384 matches
-
flacăra cerului. După simulacrul îngeresc, simulacrul demonic. Impresia pe care o face e de astă dată într-adevăr demonică, în supranatural nu există o mijlocie între fierbinte și rece, între flacără și gheață. Amestecul acestor două elemente, despre care vorbește Apocalipsul, dă mijlocia călduță, a mediocrității omenești. În amândouă înfățișările, Luceafărul e înfiorător și distant. Rămâne o apariție din lumea cealaltă, fără putință de comunicare cu a noastră. E foarte interesant să constatăm că în viziunea lui Eminescu, acest simbol al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ars de „dorința unei Tracii eterne”. Sub soarele pământului (1987) situează acțiunea în perioada interbelică și pare mai curând un roman social, în pofida aspirației autorului de a pune în discuție opțiuni și frământări lăuntrice, dezbaterea având drept țintă statutul artistului. Apocalips (1991) adoptă formula prozei SF, asezonată cu un prea marcat substrat pedagogic. P. a mai publicat placheta Cărbune și diamant (1990), cu versuri în prozodie clasică, și a alcătuit câteva ediții din scrierile lui Camil Petrescu, Samson Bodnărescu și din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
1987, vol. III: Și care am văzut sfârșitul, București, 1998; Eminescu. Metamorfozele creației, București, 1985; Dromichet. Semnul nemuririi, București, 1988; Eminescu. Limbajul simbolic, București, 1989; Cărbune și diamant, București, 1990; Istoria literaturii române. Note de curs , I-IV, București, 1990-1992; Apocalips, București, 1991; Naturi catilinare, București, 1997; Venirea Androginului, București, 1998; Casa rândunelelor, București, 1998; Scrinul amintirilor, București, 1998; Ondina, București, 1998. Antologii, ediții: Din presa literară românească a secolului XIX, pref. Romul Munteanu, București, 1967 (în colaborare cu Georgeta Rădulescu-Dulgheru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
exigența sa cea mai profundă cu ceea ce i se propune, el simte dintr-o dată că alta e calea lui. În universul lui Husserl lumea se clarifică și acea sete de familiaritate care se află în inima omului devine inutilă. În apocalipsul lui Kierkegaard, dorința de claritate trebuie să renunțe la ea însăși, dacă se vrea satisfăcută. Păcatul nu constă atit în a ști (sub acest raport toată lumea e nevinovată), cât în a dori să știi. Este și singurul păcat pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de anumite societăți initiațice secrete (rosacrucieni, francmasoni etc). Se păstreză totodată scrieri de astrologie, medicină homeopată, botanică, structurate toate, ca făgaș al gândirii, pe mituri de creație alchimică a lumii, mituri ale căderii, ale regenerării omului ca suflet, ale iminenței apocalipsului. Reprezentanți: Albert cel Mare, Roger Bacon, Marsilio Ficino, Pico della Mirandola, Jakob Bohme, Paracelsus, G. Bruno (cu a sa mnemotehnică), Goethe, Papus. (vezi 2/II) 93 micro- și macrocosmosul. Regula esențială a interpretării hermetice este principiul asemănării: "Ceea ce e jos
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Călinescu se mișca, cu o siguranță erudită în universul arhitectului Ioanide, Verdi al lui Werfel face parte din aceste scrieri care știu sa dea viață literară unui moment din istoria muzicii. Cele mai vechi ilustrații sunt la subiectele religioase. Zugrăvirea Apocalipsului în cuvinte și desenele lui Durer pe aceleași teme. Sculpturile lui Michelangelo îi inspiră versurile lui Gianbattista Storzi și versurile lui Dante inspiră sculptura și versurile lui Michelangelo. Numeroase opere literare au inspirat opere cinematografice de balet, muzicale. De aici
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
a inspirației biblice. Oponenții acestora rămân fermi în a arăta că vorbele divine sunt de o asemenea profunzime încât puțini inițiați reușesc să străbată forma înșelătoare de la suprafață prin regulile exegezei figurative. Și iarăși, de la oracole se ajunge la interpretarea apocalipsului a cărui hermeneutică simbolică pare obligatorie. Exegezele încep deci chiar de la interpretările Vechiului Testament în textul evangheliilor. Sigur, aceasta ca o istorie a hermeneuticii, a acestei metode folosite dintotdeauna fără a-i da această denumire. Interpretări și reinterpretări întâlnim frecvent
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
făcea cu pâine și apă, sărbătorile primăverii Paștele, sau a Nașterii Domnului, Crăciunul, 6 ianuarie, 25 decembrie 288 etc. Sunt aceleași dintotdeauna pe acest pământ. Se așează peste cele tradiționale. Și iată că Paul venerează prima zi a săptămânii, în Apocalipsul Sfântului Ioan ziua Domnului e duminică, comemorarea înălțării se face sâmbăta iar ritualurile străvechi sunt conservate întocmai îmbrăcate într-un nou limbaj. De aici încep doctrinele. Schismele, reformele, influențele Talmudului și ale Coranului determină modificări ale gândirii umane, ca și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
întâmplat și cu cele mithraice 300. Comunicările secrete ale lui Isus către discipolii săi au fost transmise oral, ca de fapt și tradiția până în secolele 1 sau al 2-lea când au fost scrise în evanghelii, în faptele apostolilor, scrisorile, apocalipsul, numai că cele dintâi nu se regăsesc decât parțial în doctrina oficială 301. Formarea și deformarea tradițiilor sunt apanajul oricărei forme religioase de transmitere a Cuvântului. Noțiunile de înțelepciune care coboară din religiile continentelor lemurian prin atlantic și Egipt sau
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
semne și timp mesianic 320. Adevărul pare să iasă la lumină, atât cât poate el să se dezvăluie întregii lumi. Creștinii transmiteau și explorau cu toată forța imaginației minunile lui Cristos și secretele mântuirii. Tradiția esoterică bazată în special pe apocalips și texte apocrife 321 păstrează legende și mituri de la începuturile creștinismului la Edessa, Alexandria și Asia Mică. Prima Evanghelie a Copilăriei lui Isus povestește cum într-o zi Isus și prietenii de joacă se jucau pe un acoperiș și unul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dante această încununare. Elogiul templierilor, al doctrinelor francmasonice, al științei alchimiștilor îl formează pe titanul florentin rosicrucian și precede prin opera lui gândirea ocultă a timpurilor care i-au urmat. Amfiteatru al înțelepciunii veșnice 392, el posedă o cheie pentru Apocalips, triplă și unică, împărțind în șapte grade inițierea în înalta filosofie. Cele nouă pantacle ale cărții sunt: dogma lui Hermes, realizarea magică, drumul înțelepciunii și lucrările pregătitoare ale Operei, poarta sanctuarului luminată de șapte raze mistice, o rosă de lumină
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
le piano n-etait plus/ qu-une ombre sonore. Iată aurora 647, delir al celor șapte culori revărsându-se în vers, unduind imaginația neantului spiritual în interiorul lumii materiale. Sunt lucruri care își caută chipul și numele, lucruri și ființe ale începutului și apocalipsului, dar elemente care îi dau poetului sentimentul supremației sale în raport cu absolutul. Lucruri nenăscute, simboluri netălmăcite sunt aduse în acest sobor al marilor fuziuni de sentiment și conștiință a contopirii lucide cu ceea ce alcătuiește temelia și substanța acestei lumi. Când primești
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
viziunile lirice neavând moarte: universul nu este decât/ un joc de mari curcubee./ În scripetul lumii celeste/ Eu sunt așezat pe-o scânteie. Paradoxul face, că neștiind exact ce este poesia, ea aduce foamea de absolut, de la Geneză și până la Apocalips. Dintre fațetele multiple ale misteriosului cristal al poesiei, înțelegem așadar secretul. Înțelesul înțeles e însă o taină pe care o păstrăm în noi, nu pentru că ni s-ar impune ci pentru că ea vine ca un secret ce trebuie păstrat, o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
devenit incapabil să gândească pentru el, a fost totuși timpul în care ne-am supus prin fervoare religioasă forțelor divine. Acum e vremea să aflăm adevărul care ne va elibera și să gândim pentru noi. Răsare epoca Vărsătorului, amintită în Apocalips drept Sfârșitul Zilelor. La acest sfârșit cosmic, când toată cunoașterea va fi știută, va fi mai mult decât necesară adevărata credință în Dumnezeu. Cu acceptul unui înalt nivel științific a teoriei Big Bang, a creării universului, trebuie să definim aceasta
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în veșnicie este lumina... iar ea se cheamă libertate. Libertatea este deci lumina omului în veșnicie". Cetatea n-are nevoie de soare, nici de lună, să o lumineze, căci o luminează măreția lui Dumnezeu 855. Să nu uităm că în apocalips Isus este Steaua luminoasă a dimineții 856 Mereu există o contradicție între a fi treaz și a fi prezent în lumea spiritului, între percepția neantului divin, a Cuvântului în somn sau în starea de veghe, la fel cum dialectic mă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se supune arderea supremă ce poate atrage un gol viitor. Deci poetul surprinde reversibilitatea fenomenelor, acest big-bang oscilatoriu al universului, cu potențialul reîntoarcerii la matrice pentru ca după ispășire și iertare să ne întoarcem la armonia prevăzută de Sfântul Ioan în Apocalips: "până rămâne numai ea, ideea/ care forțează spațiul să-i fie împotrivă [...]", Golul-tunel se naște golul-con cu vârfu-n cei ce vin și baza nesfârșită, ei populează tragicul eon cu nori compacți siliți să se târască pe-originarul spațiu ruinat care
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
șu sacrate. Dar nordica-Auroră când cerurile arde Cristalele de gheață țâșnesc scântei în ger De aur și briliante, reflecte miliarde Dintr-ale incandescentei iluzii de pe cer931. Sunt lucruri care își caută chipul și numele, lucruri și ființe ale începutului și apocalipsului, dar elemente care îi dau poetului sentimentul supremației sale în raport cu absolutul. Lucruri nenăscute, simboluri netălmăcite sunt aduse în acest sobor al marilor fuziuni de sentiment și conștiință a contopirii lucide cu ceea ce alcătuiește temelia și substanța acestei lumi. Când primești
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
viziunile lirice neavând moarte: "universul nu este decât/ un joc de mari curcubeie./ În scripetul lumii celeste/ Eu sunt așezat pe-o scânteie". Paradoxul face, că neștiind exact ce este poesia, ea aduce foamea de absolut, de la Geneză și până la Apocalips. Dintre fațetele multiple ale misteriosului cristal al poesiei, înțelegem așadar secretul. Înțelesul înțeles e însă o taină pe care o păstrăm în noi, nu pentru că ni s-ar impune ci pentru că ea vine ca un secret ce trebuie păstrat, o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Atât de greu crește Rațiunea într-a Credinței viziune divină,/ și moare, se dizolvă în veșnica Lumină 1114 Dar lumea aceea este dominată de William Blake, misticul vizionar ce vede îngeri și profeți. Propriul său sistem religios îmbrățișând dragostea cu apocalipsul culminează în Cei patru Zoa1115 și în versurile sale se simt lumile combinându-se pentru a elabora Poesia. În mine-n această noapte un trandafir Visează peste-un Munte singuratic pe când O lume trece, iar mie îmi apare Imaginea perfectă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Evr 4:3-9 asemenea Ps 95:11. 223 Codul Bibliei, vol I și II, Editura Nemira, București, 1998. 224 Christian Rosenkreutz, The Chemical Wedding, 1616. 225 Divina judecată a Domnului este reluată prin comparație de la primii profeți amintiți și până la apocalips, ca o intervenție a divinului în istorie. Strania lucrare a lui Dumnezeu aducându-i pe assirieni împotriva Israelului în secolul 8 îC (Is 28:21, 29:14) se repetă un secol mai târziu prin ridicarea babilonienilor (Hab 1:5), dar
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
coincidența tuturor contratiilor nu au altă intenție decât aceea de a dizolva lumea, a cărei imagine e comunitatea, și de a restaura acel illud temporis primordial care este, evident, momentul mitic al începutului (haos) și al sfârșitului (potop sau ekpzrosis, apocalips) [...] Dorinței de a se găsi întotdeauna și spontan într-un spațiu sacru îi corespunde dorința de a trăi mereu, grație repetiției gesturilor arhetipale, în eternitate.” Pentru a înțelege hermeneutica lui Mircea Eliade trebuie să pornim de la conceptele majore ale operei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
evidente la Apocalipsa Sfântului Ioan. Vidarea ori ocultarea semnificației sunt „metodele” proprii scrierii (și receptării) discursului poetic apocaliptic, care pare să-și revendice retorica profețiilor biblice: „ca o suliță privirea mea/ străpunge versete de spini// simt lumina și huruitul mecanismelor/ apocalipsul mărșăluiește în pustiu.” SCRIERI: Călăuza, pref. Nicolae Manolescu, Botoșani, 2000; Solaris, București, 2002; Hidden death, hidden escape, New York, 2003; Ochiul miriapod, București, 2003. Repere bibliografice: Gellu Dorian, Liviu Gergescu, CL, 2000, 5; Ana Maria Popescu, „Călăuza”, OC, 2000, 32; Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
regăsindu-se, paradoxal, cele două laturi antagonice. O ființă umană care trăiește cea mai profundă criză din existența să: a singurătății, a absurdului, a morții, a disperării, dar, în același timp, este omul purtător de speranță, ca alternativă unică în fața Apocalipsului. Sábato refuză să-l flateze pe cititor prin fardurile și capriciile unui stil delicat. Preferă să zguduie și să neliniștească, creând o frumusețe formală specifică stilului lui: dura și aspră, dar exactă, puternică, precisă. Scrie cum ar sculpta statui, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de ani era deja un fizician atomist de mare viitor: doctorat, specializare în Laboratoarele Curie de la Paris, catedră universitară. Se implicase în lucrările de fisiune atomică și asistase la altercațiile savanților care își disputau vehement paternitatea bombei, adică a posibilului apocalips planetar: Poate părea un act oribil de snobism faptul că cele trei crize fundamentale din viața mea s-au petrecut la Paris, dar așa a fost într-adevăr"52. Prima a avut loc în iarna anului 1935, când nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
istoriei. Față de Cortázar, Sábato transfera centrul de greutate al narațiunii de la întâmplările uimitoare, fantastice, la investigarea cutremurătoare a psihologiei abisale, fără a renunța la jocul inteligenței, ci, dimpotrivă, acordând primul loc trăirii grave, intense, a dramei omului amenințat de oroarea apocalipsului, dar și însuflețit de posibila lui salvare printr-un catharsis care include puritatea, eroismul, meditația și creația artistică: "Artă și literatura trec dincolo de eu, intrând în profunzimea lui. Prin această dialectica existențiala, atingem universalul prin intermediul individualului: când eu simt și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]