570 matches
-
Revelația din grajd. Acesta a fost, ab initio, primul mare titlu scris cu litere mici și cu un pix prerevoluționar de către redactorul de serviciu la telefonul fix cu prefix al cotidianului Expresul Național, Mișu Bobârnatu. Între două atacuri succesive de apoplexie Mișu smulse sticla cu parfum de de import Vesna a dactilografei și o bău dintrodată. Își aținti apoi privirea în ochii speriați ai bătrânei domnișoare și îi mușcă sălbatec sandwichul pregătit pentru pauza de dimineață. Violul gastronomic smulse fecioarei cel
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
minunatul Fra Beata Angelico, cavoul familiei Franco Zeffirelli de la San Miniato și-o pizza 4 formaggi. Nimic mai străin de firea mea decât mania pensionarului birocratico-vampirizant, care-a adunat toată viața bani pentru a-și bifa scrupulos în carnețel, înainte de apoplexie, vedetele istorice, arhitecturale și estetice ale Europei, Americii sau Asiei. Eurocentric fascinat de umanitate, antropologie și etnopsihologie, am luat întotdeauna călătoria prin trecut ca un travesti al coborârii în prezent, astfel încât, pentru mine, fiecare trecere dincolo devine o petrecere dincoace
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
prefer lichiorul de portocale. ― Văd aici ananas, vrei? Șerbănică Miga se uita pe furiș la ceilalți. Întinse mâna nesigur spre paharul oferit de inginer și zâmbi jalnic, scuzîndu-se. ― Mi-e frig. Oboseala... Nevastă-sa îl privi uscat: "Poate face o apoplexie. N-are voie să bea alcool". Simțea că nu-i mai pasă, sau nu-i păsase niciodată cu adevărat, cum nu-i mai păsa de ceea ce lăsase acasă. Avea sentimentul că nu se va mai întoarce niciodată acolo, că încheiase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care aveți nevoie!... - Dar nu ne dai pe gratis, domnule, ci îți plătim și după cum știm și cu oarecare folos pentru dumneata. - Deșteptule, a mai apucat să spună și ca să nu se enerveze și mai tare și să-l apuce apoplexia, a intrat repede în prăvălia lui, dispărând din văzul lumii care accepta serviciile plătite pe care le făcea satului prin aprovizionarea sistematică cu de toate, dar nu-i permitea să se infiltreze în rândul vocilor care urmau să conducă obștea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cațără pe canapea Încălțat, cu ghetele pline de noroi, iar Trish Îi șoptește dulce să se dea jos și ridică doar din umeri atunci cînd nu o bagă În seamă, continuînd să vorbească, În vreme ce eu sufăr un ușor atac de apoplexie. Dumnezeule, canapelele astea au costat o avere. Dacă nu are voie să mănînce un lucru, arată spre el și urlă, așa că Trish sfîrșește invariabil prin a-i da exact ce-și dorește ca să-l facă să tacă. Știu că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă puteam aștepta de la Antonio? Rupse un prosop de hârtie din ruloul care se umezea pe marginea chiuvetei. Gura mea, Dumnezeule, și nu era corect. Nu astăzi. Vineri după-amiaza mergea să-i țină companie generalului Ziliani. Era convalescent după o apoplexie. Îi citea romanele lui Salgari pe care el le devorase În tinerețe. Copiii lui credeau că trăgea să moară. Însă generalul considera că are o voce deosebit de senzuală și scrisese pe tăbliță cu singura mână disponibilă, că prefera să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui Trish răsună strident. Spune-mi tu ! — Nu trebuie să-ți spun eu la ce folosesc banii ! îi răspunde Eddie strigând și el. Știi și singură ! — Nu înțelegi absolut nimic... — Ba înțeleg ! Eddie pare că mai are puțin și face apoplexie. Nu-mi spune că nu înțeleg ! Aaam înțeleees. Deci probabil că nu sunt în plină Bucuria sexului. Pornesc pe vârfuri înapoi, dar e prea târziu. Și Portugalia ? zbiară Trish. Ți-aduci aminte cum a fost ? Iese din cameră ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-mi bată accelerat. E prima oară când pun piciorul în prag atât de răspicat. Dacă aș fi vorbit pe tonul ăsta la Carter Spink, aș fi dispărut imediat din peisaj. O clipă, Trish pare pe punctul de a face apoplexie. După care, spre marea mea mirare, plescăie din limbă și dă pagina. — Bine, bine. Dacă e chiar atât de important... — Da. Înghit în sec. E important. Viața mea personală e importantă. În clipa în care rostesc aceste cuvinte, mă ambalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care o poartă în permanență, scriind de zor la computer. Toate astea par că se află la un milion de kilometri distanță de mine. — Bună, Lara, spun. Sunt... Samantha. Samantha Sweeting. — Samantha ? Lara zici că mai are puțin și face apoplexie. Dumnezeule ! Ce faci ? Cum îți merge ? Sunt bine, mersi. Foarte bine. Îmi înăbuș cu greu tremurul nervos. Am sunat fiindcă am aflat că Arnold pleacă. E adevărat ? — Da, este, spune Lara ușurată. Am rămas tablou când am auzit ! După cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în mână. — Doresc să-i mulțumesc soțului meu Eddie pentru întregul sprijin, începe Trish, ignorând-o pe Hilary. Doresc să-i mulțumesc ziarului Daily Mail... — Doar nu suntem la nenorocitele alea de premii Oscar ! Hilary pare că e în pragul apoplexiei. Te rog mult, ai grijă cum vorbești ! îi răspunde Trish tăioasă. Doresc să-ți aduc aminte că eu sunt proprietara acestei reședințe. — Doamnă Geiger, l-ați văzut cumva pe Nathaniel ? Mă uit disperată spre mulțime, pentru a miliarda oară. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o dată cu ele, ca să văd cum e. Prima chestie care m-a enervat a fost că au tot felul de reguli stupide despre ce ai voie să porți, de care eu habar n-am avut, și un babalîc era să facă apoplexie cînd m-a văzut În blugi. Așa că a trebuit să-mi găsească o fustă și o pereche de pantofi din ăia bociocănoși cu crampoane. Și, dup-aia, cînd am ajuns pe teren, n-am fost În stare să lovesc mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
commissario. Îmi pun oamenii să se ocupe de asta numaidecât și vă vom suna de-ndată ce aflăm ceva. — Mulțumesc, căpitane, zise Brunetti și Întrerupse legătura. Dacă tânărul se dovedea a fi soldat american, pe Patta avea să-l lovească apoplexia În dorința de a-l găsi pe asasin. Patta, știa el, era incapabil să vadă asta ca pe răpirea vieții unui om. Pentru el, nu putea fi nici mai mult, nici mai puțin decât o lovitură Împotriva turismului și protejând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
muncitorii care îi instalau noua și luxoasa bucătărie, când au apucat-o junghiurile. Imediat ce au devenit mai profunde și mai de durată, transformându-se în crampe, Amanda a alergat la telefon și l-a sunat pe Hugo. Când, furioasă până la apoplexie, a constatat că mobilul lui Hugo nu mergea, a telefonat la Cavendish. Toți operatorii erau ocupați. După ce a ascultat de la cap la coadă cele Patru Anotimpuri ale lui Vivaldi, care păreau a fi interpretate la un soi de xilofon electronic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unei mari realizări. Primele lui eforturi, chiar de a asambla portbebeul, ca să nu mai amintească și de acelea de a-l așeza pe Theo în el, se soldaseră cu un copil urlând și cu el în pragul unui atac de apoplexie. Instrucțiunile erau imposibil de urmat; cel mai reușit efort al lui Hugo se încheiase cu Theo prins în chingi de-a-ndoaselea, cu capul ieșindu-i prin una din găurile destinate picioarelor. Într-un final, Hugo decisese că întregul mecanism de producție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de seară, dădu de Stănică, care fuma, întors cu spatele și ochind prin dulapuri. "Omul acesta, gândi Felix, e inevitabil." Când îl zări, Stănică îi făcu cu ochiul și-i spuse în șoaptă: - E rău de tot, se curăță babalâcul. Apoplexie, cu siguranță.L-a lovit damblaua. Am stat aici cu el la masă până pe la unsprezece, pe urmă a plecat și am auzit pe Aurica strigând că-i vine moșului rău. Aglae apăru și ea, încruntată, părând mai mult mânioasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae: Olimpia, și tu, Aurica, să fiți cu ochii în patru, să nu ia cineva vreo hârtie, vreun lucru, nici un cap de ață, aici eu răspund, ca unica rudă mai de aproape. Vasiliad: Toate îngrijirile, în caz de astea, de apoplexii, de tromboze, le găsesc inutile. Mai devreme sau mai târziu, bolnavul tot moare. E numai o supărare pentru familie, afară de cazul când bolnavul mai poate fi utilizat pentru testare. Olimpia: Eu cred, mamă, c-ar trebui să-l întrebi dacă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Costache Giurgiuveanu este avarul afectuos față de pupila sa, incapabil de a face ceva pentru ea. Stănică Rațiu, ginerele Aglaiei Tulea, e arivistul intrepid, decis să se îmbogățească printr-o lovitură (smulge banii lui Costache, pricinuindu-i astfel un atac de apoplexie). Felix e tânărul îndrăgostit labil, ezitând să ia o decizie fermă, Leonida Pascalopol, bărbatul matur, generos și altruist, în stare să înțeleagă capriciile unei femei (se va căsători cu Otilia, spre a-i acorda apoi libertatea), Simion Tulea, soțul subordonat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
discurs pe care îl fulgerase vreodată împotriva religiei. Optsprezece activiști în etate se prăbușiră pe podeaua mochetată, ușor înclinată, a Sălii Palatului, prelingîndu-se fiecare sub stinghiile banchetelor rândului din față, jucîndu-și pixurile, medaliile, notițele, în convulsiile precipitate și erotice ale apoplexiei. În momentul culminant al plenarei, Secretarul General al Partidului ridică brațele și blestemă o dată, de două ori, de trei ori, de-a dreptul, pe Dumnezeu!! Nu se încurcă și îi drăcui puțin și pe cei ce se încredeau în Dumnezeu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință. VIII În ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchizul Bianchi, muri de apoplexie în mijlocul păharelor și a conmesenilor săi. Când ea-l văzu întins pe pat, genele încă deschise peste ochii sticloși, gura plină de spume, ea se răzimă de bolta unei ferești și privi dezgustată asupra acelui cadavru care nu-și trăise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă fără durere, fără vis, fără dorință. VIII In ziua -n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchezele Bianchi, muri de apoplexie în mijlocul păharelor și a conmesenilor săi. Când ea-l văzu întins pe pat, genele încă deschise peste ochii sticloși, gura deschisă și plină de spume, ea se răzămă de bolta unei feresti și privi dezgustată asupra acelui cadavru care nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință. VIII În ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchisul Bianchi, muri de apoplexie în mijlocul păharelor și a comesenilor săi. Când ea-l văzu întins în pat, genele încă deschise peste ochii sticloși, gura plină de spume, ea se răzimă de bolta unei ferești și privi dezgustată asupra acelui cadavru {EminescuOpVII 176} care nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
recunoscu Ioanide fără precipitație, am să-ți dau o știre, și încă foarte importantă. Ermil Conțescu... - Ei? făcu impacientat Gonzalv. (Conțescu era titularul catedrei de geografie pe care o pîndea.) - Ei bine, a avut acum trei ore un atac de apoplexie! G. Călinescu Toți cei de față, oameni în vârstă, primiră vestea foarte mișcați. Malign, Ioanide adăugă cu indiferență crudă: - Se zice că dorința lui este să-i urmeze la catedră ginere-său, Rene Popescu. Gonzalv făcu la început o figură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
centrii superiori, supărarea lui căzuse la viscere. Avea crampe, motiv pentru care lua mereu picături de Davila pe cîte-o bucățică de zahăr. După câtva timp de relativă liniște, în care și temperatura peste normal dispăruse, Conțescu avu un atac de apoplexie în formele cele mai caracteristice. Brațul stâng îi fu prins și parcă puțin și gura, întrucît bolnavul se exprima cu oarecare dificultate. Conțescu nu muri, totuși se afla evident într-un mare impas și cu un prognostic sumbru. Gonzalv se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tăiat bine firul! Când prietenii vizitară iarăși pe Conțescu alungară orice idee comică. Bietul om ședea pe pat, susținut de multe perne la spate, spre a se evita vreo congestie pulmonară, și părea a plânge, din cauză că ochii îi lăcrimau automat. Apoplexia nu lezase alt membru, ci imobilizase același braț stâng, îngreuind de asemeni vorbirea. De astă dată, într-adevăr, Conțescu se bâlbâia, din care cauză evita să vorbească și făcea numai semne. Luxarea piciorului îi făcea întoarcerile dureroase, cu toate că ea nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care le amenință viața. Cu toate acestea, chiar după ce aceste boli sunt dovedite a fi inexistente, oamenii care au fost diagnosticați cu atac de panică continuă să creadă că ei sunt pe cale să moară de un atac cardiac, atac de apoplexie sau alte boli fizice. Ei adesea solicită îngrijiri medicale foarte frecvent, mergând de la un medic la altul pentru a afla ce problemă de sănătate au. O altă certitudine greșită pe care acești pacienți o au, este că sunt pe cale să
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]