274 matches
-
Riga Crypto se exprimă conceptul „carpe diem“ al omului care trăiește la nivel biologic, instinctual, fără a accede la valorile spirituale. Prin lapona Enigel se propune o reprezentare a conștiinței umane în aspirația ei spre cosmic și universal, spre cunoaștere apolinică. Cel deal treilea arhetip, Soarele, reprezintă conștiința universală, „Unul divin“ al cunoașterii absolute. Poezia își structurează astfel viziunea pe trei planuri simbolice. Planul inferior, al unei lumi vegetative, biologice, este reprezentat prin Crypto, mirele poienii, structurat pe principiul „pământ“, definit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
biologice, alegând calea regală a Soarelui care dăruiește nemargini lumii ei: Din umbra deasă desfăcută / Mănchin la soarele nțelept. Ultimele două versuri surprind metaforic depășirea existenței telurice prin cultul valorilor spirituale, prin conștientizarea esenței solare a ființei umane, semnificând triumful apolinicului asupra dionisiacului. Depășind momentul dilematic cu omenești ezitări (Plângi, preacuminte Enigel!...), Enigel intră definitiv sub semnul Soarelui. Pentru regele ciupercilor însă, întâlnirea cu aprinsul inel al soarelui (punctul culminant al narațiunii alegorice) este distructivă: Crypto se transformă în ciupercă otrăvitoare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din sintagmele cântece senine și uitarea sfântă semnifică faptul că doar prin cântecul de iubire pot fi alungate/exorcizate întunecatele mistere, pot fi uitate profețiile sumbre. Se reliefează astfel forța purificatoare (catharctică) a poeziei, a cântecului ce are atributul seninătății apolinice. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, reprezentări, sentimente. Astfel, prin poezia Moartea visurilor - XIV, poetul comunică idei și reprezentări despre puterea iubirii de a alunga demonii unei lumi damnate și sentimente, precum
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
directă, eroina este individualizată printrun sistem de semne stilistice, cu funcții simbolice. Mai întâi, se accentuează raportul neobișnuit al Zenobiei cu realitatea, pe care o redimensionează, purificândo de întuneric, capabilă săi anuleze eclipsele. Trăsătura ei definitorie este seninătatea, așadar, esența apolinică, orizontul interior ce remodelează lumea. Contrastiv, enunțul următor o integrează unei serii convenționale (ea rămâne o fetiță cuminte și naivă), imediat contrazisă prin enunțul final. Încăpățânarea nemaipomenită vizează ființa revoltată, eul care se afirmă, în ruptură cu ceilalți. Prin toate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
trebuie contemplat în starea lui pură: "E dat acestui trist norod/ Și oul sterp, ca de mâncare/ Dar viul ou, la vârf cu plod/ Făcute să-l privim la soare!" (Oul dogmatic); 4. Conflictul dramatic al ființei umane între contemplația apolinică și trăirea dionisiacă se rezolvă prin armonizarea lor; ideea devine "muzică a formei în zbor" (Umanizare); 5. Lumea pitorească, de inspirație balcanică sau autohtonă în poezia Nastratin Hogea la Isarlâk, meditație asupra stării de solitudine, în cetatea Isarlâk, simbol al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
2 Și mai departe: „Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă.”3 Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: „Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele „vrăjmașe” ale obscurității poetice, pe care o înfățișează în rânduri demne de un spirit latin, avertizând asupra apropiatei invazii barbare.”4 Detectându-i cu sagacitate anumite contradicții, Grigurcu admite condescendent: „Aplicațiile criticii lui Vladimir Streinu vădesc
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
că proiectul lui Margaret Mead a fost un eșec, nefiind bazat pe utilizarea corectă a metodologiei științifice. Câțiva ani mai târziu, în 1934, ținând cont de valorile dominante într-o societate, Ruth Benedict va împărți indienii din sud-estul Statelor Unite în "apolinici" și "dionisiaci", prin publicarea rezultatelor cercetărilor sale de teren în cartea Patterns of Culture 136. Titlul cărții a făcut populară sintagma pattern-uri culturale, care este una dintre cele mai folosite în sociologia culturii și în antropologia culturală. Pattern-urile
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
aleagă dintr-o varietate de valori aflate în conflict, cum se întâmpla cu fetele americane. Ruth Benedict Câțiva ani mai târziu, în 1934, ținând cont de valorile dominante într-o societate, Ruth Benedict va împărți indienii din sud-estul Statelor Unite în "apolinici" și "dionisiaci", prin publicarea rezultatelor cercetărilor sale de teren în cartea Patterns of Culture 221. Titlul cărții a făcut populară sintagma pattern-uri culturale, care este una dintre cele mai folosite în sociologia culturii și în antropologia culturală. Pattern-urile
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
în acest sens, ample, torențiale, le răspund „micropoemele” din ciclul astfel intitulat și „miniaturile” din Zodiac (1991). Concentrarea, cu efecte adesea ermetice, a acestor poezii de o strofă-două ar putea fi pusă în relație cu lapidaritatea lui René Char. Sonurile apolinice din grupajul Arpegii (și din alte stihuri) nu sunt fără asemănare cu acelea din Farmecele lui Paul Valéry. Trei cicluri din culegerea Lucruri și stele (2003) interpretează motive explicit autohtone (datini, sărbători, reminiscențe istorice, elemente de peisaj), multe evocând scene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
filtrează întreaga creație majoră a umanității, pentru a reține în el, ca modele, momentele ei exemplare. În alt loc, I. Negoițescu va vorbi de „euphorionism”: „Ca fiu al Elenei și al lui Faust, în Euphorion s-au contopit spiritul grecesc, apolinic (limitele, ordinea elină) și fausticul modern al europeanului, adică dinamismul, avântul nesăbuit. Eu voi propune ca țintă a noastră pe acel Euphorion inițial al lui Goethe, în care s-au armonizat ordinea, măsura, regula grecească și fausticul-romanticul germanic. Toate decăderile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
privat. Primele întreceri au fost artistice apoi au fost introduse și întreceri atletice, însă întrecerile artistice aveau întâietate asupra celor atletice. Jocurilor Pythice se desfășurau odată la fiecare patru ani, în al treilea an al Olimpiadei în lunile august-septembrie. Originea apolinică (Apolo era zeul artelor) le oferea acestor serbări un caracter artistic, mai ales la începuturile lor, pentru ca mai târziu întrecerile ecvestre și cele atletice să întregească programul întins pe șapte zile. Jocurile începeau cu acel Nomos pythicos, o pantomimă muzicală
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
configurează structura orizontului spațial al inconștientului: sentimentul spațiului determină trăsătura fundamentală a fiecărei culturi. Astfel, Cultura faustiană a Apusului, o cultură a zbuciumului sufletesc, a setei de expansiune, a perspectivelor, implică sentimentul simbolizat prin spațiul infinit tridimensional. Cultura greacă antică, apolinică, măsurată, luminoasă, implică spațiul limitat, rotunjit, simbolizat prin imaginea corpului izolat. Cultura arabă, magică, de-un apăsător fatalism, [...] ar avea ca substrat sentimentul spațiului-boltă. Vechea cultură egipteană implică sentimentul spațial al drumului labirintic, care duce spre moarte (Ibidem, p. 193
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
exuberantele confesiuni de tinerețe încredințate lui Duiliu Ioanin ori prin scrisorile către Nicolae Petrașcu, Trandafir Djuvara, V. Alecsandri, Elena Miller-Verghi, Z. se plasează, alături de I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, A. I. Odobescu, Mateiu I. Caragiale, între marii epistolieri ai literaturii române. Atletic, apolinic, de o frumusețe bărbătească, trăit foarte mulți ani în străinătate, din care vreo cincisprezece în Italia, în societatea internațională cea mai aleasă, cu un viu simț al artei și al naturei, de o mare cultură clasică, culeasă la înseși izvoarele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
plânge o broască/ mă plânge pe mine/ Undeva moare un rilke/ mă moare pe mine/ Undeva soare în noapte/ mă sare pe mine” (Semnalul nopții fără dragoste). Mai apropiat de forma tradițională este U. în poezia apărută ulterior, prin izbânda apolinicului la nivelul expresiei lirice și printr-o vădită preferință pentru construcția fixă: sonetul. Volumul de versuri Presentimente. Postsentimente (1993) cuprinde piese antume și postume, prima parte incluzând ciclurile Așteptam secunda, Căderi în golul inimii, Vino, tâmplă lângă tâmplă, Un cer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
prin gustul provocării (care putea duce la refuzul de a participa la război, chiar cu riscul dezertării și al consecințelor sociale inevitabile). Iar dacă Nietzsche pătrunsese cu chiu cu vai în universul filologilor epocii (faimoasa teorie bazată pe opoziția dintre apolinic și dionisiac devenise un loc comun pentru diverse discuții despre poezie, mai ales la asistenții fără fler în analiza stilistică sau prea comozi pentru a urmări procedurile stricte derivate din lingvistica structurală), valorificarea "sportivului" din filosoful german (fie el și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se manifestă cu plenitudine în lirica neogreaca. Altădată, în eseuri sau în comentarii aplicate, găsește puncte de asemănare între cultură greacă și cea română. Astfel, între Odysseas Elytis și Nichita Stănescu identifica nuclee de relaționare, cum ar fi propensiunea către apolinic, măi propriu spus, catre soare, centru de energie și vitalism, reflectat la ambii, prin prisma sufletului poetic, aspirând mereu la perfecțiune. R. este și un bun traducător în neogreaca al liricii contemporane românești, selecția să oprindu-se la Nichita Stănescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
Benedict a subliniat pluralismul, respectiv variabilitatea culturilor prin raportare la formele diferite ale conduitelor sexuale. Sunt considerate prin comparație societățile primitive și cele cu o cultură bogată, civilizată. În acest sens, ea a făcut distincție între societățile cu o "cultură apolinică", care accentuează pe armonia pacifistă, ca diferită de societățile cu o "cultură dionisiacă", în care exaltează conduitele agresive. Mai multe studii de psihanaliză din această vreme s-au raportat la cercetările de antropologie ale lui Margaret Mead. În studiul sexualității
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
natură ideatică a Bizanțului, credința în „imperium romanum”, mozaicul prelungind moștenirea greco-romano-orientală față în față cu sistemul de vasalități și suveranități medievale; a doua perioadă, o vom percepe ca fiind marcată de relațiile Sud-Nord, în care, in abstracto privind, lumina apolinică a Mediteranei se află față în față cu cețurile metafizice ale Nordului. Războiul confesiunilor care se declanșează în amurgul Evului Mediu ne determină să dăm cortina la o parte și să privim îndeaproape culisele vieții bisericești cu corporațiile lor, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
angajarea în procesul înțelegerii. Opera de artă și limbajul vin acum ca variante ale realității având atribuții ce țin de mitologie și de magie, în timp ce "mitul tragic poate fi înțeles doar ca o imagine simbolică a înțelepciunii dionisiace prin intermediul artei apolinice"23. Arta conduce lumea aparențelor spre limitele ei unde își neagă existența pentru a-și recăpăta statutul de singura realitate și artă a adevărului. Pentru a înțelege arta ca variantă a realității putem apela la simbolurile artei tragice grecești care
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
De ce ai pus în ierbi, fierbinte, / O răzbunare ca un șir de gropi? / Și dacă-ți trebuiră oseminte, / De ce nu le-ai cules din plopi?”; altul macedonskian, însă adaptat pentru proslăvirea nupțiilor intelectului. Într-o euforie mai curând dionisiacă decât apolinică, intelectul urcă, extatic, spre „plus infinit”, ca (spre Soare) în Ritmuri pentru nunțile necesare, poemul lui Ion Barbu: „Treci și de 1, treci și de 2,/ Rupe-i spirala lui 3 cu brațul./ Du-te la 4, ca la un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
industriale și valorificata în literatura de ficțiune a lui Jules Verne și Herbert George Wells. Optimismul din perioada numită La Belle Époque, proclamarea aptitudinilor omului și a progresului continuu al civilizației, a corespuns încrederii maxime în posibilitățile unui atare eu apolinic. Sub aspect instituțional, emanciparea individului prin raportarea la adevărul demonstrat a infirmat ordinea tradițională, fondată pe autoritatea sacra indiscutabila și pe subordonarea persoanei față de starea socială (ordo, état) sau comunitate. Legitatea excludea acțiunea harică a lui Dumnezeu în lume (prezenta
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
dimensiunea epistemică a conformității cu adevărul natural, impozabil tuturor dincolo de afinitățile subiective. În acest sens, un rol important a revenit studiilor din domeniul psihologiei, în particular psihanalizei și dezvoltărilor ulterioare din teoria adleriană, care au infirmat concepția optimistă asupra eului apolinic. Desigur, nu a fost vorba despre o infirmare cu motivații politice antidemocratice. Sigmund Freud, spre exemplu, în calitate de cercetător evreu liber cugetător și de formație germană, s-ar fi regăsit mai degrabă în câmpul culturii umaniste universale, garantată prin excelență de
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
M. se manifestă în volumele Alme sol (1925), Bair di cântic armânescu (1931), Altare (1934), Ritual pentru tine (1934) și Tropare (1940). Versurile îi sunt influențate de lirica greacă, lucru vizibil în special în secțiunea Anacreontice din placheta debutului. Spiritul apolinic este tot mai pregnant începând cu Alme sol, în care soarele este slăvit ca sinteză divină a luminii, logosului și binelui, simbol al drumului ascensional și al sacrificiului altruist (,,O, Febus,/ Părinte al luminii tăcut,/ Tu verbul pe veci înflorit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
Fundațiilor Regale”. Cu autoritatea erudiției, B. pledează pentru o cultură națională întemeiată pe valorile clasicismului. Dintr-o perspectivă a valorilor perene, cercetează pătrunderea filosofiei grecești la Roma, scrierile lui Platon, Vergiliu și Hesiod, teatrul lui Eschil, stăruind asupra îngemănării de apolinic și dionisiac în tragedia greacă. Alcătuiește ediții școlare de texte comentate din Cicero (Brutus, 1903, Catilinarele, 1935), Teocrit (Ciclopul, 1906), Esop (Fabule alese, 1935), Horațiu (Ars poetica, 1939). Închis după ocuparea Bucureștiului de către armata germană, în timpul primului război mondial, dă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285957_a_287286]
-
încălzit și colorat de micromedii comunitare în fierbere zilnică. Filiația Cuvîntului tinde către Republică, entitate istorică deliberat dezincarnată, prietena legilor, a cărților și a interpretării, antipatică imediatului (numai evocarea ei îi bulversează pe responsabilii noștri cu mass-media). Dacă Republica este apolinică, iar mijloacele noastre de informare în masă dionisiace, le înțelegem. Responsabilii politici ai unei Republici nu estimează c-ar fi constrînși, în orice clipă, să se identifice cu publicul lor, căci sînt temperamente "secundare", mai dedicate răgazului necesar scrierii și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]