382 matches
-
în timp ce pe rând gândurile tale devin petarde. Marginea de timp e tot mai aproape. Universul chiar poți de vrei să-l pipăi. Trist e că-nțelegi că-n loc de etape totul risipă-i. Zbor șovăitor, mersul spre alături din apocalips spre o altă lume, unde nu mai sunt geruri și omături, rouă sau brume. Anatol Covali Referință Bibliografică: Trecere / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1745, Anul V, 11 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali
TRECERE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343254_a_344583]
-
valorilor ei răsturnată, sfărâmată și strivită sub cisma ocupantului străin, dar, mai ales, pândită necontenit la orizonturile roșii de privirile ucigașe ale celor ce ar voi să ne șteargă de pe harta lumii. Încheierea, puțin patetică-recunosc-suna cam așa: „Năvăliți, hoarde ale Apocalipsului! Năvăliți, oștiri ale lui Gog și Magog! Ucideți, robiți, ardeți și jefuiți, cum vi-i felul! Prădați tot ce vă iese în cale! Dar, să știți, comoara noastră cea adevărată, orice ați face, nu o veți găsi. Ea este ascunsă
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
își plânge împreună cu neamul destinul: ”Sufletul meu retras în cearcăne grele, Nesupus învățăturii lui Karl Marx, - Numără zilele - bârne pilite-n surcele Sărăcite-n culori, adevăr... sânge ars. Jalea unui popor, a unei lumi învinuite... Jale, venind din dezordine, din apocalips, Sfârtecă efemere uși zăvorâte... O, cinstea și dorul meu neânvins...” (Noțiune de neam). În toate poeta pune sinceritate, dorință de Preacuratul adevăr, de poezie cu mesaj, ferită de experimentări sterile. Referință Bibliografică: acad.Mihai Cimpoi: Cardiograma lirică a Renatei Verejanu
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
cel mai îngrozitor neam pentru iudei deoarece luaseră Numele lui Iehova, al lui Avraam etc și atașaseră idolatria. Păgânii erau mai de dorit decât samaritenii. Așa cum astăzi se privesc creștinii din denominațiuni diferite. Solia celor 3 îngeri se referă la Apocalips 14: O chemare la a ne închina Creatorului Căderea bisericilor care au respins această chemare Semnul Domnului (sabatul) și semnul fiarei (duminica), adică un sistem de închinare cerut de oameni la concurență cu unul cerut de Dumnezeu. Bibliografie: Voi muri
SAMARITEANUL MILOS de RODICA STOICA în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345110_a_346439]
-
cel întâi chemat să meargă După IISUS, apoi în lumea ce înconjoară Marea Neagră ! SIMON-PETRU, este : "stâncă", năvalnic, Predicator Chiar de și-a abjurat Credința, iertat fu de Mântuitor ! IOAN : "arată îndurare" ; o Evanghelie a scris Apoi 3 Epistole și cartea Apocalips ! IACOV : "înlocuitor (ce e), după, următorul" Fiu de tunet cu Ioan, urmat-a pe Învățătorul ! FILIP : "iubitor de cai", de DOMNUL Evanghelizat, În multe părți din Asia, Cuvântul a Predicat ! BARTOLOMEU : "fiul lui Tolmai", în Armenia cea Mare Și-n
DE LA CEI 12 UCENICI AI DOMNULUI LA CEI , 70 DE UCENICI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378691_a_380020]
-
1958; Vasil Iv. Stoianov, Zumbai zum, București, 1959; Szabó Magda, Spuneți-i Zsofiei, București, 1974 (în colaborare cu Eugen Haidai); Lucjan Wolanowski, Adio, bumerang. Australia ieri și azi, București, 1977 (în colaborare cu Teodor Holban); David Brin, Poștașul vine după Apocalips, București, 1993; Pierre Bellemare, Marile crime ale istoriei, București, 1999. Repere critice: Al. Sincu, „Scări la stele”, GL, 1965, 51; Marian Popa, À propos de..., LCF, 1968, 2; Ilie Constantin, „Cosmonautul cel trist”, GL, 1968, 3; Magdalena Popescu, „Dumnezeu umbla
ARAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285413_a_286742]
-
Eroarea umană e ciclică și reapare la anumite intervale) o asemănare destul de considerabilă cu Superstiția aceea a Călugărilor de pe Muntele Athos, care fac post negru și Își privesc multă vreme cu atenție buricul, ajungând să discearnă acolo adevărata Natură a Apocalipsului și Cerul Dezvăluit. Spre surprinderea mea, se pare că această Sectă n-ar fi decât o altă modificare, adaptată vremurilor noi, a acelei Superstiții primordiale numite Cultul Sinelui; pe care Zerdusht 1, Quangfoutchee 2, Mohamed și alții s-au căznit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
contopire fulgerătoare, dar vie a unei inimi zbuciumate care nu mai e decât zbucium (Lermontov). Amenințarea morții care planează asupra condiției umane face ca totul să fie sterp. Doar strigătul te Învie; beatitudinea ține loc de adevăr. La acest nivel, apocalipsul devine o valoare În care totul se confundă, iubire și moarte, conștiință și culpabilitate. Într-un univers sărit de pe orbită, nu mai există altă viață decât aceea a abisurilor În care, după Alfred Le Poittevin, se rostogolesc oamenii „fremătând de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se va angaja pe deplin. Studenții francezi de la 1830 și decembriștii ruși vor apărea, astfel, drept Încarnările cele mai pure ale unei revolte la Început solitare și care, mai apoi, caută, prin sacrificii, drumul unei apropieri. Dar și invers, gustul apocalipsului și al vieții frenetice se va regăsi la revoluționarii noștri. Parada proceselor, jocul teribil dintre judecătorul de instrucție și acuzat, scenariul interogatoriilor lasă uneori să se ghicească o tragică cedare În fața vechiului subterfugiu prin care revolta romantică, refuzând existența așa cum
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
deși scriitura este arma lui cea mai puternică. Cărțile scrise în limba franceză reiau multe dintre temele și fantasmele din eseistica de tinerețe. C. adaugă altele, noi, izvorâte din experiența prin care trece, cum ar fi schimbarea limbii/schimbarea identității, apocalipsul modernității. Scriitura rămâne, în continuare, strălucitoare, în contradicție cu pesimismul din adâncul frazelor. Este ceea ce se cheamă paradoxul cioranian: nihilismul radical al ideilor pune în mișcare mecanismele unui limbaj de o mare subtilitate și fervorile unui spirit care caută - și
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
a atinge sfîrșitul și care constituie în același timp negarea acestui sfîrșit. Este forma afirmării necontenite și neobosite a existenței sale și a negării morții. Spiritul vieții, după cum spune Scriptura, «rîurile de apă vie», a căror secare o prevestește amenințător Apocalipsul. Principiul estetic, cum se exprimă filosofii, principiul etic, cum zic aceiași filosofi. «Căutarea lui Dumnezeu», cum o numesc eu mult mai simplu. Scopul întregii mișcări a masei, la oricare popor și în oricare perioadă a existenței sale, constituie numai și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și „slujirii idolilor”, ca în „Ikoana înfriko- șatei judecăți”, reprodusă de Simeon Fl. Marian (36, p. 456). Acest tip de reprezentări iconografice a fost influențat de texte apocrife și de legende hagiografice : Călătoria Maicii Domnului la Iad (171, p. 117), Apocalipsul Sfântului Apostol Pavel - tradus în românește în secolul al XVI-lea (37, p. 469), Viața și minunile Sfântului Vasile cel Nou - sfârșitul secolului al XVII-lea-începutul secolului al XVIII-lea (27, II, p. 202) ș.a.m.d. În ultimul text menționat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ps Psalmi Qoh Qohelet/ Ecleziast 1Rg 1 Regi (= 3 Rg LXX) 2Rg 2 Regi (= 4 Rg LXX) 1Sam 1 Samuel (= 1Rg LXX) 2Sam 2 Samuel (= 2Rg LXX) Șir Înțelepciunea lui Isus Sirah Sof Sofonia Tob Tobia Zah Zaharia Noul Testament Ap Apocalips Col Epistola către coloseni 1Cor Epistola întâi către corinteni 2Cor Epistola a doua către corinteni Ef Epistola către efeseni Evr Epistola către evrei Fil Epistola către Filipeni Flm Epistola către Filemon Fp Faptele Apostolilor Gal Epistola către gălățeni Iac Epistola
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Căci, după un periplu prin aerul rarefiat al metafizicii, al esoterismului și al teologiei naturale, exegeza teologului protestant Karl Barth care dezontologizează Ex 3,14 și îl leagă de expresia „Cel care este, Cel care era și care vine” din Apocalips 1,8 ne readuce pe terenul ferm al unei hermeneutici fidele gândirii biblice, o hermeneutica „auto-interpretativă” (scriptură interpres șui) excluzând orice premisa ce ține de o teologie naturală. Barth comentează Ex 3,14 că pe o relatare a întâlnirii dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cunoscut că Acela care îl trimite, care alege pe Israel și este credincios făgăduințelor sale. „Eu sunt cine sunt” este numele statorniciei lui Dumnezeu în relația cu omul. Pe această exegeza se grefează interpretarea hristologică a Ex 3,14. În Apocalips 1,8: „Eu sunt cel care este, cel care era și care vine”, Hristos vorbește dintr-o eternitate ce înglobează acum și timpul, „creștinând” Numele revelat lui Moise și salvându-l astfel de la ontologizarea amorsata de traducerea greșită din Septuaginta
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și valoare de viitor, expresia ar mai putea fi înțeleasă că: „Eu sunt prezent, cu voi, precum veți vedea”, căci Dumnezeu avea să se reveleze treptat de-a lungul istoriei mântuirii tocmai prin această istorie. În acest sens, formularea din Apocalips 1,4.8: „Cel care este și Cel care era și Cel care vine” este o dezvoltare a formulării din Ex 3,14. Iar Rași, exeget evreu din Evul Mediu, comenta textul astfel: „Eu voi fi cu ei în această
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ca atare, „Deus Amen”, poate și pentru a sublinia mai bine legătură cu Ap 3,14, unde Hristos este numit ho amQn, ho mártys ho pistós kaì alQthinós („Amin, Martorul credincios și adevărat”). „Dumnezeule adevărat” este prea vag. Textul din Apocalips ar putea oferi o soluție de dezambiguizare. Propunem deci traducerea lui ’ElohQy ’"mQn cu „Dumnezeule credincios și adevărat”. Semnificații de bază ale celor trei nume sinonime: divinitate sigură, neschimbătoare, fidelă. 3.1.12.2. ’Ql ne’em"n: „Dumnezeu credincios
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care singur are nemurirea și locuiește în lumina cea neapropiata, pe care nici un om nu l-a văzut și nu-l poate vedea...” (t.n.), după ce mai fusese numit, în 1,17, basileùs tÄÎn aiÀnÄn, „împăratul veacurilor”. În imnul din Apocalips 15,3-4, e preamărit că ho basileùs tÄÎn ethnÄÎn, „Regele neamurilor”, adică stăpânitor peste toate popoarele pământului. 3.2.1.6.2. déspota (e folosit exclusiv în această formă, la vocativ): „Doamne” (SC); „Stăpâne” (celelalte traduceri românești); „Dominus” (Vg); „Souverain
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Septuaginta traduce deseori astfel pe YHWH Te>a’ÄÖ „Domnul Oștirilor”. Acest nume cu tentă filosofica, pe care și grecii îl foloseau pentru zeii lor, este în general evitat în Noul Testament. Se întâlnește doar în 2Cor 6,18, iar în Apocalips se referă de trei ori la Dumnezeu-Tatăl: de două ori în contextul liturgiei cerești: hágios hágios hágios kýrios ho theòs ho pantokrátÄr... (4,8b) („Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeul Atotstăpânitor...” t.n.) și Megála kaì thaumastà tà érga sou, kýrie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
desăvârșire. 3.2.1.8.2. hósios: „Cel Preacuvios” (SC); „Cel cuvios” (Blaj); „Sfinte” (BVA, G-R); „Cel Sfânt” (BS), „Tu esti Sfânt” (C); „Sanctus” (Vg); „le Saint” (BJ); „O Holy One” (RSV). Se întâlnește cu referire la Dumnezeu doar în Apocalips 16,5b: díkaios ež, ho Äîn kaì ho QÎn, ho hósios, „Drept ești Tu, Cel-ce Ești și Cel-ce-Erai, Sfinte” (BVA). În imnul din capitolul 15 este nume predicativ: hóti mónos hósios (15,4): „Tu singur ești sfânt” (BVA). Însemnând la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Îl est, Îl était et Îl vient” (BJ); „who is and who was and who is to come” (RSV). Am aratat cum mărturisirea de credință privind dumnezeirea lui Isus Hristos se exprimă în Noul Testament aplicându-i-se numelui divin Kýrios. În Apocalips, acest procedeu se aplică și în privința altor nume. Expresia apare prima dată în Ap 1,4, despre Dumnezeu-Tatăl284, apoi, la 1,8, este proclamata de Isus despre sine și i se adaugă încă un nume, ho pantokrátÄr. La 4,8
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Cel de pe urma (BS, C); „primus et novissimus” (Vg); „le Premier et le Dernier” (BJ); „the first and the last” (RSV). În afară de versetul deja citat, Ap 22,13, formularea mai apare în două contexte: Când are prima vedenie cu Isus, autorul Apocalipsului e înspăimântat, dar Isus îl îmbărbătează spunându-i: Mg phobo¤, egÀ eimi ho prÄÎtos kaì ho éschatos kaì ho zÄÎn... (1,17b-18a): „Nu te teme; Eu sunt Cel-dintâi și Cel-de-pe-urmă și Cel Viu...” (BVA) Expresia e reluată la 2,8
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat...” 3.2.2.8.3. ho árchÄn: „Biruitoriul” (SC); „Stăpânul” (Blaj); „Domnul” (BVA, G-R, BS, C); „princeps” (Vg); „le Prince” (BJ); „the ruler” (RSV). Se întâlnește o singură dată, la începutul Apocalipsului (1,5), cănd autorul se adresează „celor șapte Biserici care sunt in Asia” salutându-le „din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morți, Domnul împăraților pământului (ho árchÄn tÄÎn basiléÄn tQÎs gQÎs)” (C). Traducerea cu „Stăpânul” (Bl) sau
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al lucrării lui mântuitoare. 3.2.2.11.2. ho lógos: „Cuvântul” (toate traducerile românești); „Verbum” (Vg); „le Verbe” (BJ); „the Word” (RSV). Acest nume e prezent doar în texte ioanice (În 1,1.14; 1In 1,1), precum și în Apocalips, unde călărețul de pe calul cel alb se numește ho lógos to¤ theo¤i (Ap 19,13). Prologul Epistolei către evrei explică parțial acest nume: „După ce Dumnezeu, odinioară, în multe rânduri și în multe chipuri a vorbit părinților noștri prin proroci
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.11.3. ho mártys ho pistós: „Mărturia cea credincioasa” (SC); „Mărturisitoriul cel credincios” (Blaj); „Martorul cel credincios” (BVA, G-R, BS); „martorul credincios” (C); „testis fidelis” (Vg); „le témoin fidèle” (BJ); „the faithful witness” (RSV). Apare numai în salutul autorului Apocalipsului, într-o înșiruire de titluri: „...hâr vouă și pace de la Cel care este și care era și care vine și de la cele șapte duhuri care sunt înaintea tronului lui și de la Isus Hristos, Martorul credincios, Întâiul-născut din morți și Stăpânitor peste
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]