289 matches
-
În realitate, aplicațiile practice curente ale afacerilor livrează RSC cu multă parcimonie. Sub pojghița ambalajului descriptiv, proiectat în conformitate cu presiunile mediului, rămân puține acțiuni consistente și mai puține prognoze. Riscul ca RSC să devină o nouă marfă cu rol curativ pentru aprehensiunile sociale și/sau un substitut la vreun capitol de marketing pare a avea mai multe șanse de realizare comparativ cu eticismul. Eticismul este costisitor, este greu de pus în practică, de monitorizat și de evaluat. În plus, eticismul nu generează
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
Viasnoff, acesta, cu un efort financiar și sentimental ieșit din comun, mi-a aranjat o cămăruță la mansarda unui imobil vechi, rue de l’Abbé Groult, În al cincisprezecelea arondisment. Vă imaginați emoția fericită, apoi, a călătorului literar, invadat de aprehensiuni multiple, dar și de vise literare, care, poposit În capitala literară obosit, cu mașina sa de ocazie, nu mai era nevoit să caute un hotel acceptabil bursei sale subțirele, ci purta orgolios În buzunar cheița unei camere mobilate ce-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dă de fapt peste cap, Îi conferă, Îi impune un alt sens - cel de pregătire a unei posibile „serii” existențiale, În care accentul să cadă decis, de data aceasta, pe voința proprie. Am mai amintit și altădată că una dintre aprehensiunile majore ale puberului și adolescentului care am fost era convingerea că sunt lipsit total de ceea ce se cheamă voință, calitate pe care unii colegi ai mei de liceu, vreo doi, o posedau Într-o formă absolut spectaculară, fapt ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fi avut loc60. Și totuși, cum ar putea fi depășit acest dialog al surzilor? Cum poate un teolog al istoriei deveni credibil în rândul istoricilor? Dincolo de asumarea metodelor istoriografice moderne, teologia istoriei sau filozofia creștină a istoriei, ca să aplanăm orice aprehensiuni docte, nu poate rezona în spațiul specialiștilor în istorie dacă aceștia nu au credință, fie ea și cât un bob de muștar. Împăcarea teologiei cu istoria postmodernă a făcut totuși pași importanți, în SUA existând chiar la un moment dat
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
o rețea de ipoteze private, într-un univers paralel. În universul acesta nu te poți întâlni decât cu tine însuți, în forma ta cea mai proastă. Iei fiecare lucru drept altceva decât este, și anume drept ceea ce fac din el aprehensiunile, spaimele și reveriile tale. Bucuria reală, palpabilă, e adumbrită de o legiune de impurități imaginare. La fel, nefericirea reală e camuflată de nenumărate anestezii conjuncturale. Cu alte cuvinte, nu suntem capabili să recunoaștem, ca atare, nici fericirile, nici nefericirile curente
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
deja, acum câteva decenii, că simpla nevoie de a urmări știrile de mai multe ori pe zi e un simptom de neliniște. Antenele, mereu mai numeroase, de pe casele noastre dau peisajului urban aspectul unui chip cu părul măciucă, scuturat de aprehensiuni sumbre. Evident, nu lumea de azi a inventat frica. Există o istorie a fricii de care s-au ocupat, laborios, o sumedenie de savanți. De la fobiile Antichității la teroarea anului 1000, de la superstițiile curente la marile texte apocaliptice, dispunem de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Am ignorat cu totul morala sau alte restricții ce ar fi putut să împiedice cuvintele să invadeze pagina. Când lucram la acest roman, mă gândeam că poate unele evenimente pe care le descriam erau prea brutale, apoi îmi extrăgeam propriile aprehensiuni din ceea ce scriam și, totodată, sub acoperirea unor evenimente mai plăcute - pentru „îmbrobodirea” cititorului -, mai făceam un pas spre o zonă primejdioasă. Când descrii într-o scrisoare o persoană precară din punct de vedere psihic, nu reușești să-ți stăpânești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nici prea puțin, nici prea multe, ci strict în legătură cu starea sa de sănătate”. Cuvintele trebuie să fie convingătoare, clare și să inspire optimism. Al doilea aspect legat de relația medic-bolnav îl reprezintă tactul, care este „acea finețe de spirit”, o aprehensiune morală care creează o ambianță interpersonală, din care iau naștere încrederea și cooperarea. Din acest motiv, tactul fiind considerat o aptitudine particulară, o trăsătură de spirit a individului, pe care o ai sau nu o ai, li se cere medicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
El emerge într-un nod de instituții și strategii și se dorește novator și rebel, în sensul de a schimba ordinea discursului și a propune propriile strategii. El se bazează pe o intuiție sensibilă la o schimbare în ordinea și aprehensiunea evenimentelor economice. Este un început de teoretizare care se naște din observarea atentă a relațiilor internaționale și de practică ce propune aplicații noi într-un mediu plin de contradicții logice, într-o lume pluridomestică și o concurență fără limite. În
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
autoarea mărturisește (17, p. 70): . într-o viziune pe care o consideră schematizată, autoarea stabilește trei mari categorii de factori: psihologici, biologici și sociali, în cadrul cărora apar și alte diviziuni: 1) Factori psihologici: intelectuali (gândirea divergentă, gândirea convergentă, stilul perceptiv aprehensiunea), non-intelectuali (motivația, caracterul, afectivitatea, temperamentul, rezonanța intimă), aptitudini speciale (organizatorică - de conducere, matematică, pedagogică), abisali; 2) Factori biologici: ereditatea, vârsta, sexul, sănătatea mentală; 3) Factori sociali: condiții socio-economice și culturale, condiții educative (familia, școala). în opinia lui M. Bejat (6
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
obiectele lor) sunt la fel de bine reprezentate cu ajutorul legăturilor dintre triunghiurile întregi sau ale anumitor laturi ale lor sau ale spațiilor goale dintre ele. 36 Eugeniu Coșeriu deosebește mai multe tipuri de semnificat: (1) semnificatul lexical, care corespunde acelui CE al aprehensiunii lumii extralingvistice, adică semnificatul comun cuvintelor dintr-o serie precum: negru, negreața, înnegri (în spaniolă, spre deosebire de română, se poate exemplifică cu o serie legată de culoarea albă în care apare și adverbul: blanco, blancura, blanquear, blancamente); (2) semnificatul categorial, ce
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
comun cuvintelor dintr-o serie precum: negru, negreața, înnegri (în spaniolă, spre deosebire de română, se poate exemplifică cu o serie legată de culoarea albă în care apare și adverbul: blanco, blancura, blanquear, blancamente); (2) semnificatul categorial, ce corespunde acelui CUM al aprehensiunii lumii extralingvistice, adică semnificatul diferit al cuvintelor dintr-o serie precum bogat, bogăție, îmbogăți. Este vorba, așadar, de categoriile verbale substantiv, verb, adjectiv și adverb cu subdiviziunile lor posibile; (3) semnificatul instrumental, adică semnificatul morfemelor (fie acestea cuvinte sau nu
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
constatări simple, clișee și prejudecăți, până la observații și raționamente de mare profunzime sau la explicații și interpretări nuanțate. În funcție de inteligență și nivel de cultură, de multitudinea și varietatea experiențelor socioculturale, indivizi nespecialiști propriu-zis în studierea socioumanului au grade diferite de aprehensiune a lui. Cazurile elocvente în acest sens sunt scriitorii, dar nu numai; un inginer cu o bogată experiență și o largă deschidere culturală poate fi, de pildă, un adevărat expert al climatului socioafectiv din secția sau întreprinderea în care lucrează
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cu cinste sămănătoare, iară céelaltă parte de doi ani de ieșită din țărănie. Rușcile cu «Lado, ladoț, pen toate unghiurile, ginirile singur fata numai de om, iară toată hirea de hiară”. Din Timuș Costin face un excesiv, un impulsiv (are aprehensiuni scriitorul - și nu și le ascunde - și cu privire la conaționalii „ginerelui” în ansamblu), arbitrar și sanguinar (deci periculos) în dezechilibrele sale, un fals creștin. Pe seama „hirii” lui Timuș („hirea lui acea de tiran ce era și de om sălbatec și fără
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și eforturi prisositoare cu investigațiile în presa literară interbelică și actuală pentru a aduna într-un tot unitar, în jurul câtorva axe de convergență, o operă alcătuită divers și răspândită neomogen." În fine, exegetul găsește o consolare (cam puerilăă pentru presupusele aprehensiuni ale comentatorilor cărții sale: Știu că asemenea întreprinderi critice nu prea sunt în stima criticii de azi și de aceea ele sunt întâmpinate cu "acreală" și cam "de sus". Tristețile, câte vor veni, vor fi răzbunate însă de bucuriile trăite
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
fixează cu siguranță și comprehensiune rolul lui Maiorescu în critica românească, acela de îndrumător de conștiințe, de întemeietor și deschizător de noi orizonturi. Acțiunea mentorului junimist, în totul salutară, este aceea a unui critic exemplar, capabil să-și depășească propriile aprehensiuni și reticențe atunci când se află în fața valorii estetice autentice: "Admirația lui nestrămutată în nicio împrejurare față de Eminescu și Caragiale, admirație devenită asistență activă și neobosită, ține aproape de miracol când i se cunosc neînțelegerile omenești cu fiecare dintre ei." Lui Maiorescu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
punct de vedere: "Oscilant între un modernism parțial, mai mult, ni se pare, dintr-o permeabilitate la mediu și dintr-un efort de bunăvoință decât dintr-o convingere reală, și un clasicism structural, dezvăluit mai mult indirect, prin negație și aprehensiune, criticul este un tip de gentilom ușor atemporal, ale cărui maniere prețioase constituie un reflex definitiv. Prins în vâltoarea prefacerii literare rapide, nu s-a putut adapta cu ușurință peisajului variabil, de unde, în pofida măștii de autoritate, o incertitudine interioară, o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Philosophical Enquiry into the Origin of Our Ideas of the Sublime and Beautiful (1757), filosoful irlandez subliniază contaminarea subtilă dintre teama de durere și durerea propriu-zisă, care devin fața și reversul aceleiași monede, a sublimului estetic: "De vreme ce frica este o aprehensiune de durere sau de moarte, ea operează într-o manieră asemănătoare durerii reale. De aceea tot ce este terifiant [...] este, în același timp, sublim [...], deoarece este imposibil să privești un lucru periculos ca lipsit de importanță sau demn de dispreț
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un eseu deja citat și discutat de mine anterior, susține, pe bună dreptate, că "[p]entru a crea ceva terifiant, obscuritatea pare, în general, necesară. Atunci când cunoaștem în întregime un pericol, când ne obișnuim privirea cu el, mare parte din aprehensiune dispare" (1997: 231). După cum vom vedea, dacă îmi permiteți micul joc de cuvinte, vom avea de a face cu o prezență invizibilă (geneza și scopurile acestei forme ontologice nu ne sunt precizate), a cărei amenințare, abia intuită în fazele inițiale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
narațiuni-avertisment, ce reflectă coșmarurile pe care Necunoscutul le poate genera" (2002: 145). Cu alte cuvinte, autorul este, concomitent, sedus de ideea unui viitor necunoscut, care, exact în momentul imaginării sale, produce, în virtutea noutății absolute și a violării de paradigmă fenomenologică, aprehensiune. Dacă adaug la aceasta observația ulterioară a lui Graham, conform căreia acest tipar narativ este înclinat "să ducă aceste coșmaruri la extrem schimbarea apocaliptică, implicând distrugerea fie a întregii planete, fie doar a unui stil de viață special" (2002: 145
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Moscu, la care iau parte pictorul Egor Pașchevici și profesorul universitar Nazarie, discipol al lui Pârvan. Primele note de straniu se găsesc abia în partea a doua, când, într-o conversație dintre cei doi oaspeți sus-menționați, ultimul îi mărturisește primului aprehensiunile difuze care se trăiesc în proximitatea luxuriantă a unui decor silvan. Nu lipsesc de aici tușele dantești: "Pădurea te sperie chiar pe d-ta, care ești tânăr luminat, fără superstiții. E o groază de care nu scapă nimeni. Prea multe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
auctorial exemplul cel mai clar de respect față de lector). Ajunși la capătul expediției noastre, a venit timpul să formulez câteva rânduri conclusive. Am pornit această modestă cercetare de la ideea că anxietatea și, corelativ, plăcerea estetică sunt generate mai curând de aprehensiunea în sine, decât de obiectul acesteia (în favoarea acestei notații stau mărturie și multiplele fragmente selectate). Aspectul acesta paradoxal a fost observat foarte bine încă de acum aproape trei sute de ani de primul mare romancier modern, Daniel Defoe. Aventurierul său solitar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la maximum energiile spirituale; până într-atât, încât orice altă preocupare devine secundară și insignifiantă, toate puterile lăuntrice fiind canalizate spre focarul central unde promite să se cristalizeze ceva din figura mereu mișcătoare a poeziei. Biografia individuală, cu fervorile și aprehensiunile sale, și istoria, ea însăși frământată, plină de semne de întrebare, a limbajului liric, își împrumută reciproc luminile, într-un tensionat spațiu de rezonanță. Personalitatea poetului se conturează astfel într-o solidaritate de vase comunicante cu dinamica fenomenului creator contemporan
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Într-una dintre zilele de studiu în bibliotecă, tînărul universitar descoperă, pe masa de lucru, o carte stranie (cu aspect medieval), la mijlocul căreia se poate vedea imaginea viu colorată a unui dragon. Restul filelor sînt albe, stîrnind uimire și serioase aprehensiuni eventualului "cititor". Paul duce volumul coordonatorului sau de doctorat și are imensa surpriză de a afla că și acesta primise, cîndva, în tinerețea lui europeană, o carte identică (Rossi o scoate din bibliotecă pentru a-i confirma lui Paul veridicitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și cu alte ocazii) de un cunoscut care probabil primise viza cu această concesie, o găsește la spital în comă: "mă întorc spre sala de spital. Nu spre a mă văicări: nu mă durea prea tare și imediat ce a dispărut aprehensiunea unor urmări neurologice nedorite, totul mi se părea nu doar suportabil, ci chiar recuperator. Îmi mai piereau din complexe"28. Complexul despre care vorbește este legat de vinovăția față de mama sa. Imposibilitatea de a o salva de la umilință și moarte
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]