-atât, e-o zi minunată. — Suntem pe mare. — Da, așa e. Într-un fel. Ambarcațiunea tresăltă pe valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
schimbări subtile în peisaj. Un arbust în floare îți atrăgea dintr-o dată atenția ca și cum ar fi crescut intempestiv în imagine între două deplasări leneșe ale ochiului. Da, ca niște copii, așa păreau ei de la distanță, cu trupurile lor mici și aplecate ușor în față, cu gleznele fine și osoase, care se bălăbăneau deasupra podiumului de lemn, și fețele lor formau toate aceeași compostură mirată și râzătoare, așa cum se molipsesc copiii unii de la alții, de câte ori se întâlnesc. Și stăteau așa preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
număr de telefon și rostesc scurt: Vino pînă la mine. Donose, deja chel bine, intră cu chelia înainte și, cînd îl zărește pe Corneanu, este dominat de panică. Și ia spune-mi, Donose, ești mare crai, da? Stă cu capul aplecat și tace. Continui: Din joaca și din plăcerea ta se naște un copil. Un copil are nevoie de tată și mamă. Te bucuri de plăcere, dar trebuie, la o adică, să-ți asumi și responsabilitățile ce decurg de aici. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
răvășită sacoșa cu lenjerie. Era unchiul Antoanetei, îi era rușine să-i spună că moșul îi fură chiloții purtați și dresurile. Genia a deschis ușa: trei pași pe holul întunecat, alți doi până la ușă, până în dreptul patului trebuia să meargă aplecată bătrâna a întins funia de rufe (joia spăla boarfe de tot felul). Pe bâjbâite, a găsit întrerupătorul, acest exercițiu îl făcea în fiecare dimineață. Odaia era întunecată ziua în amiaza mare, soarele nu trecea de pervaz. Fereastra mică avea forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umăr și se trezi. Scoală-te, nepoate!... Hai, c-a venit badea Petre ca să te ducă înapoi acasă!... El se frecă buimac la ochi și-l recunoscu, la lumina aceluiași opaiț, pe deadul Vasile, cu barba sa albă și lungă aplecată deasupră-i. Fără să-și ia seama, copilul dormise toată ziua și acum prin fereastra întunecată a odăii cu multe scripci se zărea iarăși luna, iar de undeva de afară, prin ușa întredeschisă, răzbătea nechezatul unor cai nerăbdători s-o pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să coboare Amanda. Cum bănui, ea-și urmă itinerarul obișnuit, oprind pentru masă la restaurantul chinezesc, restaurant aflat la deal. Își lăsă mașina la vale și urcă într-a Amandei. Nu dură prea mult și apăru și ea. Cum stătea aplecat, nu-1 văzu și nici nu-1 simți. Când se așeză pe scaun, Doru îl dădu brusc pe spate, o apucă de picioare și o dădu tumba pe banchetă. Trase scaunul la loc, se urcă pe el și porni mașina. Oh, Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
i-au câștigat. — Ei aduc bani mulți la venitul statului, contribuind la creșterea nivelului consumului. — Dar și muncesc din greu. Îmi spunea o prietenă, intervine Leontina, contabila de la bancă, ce condiții de muncă sunt acolo; să stai o zi întreagă aplecat să plantezi căpșunile, să le stropești cu diferite soluții, să le uzi și când se coc să le culegi, să le sortezi, în căldura care la ei este mai mare decât la noi și să mănânci mai mult preparate din
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu Georgeta? Să-i vorbească pe tonul acela ridicat? Niciodată nu procedase așa. Să n-o iubească? Nu se poate! Ce va urma?”. Această întrebare la care nu putea răspunde i-a rămas înfiptă în minte. A văzut printre crengile aplecate mașina lui Matei întorcându-se la spital după ce o căutase prin oraș. Momentul acesta l-a pândit ca să poată pleca acasă. Nu și-a putut ascunde tristețea și Elena care tocmai venise de la școală a observat. —Cum a fost? aștepta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de Istorisiri nesănătoase fericirii 53 mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 54 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 55 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]