289 matches
-
aparține, am nevoie de încă ceva în afara acestui concept. De cele mai multe ori acest "încă ceva" este experiența. Asta revine la a spune că (majoritatea) cunoașterii noastre sintetice este empirică, iar acest lucru nu stă bine deloc cu pretențiile de certitudine apodictică ale cunoașterii matematice. Deci, pentru ca afirmația de mai sus să aibă sens, avem nevoie de un argument pentru ideea că, deși sintetice, judecățile matematice sunt a priori. Pentru a oferi un astfel de argument, Kant se folosește de doctrina idealismului
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
începutul secțiunii a V-a a Introducerii la Critica Rațiunii Pure. Aici el atenționează asupra greșelii făcute de predecesorii săi care, plecând de la observația corectă că "raționamentele matematicienilor procedează toate conform principiului contradicției (ceea ce e cerut de natura oricărei certitudini apodictice), au ajuns la convingerea că și principiile ar fi cunoscute pe baza principiului contradicției" (CRP, p. 59) iar aceasta este clar greșită. După Kant, "nici una dintre axiomele geometriei pure nu este analitică" (Prolegomene, p. 66). Pentru a arăta asta, el
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ele ar fi să spunem că avem doar definiții verbale; și cum conceptele date a priori nu pot avea reprezentări clare, explicitarea analizei acestor concepte fiind "totdeauna îndoielnică și poate fi făcută numai probabilă prin numeroase exemple potrivite, dar niciodată apodictic certă" (CRP, p. 531), în legătură cu ele fiind mai de preferat termenul de expunere decât cel de definiție; "nu mai rămân altele decât cele [conceptele] gândite arbitrar" (idem) în legătură cu care putem spune că pot fi definite. Dar nu orice concept arbitrar
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de unde ar putea lua experiența însăși certitudinea ei, dacă toate regulile potrivit cărora procedează ar fi la rându-le empirice, prin urmare contingente..." (CRP, p. 53). Am subliniat "cadrul", pentru că, la Kant, după cum se știe, principiile a priori sunt necesare, apodictic certe și nerevizuibile și, astfel, nu există decât un singur cadru alcătuit din acestea, iar el este fixat pentru totdeauna. Așa cum am văzut, însă, în secțiunile 1.2.1. și 1.2.2., principiile luate de Kant ca necesare și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
analiștilor rațiunii omenești, ba chiar pare să fie direct opusă tuturor presupunerilor lor, deși inontestabil certă și, în consecințele ei, foarte importantă. Căci găsindu-se că raționamentele matematicienilor procedează toate conform principiului contradicției (ceea ce e cerut de natura oricărei certitudini apodictice), s-a ajuns la convingerea că și principiile ar fi cunoscute pe baza principiului contradicției; în aceasta ei se înșelau, căci o judecată sintetică poate fi cunoscută fără îndoială potrivit principiului contradicției, dar numai cu condiția de a se presupune
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
temeinică, lucrarea începe cu Renașterea, continuă cu barocul, cu secolul Luminilor și se încheie cu romantismul, volumul următor circumscrie realismul critic, naturalismul, mișcarea Tânăra Polonie și perioada interbelică, ultimul fiind consacrat în întregime contemporaneității. V. nu se hazardează în judecăți apodictice, ci se rezumă la formulări constatative, pornind de la ideea că numai judecata timpului poate să-și spună cuvântul în decantarea orientărilor estetice și în statornicirea valorilor într-o ierarhie. Monografia Adam Mickiewicz. Vârstele romanticului patriot (1995) are ca punct de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
momentului, blamabile din punct de vedere etic. Afirmațiile radicale, adesea nedrepte ale autorului, decurg dintr-o tranșantă atitudine antitotalitară, din oroarea fostului discipol al lui Blaga față de compromisuri. Există, neîndoielnic, o notă de frustrare în judecățile, uneori lipsite de nuanțe, apodictice, ale scriitorului marginalizat. Cu atât mai de admirat rămâne însă obstinația sa de a scrie pentru sertar, de a nu accepta inevitabilele compromisuri pe care le-ar fi cerut o poziție centrală, de notorietate publică, în sistem. Ironia sa îi
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
clasici sînt un teritoriu sacru, inatacabil în oricare curriculă. Didactic vorbind, odată ce l-ai ocupat, doar pensionarea sau moartea te mai pot scoate din el. Neîndoielnic, siguranța aceasta a influențat comportamentul criticului. „Dicția” lui a devenit din ce în ce mai fermă, pe alocuri apodictică și cu evidente accente de superioritate. Aceste manifestări nasc însă nu numai admirație, ci și ostilitate. Dincolo de alura și gesturile de o anume clasicitate pe care le etala public, Mihai Drăgan era un om greu de mulțumit. Mai tot timpul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pentru preoți și pentru credincioșii activi ai Bisericii, deoarece ea cuprinde Tradiția bisericească, de origine divină ca și Sfânta Scriptură. Teologii și Conciliile ecumenice recurg la scrierile patristice pentru a dovedi adevărurile de credință, ca la unul dintre cele mai apodictice argumente, căci aceste scrieri stau la temelia Teologiei creștine, elaborată pe baza aprofundării Sfintei Scripturi și constituie succesiunea sau moștenirea apostolică, adică tezaurul Sfintei Tradiții, de neprețuită valoare pentru viața Bisericii și a fiecărui creștin<footnote Preot Prof. Dr. Ioan
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
fiabilității acestei sistematizări. Oricum, episcopul Hipponei și‑a atins pe deplin scopul, risipind iluzia corespondentului său, aceea de a putea identifica data exactă a sfârșitului lumii. Detașând cu ingeniozitate pasajele sinoptice apocaliptice, el reușește să arate că orice scenariu „infailibil”, „apodictic” - asemenea scenariilor propuse de diferitele tradiții creștine - este sortit eșecului. Iată care sunt argumentele sale ultime: - profețiile lui Isus vizează simultan trei evenimente, dificil, chiar imposibil de identificat: distrugerea templului, prezența lui Isus per Ecclesiam; sfârșitul lumii; - chiar dacă aceste trei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
completării tabloului comparativ înăuntrul artelor românești. Ideea unui sistem al artelor moderne reverberând în spațiul filosofiei culturii relevă coerența și orizontul unui proiect pe care G. îl susține prin cuprinzătoare, temerare itinerarii. Formulările, mai totdeauna prudente și sobre, evită tonul apodictic. Strădania îndreptată spre acuratețe și eleganță definește și traducerile anglistului. Cu o biografie culturală impecabilă - a fost redactor și apoi director de prestigioase edituri, muzeograf într-un important lăcaș al artelor, diriguitor al unei Biblioteci Române de peste Ocean, dascăl la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
freudismul" ori cel despre J.-P. Sartre, reflecțiile autorului examinau nu o carte, ci o idee. De aici caracterul incitant al dialogului pe care îl întreținea cu lectorul, ca și relativitatea bine temperată a dezbaterii (caracteristică spiritelor care eludează judecățile apodictice), la care se adauga o permanentă ispită a esențialului, un patos al lucidității, al ideilor clare și distincte, o plăcere a simplității demonstrațiilor, a observației aparent elementare, după cum aveam acolo și un evident simț al perspectivei istorice și al metamorfozelor
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
indecizie a "hermeneuților" clipei, ai abisului conștiinței sau ai actului revelator, pentru care lumea se exprimă în și doar pentru că o dată cu propriul eu. Sondaje în materia universală a posibilităților de a cunoaște, romanele înscriu o contribuție etern teoretică, însă nu apodictică, la fixarea varietății epistemice a apropierii de "adevăr". Sensul meditației vii a romanului e adesea umbrit de varianta (intens) colorată, pitorească, a anecdoticii narative, însă purtătoare a condițiilor de existență a discursului hermeneutic subiacent. Sacrificiul subînțeles se edifică aproape arhetipal
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
eticheta de „analist”, aplicat... tuturor celor ce-și exprim... de fapt doar opiniile, susținute în cel mai bun caz de informații privilegiate culese prin frecventarea celor ce ne fac istoria în ultima jum...țațe de generație, dar prezentate cu sigurant... apodictic..., cu aplomb moftologic și cu zâmbet mefistofelic de apartenent... la „cercuri bine informate”. Megamașina mediatic... româneasc..., la fel ca oricare alta, are nevoie, încurajeaz..., pl...teste binișor și promoveaz... asemenea figuri oracular-sibilinice, pe unii înv...luindu-i într-un protocol special
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Ivănescu sau la Ioanid Romanescu cu exprimările-i subtile: Să exiști fără să trăiești/ să spulberi totul într-o idealitate / din care abia dacă numele tău/ s-ar întoarce vreodată. Este posibil ca tonul poemului să fie tranșant afirmativ și apodictic, încât cititorului să-i scape miezul etic. Ipoteza e că lectura versurilor, până la urmă, va ajuta înțelegerea etică, iar efectul textului liric ar fi precum efectul legii morale asupra cititorului, îl va face să-și impună, deliberat, etica necesară existentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
funcții fără reprezentare : „judecăți sintetice a priori”, „lucru în sine”, „idee” etc. Dar mai cu seamă nu cedează prejudecății filozofice prin care nici un sistem de gândire nu poate porni decât de la un „punct arhimedic”, de la o afirmație primă, incontestabilă și apodictică, obținută prin reducție și luată ca bază pentru deducția tezelor următoare. Camil Petrescu respinge ceea ce se numește, peiorativ, „logismul”, ca un tic filozofic care siluește realul sau abate inteligența de la aprehendarea lui adecvată, concretă. Dau aici patru scurte citate din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
135) ; „Idealul raționalismului, de a porni de la date clare și distincte, e irațional, fiindcă în concret nu sunt puncte clare și distincte, clare și distincte sunt numai abstracțiile, care sunt iraționale” (ibid., p. 103). Respingând prejudecata „punctului arhimedic”, a startului apodictic și universal, care nu e decât iluzie sau tautologie, Camil Petrescu considera că filozofia își poate aborda obiectul plecând de la o experiență cu valoare suficient de generală ca să poată fi socotită ca absolută, acest „absolut” nefiind așadar decât unul funcțional
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Cleopa Paraschiv și Părintele Mina Dobzeu, autori ai unui bestseller spiritual, Rugăciunea lui Isus, București, 2002. De precizat totuși că pelerinul rus a avut la un moment dat un maestru direct, iar cei doi părinți români citați, deși nu obligă apodictic, recomandă călduros găsirea unui Îndrumător „profesionist”. I. Hausherr, „Un écrit stoïcien sous le nom de Saint Antoine”, În Orientalia christiana nr. 30, 1933, pp. 212-216. Pentru fiecare volum din varianta românească a Filocaliei a se vedea comentariul amănunțit al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
vocea de cap”, cam stridentă, cu care-mi afirm judecățile. Sînt defecte pe care gustul meu de acum le condamnă. Azi străduința mea e de a expune calm și simplu ideile. Tînăr, l-am maimuțărit pe Călinescu, căutînd să fiu apodictic și abuzînd de neologisme. Călinescu m-a fascinat prin alegrețe, prin stilul său coruscant. El nu-ți oferă decît următoarea alternativă: ori te lași sedus, ori i te opui. în schimb, Lovinescu și Vianu te fac să meditezi la mobilurile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și protestele și se gudură pe lîngă vînzătoare. Un lucru e sigur: chiar dacă nu s-au născut așa, ăștia au fost transformați în javre pentru tot restul vieții lor. *„Nu te aperi decît creînd” (Malraux). Și citind, aș adăuga eu. *Apodictic ca de obicei, tatăl lui Gelu a promulgat următoarea regulă: „Cine scrie istoria trebuie să fie un Iorga. Un Iorga nu citează decît anumite nume. Cine nu-i Iorga le citează pe toate”. A vrut să spună că scrierea istoriei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a trecut-o! *Mi-am recitit (e a doua sau a treia oară cînd fac acest lucru) o cronică de acum douăzeci de ani. Am simțit un fel de jenă pentru cît de crispat puteam să fiu: fraze bățoase, reci, „apodictice”. N-aveam pic de ulei în stil. Eram „nervos”, fără motiv, și expeditiv. încercam să par eu, dar nu reușeam să fiu eu, adică un autor de „glose” și „portrete” literare. Eram subminat de următorul contrast: pe de o parte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o cred și azi! În acest fel, prin experiență personală, Întinsă pe o durată de decenii În anii cei mai fertili, mai vitali ai existenței mele biologice și creatoare, eu am Înțeles fraza nietzscheniană citată mai sus, care sună parcă apodictic, precum fraza ce anunță cunoscuta afirmație morală kantiană: acționează astfel Încât acțiunea, fapta ta, la nivelul ei maxim să poată deveni lege universală! „Fă În așa fel Încât să fii, să devii stăpân al propriului tău trecut și al actelor tale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
importante veridicitatea sau verosimilitatea detaliilor din viața povestită a lui Iisus, ci miezul tainic al acestuia, sâmburele de adevăr care face să rodească credința în sufletul celui care o ascultă. Tot așa, și fariseul Gamaliel se ferește a pronunța judecăți apodictice asupra ucenicilor lui Hristos, lăsând lucrarea timpului să arate dacă această cale nouă pe care o propovăduiesc aceștia este de la Dumnezeu sau nu: "Și acum zic vouă: Feriți-vă de oamenii aceștia și lăsați-i, căci dacă această hotărâre sau
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
altă dată contactul meu, întâlnirea mea cu mediile literare franceze, dar ca un exemplu de aroganță, de trișerie critică, voi cita doar ampla cronică pe care mi-a făcut-o în importantul cotidian francez La Croix, exegeta Cela Minart, afirmând, apodictic, că „autorul a vrut să facă o biografie satirică a lui Ceaușescu și... n-a reușit!”. Fals, nu mi-a trecut prin cap să fac biografia nimănui, cu atât mai puțin a micului tiran de la București, de care mă despărțisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trecerii de la părți la tot, de la exemple la specie; depășirea nu pretinde însă a constitui o doctrină științifică vrednică de a sta pe același plan cu științele speciale, ci alcătuiește un simplu sistem de ipoteze"700. Ea renunță la caracterul apodictic al metafizicii tradiționale, mulțumindu-se cu probabilitatea rezultatelor ei și supunându-se revizuirii. Din păcate, susține Mircea Florian, această metafizică nu este posibilă, pentru că "experiența nu poate indica direcția depășirii ei prin gândire, căci ar însemna să credem că experiența
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]