445 matches
-
că lumea muzicală îi venerează opera și îi respinge viziunea filosofică. Cu alte cuvinte, creatorul e admirat și teoreticianul e repudiat, ideea wagneriană a „operei de artă totale“ (Gesamtkunstwerk), în care cuvîntul, sunetul, gestul și imaginea să se topească în apoteoza unei arte scenice al cărei precedent nu poate fi găsit decît la greci, ideea i se pare lui Mann expresia diletantismului: „Chiar și în ideea acestei îmbinări a artelor e un soi de diletantism, iar dacă uriașul lui geniu expresiv
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
tot la o retorică imnică ar fi condus, chiar și în absența intenției. Așa însă, se poate reflecta asupra compoziției aparte a acestor poeme. Majoritatea, spuneam, lasă divinul în carantină în prima parte pentru a-i pregăti, în a doua, apoteoza. E, în fond, o chestiune de ritm. Iar la Sorin Mărculescu, ritmurile se dovedesc de o importanță incalculabilă, fiind, ele, forma cea mai adeseori utilizată pentru a reglementa cât de cât invazia discursului: „(zdrențe în vânt fluturând cu pocnet iar
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
Cultură și cunoaștere). Unirea Ardealului cu Regatul o trăiește pe viu la Alba- Iulia, dar evocarea are un ton de baladă duioasă, culminînd într-un strigăt amuzant, venit din rărunchii unui țăran pe care îl aude strigînd: „Trăiască România dodoloață!“ Apoteoza gravă a unui eveniment crucial e înfățișată în nuanțe de halima bufonă. Epitetul „dodoloață“ e nostim în raritatea lexicală a unui termen care azi nu trezește decît zîmbete, căci sensul de „rotund“ al regionalismului nu mai poate fi înțeles de
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
suprarealist. Nu renunță. Și răspunde inclusiv temelor ad-hoc: să-și imagineze cum primește Premiul Nobel în octombrie (și-l primește, cu asupra de măsură), să dezbată problema diavolului, să compună o poveste instantaneu. Se execută cu grație, semn că ispita apoteozei, tentația paroxismului și altele asemenea, își găsesc în Răzvan Petrescu un neobosit creator de „sensuri grele”. Variațiunile pe o temă de Vater- Puccini este o colecție de explozii controlate marca Răzvan Petrescu, fermecă tor și atunci când disprețuiește.
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
există un punct arhimedic în afara pojghiței, și atunci progresul e iluzie, relativismul e greșeală de perspectivă și tehnica e groparul spiritului -, ori reperul divin nu există, și atunci progresul e vacarmul vulgarităților, relativismul e adaptare la circumstanțe și tehnica e apoteoza vitezelor în îngustimea clipei. Din acest regn spiritual face parte Thomas Molnar, un iremediabil idealist fără aderențe ferme la epoca în care a trăit. Născut la Budapesta în 1921, Molnar și-a petrecut copilăria și adolescența la Oradea, pentru ca 1938
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
putea fi tentați să vadă în Terre salée un roman de scandal, cel al incestului dintre Alexandru și Anda. Cu siguranță acest episod produce un șoc cititorului și comentatorii canadieni ai cărții și-au focalizat interpretările în jurul său. Incestul reprezintă apoteoza tragediei personajelor, elementul cel mai greu de acceptat din punctul de vedere al moralei sociale de azi. Dar miza romanului este mai mare. El își propune să readucă în discuție, ca în vechile tragedii grecești, micimea ființei umane în fața destinului
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
ale lui Bogdan-Alexandru Stănescu (cum este, de exemplu, Tataie, din 2002) conțin trimiteri clasicizante (acel tekhne pe care bătrânul îl duce cu el în lumea de dincolo). Pe de altă parte, sensibilitatea secvențelor în metru antic (în primul rând minunata Apoteoză a lui Hektor) e de o modernitate dincolo de orice querellă. Eroul Troiei își pregătește conștient moartea, și-o convoacă prin discurs, în siajul marilor poeți sinucigași. E un Paul Celan viril. Reproduc doar încheierea: „Aroma dimineții își croiește drum printre
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
se poate mai plastic adînca dragoste a lui Hubert Hedriphin pentru figurile fabuloase ale vechilor basme și legende populare, în care el vedea întruchipîndu-se hiperbolic însușirile cele mai de preț ale oamenilor simpli și năpăstuiți. Iată și un fragment din apoteoza finală: Cetățile căinței viitoare Sub cerul rece, sumbru, de granit, înalță-nfricoșatele pridvoare Din soare-apune pîn^la răsărit Iar cîntecul durerilor străbune Răsună sub înaltul baldachin, Cu glasul, lui de falnică minune, Izbăvitor de lacrimi și de chin. O, voi
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
născută din sticlirea privirii ei dispare, o ceață din care nu mai pot să reconstitui nimic și totul se reașează ca o vagă înșelare a firii. O iubisem dincolo de adevăr, timpul se întinsese până în miezul lui iunie, trăisem lângă ea apoteoza sfârșitului adolescenței; privindu-mă, ochii îi scânteiau de un miracol neîntâlnit. Este cu adevărat greu să reconstitui șirul acelor întâlniri pentru că mai totdeauna lunecau, nefiresc, din realul în care aveau loc, într-o irealitate care le mărturisea substanța. Și toate
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > APOTEOZA POETULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1204 din 18 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Apoteoza poetului Dincolo de zariștea liniștei ziua fulguia faianța Acul ceasornicului indică hartă întâlnirii, Așchiile întârzierii îmi alunga orice speranță A luminii de la capătul
APOTEOZA POETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360250_a_361579]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > APOTEOZA POETULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1204 din 18 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Apoteoza poetului Dincolo de zariștea liniștei ziua fulguia faianța Acul ceasornicului indică hartă întâlnirii, Așchiile întârzierii îmi alunga orice speranță A luminii de la capătul firii. Sub spuza așteptării nerăbdarea dădea peste privire Berbecul dorinței scăpa coarnele mentalității Când istovit de atâta iubire
APOTEOZA POETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360250_a_361579]
-
ștergi cu rochia culorile mării. Mirarea încremenește pe fruntea nucului bătrân Spovedania mea nu se mai încrede în secunda revenirii Eu nu mai am timp să aman Veacul ce vine mă împinge în brațele nemuririi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografica: Apoteoza poetului / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1204, Anul IV, 18 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
APOTEOZA POETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360250_a_361579]
-
Târgoviște, 2013), s-a dorit în dialog cu Universul, cu Marele Tot, convins fiind că pătrunzând în adâncimile sinelui, va descoperi noi orizonturi. Și, în „unduirile / harfelor / din visul buchetului / de Luceferi” (În raza sufletului), în „eternitatea / Cercului / tăcerii albe” (Apoteoza Cercului), neprihănite, poetul se dorește ancorat de „brațele depărtării”: „Adun și eu /pe brațele depărtării /fărămituri de stele / și chiar un nimb / rămas / de la ospețele / olimpienilor zei / fumegând / peste culmi / ca potcoava / fulgerului”. În viziunea poetului filosof, cuvântul devine limbaj
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
căzut zdrobit /întunericul”, iar lumina a triumfat. Pașii antitetici: aici - dincolo, lumina - întunericul, clipa lucidității (dacă luăm în calcul și vibrațiile consonantice ale slavonismelor: „răscoli”, „zdrobi”, „prag”) se revarsă, conștient (în subconștient, gândind la negativul incertitudinii „nu știu cine...”), asupra timpului sfredelitor. Apoteoza cerculuidevine ilustrare a poemului clepsidră, frazare apoteotică, „aprins” - înflăcărat cânt - ca o deschidere înspre culmile atotcuprinzătoare, ca o revărsare înspre totul-tot, străluminare înspre-acel corolaral împlinirii celeste. Torturante sunt „triburile gândurilor”, a gândului gând vatră a logicului, „cârduri de gânduri” (Cunoașterea
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
încărcarea de infinit. Un periplu în dublu, arhetip, anarhetip! Ca și cum, pentru cateva clipe, mi-am întors privirea în mine! pentru regăsire? pentru deconstrucție?!...” Volumul Femeia de zăpadă abordează tema atât de delicată a raportului dintre carte și lector. Eseul Trăind apoteoza lecturii surpinde valoarea arhetipală a cărții ca formă de regăsire a sinelui: ” Târziu în noapte sau dis-de-dimineață... citesc demult, parcă dintr-o altă viață. În realitate sunt doar câteva ore de când întâlnirea cu cartea devine mai degrabă un veritabil exercițiu
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
de metri înălțime. Deasupra se află o cupolă gigantică în formă de perlă, pentru a cărei construcție a fost folosit un plan înclinat lung de circa două mile. Pentru moguli perla simboliza farmecul feminin, astfel încât Taj Mahalul este considerat o „apoteoză a feminității indiene". În interiorul mausoleului se află cavourile de marmură albă, încrustate cu pietre semiprețioase și protejate de ecrane fin traforate, din aceeași marmură, decorată cu intarsii de pietre semiprețioase. Sarcofagele reale, cu rămășițele pământești ale celor doi, se află
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
După un ghiftuit ca la ... „Rainforest” acasă, pentru oameni simpli nu cu dare de mână, o plimbărică cu tramcarul din San Francisco era o împlinire „peste poate” a umilului meu statut de trecător prin oraș și firește prin viață, o „apoteoză” a unui itinerar niciodată plănuit, nici în visele cele mai „milenare” pe care le-or fi avut “toți ai mei până la mine” - Arghezi din mine își “mâna” ultimele invocații testamentare, neam de neamul meu și-n veacul vecilor. Trecusem de
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
anunța trebuia cercetat și cinstit la fel. Thrassylus îi aminti împăratului cum și divinul Augustus văzuse pe cer o stea care răspândea noaptea o lumină puternică și neobișnuită. Iar Octavian Augustus crezuse că astrul acela neobișnuit nu putea fi decât apoteoza tatălui său adoptiv, mărețul și divinul Caius Iulius Cezar, care se ridicase printre stelele cerului la condiția de zeu. -Știți magnifice cum a cinstit Augustus acel eveniment și a poruncit ca steaua cea cu opt raze să fie bătută pe
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
Augustus acel eveniment și a poruncit ca steaua cea cu opt raze să fie bătută pe reversul monedelor sale împreună cu inscripția ,,Divus Iuliusˮ! -E adevărat, răspunse împăratul, însă sacerdoții, flamenii, și preotesele focului sacru au fost cu toții de acord cu apoteoza divinului pe cerul Romei. Cercetate, cărțile Sibiline au întărit lucrul acesta. Rememorând gloria și trecutul Romei, Tiberius se lăsă astfel înduplecat pe jumătate de faptul că urma să se producă totuși un eveniment de bun augur, atât în cosmos cât
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
Neamului. • Fiecare Viță de vie vibrează în marama princiară de borangic undele șoaptelor de îngeri pe care apoi le brodează în firida de nectar: fie un cotnar al zâmbetului fie o aprindere a rubiniului-dor. • Fiecare Floare a soarelui vrăjită de apoteoza Luceafărului ei se aprinde în mirul făcliei de nuntă ca o slăvită binecuvântare, aleșilor. • Fiecare Păpădie este un policandru în miniatură al pământului în care se reflectă ca o constelație candoarea frumoasei Fecioare. • Fiecare gingașă Căprioară se adapă din unda
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
Marghiloman spunea :” Obișnuitul scandal zilnic” din Parlament, mai mult, dezbinarea oamenilor politici,- percepută, în unele momente tensionate ca o discordie,- nu a încetat nici după înfăptuirea idealului de unitate națională,- cel mai înalt moment din istoria poporului român-o sublimă apoteoză”/.../.(Națiunea , nr. 175, (641), anul XIII, 20-26 noiembrie 2002, pag. 11) Cronologia faptelor dovedește profunda dorință de unire a românilor, de la elite până la locuitorii munților. În aprilie 1918 s-a constituit la Paris Comitetul Național al Românilor din Transilvania și
1 DECEMBRIE 1918-MAREA UNIRE.ZIUA NATIONALA A ROMANIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347658_a_348987]
-
dacă vii”, „O vremea” cu fragmente de vers...”de câte ori” sau „că te-am pierdut pe veci”, „când sera-n ceasuri de singurătate”. În „După o citire din Eminescu...” în care înalță o imagine grandioasă a geniului, Iosif ridică o clasică apoteoză funerară, de la „giulgiu de jale/ Ce fâlfâie întunecat în aer” aruncat asupra întregii lumi ideale de către Eminescu și până la alegoria convențională, un fel de sculptură tombală în moda vremii:” Plutind pe culmi cu aripile-ntinse,/ Învăluit în nouri tu petreci
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
echivalent, în niciun caz, cu sterilitatea semantică! Dimpotrivă, semantica se dezvoltă maiestuos, într-un ritm perfect al Armoniei Sferice. Doar că, ceea ce, în volumul Lacrima de diamant, era învăluit în surdine, aici, în volumul Ochiul de foc, explodează într-o apoteoză steiner-iană/antropozofică! Avem, la pagina 110, enumerarea tuturor perioadelor de evoluție spirituală a Pământului: 1-perioada polară; 2-perioada hiperboreeană; 3-perioada lemuriană; 4-perioada atlanteeană (și postatlanteeană), sugerându-se, ulterior, și „cele 7 rase” și cele „Șapte Epoci de Cultură” - cf. Rudolf Steiner
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
sau nedumerit. Măiestria lor a fost mărturisită și încercată -în creații de artă plastică folosindu-le drept modele - de genialii penelului sau daltei românești sau europene, Grigorescu, Iser, Matisse, Rodin și Brâncuși, convinși la fața locului că au în față apoteoza țărănească a lucrului bine făcut, grijuit și cumpătat, vizionar. Satele din Muscel, brodate cu har dumnezeiesc ele însele pe dealuri sunt mărturii incontestabile ale unui meșteșug străvechi, cu începuturi în neolitic. Pânzele lor, vitralii prin care privim spre catapeteasma atâtor
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
a lumii, ascendent al marelui Imperiu trac, urmaș al marelui Regat dac, cocon al marilor cnezi, voievozi și domnitori, odraslă a boierilor și vlădicilor aleși, candelă a mamelor iubitoare, luminător al iluștrilor cărturari, stejar al falnicilor țărani, steag al eroilor, apoteoză legendară, cruce a martirilor, imn al sfinților, care a ajuns grație neunirii spiritual-politice din lăuntru, respectiv a nepăsării de Dumnezeu și grație vrăjmașilor din afară, să fie prigonit, călcat de copitele migratoare, sfârtecat de imperii creștine și necreștine, amăgit de
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]