376 matches
-
insera filamentele subțiri de actină ale ultimului disc clar; împreună cu desmozomii, aceasta asigură solidaritatea mecanică a fibrelor adiacente; - nexusul (joncțiunea strânsă), ce se găsește în partea laterală a discului, prezintă canale ionice care traversează ambele membrane denumite conexoni. Aceștia asigură apoziția membranară și trecerea potențialului de acțiune prin difuziune de la o celulă la alta. Viteza de conducere în sens longitudinal de la o fibră la alta este de două ori mai mare decât viteza de conducere în sens transversal, datorită conexonilor. Fibra
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
utilizat pentru stabilirea ierarhiei de accesibilitate și am calculat cea mai frecventă combinație antecedent - relativ. Pentru a nu elimina nicio construcție din corpusul de 359 de relative în care am testat ierarhia accesibilității, am introdus în plus funcțiile atribut și apoziție. Antecedentul apoziție este destul de bine reprezentat în tiparul RIS. În plus, având în vedere că apoziția este nume în nominativ în toate construcțiile din corpus, procentul obținut ar putea fi adăugat categoriei S(ubiect), pentru că, din perspectiva procesării, apoziția în
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
stabilirea ierarhiei de accesibilitate și am calculat cea mai frecventă combinație antecedent - relativ. Pentru a nu elimina nicio construcție din corpusul de 359 de relative în care am testat ierarhia accesibilității, am introdus în plus funcțiile atribut și apoziție. Antecedentul apoziție este destul de bine reprezentat în tiparul RIS. În plus, având în vedere că apoziția este nume în nominativ în toate construcțiile din corpus, procentul obținut ar putea fi adăugat categoriei S(ubiect), pentru că, din perspectiva procesării, apoziția în nominativ este
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
a nu elimina nicio construcție din corpusul de 359 de relative în care am testat ierarhia accesibilității, am introdus în plus funcțiile atribut și apoziție. Antecedentul apoziție este destul de bine reprezentat în tiparul RIS. În plus, având în vedere că apoziția este nume în nominativ în toate construcțiile din corpus, procentul obținut ar putea fi adăugat categoriei S(ubiect), pentru că, din perspectiva procesării, apoziția în nominativ este la fel de accesibilă ca și subiectul. Adaosul procentelor respective la categoria SS nu modifică rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
și apoziție. Antecedentul apoziție este destul de bine reprezentat în tiparul RIS. În plus, având în vedere că apoziția este nume în nominativ în toate construcțiile din corpus, procentul obținut ar putea fi adăugat categoriei S(ubiect), pentru că, din perspectiva procesării, apoziția în nominativ este la fel de accesibilă ca și subiectul. Adaosul procentelor respective la categoria SS nu modifică rezultatul final, aceasta rămânând oricum a doua opțiune în procesarea joncțiunii relative. Rezultatele sunt cuprinse în Tabelul 4. Rezultatele noastre confirmă ipoteza ierarhiei organizate
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
2007), pe douăzeci și doi decembrie (Antena 1, 5.XII.2007) și este frecventă, dar sancționabilă, folosirea lui doisprezece cu uz pronominal în ceasurile se făcuseră doisprezece și douăzeci și patru de minute (TVR 2, 9.XI.2007) și mai ales în apoziție, în structura ora/orele douăsprezece - ora doisprezece (Prima TV, 16.X.2007, Antena 3, 27.X.2007, Radio România Actualități, 7.III.2008, Kiss FM, 8.XI.2007), s-a născut la orele doisprezece (B1 TV, 5.III.2008) -, și
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
inima, cât și mușchii picioarelor, fără a afecta prea mult genunchii (EZ, 2007). În varianta generică, același "operator al indiferenței" introduce un constituent circumstanțial (propozițional sau nu) care sintetizează natura ansamblului de împrejurări care ar condiționa, disjunct, principala; opțional, în apoziție, pot apărea listate explicit alternativele în cauză: (21) Indiferent - spunea el - ce se va întâmpla, fie că vom avea alegeri anticipate, fie că vom avea alegeri "normale" și indiferent cine va câștiga aceste alegeri, situația politică a țării nu se
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
băuturile energizante] etc., relevând rolul și efectele acestei elipse. Menționăm că nu vom investiga în cele ce urmează și alte tipare de substantivizare a adjectivului, cum ar fi tiparul (Det) N1 DE N2 - nebunul de Ion2 sau cel reprezentat de apoziția ecuativă - Ion, nebunul. Deși foarte frecvente în limba actuală, acestea din urmă nu fac obiectul analizei noastre pentru că, în situațiile semnalate, conversiunea adjectivului nu implică și suprimarea substantivului regent. Vom aduce mai întâi în prim plan modelul de substantivizare a
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
și al burgheziei locale. Există și actori politici și sociali care caută să obțină libertatea prin alte mijloace, contând pe cooperarea cu statele hegemonice. În sfârșit, alții sunt animați de interese mai restrânse: apărarea etniei proprii, a regiunii, a culturii, apoziției sociale proprii etc. Astfel Încât fiecare situație este specifică și evolutivă. Sigur Însă este faptul că aceste dezbinări interne paralizează acțiunile celor care doresc să promoveze o emancipare veritabilă și contribuie la abandonarea puterii În mâinile claselor dominante. Ar dura prea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unei silabe; (4) figuri de construcție, care privesc organizarea sintactică a discursului, modalitatea în care sînt combinate și aranjate cuvintele în frază. Din această categorie fac parte: figurile de construcție prin inversare (inversiunea, imitația, enalega), figuri de construcție prin exces (apoziția, pleonasmul), figuri de construcție prin subînțeles (elipsa, sinteza, zeugma, anacolutul) și incidență; (5) figuri de elocuție: prin extensiune (epitetul, pronominația), prin deducție (repetiția, metabola, gradația), prin relație (adjuncția, conjuncția, disjuncția), prin consonanță (aliterația, paronomaza, antanaclaza, asonanța, derivația); (6) figuri de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
folosite sînt parantezele drepte, între care se cuprinde un adaos făcut într-un text citat sau transcrierea fonetică a cuvintelor și grafemelor. Parantezele unghiulare se apropie însă prin funcții de ghilimele, iar parantezele liniare au rolul virgulelor care separă o apoziție, un element incident sau un alt determinant facultativ. Izolarea unui adaos prin parantezele tipografice este avută în vedere uneori și în vorbire, atunci cînd se fac mențiuni precum spun asta în paranteză, deschid acum o paranteză. Din punctul de vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relație determinată între două sau mai multe entități. Definite astfel, predicatele semantice se suprapun parțial ca realizare morfologică cu clasa verbelor, la care se adaugă adjectivele (cu funcția de nume predicativ), substantivele (cu funcția de nume predicativ, predicativ suplimentar și apoziție), unele adverbe - relaționale (asemenea, aproape, departe, alături) și modalizatoare (desigur, firește) și clasa prepozițiilor. V. predicație, predicativitate COSERIU 1992; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN PREDICAȚIE. Accepțiile termenului predicație diferă în funcție de domeniul cunoașterii în care își găsește aplicarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exemplare apărute prin duplicație genică în urma mecanismului de crossing-over inegal sau prin replicație eronată sectorială a ADN, astfel încât apar mai multe asemenea regiuni organizator nucleololare în care cromatina ia aspect decondensat, stare în care este posibilă transcripția genelor ribozomale. Prin apoziția produșilor de transcripție la nivelul cistronilor rezultă structuri nucleolare masive ce pot fi evidențiate electronomicroscopic, așa cum apar ele în figura 33.1. Toate acestea sunt o expresie a statutului „înalt sintetizator” pe care celulele din nodozități îl dobândesc în urma infecției
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este semantic, întrucât substantivul nu are trăsătura gramaticală de persoană. Referirea la persoana I se face lexical. Se poate presupune și că propoziția conține un pronume personal de persoana I nelexicalizat, iar substantivul (subsemnatul) are mai degrabă un statut de apoziție. Verbul poate fi la persoana I deși nu este lexicalizat pronumele personal subiect, româna fiind o limbă pro-drop, care admite nelexicalizarea pronumelui subiect datorită morfologiei verbale bogate: (81) Eu, subsemnatul / subsemnata, [...], mă angajez să restitui sumele primite cu titlu de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
zice.ro). Conform GALR (II: 390), în propozițiile cu sintagma calitativă prostul de mine subiectul nu este exprimat (lexicalizat). Aceasta înseamnă că verbul la persoana I nu se acordă cu sintagma calificativă. Sintagma prostul de mine ar putea fi o apoziție sau o secvență incidentă. Dacă considerăm că sintagma calificativă este o apoziție, trebuie să presupunem că două enunțuri cu aceeași termeni, care diferă doar prin acord, au o structură sintactică diferită. Un enunț este cu subiect neexprimat și apoziție (prostul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de mine subiectul nu este exprimat (lexicalizat). Aceasta înseamnă că verbul la persoana I nu se acordă cu sintagma calificativă. Sintagma prostul de mine ar putea fi o apoziție sau o secvență incidentă. Dacă considerăm că sintagma calificativă este o apoziție, trebuie să presupunem că două enunțuri cu aceeași termeni, care diferă doar prin acord, au o structură sintactică diferită. Un enunț este cu subiect neexprimat și apoziție (prostul de mine), ca în (152a), dacă acordul nu se face la persoana
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o apoziție sau o secvență incidentă. Dacă considerăm că sintagma calificativă este o apoziție, trebuie să presupunem că două enunțuri cu aceeași termeni, care diferă doar prin acord, au o structură sintactică diferită. Un enunț este cu subiect neexprimat și apoziție (prostul de mine), ca în (152a), dacă acordul nu se face la persoana a III-a. Enunțul în care verbul este la persoana a III-a are subiect exprimat, sintagma prostul de mine, ca în 152b: (152) a. Eu, prostul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Organizației de Tineret din P.D.L. este un politician neconvingător / va candida la alegerile europarlamentare. (Ioana Popescu este secretarul general al Organizației de Tineret din P.D.L.) Exemplul (123) are două lecturi, după cum sau N2 este interpretat ca: - disjuncție exclusivă (doi referenți); - apoziție (un referent). Între conjuncția și cu lectură monoreferențială și conjuncția sau cu lectură monoreferențială există numeroase diferențe. De exemplu, sau monoreferențial nu poate fi înlocuit cu și în exemplul (123): (123) b. *Ioana Popescu și secretarul general al Organizației de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de la tipul B), relația dintre ei este una de coordonare. Suprapunerea nu este exactă, totuși. În enumerări, relația dintre termenii juxtapuși este clar una de coordonare. Mai dificil de încadrat sunt extinderile și corectările. Corectările ar putea fi încadrate la apoziții, deoarece avem a face cu un singur referent. Faptul că între cei doi termeni ai unei corectări se pot intercala aceleași elemente care funcționează ca apozeme este un argument în plus: (167) O fetiță de 15 ani, mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dacă sau își păstrează valoarea de conjuncție sau devine adverb în aceste structuri. Imposibilitatea deplasării sale după al doilea termen juxtapus reprezintă un argument în favoarea interpretării drept conjuncție, dar există și adverbe cu o topică fixă. Având în vedere semantica apoziției, de a relua și a completa un constituent, "de a preciza o altă caracteristică a referentului introdus în comunicare prin primul termen" (GALR, II: 620), putem considera că relația dintre sintagma reparatoare și primul termen juxtapus nu este una apozitivă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
disjunctivă exclusivă, de tip special. În coordonările disjunctive exclusive, cei doi termeni se exclud, numai unul îndeplinește acțiunea exprimată de predicat, însă cei doi termeni au acces egal la predicație, ceea ce nu se întâmplă cu termenii unei corectări. Coordonarea și apoziția sunt fenomene sintactice, semantice și pragmatice, pe când corectarea este un fenomen discursiv, ține de producerea mesajului. Relația dintre termenii unei corectări este specifică registrului oral spontan. Caracteristicile enumerate mai sus ne ajută și să delimităm mai bine corectările de extinderi
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un fenomen discursiv, ține de producerea mesajului. Relația dintre termenii unei corectări este specifică registrului oral spontan. Caracteristicile enumerate mai sus ne ajută și să delimităm mai bine corectările de extinderi. Extinderile pot fi încadrate și la coordonări, și la apoziții. Acordul predicatului ar putea fi un test pentru a determina numărul referenților implicați și tipul de relație dintre termenii juxtapuși. Acordul la singular favorizează interpretarea ca relație apozitivă, acordul la plural favorizează interpretarea ca relație de coordonare: (169) a. Pedepsirea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
170) a. Însuflețirea, avântul îi reveniră. (I. Agârbiceanu, Arhanghelii, apud Gruiță, 1981: 89) b. Îndoiala, nesiguranța, probabilitatea este exprimată de cele mai multe ori cu ajutorul prezumtivului. (GA2, apud Gruiță. 1981: 89). Acordul la singular nu este un argument incontestabil în favoarea interpretării ca apoziție. Nu există o suprapunere perfectă coordonare - acord la plural, apoziție - acord la singular. Există sintagme coordonate legate prin și care permit acordul predicatului la singular, în ordinea SVO: (171) a. Isteria și fanatismul s-a propagat și în rândul fanilor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Gruiță, 1981: 89) b. Îndoiala, nesiguranța, probabilitatea este exprimată de cele mai multe ori cu ajutorul prezumtivului. (GA2, apud Gruiță. 1981: 89). Acordul la singular nu este un argument incontestabil în favoarea interpretării ca apoziție. Nu există o suprapunere perfectă coordonare - acord la plural, apoziție - acord la singular. Există sintagme coordonate legate prin și care permit acordul predicatului la singular, în ordinea SVO: (171) a. Isteria și fanatismul s-a propagat și în rândul fanilor. (Realitatea TV) b. Nu cred că scrâșnitul din dinți și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2.1.1.) Motivele pentru care acordul se face la singular sunt diverse, unele fiind de natură semantică. În general, se oferă explicația că cei doi termeni coordonați formează o unitate semantică, un bloc semantic (GALR, II: 365). Dar și apoziția și baza sa formează o unitate semantică, referențială. Nici semantica nu poate furniza întotdeauna argumente pentru încadrarea la coordonare sau la apoziție. În unele structuri termenii unei relații apozitive pot fi legați și prin coordonare, acordul făcându-se tot la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]