1,351 matches
-
de traumele războiului, un Occident ce nu-și redobândise încă foarte buna părere despre sine. Civilizatul învață de la cei considerați primitivi, cuceritorul adoptă religia celor învinși - erau paradoxuri atractive. Ovidiu suferă o radicală transformare morală, intelectuală și spirituală. Jurnalul său apocrif e mărturia credibilă a unei veritabile metanoia. O criză individuală este pusă în contextul unei crize generale a lumii, surprinsă în momentul trecerii de la politeismul antic la monoteismul creștin. Surprinzător e să descoperim că lumea dacică, trăind în cultul zeului
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
Maicii Domnului făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de Ierusalimitissa. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului își are originea în Sfânta Tradiție a Bisericii. Circumstanțele Adormirii Maicii Domnului sunt cunoscute și păstrate de Biserica Ortodoxă încă din timpurile apostolice, mărturie stând scrierile apocrife, opinia unanimă a Sfinților Părinți și credința constantă a poporului lui Dumnezeu. Sfânta Maria Mare marchează și trecerea de la vară la toamnă și Ziua Marinei Tradiția mai spune că după ce și-a săvârșit misiunea apostolică ce i-a fost încredințată
Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită de credincioși. Vezi semnificațiile () [Corola-journal/Journalistic/82034_a_83359]
-
turul inițiatic. Ce lume mi se deschidea În față! Câte posibilități! Oferta de femei celebre era imensă, iar reîntruparea lor se arăta incredibil de precisă, ținând cont de toate izvoarele istorice existente, ba chiar, În unele cazuri, și de documente apocrife. Nu fac parte dintre cei care Încep să se bâlbâie când două fotomodele decoltate, ude leoarcă din cauza ploii, Îi acostează pe stradă dârdâind, Întrebând de un apartament discret unde și-ar putea usca hăinuțele; arta rezistenței În fața seducției feminine nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pantofii cu toc. Amândoi miros a whisky și a fum. Capitolul 26 Închipuiți-vă o molimă care se ia prin urechi. Stridie și idioțeniile lui ecologiste, cu contopirea cu natura și așa mai departe, cu speciile invadatoare și idioțeniile lui apocrife... Virusul informațiilor lui. Ceea ce înainte era pentru mine o junglă verde, adâncă și frumoasă, acum este un ocean de iederă englezească, o calamitate care sufocă și ucide totul. Frumoasele stoluri de sturzi negri și lucioși, cu straniul lor fluierat, fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
este al lui, într-o situație în care atracția exercitată de un personaj feminin și iminența amenințării obscure din partea unor dușmani îl implică fără scăpare. În fond, acest nucleu narativ de bază se află în cartea mea sub forma povestirii apocrife din O mie și una de nopți, dar mi se pare că nici un critic (deși mulți au subliniat unitatea tematică a cărții) nu l-a relevat. Aceeași situație poate fi recunoscută în capitolele-cadru (în acest caz, criza de identitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fost schimbat mai târziu în Fără a se teme de vânt și amețeală, iar autorul l-a semnat cu un alt pseudonim, Vorts Viljandi. — E un fals! - strigă profesorul Uzzi-Tuzii. Este un caz cunoscut de contrafacere! E vorba de materiale apocrife, răspândite de naționaliștii cimbri în timpul campaniei de propagandă anticimeriană, la sfârșitul primului război mondial. În spatele Lotariei se-nghesuise o armată de fete cu ochii limpezi și liniștiți, ochi cam alarmanți, poate tocmai pentru că sunt prea limpezi și liniștiți. Printre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aud numele, înțepenesc. Nou-veniți în organizație, nu putuseră să mă fi cunoscut personal, dar mă știau prin denigrările puse în circulație după expulzarea mea: agent dublu, triplu, sau cvadruplu, în serviciul cine știe cui sau ce. Nimeni nu știe că Organizația Puterii Apocrife, fondată de mine, a avut un sens atâta vreme cât ascendentul meu a împiedicat-o să cadă sub influența unor guru nedemni de luat în seamă... - Ne-ai luat drept membri ai organizației Wing of Light, spune drept... zic ei. - Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sufere un supliciu ceea ce este condiția ei naturală, lectura? Ce plan ascuns face ca drumurile acestor personaje să se încrucișeze în mod continuu: ea, Marana, secta misterioasă care fură manuscrisele? Pe cât poți înțelege din aluziile risipite în aceste scrisori, Puterea Apocrifă, sfâșiată de lupte intestine și ieșită de sub controlul fondatorului său Ermes Marana, s-a scindat în două grupări: o sectă de iluminați, discipoli ai Arhanghelului Luminii, și o sectă de nihiliști, discipoli ai Arhontelui Umbrei. Primii sunt convinși că în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și nu pe ciorna unuia din obișnuitele lui thrillers. E extraordinar cum sectele secrete sunt gata să capteze orice știre, adevărată sau falsă, care corespunde așteptărilor lor. Criza lui Flannery crease agitație în rândurile celor două facțiuni rivale ale Puterii Apocrife care, cu speranțe contrare, își asmuțiseră informatorii în văile din jurul vilei romancierului. Cei din Aripa Umbrei, știind că marele fabricant de romane în serie nu mai reușea să creadă în propriile artificii, se convinseseră că viitorul lui roman avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dubiu: ea nu te citește pe tine, unul și întreg așa cum ești, ci folosindu-te, folosind fragmentele tale desprinse din context, își construiește un partener născocit, cunoscut numai de ea, în penumbra subconștientului ei, iar ceea ce descifrează este acel vizitator apocrif al visurilor ei, și nu tu. Lectura trupurilor făcută de amanți (acea combinație de gânduri și trup de care amanții se slujesc pentru a face dragoste) e diferită de lectura paginilor scrise, căci nu e liniară. Atacă dintr-un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
s-a identificat cu acea construcție de cuvinte? Dintotdeauna, pentru că gustul și talentul îl împingeau în acest sens, dar mai mult ca niciodată de când relația lui cu Ludmila intrase în criză, Ermes Marana voia o literatură compusă doar din cărți apocrife, false atribuiri, imitații, contrafaceri și pastișe. Dacă această idee ar fi reușit să se impună, dacă o nesiguranță sistematică asupra identității celui care scrie ar fi împiedicat cititorul să se abandoneze cu încredere - încredere nu atât în ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
las să înțeleagă asta. Spune că se interesează de mine mai ales din două motive: primul, pentru că sunt un autor falsificabil; al doilea, pentru că își închipuie că am însușirile necesare pentru a fi un mare falsificator, pentru a crea lucrări apocrife perfecte. În viziunea lui, aș putea fi încarnarea autorului ideal, adică a autorului care se dizolvă în norul gros de ficțiuni care acoperă lumea. Și cum, pentru el, artificiul este adevărata substanță a întregului, autorul care ar imagina un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
alarmată? — Liniștită. — Atunci citește cărți alarmante. I-am povestit Ludmilei ideile stranii pe care le am despre manuscrisele mele: că dispar, reapar, nu mai sunt la fel ca înainte. Mi-a spus să fiu foarte atent: există un complot al apocrifilor care-și întinde pretutindeni ramificațiile. Am întrebat-o dacă în fruntea complotului se află fostul ei prieten. — Comploturile scapă întotdeauna din mâna șefilor lor, a răspuns, evazivă. Apocrif (din grecește apokryphos, ascuns, secret): 1. la origine despre „cărțile secrete“ ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înainte. Mi-a spus să fiu foarte atent: există un complot al apocrifilor care-și întinde pretutindeni ramificațiile. Am întrebat-o dacă în fruntea complotului se află fostul ei prieten. — Comploturile scapă întotdeauna din mâna șefilor lor, a răspuns, evazivă. Apocrif (din grecește apokryphos, ascuns, secret): 1. la origine despre „cărțile secrete“ ale sectelor religioase; mai târziu, despre textele nerecunoscute drept canonice, în religiile ce au stabilit un canon al scripturilor revelate; 2. despre un text în mod fals atribuit unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
târziu, despre textele nerecunoscute drept canonice, în religiile ce au stabilit un canon al scripturilor revelate; 2. despre un text în mod fals atribuit unei epoci sau unui autor. Asta spun dicționarele. Poate vocația mea adevărată era de autor de apocrife, în diferitele sensuri ale termenului: a scrie înseamnă întotdeauna a ascunde ceva ce va fi descoperit mai târziu. Adevărul, ce poate ieși de sub pana mea, e ca o așchie sărită dintr-o stâncă, aruncată printr-o izbire violentă și proiectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așchie sărită dintr-o stâncă, aruncată printr-o izbire violentă și proiectată departe, căci nu există certitudine în afara falsificării. Aș vrea să-l găsesc pe Ermes Marana și să-i propun să ne unim și să inundăm lumea cu lucrări apocrife. Oare unde este Marana acum? S-a întors în Japonia? Încerc s-o fac să vorbească pe Ludmila despre el, sperând să-mi spună ceva precis. După părerea ei, pentru a-și desfășura activitatea, falsificatorul trebuie să se ascundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am pus într-un plic, ca să nu fie tentat să-l răsfoiască și să-și dea imediat seama că nu avea nimic comun cu Într-o rețea de linii ce se intersectează și nici cu vreun alt roman al meu, apocrif sau autentic. — Știam că circulă false scrieri Flannery - a spus Cititorul - și eram convins că măcar unul din cele două era fals. Dar ce-mi puteți spune despre celălalt? Poate nu era prudent să-l pun la curent cu problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ivit ocazia să fac o călătorie de serviciu prin părțile unde se află el, în America de Sud, și voi profita să-l caut. Nu aveam de ce să-l informez că, după câte știu, Ermes Marana lucrează pentru japonezi și are centrala apocrifelor sale în Japonia. Important pentru mine e ca acest inoportun să se îndepărteze cât mai repede cu putință de Ludmila: l-am încurajat, așadar, să întreprindă călătoria și să facă cercetări minuțioase până ce-l va găsi pe traducătorul fantomă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Capitolul al doisprezecelea .......................................................................250 Postfață.............................................................................................251 1 Cinci ani mai târziu, în timpul unei conferințe ținute la Institutul Italian de Cultură de la Buenos Aires, Calvino și-a amintit aceste cuvinte într-o definire și descriere a cărții: „Încercarea de a scrie romane «apocrife», pe care le imaginez scrise de un autor care nu sunt eu și care nu există, am dus-o până la capăt în cartea mea Dacă într-o noapte de iarnă un călător. Este un roman despre plăcerea de a citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
deschisă ușa de la antret, iarășișiiarăși a putut ajunge în dormitor, lîngă pat, să-mi lingă lacrimile de pe obraz. Nu plînge, Iordanco, de ce plîngi? Am să-ți citez nu din Schopenhauer al vostru, ci din marele gînditor cu blană, domnul Osache (apocrif: Paul Auster). Domnul Osache zice că lumea e făcută din lucruri de mîncat și de regulat. Dacă obiectul nu-ți servește nici la una, nici la alta, ridică piciorul și fă pipi pe el. Basta! De ce să plîngi? Halal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
potir căutat de Cavalerii Mesei Rotunde ar fi, în realitate, însăși Maria Magdalena, soția lui Isus. Ea ar fi purtat în pântece sămânța divină, perpetuând familia Mântuitorului până în ziua de astăzi. Elucubrațiile lui Dan Brown se întemeiază pe un dosar apocrif, redus la zero de istorici competenți 3. Nu este cazul să intrăm aici în detalii. Ce doresc să subliniez este următorul lucru: Dan Brown provoacă prin cartea sa o răsturnare cu 180 de grade a „modelului magdalenian”, ucenica lui Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în Noul Testament. Susținătorii unor asemenea puncte de vedere nu sunt în exclusivitate femei. De altfel, în ultima parte a studiului ne vom ocupa și de ipotezele avansate de un reprezentant masculin al paradigmei (excluzându-l pe Dan Brown, firește). Mărturii apocrife Câteva texte gnostice vorbesc pe larg despre Maria Magdalena, prezentându-ne-o ca pe un discipol aparte. De pildă, în Pistis Sophia se spune: „Isus, milostivul, răspunse și-i zise Mariei șMagdalenaț: Preafericită Maria, tu, cea pe care te voi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
misionară, ea legitimând astfel răspândirea curentelor gnostice în paralel cu cel ortodox, petrinic. Faptul că o evanghelie întreagă a fost așezată sub autoritatea numelui său denotă respectul de care personajul se bucura în rândul gnosticilor. Chiar dacă nu ea a redactat apocrifa respectivă, figura sa l-a inspirat de la primul până la ultimul cuvânt, propunând un scenariu soteriologic alternativ scenariului apostolic legitimat de Biserica principală. Cât despre Evanghelia lui Filip, ea notează: „Trei persoane mergeau tot timpul cu Domnul: Maria, mama Lui, sora
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și suferinței omenești, Isus a trebuit să-și asume și trădarea. Numai astfel kenoza Lui se putea „desăvârși”, îndurând suferința și calvarul nu doar al torturilor fizice, dar și pe acela provocat de trădarea de către unul dintre ucenicii Săi. Origen, apocrife, Legenda aurea Părinții Bisericii îl consideră pe Iuda, aproape în bloc, un trădător mânat de pofta de arginți, condamnat la focul Gheenei 45. Dar fapta pentru care nu-l pot ierta nu este trădarea pur și simplu, ci trădarea din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
până la ultimele consecințe, încercând să înțeleagă resorturile teologice ale trădării. În fond, aceasta ne privește pe toți, dat fiind că la originea ei nu se află altceva decât lipsa de credință, îndoiala, scepticismul sau pur și simplu oboseala în credință. * Apocrifele propun cu dezinvoltură o serie de inovații, dintre care unele vor marca imaginarul european. Iuda apare în culori sumbre. Există unele tradiții mai îngăduitoare, dar firave. În general, predomină diabolicul. Voi încerca să urmez cât de cât o ordine cronologică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]