185 matches
-
un joc al imaginației. Lăură nu pare impacientata de această achiziție a fiului, lumea invizibilă este parte a fabulosului copilăresc care se pierde ulterior, ea intra chiar în jocul acesta pentru a alunga anxietatea fiului inventînd o poveste cu caracter apotropaic. Este însă prinsă într-un joc care va lua amploare pe parcurs, mai ales după ce într-una din grotele pe care marea le inundă în timpul fluxului Simon descoperă un nou prieten, pe Tomas, la fel cu ceilalți, adică invizibil și
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
de desfigurare iconică, cele mai întîlnite sunt excesul raționalist și umoarea pietistă. In primul caz, icoana e privită ca un suport a cărui menire e să reprezinte pasiv niște simboluri sau niște povești. Potrivit acestei optici, icoana nu are virtuți apotropaice: ea nu îndepărtează răul, nu risipește grijile și cu atît mai puțin nu face minuni. Un simplu cadru de lemn prin care se transmite un mesaj, atît și nimic mai mult. In al doilea caz, excesul pietist cere o revărsare
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
cu Diavolul, au întîlnit de fapt metamorfoza lui în ființe omenești. Urmarea a că în loc de Dracul cu majusculă avem de-a face cu surogate mai placide, forme larvare posedate de spirite malefice. De aici tot cortegiul de exorcizări și practici apotropaice servind la alungarea Nefîrtatului, pe care Duquesne nu ezită a le descrie. A doua trăsătură e că, înainte de orice, Diavolul înseamnă inteligență fără suflet, adică perspicacitate infailibilă fără putință de a-și compătimi apropiații. Pe Diavol nu-l poți dovedi
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
de materie vie... Toți locuitorii Pământului, puși unul lângă altul și împachetați strâns fac circa un kilometru cub... Suntem o mână de oameni...” Dintr-o dată privirea lui ațintită spre nicăieri și spre mine m-a copleșit. Vorbea ca o zeitate apotropaică a Asiei extreme, acele întruchipări care arată groaznic și sunt puse în poarta templelor ca să sperie răul. Am rămas încremenit minute în șir, fără să-l mai aud, ca la un film cu sonorul tăiat. Nici acum nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
gura deschisă spre stânga ( pentru creștini, izbăvirea de păcate vine din Răsărit) era însemnat pe spinare o platoșă cu o cruce inițial malteză, apoi latină, obținută prin lungirea liniei verticale, probabil ca semn distinctiv față de alte confrerii, dar și semn apotropaic și de biruință și apărare, de la Constantin cel Mare încoace). Veșmântul oficial al membrilor ordinului era o capă neagră purtată pe fond roșu, simbolizând, poate, chinurile Mântuitorului sau lupta dintre pasiuni și virtuți. în multe mitologii, dragonul este un simbol
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
nu pot fi confundate în plan zoologic, însă în plan mitologic pot implica travestiuri mitologice si contaminări. Taurolatria a dominat sudestul Europei încă din preistorie. Considerând bourul un animal sacru, dacii au atribuit imaginii acestuia valoare sacră, totemică și chiar apotropaică (imaginea lui apare gravată pe scuturi, pe celebrele si contestatele tăblițe de plumb, este reprodusă în figurine de lut, care nu pot avea o altă destinație decât cea ritualică). „în Dacia pontică, dar și în Dacia carpatică, afirmă Romulus Vulcănescu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
lumii de aici de lumea spiritelor de dincolo (morții și duhurile de dincolo nu râd niciodată). Funcții de stimulare a forțelor vieții îndeplinesc veselia și glumele, note de umor îngroșat străbat textele orațiilor de nuntă (colăcăriile). Ele au o finalitate apotropaică și vina propițiatorie, în raport cu mirele și mireasa (cf. I. Șeuleanu, Poezia populară de nuntă). Chiar și în somn, râsul îl pune pe om sub ocrotirea forțelor binelui: „Pe copiii care râd în somn îi mângâie Maica Domnului“ (A. Gorovei, Credinți
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
pământ, ordonând și ocrotind universul. Când te uiți la el, te încredințezi că nimic din ce este al nostru nu se va pierde și nu se va sminti: înalt cât o cruce de hotar, atletic chiar, poartă pe chip expresia apotropaică a coifului de la Coțofănești. Fiindcă este un suflet bun, dar să nu-l calci pe sistem! Un partener de afaceri din Țara Sfântă nu a înțeles de ce nu vrea moldoveanul un câștig rapid, cu meseriașe exotice, aduse anume de el
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de sens. Este o situație asemănătoare cu natura orgiei, unde, de asemenea, individul nu are nici o valoare, nu este decât un element, simplu purtător anonim al procesului de dezlănțuire. Numai că orgia este voită, are intenție de cult, propițiatoare și apotropaică, adică are sens de catharsis, de criză provocată și, apoi, stinsă. În lumea gloatei, a mulțimii, totul este amorf, nici o mișcare nu are intenție precisă, adică, de fapt, tocmai caracterul de imprecizie haotică are aici putere, o putere larvară, fără
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dacă este căutat fără obstinație. Pentru ceea ce nu poate fi găsit cu precizie, nu se poate stabili o metodă a căutării. Gândul caută, asta e mișcarea lui, dar absolutul nu poate fi prevenit, ademenit de această căutare, el nu este apotropaic, așa cum erau îmblânzirile magice ale lumii - el este absolut, pentru că numai el știe să intervină. De fapt, el nu știe că trebuie să intervină - nu are imperativ -, el intervine, pur și simplu, ca putere de apariție a absolutului pe care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și cu o putere de propagare care ține de magie, dar și de epidemie. Stilurile muzicale - să le numim așa - nu mai au timp să se organizeze în ritualuri, ca pe vremuri (cum au existat o ceremonie și un mod apotropaic de îmblânzire a dansului în toate cazurile, la menuet, la vals, la tangou și la foxtrot), ci se produc direct, fără ritual de filtraj și de stilizare, ca mod de excitație publică, pus însă sub flamura ideii de libertate și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
simtă - fără să știe bine dacă aici e vorba de o cunoaștere - că nu mai are viitor, că se termină pur și simplu. Pur și simplu... brusc și fără explicație, deși știm de mult ce ne așteaptă. Dacă personificăm moartea - apotropaic, ca să facem din ea o ființă sau o neființă care există în afara noastră -, vom spune că moartea „ne așteaptă“ pe fiecare în parte. Însă, dacă am fi ceva mai aprigi față de inconștiența noastră, ar trebui să mărturisim că noi o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
eroul din colindă care intervine pentru restabilirea ordinii cosmice nu este Arhanghelul Mihail sau Sf. Ilie, ci chiar flăcăul căruia i se colindă în acel moment (6, p. 113 ; 7, p. 70). Mai mult decât atât, actul colindării însuși este apotropaic : „Când nu se va mai colinda, atunci și el [Dracul] va ieși”, sună o credință bucovineană de la începutul secolului XX. „Dracii numai spre Crăciun și spre Anul Nou nu umblă și nici o altă necurățenie, căci se tem de băieți, că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rămânem în domeniul potopului. Dacă prima întrebare a fost doar legitimă, în schimb a doua este obligatorie. Care este semnificația acestui episod ? în primul rând, voi menționa prestigiul de care se bucură fierul în mentali- tatea magică. El are valențe apotropaice : duhurile rele, stihiile, demonii fug de fier (4). Bogata atestare, atât pe verticala timpului, cât și pe orizontala spațiului, a practicilor și credințelor generate de această mentalitate ne scutește să insistăm prea mult asupra acestui aspect. în al doilea rând
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alun/ să-l scoți pe nebun/ să se ducă/ nălucă” (47, p. 175). Ridicarea unei coloane a cerului, bătutul cu nuiaua de alun („nașul șarpelui”) sau de paltin, bătutul în toaca din lemn de paltin etc. sunt toate gesturi rituale apotropaice ; demonii sunt exilați sub pământ sau în „pustie”, în zona necosmizată, „unde popa nu toacă,/ unde fata nu joacă,/ unde-n răscruce/ nu e stâlp să urce” (47, p. 178). e) în ambele legende (cea românească a edificării arcei și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Lumii”, iar cei doi meșteri mitici - prestigiul și funcția Demiurgului. Povestea facerii lumii spusă de Väinämöinen sau sunetele toacei lui Noe ordonează Haosul - în cazul nostru, grămada dezordonată de lemne (massa confusa) a celor două corăbii arhetipale. De aici funcția apotropaică a celor două manifestări demiurgice. Povestea lui Väinämöinen „domo- lește stihiile”, iar toaca de paltin a lui Noe alungă sau răpune diavolul („Ucigă-l toaca”) ; f) Alte legende românești. Am văzut că, în Moldova, specialiștii au constatat, pe de o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
încărcat și cu atribute magico-apotropaice. Într- adevăr, așa cum se va vedea, simpla prezență a paltinului sau a unor componente ale acestuia (lemn, crengi, flori, frunze) este în măsură să alunge duhurile rele. Am făcut deja unele referiri la funcția magico- apotropaică a paltinului, așa cum apare aceasta în legendele românești ale potopului. Bătând în toaca de paltin, „românul” Noe alungă diavolul care-i năruia arca. „De atunci e toaca pe fața pământului - susțin credințele populare - și dracul fuge de ea, că n-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îl bat cu nuiele de alun Să se ducă ca un nebun... Îl bat cu nuia de arțar, Să fugă ca un armăsar (24, p. 348). Numirea nuielei de arțar alături de nuiaua de alun este elocventă, cunoscându-se valențele magico- apotropaice de excepție acordate acesteia din urmă. Dar nuiaua de arțar nu este doar amintită în descântece în vederea alungării/chemării duhurilor, ci chiar folosită ca atare de către descântătoare, ca agent material operant. În lungul inventar întocmit de Artur Gorovei, cuprinzând „diferite
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Această credință este probabil legată de ipostaza funerară a paltinului, de menirea sa de a fi „scară” pentru sufletele care se înalță la cer. Prin însuși „statutul” său („legiferat” de legenda potopului și de legenda Sf. Sisinie), paltinul are valențe apotropaice. Se crede că aceste valențe cresc dacă ramura de paltin a fost culeasă în ziua în care copacul a servit drept „scară” spre cer sufletelor morților. 5. Paltinul funerar Arborele cosmic, ale cărui rădăcini, tulpină și coroană susțin (despart, dar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
înapoi copiii Melintiei. Și acolo unde „ruga aceasta grăi-se-va și numele tău [Sisinie] pomeni-se-va, acolo dracul să nu-l acopere [= să nu ajungă]” (40, p. 221). Scris sau recitat, se credea că acest text-amuletă avea valențe apotropaice, ținând departe de lehuze și de copiii mici duhurile rele, boala și moartea (123). Redacțiunea modernă este aproape identică cu cea veche, însă are față de aceasta din urmă câteva „diferințe secundare” (40, p. 212). Dintre acestea, anume una mă interesează
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cei care calcă în picioare fumul”, adică cei care se abțin de la alimente preparate la foc (Pape, Kuhn, Gooss, Tomaschek ; vezi 70, pp. 341 și 71, p. 227) ; - „umblători prin fum” (140), traducere legată fie de practi- carea unor rituri apotropaice (75, p. 156), fie de practicarea fumigațiilor de plante psihotrope în vederea provocării extazei, idee lansată încă din 1873 de Alexandru Odobescu (143) și Cezar Bolliac (144), și susținută de Mircea Eliade (1, pp. 390 ; 41, pp. 56-57), Zoe Petre (198
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
procese inchizitoriale (Johannes Wier, Des praestigiis daemonum et incantationibus ac veneficiis, Basel, 1563). Tot în sfera „legării erotice” intră și unele manifestări de nuditate rituală, atestate pe tărâm românesc și aiurea încă din cele mai vechi timpuri. Sunt cunoscute riturile apotropaice în cadrul cărora femeile se dezgolesc (și, câteodată, mimează actul sexual) în vederea alungării/legării duhurilor rele. La jumătatea secolului al XVIII-lea, arhiepiscopul catolic al Moldovei, Marcus Bandinus, a descris un rit de nuditate rituală menit să alunge/lege demonul ciumei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
era mai echili- brată decât ne-o prezintă legendele și credințele culese în secolul al XIX-lea. În urmă cu două milenii și jumătate, de exemplu, geții (cu siguranță preoții acestora) alungau norii (balaurii) furtunii uzând simultan de două mijloace apotropaice distincte : săgetarea - gest „războinic”, și proferarea de amenințări (descântece) - gest „magic” (Herodot, Istorii, IV, 94). Traian Gherman (8, p. 137) și, după el, Traian Herseni (5, p. 18) au susținut că „balaurii joacă un rol secundar”, pentru că „solomo- narii sunt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un descântec funerar de „călăuzire” a sufletului la cer : „Mergi suflete la cer...” (118, pp. 116-118). Este probabil că amulete similare, conținând diverse formule magico- rituale (de alungare a duhurilor rele, a bolilor, a furtunilor etc.), erau purtate în scopuri apotropaice de populația arhaică autohtonă, așa cum știm că se foloseau de către alte populații indo-europene sau semite. Poetul grec Euripide (secolul al V-lea î.e.n.) vorbește despre „descântece trace, înscrise de Orfeu pe tăblițe de lemn” (Alcesta, 962), iar scoliastul (Scolii la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
magice, analoage cu cele românești, cum ar fi cele în spirală (29, pp. 418- 420), sunt atestate la babilonieni (121, p. 57), la cretani (122, p. 160) etc., forma labirintico-spiralată fiind con- siderată din cele mai vechi timpuri ca fiind apotropaică. La români, „răvașul de leac” era fie purtat la gât de bolnav, fie aruncat pe apă, fie înghițit (ca atare sau doar cenușa), fie uns cu miere și aplicat cu partea scrisă pe „locul pătimaș” ș.a.m.d. Dar nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]