291 matches
-
în lături puterea dragostei naturale și tot ce ține de iubirea de oameni, și, ca să zic așa, să fie slujit Dumnezeu printr-o binecredincioasă asprime. Sau oare nu vei recunoaște că e un lucru cuvenit ca cei ce au îmbrățișat apostazia fără motive să fie pedepsiți fără milă, ca unii ce au nesocotit slava mai presus de toate și nu s-au ferit să necinstească fără 92 grijă pe Cel pe Care era mai bine să-L bucure prin silințele spre
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Atanasie cel Mare, Despre Sfântul Duh, Către același episcop Serapion, I, în PSB, vol. 16, p. 87) „Minunat era (Cuviosul Antonie - n.n.) și în credință și evlavie. Căci nu voia să fie în comuniune cu schismaticii meletieni, cunoscând viclenia și apostazia lor de la început; nici cu maniheiștii sau cu alți eretici nu vorbea prietenește, ci doar îi îndemna să-și schimbe gândurile și să se întoarcă la dreapta credință. Socotea și spunea că prietenia și convorbirea cu ei<footnote Părinții din
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
explicate în Talmud și în alte texte. În conformitate cu tradiția evreiască, iudaismul începe cu Legământul dintre Dumnezeu și Abraham. În timp ce iudaismul a fost rareori monolitic în practică, el întotdeauna cu înverșunare a fost monoteist în teologie, deși Tanahul amintește perioade de apostazie de la iudaism printre israeliți. Într-un documentar al BBC, dr. Francesca Stavrakopoulou, lector principal la Universitatea din Exeter, specializată în studii biblice ebraice, declara: „Biblia nu era o sursă de încredere, ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
credință și, astfel, plasând prea mulți evrei în categoria de "eretic". Mulți alții au criticat orice astfel de formulare, care ducea la minimizarea întregii Tore. În acest sens, istoricul Josephus a accentuat practica religioasă mai mult decât dogmele religioase, asociind apostaziile cu nerespectarea legii evreiești, și menținea că cerințele pentru convertirea la iudaism sunt: circumcizia și aderarea la obiceiurile tradiționale. Iudaismul întotdeauna a preamărit studiul Torei și a altor texte religioase. Cartea fundamentală a religiei iudaice este Tora, adică primele cinci
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
putea împlini misiunea ce li se destină, ar primi, ar fi figuri de șah și sticluțe de caleidoscop în mînile cancelarului nostru. Un lucru însă cată să recunoaștem. Schimbarea la față a partidului roșu, renunțarea la principiile lui din trecut, apostazia și lepădarea de republicanismul și de antidinasticismul de până mai anțărț, amenda onorabilă făcută principiilor monarhice și conservatoare prin votarea regatului și a succesiunii, prin renegarea vieții lor întregi i-au slăbit pe roșii, i-au făcut pentru câtva timp
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
PRIN MARTIE... Prin martie a. c. "Journal des debats" ținea seamă de vorbele d-lui C. A. Rosetti că "visul de aur i s-a împlinit" fără ca foaia franceză să știe că ele erau pentru republicanul învechit în zile rele o apostazie. Foaia mai scria următoarele: Rolul noului regat în valea Dunării de Jos va deveni mai mult decât oricând un rol eminamente civilizatoriu. Cei șapte până la opt milioane români cari formează o insulă pierdută în mijlocul slavilor sunt fără contestare mai înaintați
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
justiției. Care va fi rezultatul? Ideea conservatoare a numirii magistraților pe baza meritelor și a titlurilor academice va triumfa fără îndoială și roșii vor ceda opiniei publice conservatoare. Prin ce stau așadar roșii la guvern? Prin o necontenită și gradată apostazie de la programul lor originar, prin o renunțare la principiile lor, prin renegarea trecutului, prin adoptarea, în aparență măcar, de principii conservatoare. N-avem nevoie de anume prozelitism. Daca vor să stea la guvern, cate ei înșii să se conformeze de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca pretext și pro forma. Roșii sunt în adevăr meșteri în escamotarea ideilor noastre și în renegarea propriului lor trecut. Și una și alta-i privește. Dar cum le escamotează și cum se renegă? Ni se pare că, totdauna, îndărătul apostaziei lor se ascund vechile deprinderi cosmopolite și demagogice. S-a proclamat în adevăr regalitatea, dar M. Sa Regele a fost înconjurat cu oameni care n-au întru nimic de-a repeta actul eroic de la 11 fevruarie; și, la dreptul vorbind
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
en elevant la valeur d'un produit par son transport d'un lieu dans un autre ". Definiția lui Roscher nu cuprinde mai mult în numirea specioasă de valori de loc și de timp. Noi credem însă, și ne declarăm în apostazie împreună cu Carey, că negoțul e întru atât folositor întru cât sporește puterea de muncă și aptitudinile unui popor. Întru cât el o împuținează și simplifică ori reduce aptitudinile unui popor e stricăcios. E ciudat că tocmai meritul negoțului de-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de-o parte, al celor conservatoare de alta, pentru ca țara să se poată pronunța în favorul unora sau a celorlalte. Fraza zilnic repetată că "Țara ne cunoaște și pe unii și pe alții" nu mai poate avea trecere în urma marei apostazii a partidului roșu, care-a aruncat bagajul lui de idei trecute în apă, pentru a primi, în parte cel puțin, o serie de idei contrarie. Câte din ideile vechi au mai rămas ale lor, câte nu? Mai vor electivitatea magistraturii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu {EminescuOpXI 201} facem nici un caz din acestea; precum nu se pot opri în zilele noastre schimbările de religie tot astfel nu se pot reproba nici schimbările de idei politice, fiindcă numai fanaticii mai numesc astăzi o schimbare de convingeri apostazie. Dar un lucru desigur că e discutabil în toată schimbarea aceasta. Nimic nu se întîmplă în lume fără cauze, trăim în lumea strictei, fatalei cauzalități. Așadar, pentru a esplica, nu a justifica, o schimbare, ne rămâne a cerceta cauzele, și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mod ipocrit, libertatea în alegeri; dar influența morală și amenințările au jucat primul rol, căci cuvântul "libertate" l-au întrebuințat numai cu numele, iar nu și în fapte. L-afirmă în cuvintele lui și-l neagă în faptele lor. Este apostazia lor când ajung la putere, pe când libertatea, este cultul lor fiind în opoziție... {EminescuOpXI 203} căci nu este nimic de comun între acest divin principiu și între radicali. Renegați ai acestei libertăți dovedesc pe fiecare zi apostazia și incapacitatea lor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
faptele lor. Este apostazia lor când ajung la putere, pe când libertatea, este cultul lor fiind în opoziție... {EminescuOpXI 203} căci nu este nimic de comun între acest divin principiu și între radicali. Renegați ai acestei libertăți dovedesc pe fiecare zi apostazia și incapacitatea lor de-a guverna. Au luat locul guvernului conservator fără să fie capabili a face ceva mai bun sau chiar de-a face altfel, și lumea a început să vadă că toți oamenii lor politici nu sânt decât
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
proorocului reversibil, se vor convinge, spre marea dumnealor părere de rău, că alături cu invidia nulităților de tot soiul ce compun partidul roșu nu e chip de-a trăi și că cea mai formală lepădare de opoziție, cea mai formală apostazie politică nu va putea împăca nicicând pe d-nii Campiniu, Mărgăritescu {EminescuOpXI 249} și alții. Când confrații de la "Steaua Romîniei" ar putea să-și renege tot ce-au învățat înainte de toate, dac-ar uita să scrie corect, să gândească să facă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se află În beznă. Priorul nu era sigur că Înțelesese bine. Dar Întinse o mână și copleșit de emoție, o așeză pe umărul bătrânului maestru. - Religia noastră, Arrigo? Și eu, care credeam că speculațiile dumitale n-au călcat Încă pragul apostaziei. Că nu ești Încă pierdut. Arrigo zâmbi din nou, dar privirea Îi devenise rece. - Nu există nimic În tamburul acela de piatră, nimic În afară de bezna pe care o conține. Dar tocmai de aceea ar putea fi prețios. - Cum te-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nevestei abia ucise a fratelui lui mai mic. „Așa că nu veni să-mi vorbești mie de Dumnezeu,“spunea el. Și în timp ce Dna Anticol rămăsese pioasă, ideea care i-a oferit toată viața o plăcere cruntă a fost aceea a marii apostazii de a-și duce mârțoaga cu ochi roz până la sinagoga reformată într-o zi de mare sărbătoare ca s-o proțăpească printre mașinile de lux complicate ale evreilor bogați care își dezgoleau înăuntru capetele de parcă ar fi fost la teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Cioran, RL, 1995, 26; Nicolae Balotă, În moarte și după moarte, RL, 1995, 26; Pericle Martinescu, Sfârșitul amăgirilor, RL, 1995, 26; Irina Mavrodin, Un alt Cioran, RL, 1995, 26; Aurel Rău, Avatar de scriitor, ST, 1995, 7-8; Adrian Popescu, Între apostazie și căutare, ST, 1995, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Despre Cioran, „antipatriotul”, F, 1995, 7-8; Papahagi, Interpretări, 59-65; Ungureanu, La vest, I, 89-102; Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vieți. E.M. Cioran urmat de Apocalipsa după Cioran. Trei zile de convorbiri - 1990, București, 1995
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
iată-l pe Cioran suferind tocmai pentru că rădăcinile, negate adesea, nu pot fi abandonate. Înțelegând acest paradox, el își spune la un moment dat: „Să nu-ți renegi niciodată originile, oricâte motive ai avea să roșești pentru ele. E o apostazie rușinoasă și de altfel fizic imposibilă, o contradicție în termeni: e un refuz al identității, e ca și cum ai spune: «Eu nu sunt eu», lucru pe care, evident, îl poți spune, dar care nu înseamnă nimic Ă în cazul că e
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Zece ani mai tîrziu, Îi acordau ospitalitate „auditorului” lor Augustin, care purta cu ei conversații despre doctrină 41. La recomandarea lor, Augustin este numit retor la Milano, orașul unde Ambrozie și Filastru din Brescia declaraseră un război necruțător maniheismului. CÎnd apostazia Îl lansează pe Augustin Într-o strălucită carieră În cadrul bisericii catolice, un „auditor” din Roma, Secundinus, Îi scrie la Hippona (405), urmărind să-l readucă la credința maniheistă 42. În 443, majoritatea maniheenilor din Italia par să trăiască la Roma
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
minunea"272. Ocultarea numelui doctorului de la răsunătorul Martin, amintind de celebrul reformator religios și fondator al protestantismului, la Dugay (" Asta a fost înainte... Azi nu mai sunt nimic. Nu mai am nicio identitate") marchează trecerea de la sacrul de circumstanță la apostazia personajului. Vina tragică pe care și-a asumat-o falsul taumaturg și din care încearcă să iasă prin studiile de teologie, eșecul celei de a doua treziri care ar fi însemnat declanșarea procesului de anamneză, declinul mitologiei prin proclamarea ideii
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
povestește și comentează în Meditazioni sulla chiesa, carte la care ne vom referi de mai multe ori în această reflecție: „«De acum nu sunt decât un filosof, adică un om singur», se zice că spune un preot nefericit, în seara apostaziei sale, unui vizitator care venise să-l complementeze. Reflecție amară, dar cât de adevărată! El părăsise Casa în afara căreia, pentru om, nu va mai fi altceva decât exil și singurătate”. Un mare ecleziastic, care concretiza cu totul caracteristicile unui autentic
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
iarăși în pulbere; dacă le trimiți din nou Duhul tău, ele din nou se creează și primenești fața pământului”. Cărți apărute la Editura Sfinții Martiri Brâncoveni 1. Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni; 2. Doamna Maria Brâncoveanu tainica biruință a lacrimilor; 3. Apostazia și antihristul; 4. Cu ce preț; 5. 333 de sfaturi pentru alimentație și alimente sănătoase autor Dr. Floarea Damaschin; 6. Pedagogia creștin-ortodoxă autor Pr. Mihail Bulacu; 7. De sub tăvălug autor Ilie Tudor; 8. Împreună salvăm vieți; 9. 365 de meniuri
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cele mai influente asupra antinomismului sunt semnate de E.P. Thompson și de Jon Mee (1999, p. 82). 95 Această aserțiune este parțial contrazisa de Priestman, care crede că, în perioada de maximă rebeliune confesionala (1790-1795), Blake sfidează creștinismul până la punctul apostaziei (1999, p. 82). 96 În afară de Damon, un cercetător timpuriu al acestei filiații intelectuale este Jacques Roos (cu Aspects littéraires du mysticisme philosophique et l'influence de Boehme et de Swédenborg au début du romantisme: William Blake, Novalis, Ballanche din 1951
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
supremului principiu divin al grecilor este Dumnezeul iudeilor, care prin propria sa revelație își dovedește toate limitele; și cu mult inferioară eticii grecești este legea ebraică. însă religia creștinilor nu trebuie doar privită cu milă; ea trebuie condamnată ca o apostazie în raport cu iudaismul și cu elenismul. Creștinii se închină unui om mort, afirmînd că a înviat, adică își întemeiază religia pe o minciună; renunțînd la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajînd martiriul, își manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-și potolească foamea asemeni unui câine, cu carnea crudă a unui os aruncat de niște lucrători la măcelărie, se trezesc în el furii cumplite, și asemeni aceluia, se năpustește asupra lui Dumnezeu. Devine un anti-Iov. Oare foamea îl împinge la apostazie, la lepădare de Dumnezeu? Incoerența, înscrierea pe culoarul accidentat dar spectaculos al contradicției, este o constantă a acestui tip de intelectual. El, care până nu demult, invoca plin de solicitudine intervenția de părinte a lui Dumnezeu, el care recunoscuse intervenția
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]