289 matches
-
dialogul cu François Furet să nu pară contaminat de nu știm ce "complot" internațional antiromânesc, analistul pune un diagnostic aparent șocant și pe Revoluția Franceză. Învățatul, care părăsea lumea aceasta după cîțiva ani de la interviu (nu din pricina acestuia, desigur), taxa apodictic: "Ascultați ce vă spun: originalitatea Revoluției Franceze constă în a fi tras pe roată, în Europa, societatea modernă adică societatea indivizilor autonomi și egali -, de o manieră atît de brutală, încît a marcat-o ca pe o forță de discontinuitate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
va fi război. Or, cu patru zile înainte de acel discurs a fost publicată broșura Napoleon III et l’Italie, elaborată de La Guéronnière, sub ochiul vigilent și interesat al împăratului, care, cum pretinde Hübner, a și scris ultimile pagini. Hübner, ancorat apodictic în crezuri vetuste, a calificat broșura ca proiect al despuierii Austriei și Italiei. E de înțeles despuierea Austriei, dar a Italiei ? Cum Hübner concepea Italia, asemenea lui Metternich, ca o „noțiune geografică”, probabil că el considera o despuiere a Italiei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Dochia și Meșterul Manole, piese dintr-o proiectată trilogie în versuri. Cea dintâi, pusă în scenă de Paul Gusty, în 1928, la Teatrul Național din București, marca cel mai împlinit moment al dramaturgului. Într-un text cu o frazare când apodictică și grandilocventă, când de o facilă sentimentalitate, filonul dramatic se pierde printre figuri istorice reale și personaje legendare: Dochia și Traian, Decebal și Bicilis, dinastia Flaviilor, Iuvenalis ș.a. Epoca romană este reconstituită de A. cu detalii erudite: palate, temple, serbări
ANTONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285391_a_286720]
-
hermeneuticii tradiționale și adepții lecturii orientate către cititor. Unii vor să întemeieze comentariul critic pe un corpus de evidențe textuale, situate deasupra oricărei posibilități de controversă. Ceilalți, dimpotrivă, sunt partizanii unei critici argumentative, ghidate de tehnici de persuasiune abile. Declarată apodictic drept inevitabilă, legitimată conceptual și metodologic, o astfel de polarizare consacră ruptura ireversibilă între două paradigme critice: una metafizică (mizând pe unitatea organică a textului) și alta deconstrucționistă (interesată mai curând de construirea textului și de contradicțiile semiozei). Studiul lui
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
se propuneau, pe care le și întări în mod dăinuitor prin anume hrisov. În ființa de față a episcopului de Fermo, care era legat apostolic, anume Filip, apoi a tuturor demnitarilor bisericești și mireni, regele jurui pe Evanghelie îndatorirea sa apodictică nu numai de a păstra întregi drepturile și libertățile bisericei catolice în cuprinsul regatului său, ci de-a și converti pe cumani la această biserică și în fine se legă ca, în toate țările principale și laterale ale coroanei ungurești
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
parte în sens transcendental, parte în semnificație psicologică. {EminescuOpXIV 379} iară nu ca o determinație atârnătoare de ele, și este o reprezentație apriori care neapărat trebuie să se sumită drept temei fenomenelor exterioare. Pe această necesitate apriorică se-ntemeiază certitudinea apodictică a principiiilor geometrice și posibilitatea construcțiilor ei apriorice. Dacă această reprezentație a spațiului ar fi a posteriori câștigată, care ar fi luată din experiența generală exterioară, atunci primele principie ale determinărei matematice n-ar fi nimic decât percepție, observare, empirie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate principiele geometrice, d. p. că-ntr-un triunghi două laturi laolaltă trebuie să fie mai mari decât a treia, nu se vor putea deduce niciodată din noțiunile generale despre linie și triunghi, ci numai din intuițiune apriori și cu apodictică certitudine. 4. Spațiul se reprezintă ca o mărime nemărginită și dată. Drept că orice noțiune trebuie să ne-o cugetăm ca o reprezentație care ar fi conținută de o nemărginită mulțime de diverse reprezentații posibile (ca semnul lor comun ), cuprinzîndu-le
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
genere. El are numai o dimensiune: deosebiți timpi nu sânt deodată, ci dupăolaltă (precum deosebite spații nu sânt dupăolaltă ci deodată). Aceste principie nu pot fi trase din experiență, căci ea nu ne-ar da nici generalitate strictă, nici siguranță apodictică. Am putea spune numai: "după cât percepția comună ne învață"... iar nu că "așa trebuie [să] fie". Aceste principie sânt reguli cari singure fac cu putință o experiență și ni dau învățături despre ea, nu prin ea. 4. Timpul nu este
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce le privește intuitiv. Cauza din care această obiecție se face atât de unanim, și-ncă de acei ce nu pot replica nimic evident contra teoriei idealității spațiului, este aceasta. Realitatea absolută a spațiului nu sperau s-o poată dovedi apodictic, căci idealismul li se-mprotivește, după care realitatea obiectelor exterioare nu-i capabilă de o probați strictă; pe când realitatea obiectului simțurilor noastre interioare (realitatea [mea] și a stării mele) e vădită clar și nemijlocit prin conștiința de mine însumi (cogito, ergo
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
țin cîtiva naturaliști metafizici), acceptând timp și spațiu ca relațiuni ale fenomenelor (lîngă sau dupăolaltă) abstrase din experiență, atunci sânt siliți să conteste valabilitatea învățăturilor apriorice ale matematicei în privirea obiectelor reale (de es. în spațiu) sau cel puțin certitudinea apodictică a unor asemenea, fiindcă aposteriori aceasta nu are loc; iar noțiunile apriorice spațiu și timp fiind după opinia asta numai niște făpturi ale imaginațiunei, a căror izvor real trebuiește căutat în experiență, din a cărei relațiuni abstrase închipuirea a creat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
3. Admiteți deci că spațiu și timp ar fi obiective în sine înșile și condiția posibilității lucrurilor în sine înșile, atunci se arată: întîi, că pentru amândouă, dar mai ales pentru spațiu, se pot predica o mulțime de teoreme apriori, apodictice și sintetice. Deci să luăm cu deosebire spațiul de exemplu. Fiindcă axiomele geometriei se cunosc sintetic apriori și cu certitudine apodictică vă întreb eu: de unde luați asemenea axiome și pe ce se razimă mintea noastră pentru a ajunge la asemenea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se arată: întîi, că pentru amândouă, dar mai ales pentru spațiu, se pot predica o mulțime de teoreme apriori, apodictice și sintetice. Deci să luăm cu deosebire spațiul de exemplu. Fiindcă axiomele geometriei se cunosc sintetic apriori și cu certitudine apodictică vă întreb eu: de unde luați asemenea axiome și pe ce se razimă mintea noastră pentru a ajunge la asemenea adevăruri absolut necesare și de valoare generală. Nu există alte căi decât sau prin concepte sau prin intuițiuni; iar acestea sânt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și face aceasta geometria întotdeauna. Vă dați prin urmare un obiect în intuițiune. Dar de ce speție este aceasta: intuițiune pură apriorică sau empirică? Dac-ar fi empirică atunci n-ați putea face din ea un axiom de valoare generală, necum apodictic; căci experiența nu ni poate da niciodată așa ceva. Trebuie prin urmare să admiteți apriori un obiect în intuițiune și să vă bazați pe el axiomul vostru sintetic. Dacă n-ar fi în voi facultatea de a intui apriori condiția subiectivă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care fiecare cuprinde câte trei momente. Pot fi reprezentate cu dreptul în următoarea tablă: 1. Cantitatea județelor Generale (Communia) (judicium singulare) Particulare ( " commune) Singulare {EminescuOpXIV 395} 2. Calitate Afirmative Negative Infinite 3. Relațiune Categorice Ipotetice Disjunctive [4. ] Modalitate Problematice Asertorice Apodictice Fiindcă împărțeala aceasta pare a diferi în unele privințe, deși neesențiale, de la tehnica logicilor, următoarele prevențiuni contra unei interpretări false nu vor fi fără folos: 1. Logicii spun, cu drept cuvânt, că la întrebuințarea județelor în concluziile rațiunei județele singulare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e nimic ce ar constitui cuprinsul județului), ci ea atinge numai valoarea copulei în raportul ei la cugetare îndecomun. Județe problematice sânt acelea unde afirmarea sau negarea se accepe ca posibilă (după plac). Asertorice unde se consideră ca reale (adevărate), apodictice în care se consideră ca necesare. Astfel cele două județe a căror raport îl constituie județul ipotetic (antecedens și consequens ) și-n a cărora reacție reciprocă consistă momentul disjunctiv (membre ale împărțelei) sânt cu toate numai problematice. În exemplul de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin urmare arbitrară a inteligenței. Cel asertoric predică realitatea sau adevărul logic, precum bunăoară în concluzia rațională ipotetică antecedentul provine în major problematic, în minor asertoric și arată numai că teza e deja combinată cu inteligența după legile acesteia. Teza apodictică își cugetă pe cea asertorică determinată și instruită apriori prin aceste legi ale inteligenței și exprimă-n acest mod necesitatea logică. Fiindcă toate se-ncorporează numai gradatim cu inteligența, încît mai întîi judecăm ceva problematic, pentru ca apoi s-o admitem
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
exprimă-n acest mod necesitatea logică. Fiindcă toate se-ncorporează numai gradatim cu inteligența, încît mai întîi judecăm ceva problematic, pentru ca apoi s-o admitem asertoric de adevărată, susținînd-o în urma-urmelor ca nedespărțibil legată cu inteligența, adică ca necesar și apodictic, de aceea cele trei funcții ale modalității se pot numi tot atâtea momente ale cugetărei. {EminescuOpXIV 397} DESPRE NOȚIUNILE INTELECTUALE PURE SAU CATEGORII Precum des amintirăm, logica generală abstrage de la tot conținutul cunoștinței și așteaptă ca dintr-altă parte să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din acest sistem, pentru că sânt trase din intuiție și nu din noțiuni intelectuale curate, dar, fiind județe sintetice apriorice, totuși posibilitatea lor trebuie să fie obiect al discuției și-n acest loc, nu pentru a dovedi adevărul și siguranța lor apodictică, pentru că n-au trebuință de-o asemenea dovadă, ci pentru a face pricepută și a deduce posibilitatea unor 153 v asemenea cunoștinți apriorice evidente. Deci vom trebui să vorbim și despre principiul județelor analitice, și anume în antiteză de cele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
amestecat în ea din lipsă de precauție și cu totul fără nevoie. Ea sună: "E cu neputință ca într-aceeași vreme ceva să fie și să nu fie". Afară de împrejurarea că prin cuvântul "cu neputință" se anină de prisos siguranța apodictică, care trebuie să fie evidentă din principiu chiar, apoi principiul mai e afectat și de condiția timpului, încît zice oarecum: un lucru = A care este ceva == B nu poate fi în aceeași vreme non B, poate însă să fie amândouă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuițiunea numai, sau existența unui fenomen în genere. Condițiile apriori ale intuițiunii sânt însă cu totul necesare cu privire la o experiență posibilă, iar condițiile esistenței obiectelor unei intuițiuni empirice posibile sânt numai întîmplătoare. Principiile întrebuințării matematice vor fi necondiționat necesare, adică apodictice; nu tot astfel vor fi și principiile întrebuințării dinamice. Și de vor avea caracterul necesității apriori, dar numai sub condiția cugetării empirice într-o experiență, deci numai mijlocit și indirect, deci nu vor conținea acea evidență nemijlocită care e proprie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Daidalos, număr dedicat în întregime patronului său onomastic și, bineînțeles, Labirintului. Nu știu dacă Norbert Miller - cel căruia îi aparține aserțiunea - a aruncat astfel mănușa, sau doar i-a căzut din mână. Ceea ce știu este că o astfel de afirmație apodictică este în măsură să devină un oportun prilej pentru o polemică. Sunt tentat să parafrazez în răspăr : „Labirint înseamnă Haos”. Sigur că, din perspectivă strict filosofică, intervenția mea riscă să fie inoperantă, odată ce, din aceeași perspectivă, Haosul poate fi privit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
primare și gimnaziale din România, Constantin Cucoș (2002)1 enumeră elementele acestora care pot purta ideologii sau conținuturi ascunse: 1. Conținuturile formale și dozarea acestora. 2. Prezentarea și prelucrarea didactică a conținuturilor, putându-se distinge între variante curriculare directive - imperative, apodictice -, pe de o parte, și sugestive sau deschise, pe de alta, care permit alternative sau incită la reflecție. 3. Utilizarea unor teme, cuvinte, figuri de stil cu mare încărcătură ideologică - „democrație”, „patriotism”, „bine” etc. - în anumite situații și cu o
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
în mascarada jucată pe scenă de vechea, falsa putere în plină falsă reacțiune, autoritățile școlare și elevii se înțeleg perfect, într-o odioasă frenezie mercantilă a integrării. Dar cu siguranță au existat cazuri în care elevii au polemizat cu enunțurile „apodictice” cuprinse de subiecte (fraze șantazist extrase din context); însă, chiar și așa, scena pe care se produce opoziția dintre autoritățile școlare și elevi este aceeași: cea pe care noua putere, în reacțiunea sa revoluționară, o îngăduie vechilor obișnuințe. Elevii care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
completării tabloului comparativ înăuntrul artelor românești. Ideea unui sistem al artelor moderne reverberând în spațiul filosofiei culturii relevă coerența și orizontul unui proiect pe care G. îl susține prin cuprinzătoare, temerare itinerarii. Formulările, mai totdeauna prudente și sobre, evită tonul apodictic. Strădania îndreptată spre acuratețe și eleganță definește și traducerile anglistului. Cu o biografie culturală impecabilă - a fost redactor și apoi director de prestigioase edituri, muzeograf într-un important lăcaș al artelor, diriguitor al unei Biblioteci Române de peste Ocean, dascăl la
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
carte de însemnări de călătorie, În Extremul Occident (Note de drum din Antile, California, Canada) (1955), unde realitățile sunt adesea denaturate, printr-o excesivă și regretabilă politizare. Volumul Valori este o carte de teoreme morale, estetice, sociale, politice etc., enunțate apodictic, dar demonstrate cu strălucire, deși în mare viteză - pe ton și stil de vervă orală într-un tren de lux și plăcere. Ralea nu are nici un gust pentru specialiști și nici o stimă față de trebuințele moderne de specializare; direcțiunile cele mai
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]