604 matches
-
Ți-a trecut dintr-o dată? sări încă odată madam Orru cu reproșurile pe fiică-sa. - Tu chiar ți-ai propus să ne strici pofta de mâncare la toți, Mirela? Ce se întâmplă cu tine de ești așa de pornită? își apostrofă domnul Orru iar soția. - Nu se întâmplă nimic dragule, răspunse Mirela Orru, mereu nemulțumită și cu chef de arțag. Ceva o supăra pe ea, nu doar micile incidente de la masa lor, altfel nu era atât de indispusă. Poate se așteptase
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454567350.html [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
ai unui balaur ce aruncă flăcări. - De la o vreme gândurile nu-ți mai sunt la școală și ce se predă în clasă. Pe unde îți umblă? Ori cumva ești îndrăgostită? Nu-i exclus la vârsta voastră, continuă ea să o apostrofeze. Începuse să simtă pentru această elevă care până acum nu ieșise cu nimic în evidență, o repulsie neexplicabilă. Era un sentiment apărut ad-hoc sau dormita în subconștientul său și a izbucnit în acest moment observându-i indiferența față de ce preda
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454567350.html [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
în timp. Nu sunt doar niște simple animale, se vor dezvolta. Ați văzut amazoanele? - Amazoanele sunt o combinație dintre anunnaki și oameni, sunt altceva! îl întrerupse Antal, fără să își dea seama. - Ooo, am atins un punct sensibil Antal? îl apostrofa Enlil, pe un ton zeflemitor. M-am luat de frumoasele tale criminale, niște biete pământence, anunnaki, se cred semizeițe... - Păi și sunt... îl întrerupse Antal. - Sunt pe naiba, a fost Hyppolita, de atunci sângele lor s-a tot scăldat în
CAPITOLUL II de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 by http://confluente.ro/Literatura--Proza/Aga_lucia_selenity_1396288804.html [Corola-blog/BlogPost/341191_a_342520]
-
de hârtie. „Poftim”, zise, pe un ton blând. „Mulțumesc”, am răspuns și m-am îndepărtat cu aceiași pași lenți. În același moment, o mașină a frânat brusc, cu violența, lângă trotuar. Polițistul de la Circulație s-a îndreptat fix către ea, apostrofându-l pe șofer: „Nu vezi că n-ai voie să parchezi aici? Hai, dispari, până nu te amendez!”. Șoferul a murmurat ceva, ca pentru sine, si a accelerat, dispărând în viteză. M-am întors către față. „Nu vei ști niciodată
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1484351149.html [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
ori a nu ști despre iubire? În domeniul iubirii totul pare arhicunoscut. Toată lumea cunoaște despre ea și parcă nu mai trebuie nimic nou. Dacă aș începe cu simplă întrebare ‘ce este iubirea?’, adresată indiferent oricui ar fi, aș fi automat apostrofat chiar de ‘breaslă mioritica’ “cum, nu știi?”. Nu, nu știu, dar nu știu în sensul că n-ar fi suficient ce știu deja, de a fi vreodată așa, dar nu se întâmplă! Nu știu în sensul de a nu-mi
INDELUNG RABDATOARE, DRAGOSTEA ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Indelung_rabdatoare_dragostea_valerian_mihoc_1364476337.html [Corola-blog/BlogPost/345455_a_346784]
-
familia și rudele peste tot, chiar rudele prin „alianță”. Exemplu: Trujillo merge alături de cohorta acoliților săi (reper foto) pe un bulevard și vede statuia tatălui său plină de fecale. Amuzantă este scena din film („Sărbătoarea țapului” -n.n.) când îl apostrofează pe Pupo Roman: „- Răspunde! Te ștergi singur la fund, Pupo Roman? - Da, Excelență. - Știi să te ștergi la fund, dar lași bustul tatălui meu să fie acoperit de rahat./.../ - Excelență, n-am știut. - Nu ai știut? Cine stă acolo? Nu
LIDERI DE FILM – O CAPODOPERĂ SEMNATĂ DE PAUL POLIDOR de DAN MATEI AGATHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 by http://confluente.ro/dan_matei_agathon_1427172156.html [Corola-blog/BlogPost/357799_a_359128]
-
părerea Ei) Adevărul era că fără ele eu aproape că nu puteam exista. Așa mă atrăgeau, așa mă fermecau, deși știam că multe sunt ( invenții trăsnite) de ale Lui cum se exprima Mamy (metaforic) ca să nu spun direct cum ne apostrofa de fapt pe amândoi. Ai, Taty, începe, te rog. Bine, încep, dar mănânci tot, se dădea și Taty mare acum cu mâncatul acesta sâcâitor, vezi Doamne, să vada Mamy că și El mă euducă, nu numai Ea. Unde am rămas
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1430893402.html [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
de tămâie și plâlpâirea lumânării mă încântau nespus. Parcă mai mult decât miile de beculețe puse acum prin pomii din Cluj. Ne duceam la vecini cu turtițele. Mama zicea că asta e pomană pentru cei morți. Pe mine întotdeauna mă apostrofa: „ tu să fi atentă, că ești cam cu capul în nori, nu știu cu cine naiba oi semăna, să nu cazi!”. Avea dreptate. Eu cu firea mea visătoare, urmăream scârțâitul zăpezii, pițigoii, așa că de multe ori mă împiedicam. Când veneam
CRĂCIUNUL POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Craciunul_povestire_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/351465_a_352794]
-
minte și soluția salvatoare. Avea să sune - cum de nu se gândise până atunci - să întrebe o cunoștință, un chirurg din orașul său, să-i ceară un sfat. „De ce n-ai spus până acum nimic? Cine te-a știut? - o apostrofase acesta. Am chiar un prieten acolo, mai mergem toamna la pescuit de știuci. Stai liniștită, îl sun eu și apoi te duci la el” - o asigurase apoi cu un glas care devenise cât se poate de jovial, reamintindu-și probabil
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
o stare ciudată de liniște, de calm inexplicabil. Se frecă la ochi, parcă pentru a se convinge că fata chiar există, acolo, pe pavele și nu este o arătare. Când a privit-o, din nou, s-a dezmeticit. „Tâmpitule!” se apostrofă în gând. Se aplecă, o prinse și o scutură cu putere de umeri, strigându-i. - Măi, fată! Trezește-te! Ce ai? O plesni ușor cu palma peste obraji. - Hei! Trezește-te! Amintindu-și că are o ploscă cu apă la
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1458598676.html [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
stupidă a lui, m-a supărat și mai rău. Cum adică sunt mic, nu spui tu mereu că m-am făcut mare. Vino la ușă să vezi căt am crescut. I-a uite căți metri am. Nu metri, deșteptule, mă apostrofa El cu un ton drăgălaș. Centrimetri, până la metri mai ai mult de mâncat. Ia să vedem, se punea Taty la mintea mea și mergeam amândoi la ușă unde Mamy făcea un semn cu pixul, după ce îmi punea o linie în
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1430400848.html [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
moale, parcă săream pe un balon așa mă ridica și cobora și îmi plăcea terbil joaca asta de care Taty, sunt sigur, nu prea era asa de încântat. A rezistat El cu stoicism la câteva sărituri, după care m-a apostrofat cu o decizie radicală. Gata, dă-te jos. Mi-ai promis că ești cumințel. Te rog frumos, potolește-te și nu mai sări pe burta mea. Uite, joacă-te cu trenulețul cu Concordul, cu DHL-ul, cu ce crezi tu
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1430400848.html [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
ca să știe cum să înțeleagă ceea ce ai schițat, ce ai scris. Este o regulă ce rămâne întotdeauna aceeași: Dacă te simt că ai coada întreagă, cei cu coada întreagă te vor lua în serios doar atunci când vor simți că îi apostrofezi și îi pui la punct pe cei cu coada scurtă. Dacă te simt că ai coada scurtă, scena se repetă implicați fiind cei cu coada scurta Însă atenție! Dacă te apuci să iei apărarea celor cu o altfel de coadă
COZI DE PAPAGALI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Cozi_de_papagali_gheorghe_serbanescu_1345686351.html [Corola-blog/BlogPost/365827_a_367156]
-
am pus la povești, ca și cum ne cunoșteam de o viață. Cred că niciodată nu mi s-a mai întâmplat să mă lipesc, și la propriu și la figurat, de cineva, așa de repede. “Mai lasă femeia, că o sufoci!” îl apostrofă un coleg. “Lasă, mă, că mă știu de mult cu doamna, nu de acum!” răspunse promt colocutorul meu. “Aha ... precis! gândeam eu ... de unde să mă cunosc cu universitarii de la chimie?” Dar ups! Chiar că s-ar fi putut să ne
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 by http://confluente.ro/La_pojejena_corina_lucia_costea_1340442517.html [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
stilu-i caracteristic. Cu toate că-mi plăcea mai mult această din urmă - dacă sunt înțeles corect... De altfel, era și un atac curent a celor prea frustrați din „echipa multiprofesionala” (treburi ce nu merg cu adevărat în această țară...), cică una-două eram apostrofat că am făcut „atașament” ))) chiar nici n-am înțeles vreodată vina mea și ce conotație exactă mi-o ’acordau’ dânșii pentru faptul că la orice caz în parte aveam distribuit un așa atașament. Aaa, da ar fi fost îndreptățiți să
AI AJUTA PE ALŢII ESTE O DUBLĂ BINEFACERE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1422367240.html [Corola-blog/BlogPost/359076_a_360405]
-
curioși, îi acoperiră ultimele cuvinte. - Da, da! Chiar așa este! - îi comfirmă spusele strungarul - Păi eu, cu motocicleta mea, am mers... - Cum ai mers mă’? Pe lângă ea? Ca de când ai luat-o o tot repari și nu mai isprăvești! - îl apostrofă vecinul și colegul său de muncă. - Păi da... da când am luat-o am ... Hohotele celorlalți îl făcură să renunțe la justificări, rostind doar cu disprețul ancestral al călărețului față de pedestrași: - Habar n-aveți! Dar, ca orcie minune care ține
RENAULT-UL, VEDETA COMUNITĂŢII de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1438573666.html [Corola-blog/BlogPost/374044_a_375373]
-
acesta. Ajunse lângă masa împrovizată, cam în același timp cu Mitiță, care se înapoie, tot îm pas alergător, fluturând fața de masă - în fapt, o bucată pătrată de folie din plastic - pentru care fusese, mai în glumă, mai în serios, apostrofat de prietenul lor mai vârstnic. Depuse sacoșa cu mâncarea lângă masa improvizată, apoi, după ce-și spălă mâinile alături de ceilalți, turnându-și reciproc, pe rând, apă dintr-un bidon vrede de plastic, purceseră cu toții la a-și etala, pe suprafața
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Bancul_liviu_gogu_1339433486.html [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
o tentă mai amuzantă. Vara cumpăra o pereche de purcei, mascul și femelă, pe care-i boteza invariabil Nicolae și Elena. Apoi îi creștea și-i îngrășa cu mare grijă până-n iarnă, având obiceiul să-i alerge și să-i apostrofeze cât de des putea, rostindu-e numele sonore cât mai apăsat: „Mama ta de scroafă, Eleno, da tare puturoasă mai ești”, sau „Băi Nicule, tu tot cretin ai rămas!”, se-auzea la răstimpuri din cotețul din spatele casei. Abia aștepta apoi să
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1417953842.html [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
la răstimpuri din cotețul din spatele casei. Abia aștepta apoi să vină sorocul, pentru a-și chema entuziasmat porcinele, în timp ce-și ascuțea meticulos cuțitul de-njungheat: „Hai, Nicule, hai, Eleno, care vrei să te sacrifici primul?” Mama sărea la el, apostrofându-l plină de obidă: „Taci mă că te-aude vecina, primărița! Parcă văd că mâine oprește duba la poartă și te duce de-ți scoate toți gărgăunii din cap!” „Dar, ce-am făcut?”, se prefăcea tata, inocent. În pivniță, butoiul
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1417953842.html [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
știre c-a înțeles semnul de plecare. Garnitura s-a pus în mișcare; întâi a rulat încet și apoi din ce în ce mai repede. - Șezi, Bebe! Până acum ai plâns să te iau în brațe. Nu te mai dor ”păcioarele”? O să cazi! - îl apostrofă femeia. - Lasă-l, Zîno! Nu ne deranjează cu nimic și mai târziu o să-și aducă aminte toate mustrările primite. Eu gândesc că el e viitorul care o să ne asigure pensia. Apropo, ai ieșit la pensie? - Mi-am depus dosarul de
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_suciu_1438610553.html [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
de distincție, ca de Stareță. De fapt orice bunică și oricare bunic sunt Stareții familiei lor. Era foarte atentă la fetele care se prindeau în horă lângă mine. Chiar dacă erau frumoase, dar sărace, le atingea ușor cu bastonul și le apostrofa, amintindu-le să-și vadă lungul nasului, că nu sunt de mine... Locuitorii din comuna mea erau deosebiți față de cei din celelalte comune și sate. În primul rând ei nu au fost colectivizați. Bruma de întovărășire a topit-o foarte
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1398209325.html [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
păru adevărat sunet de SMURD... Șocul meu diminuă ca prin farmec... Găsii chiar puteri să răspund, dar de la capătul celălalt nu primii decât o zăbavă de clipe bune... Apoi apelantul închisese, ascunzându-se în adânca tăcere a nopții. Nu-l apostrofai în gând pe îndrăzneț, pentru că răul îmi trecu și să mă lăsai ademenită de prietenul Morfeu. ... Așteptând ca telefonul să-și facă efectul, Seniorul băgă de seamă cum reflecția Juniorului îi făcea semne disperate din oglindă. După ce-nchise, fu mustrat
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1471163183.html [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
crezuseră și era cu mintea la locul ei, slavă Domnului! Deși erau destul de enervați de glumele proaste ale lui Haralamb, care acum treaz de-a binelea, deja începuse să rânjească răutăcios, întărâtând și mai tare furia Sarei. Tata l-a apostrofat cu multă asprime și a luat măsuri. Începând din acea dimineață, i-a dat sarcina de a curăța grajdul vacii, de a face curat în coteț la porci zilnic. Aceste pedepse nu au avut darul, de al schimba, el era
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1467755632.html [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
Mitropolie. Binențeles că n-au fost primiți de Alteța Sa Păstorul. Creștinii s-au așezat atunci liniștiți pe treptele Catedralei și au început să se roage. După ore de așteptare și impertinență a venit un interimar focos și plin de vijelie, apostrofându-i: „Nu vă e rușine! Nu vă e frică! Cum îndrăzniți să-l deranjați pe Înaltul Arhiepiscop... și Mitropolit al...?” Toți credincioșii sosiți cu autocarul și alții care se aflau prin preajmă au rămas consternați. Din rândul celor osteniți însă
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_unde_sunt_gheorghe_constantin_nistoroiu_1346049274.html [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
pe obraz? În acel moment doctorul Ștefan Trăistaru tocmai pășea pe veranda de la intrare. Deea fugi repede să-l întâmpine și-i sări de gât bucuroasă, mai, mai să-l dărâme pe bătrân. - Hei, ștrengărițo, stai că mă dărâmi, o apostrofă el. De unde veniți? - Cum de unde? Nu tu i-ai dat Fordul lui Cris? - Ba da, dar nu mi-a spus unde merge și nici eu nu l-am întrebat. - Am fost la Căprioara în pădurea Gârboavele să ne plimbăm în
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1394722236.html [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]