374 matches
-
într-un film "peplum", filmat cu o cameră care, înainte de a trece la detalii, încadrează subiectul care înaintează în decor. Salammbô este mai întâi "o femeie" și doar apoziția "fiica lui Hamilcar" permite o identificare. Plasând un grup nominal în apoziția altuia, coreferința lor apare ipso facto ca o reamintire, oarecum laterală, fără a o explicita. Presupunând că cititorul știe cine este Hamilcar, asocierea se face imediat. "O femeie" este reluat printr-o serie de anafore pronominale ("ea..."), apoi apare ca
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu cetate, cu ruine de cetate“, amintește de vechea capitală a Daciei); Apulum a fost înlocuit cu Bălgrad, apoi, în romînește, cu Alba Iulia; Potaissa cu Turda; Napoca cu Cluj (ulterior, Cluj-Napoca, numele vechi a fost adăugat, pe cale oficial-administrativă, ca apoziție identificatoare); Salinal cu Uioara (magh. Ujvár); Alburnus cu Roșia (magh. Verespatak). Cel puțin trei dintre numele străvechi de ape mari, Berzovia, Dierna (sau Zierna), și Timisis (Tibiscum) au dispărut, dar „nu cu totul“, cum ar fi spus poetul latin Horațiu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
exemplare apărute prin duplicație genică în urma mecanismului de crossing-over inegal sau prin replicație eronată sectorială a ADN, astfel încât apar mai multe asemenea regiuni organizator nucleololare în care cromatina ia aspect decondensat, stare în care este posibilă transcripția genelor ribozomale. Prin apoziția produșilor de transcripție la nivelul cistronilor rezultă structuri nucleolare masive ce pot fi evidențiate electronomicroscopic, așa cum apar ele în figura 33.1. Toate acestea sunt o expresie a statutului „înalt sintetizator” pe care celulele din nodozități îl dobândesc în urma infecției
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
spaniolă, Un puerto en el Mar Negro [Un port la Marea Neagră]. Debutul în limba română se produce mai târziu, în 1953, cu versuri publicate în revista „Îndreptar” din München. Curând, devine un nume cunoscut în periodicele exilului românesc, colaborând la „Apoziția” (München), „Caete de dor” (Paris), „Ființa românească” (Paris), „Libertatea românească” (Madrid), „Limite” (Paris), „Revista scriitorilor români” (München) ș.a. Singurul său volum de versuri, intitulat La apus de cuvânt, apare în 1970, la Roma, cu o prefață de Mircea Popescu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285776_a_287105]
-
În Im degenerativă prin prolaps de valvă mitrală, AOR este în schimb foarte dinamică, crește progresiv în timpul sistolei, uneori doar în telesistolă (53). În Im funcțională, crește în perioadele de contracție izovolumică și de relaxare, în care presiunea ventriculară asupra apoziției valvelor este mai redusă. Acest comportament explică beneficiul administrării substanțelor inotrope și dro- gurilor care scad presarcina (44), în timp ce efortul fizic de cele mai multe ori crește AOR. Astfel de modificări tranzitorii care cresc brusc VR pot apărea în viața cotidiană. Impactul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91940_a_92435]
-
Monsieur L’Ange, C. a încercat și abordarea registrului satiric. Ambele piese vădesc însușiri dramaturgice modeste. Alta s-a dovedit a fi înzestrarea prozatorului. Dacă nuvelele în limba română au rămas prin publicațiile literare românești ale exilului (mai ales în „Apoziția”), romanele scrise în franceză, Le Couteau vert (1963, semnat Alexandre Treize), sau în română, Care Daniel? (1995), au trezit un oarecare interes. Primul explorează lumea pescarilor din Canare, un mediu închis, tradițional, cu stranii aspirații ascunse spre eliberare, spre evadare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
procese astrocitare, care izolau fie suprafețele sinaptice ale neuronilor, fie grupări de procese neuronale. Lamele gliale subțiri de 500 Å înconjoară atât procesele pre-, cât și pe cele postsinaptice, separându-le de elementele neuronale de vecinătate. S-au observat chiar apoziții strânse între lamele adiacente. În talamus, aglomerări de procese pre- și postsinaptice sunt astfel izolate și realizează structuri de tip „glomeruli”. După Kuffler și Nicholls (1966) unele celule gliale au un potențial de repaus ceva mai mare decât în neuroni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervos central. Aceste sinapse nu prezintă, din punct de vedere fiziologic, întârzierea existentă la nivelul sinapselor chimice. Sinapsele electrice prezintă două caracteristici diferite față de sinapsele chimice: a) fanta sinaptică cu dimensiunile de 200 Å nu este prezentă; b) zona de apoziție dintre cele două componente, pre- și postsinaptică apare simetrică, realizând o articulație strâmtă (3,5 mm) de tip gap junction între celulele pre- și postsinaptice. Distribuția și localizarea sinapselor electrice Sinapsele electrice au fost demonstrate atât la nevertebrate, cât și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nucleul lateral vestibular la șobolan, nucleul trigeminal mezencefalic la primate și în motoneuronii spinali la pisică (Hinrichsen și Larramendi, 1968, 1970). I.4.8. STRUCTURA ELECTRONOMICROSCOPICĂ A SINAPSELOR ELECTRICE Cel mai important criteriu pentru identificarea sinapselor electrice este reprezentat de apoziția strânsă între membranele neuronale. Aceste apoziții strânse au fost demonstrate și în țesuturi neneuronale, prezența lor fiind corelată cu situsuri de rezistență electrică joasă. Caracterul electric al transmisiei are deci atât o bază fiziologică, cât și una morfologică. Pentru aprecierea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
trigeminal mezencefalic la primate și în motoneuronii spinali la pisică (Hinrichsen și Larramendi, 1968, 1970). I.4.8. STRUCTURA ELECTRONOMICROSCOPICĂ A SINAPSELOR ELECTRICE Cel mai important criteriu pentru identificarea sinapselor electrice este reprezentat de apoziția strânsă între membranele neuronale. Aceste apoziții strânse au fost demonstrate și în țesuturi neneuronale, prezența lor fiind corelată cu situsuri de rezistență electrică joasă. Caracterul electric al transmisiei are deci atât o bază fiziologică, cât și una morfologică. Pentru aprecierea existenței acestor zone de apoziție strânsă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Aceste apoziții strânse au fost demonstrate și în țesuturi neneuronale, prezența lor fiind corelată cu situsuri de rezistență electrică joasă. Caracterul electric al transmisiei are deci atât o bază fiziologică, cât și una morfologică. Pentru aprecierea existenței acestor zone de apoziție strânsă, trebuie avută în vedere posibilitatea apariției unor artefacte produse de metoda de fixare prin glutaraldehidă, prin care pot rezulta aspecte de obliterare a unor spații extracelulare. Inițial, sinapsele electrice au fost caracterizate de către Bennet (1963) și Pappas și Purpura
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
spațiul sinaptic, unde se continuă cu particula (canalul) corespunzătoare de pe membrana postsinaptică. Alinierea cap la cap a acestor particule joncționale formează unități denumite conexoane. Fiecare conexon este compus din 6 subunități proteice aranjate în jurul canalului central hidrofilic. Rezultă că această apoziție strânsă poate fi considerată drept o regiune cu canale intracitoplasmatice legate între ele fără să comunice cu zona poligonală de canale extracelulare. Prin aceste joncțiuni trec ionii și moleculele mici, pentru a menține cuplarea electrică și metabolică. Din punct de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
oxigen, prin imersie într-o soluție cu concentrații scăzute de Cl-, Ca2+, experimentele fiind efectuate pe axonii laterali septați ai racului. În fiecare caz inducerea creșterii rezistenței de cuplare a fost asociată cu separarea membranelor joncționale în zona de strânsă apoziție și cu insinuarea proceselor citoplasmatice ale celulelor Schwann între membranele sinaptice separate. Când fragmentele axonale au fost reintroduse în soluții fiziologice normale, rezistența de cuplare a revenit la valori mici, fenomen care s-a asociat cu reapariția strânsei apoziții dintre
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
strânsă apoziție și cu insinuarea proceselor citoplasmatice ale celulelor Schwann între membranele sinaptice separate. Când fragmentele axonale au fost reintroduse în soluții fiziologice normale, rezistența de cuplare a revenit la valori mici, fenomen care s-a asociat cu reapariția strânsei apoziții dintre membrane. După lezarea mecanică a sinapsei rezultă, de asemenea, o creștere a rezistenței, substanța fluorescentă injectată în zona presinaptică nemaiapărând în porțiunea postsinaptică. I.4.9. TIPURI DE SINAPSE ELECTRICE Sinapsele electrice întâlnite foarte rar pot fi axo-somatice, axo-dendritice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mișcarea ionică de la un neuron la altul. Sinapsele mixte În numeroase sinapse electrice au fost identificate vezicule clare sau cu centrul dens, unele rotunde, altele elipsoide. Aceste vezicule apar aglomerate în vecinătatea membranei, dar nu și în zonele de strânsă apoziție (gap). Identificarea veziculelor la nivelul sinapselor electrice a ridicat problema dualității modului de transmisie: chimic și electric, deci a existenței sinapselor mixte. Cel mai elocvent exemplu este reprezentat de ganglionul ciliar de la păsări. Aspecte sinaptice similare au fost descrise la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ca și în nucleul mezencefalic al nervului trigemen la mamifere. În ganglionul ciliar avian elementul presinaptic înconjoară parțial corpul celulei postsinaptice. La păsări, transmisia bimodală apare evidentă numai pentru o perioadă de tranziție după ecloziunea din ou. Microscopia electronică relevă apoziții strânse (joncțiuni gap) între cele două membrane vecine, ca și prezența veziculelor și a densităților citoplasmatice asociate membranei în vecinătatea fantei sinaptice de 200 Å. Activarea presinaptică sincronă atât a componentei electrice rapide, cât și a celei chimice cu latență
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acestor gradiente este necesară intervenția unor pompe, cum ar fi pompa de Na+, K+, care asigură menținerea compoziției ionice a celulelor prin expulzarea a 3 Na+ contra 2 K+ pentru fiecare moleculă de ATP desfăcută. Fibrele miocardice prezintă zone de apoziție strânsă, numite discuri intercalare. Aceste zone au adesea o dispoziție în zigzag, porțiunile transversale învecinate fiind frecvent conectate prin segmente longitudinale, ce se întind în lungul sarcomerului până la următoarea linie Z. Caracterul de sincițiu funcțional, electric și mecanic al țesutului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
insera filamentele subțiri de actină ale ultimului disc clar; împreună cu desmozomii, aceasta asigură solidaritatea mecanică a fibrelor adiacente; - nexusul (joncțiunea strânsă), ce se găsește în partea laterală a discului, prezintă canale ionice care traversează ambele membrane denumite conexoni. Aceștia asigură apoziția membranară și trecerea potențialului de acțiune prin difuziune de la o celulă la alta. Viteza de conducere în sens longitudinal de la o fibră la alta este de două ori mai mare decât viteza de conducere în sens transversal, datorită conexonilor. Fibra
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
enunțului nu are de suferit. Ex.: J'ai bien entendu et elle [...] aussi. Elipsa este un termen generic pentru numeroase figuri ale sustragerii, la nivelul atât al cuvântului, cât și al sintaxei și al sensului: asindeta, brahilogia, parataxa, zeugma, anacolutul, apoziția, eufemismul etc. (...) Elipsa este adesea element constitutiv și al altor figuri: substituția (de nume, de personaje etc.), eufemismul, dar și sinecdoca, metonimia și metafora; aceste figuri și-ar pierde, de fapt, caracterul dacă lexemele ori sintaxa lor ar fi dezvoltate
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
a participat, alături de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, la emisiunile de la Radio France Internationale. A colaborat cu cronici literare, versuri și proză la majoritatea revistelor culturale ale exilului românesc din Franța și Germania: „Ethos”, „Revista scriitorilor români”, „Caete de dor”, „Apoziția”, „Destin”, „Ființa românească”, „Limite”. Făcând parte, alături de Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Noica, din „noua generație”, N. și-a început activitatea culturală la „Universul literar”, în care între 1938 și 1943 a semnat o rubrică permanentă dedicată cărții franceze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
la imperativ: „Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta.” (M. Eminescu, I, p. 1) Din perspectivă sintactică, este definitorie pentru substantiv compatibilitatea cu toate pozițiile (regent, determinant, termen în relație de interdependență sau de apoziție cu alt termen) și cu toate funcțiile sintactice. În versul eminescian „Credința zugrăvește icoanele-n biserici.” (Ibidem, p. 69), substantivele realizează funcțiile, opuse semanticosintactic, de subiect (credința) și de complement obiectual direct (icoanele) și funcția de circumstanțial spațial (în biserici
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizată direct, când substantivul este termenul prim al unei relații de interdependență: „Al vieții vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i.” (M. Eminescu, I, p. 82) și indirect, când substantivul este termenul secund într-o relație de apoziție în care termenul-bază realizează funcția de subiect: „Pe o repede-nmiire de mici unde o așterne/Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne.”(M. Eminescu, I, p. 154) Funcția de predicat substantivul o realizează, ca nume predicativ, în complementaritate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
P.L., p. 25), „...și-atunci piatra se chema Maria, copacul se chema Maria, te întrebam pe tine, care erai piatră sau erai copac sau erai orice altceva...” (L. Fulga, p. 376) și, indirect, ca termen secund într-o relație de apoziție în care termenul-bază este tot un nume predicativ: „El este Andrei, prietenul meu.” Când substantivul intră ca determinant într-o relație de dublă dependență în care regentul nominal (pronominal) realizează funcția de subiect, funcția de predicat este mascată de funcția
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nominativului rezultă din realizarea funcției de atribut, în interiorul relației de dependență, atribut de identificare: „Pajul Cupidon, vicleanul,/Mult e rău și alintat.” (M. Eminescu, I, p. 108) și a altor funcții sintactice preluate de substantive-termen secund într-o relație de apoziție: complement direct: „L-am chemat în somn pe Kama-Kamadeva, zeul indic” (Ibidem, p.236); complement indirect: I-am spus lui Mircea, prietenul tău, să te anunțe. complement corelativ: Am plecat cu Andrei, prietenul meu, imediat. Acuzativultc "Acuzativul" Sensul fundamental al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o relație de incidență: „ - Aleargă după dânsul, bărbate, și nu-l lăsa. Câlții de la mămuca mi i-a luat.” (I. Creangă, p. 185), „Ce vrei să faci, măi omule?” (I. Creangă, p. 146) sau indirect, când intră în relație de apoziție cu un pronume în nominativ: „Mai auzit-ai dumneata, cumnată, una ca asta, să fure Ion pupăza?” (I.Creangă, p. 44) sau în vocativ: „ - Ia du-te și dumneata, moș Vasile, și dumneata, bade Ilie, și dumneata, bade Pandelachi.” (I.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]