147 matches
-
DAT - AFARĂ - AM - AM - REFERINȚE - FOARTE - BUNE. Uită-te la sărmanul om. Mana! Arată ca un refugiat. Ar putea foarte bine să fie Smirna, orașul ăsta. Care-i diferența? Tramvaiul Înaintă, Îndepărtându-se de reperele pe care le cunoștea, de aprozar, de cinematograf, de hidranții pentru pompieri și de standurile pentru ziare din cartier. Ochii ei de sătean, care puteau deosebi copacii și tufișurile dintr-o privire, priveau sticloși la indicatoarele de pe drum, la literele romane fără sens, care se Înghesuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ea puțin, pe steag, cu fierul de călcat. După ce-am scuturat de praf două texte vechi și le-am reprodus aici, constat cu uimire, recitind, că potretul lui Luigi e neterminat. Lipsesc câteva treburi - era crăcănat, fura mere de la aprozar și de pe tarabele din piață cu îndemânare de șuț, cocea semințe și împărțea la toată strada, încerca să imite driblingurile lui Gigi Mulțescu (fără sclipirile jupânului), nu-l ura pe antrenorul cu ochi de șprițar și creier micuț, murea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Parditului Comunist Român, veghează...!” III ABUZ DE PUTERE Circa 6-a miliție din Șoseaua Pantelimon, În ultima perioadă de timp cam lâncezise În activitatea profesională, lucrătorii ocupându-se de unii ospătari ce Încărcau nota de plată consumatorilor, de speculanții dela Aprozar ce vindeau cartofii cu lipsă la cântar și jumătate amestecați cu pământ și alte gunoaie, de cârciumari ce falșificau băuturile alcolice adăugând apă ori alte ingrediente pentru a păcăli populația mărindu-și venitul, de tot felul de potlogari furând din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se uită nici în dreapta, nici în stânga, poate-s cinșpe ani de când n-a mai ajuns în centru, și nici n-ar avea la ce. Ai aici tot ce-ți trebuie : cecul și frizeria la colț, spițeria și încălțămintea, telefon lângă aprozar, unde se duce cu fisele-n mână, dacă nu-i vecina Reli acasă, grătarul de unde-și cumpără totdeauna mici când se-ntoarce acasă. Pune tăvița de carton pe una din tarabele goale din piață, pune sacoșa alături, întinge micu-n muștar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aceea secvențele rescrise la scenariul de film i-au ieșit bine și au plăcut așa de mult... Vremea cireșelor. Cristina a auzit de la colegii de cămin că au apărut și i-a spus lui Mihai. Au umblat împreună pe la toate aprozarele și prin piață. Într-un oraș de munte, trufandalele sînt rare, sau lipsesc. Mihai promite fetiței că vor merge acasă, la țară, și-o să mănînce cireșe cîte vrea. Ea nu crede și plînge. Atunci, Mihai promite că mîine îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu mi-aș fi permis... Pot să-ți propun o cafea la Inter? Încă derutat, Mihai surîde și saltă ușor din umeri, într-un gest ce se vrea aprobator. În Piața Kogălniceanu, din cauza unui șir de troleibuze, mașina oprește în fața aprozarului, chiar lîngă o stivă imensă de varză, peste care tronează cîțiva dovleci mari, albi, ca un însemn al toamnei. Mîna femeii se ridică de pe volan și atinge brațul lui Mihai: Aș vrea să nu-mi propui... nimic! Sînt sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
îndulcirea unor expresii uzuale în viață, vădind un interes comparabil cu al autorului însuși -, de data aceasta, creionul pornește din partea de sus a paginii și-o taie vertical pînă jos. Mihai e hotărît să renunțe. Coboară din hotel, merge la aprozarul apropiat și cumpără trei kilograme de mere. La alimentară, găsește unt. Mănîncă unt cu pîine și mere. O cafea i-ar prinde bine, dar n-are fierbătorul la el. Se uită iar peste roman. Chiar așa scurtat, rămîn lucruri bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în afară de coroană. 12 iunie Marea iluzie a Revoluției din decembrie: că poporul român ar fi avut nevoie de libertate. Prima revelație am avut-o în ianuarie 1990, când în piața din Hala Traian, intrând în vorbă cu un vânzător de la aprozar, acesta îmi spune la un moment dat cu năduf: "Ce mai, era mai bine înainte." Spunând asta, îmi arunca de zor niște cartofi murdari în talgerul cântarului și privea într-o parte, neștiind dacă face "bine" vorbind dintr-o dată așa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a făcut țăndări, soarta le-a fost pecetluită. Capitolul treitc "Capitolul trei" Prin perdeluțele albe, care au cunoscut atâtea suferințe, văd chipurile acelea familiare, făcându-mi cu mâna, cu mișcări calde, luându-și rămas-bun de la mine pentru totdeauna. Iată și aprozarul, dezordonat și plin de culoare, precum paleta unui pictor, și iată cafeneaua aceea nouă și clienții ei fideli din fiecare dimineață, îi văd pe toți atât de clar dintr-odată, văd chiar și ce au în farfurii, văd și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în nici un caz îmbrăcăminte de birou bleumarin în dungi. M-am trezit peste drum, la semafor, fără să aștept verdele, ci făcând semne de scuză șoferilor care claxonau, și am alergat ușor în josul dealului, după poștă, magazinul alimentar și după aprozar, până la intersecția cu Belsize Grove. Am trecut tiptil de colț. Simon mergea pe trotuar, mai departe de mine, iar în timp ce îl urmăream a făcut stânga în Primrose Gardens. M-am strecurat până la colțul străzii și m-am oprit, repetând povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
greu. Nu aș avea niciodată răbdarea să fac asta pe post de slujbă. Îmi și dădusem seama că în graba mea de-a lungul dealului nu mă uitasem să văd dacă tânărul care semăna cu Robert Mitchum mai lucra la aprozar. Poate fusese mai bine așa; dacă l-aș fi văzut, grăbită cum eram, m-aș fi împiedicat de o piatră și aș fi căzut. Și asta mi-a dat motiv să mă uit la întoarcere. Începusem să recit toate poezioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
străzii. Studenta e drăguță, ia sacoșa și urcă. Bătrâna se plânge că o doare tiroida (normal, e miezul zilei și un soare foarte puternic). Ajunsă sus, o roagă pe studentă să-i ia un pachet de covrigei - dar numai de la aprozar (fata se duce, la aprozar n-au covrigi, așa că face un mare ocol până la magazinul din campus și ia de-acolo). Bătrâna cere mai mult, s-o treacă și strada, apoi s-o ducă și până la colț, chiar până la casă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
sacoșa și urcă. Bătrâna se plânge că o doare tiroida (normal, e miezul zilei și un soare foarte puternic). Ajunsă sus, o roagă pe studentă să-i ia un pachet de covrigei - dar numai de la aprozar (fata se duce, la aprozar n-au covrigi, așa că face un mare ocol până la magazinul din campus și ia de-acolo). Bătrâna cere mai mult, s-o treacă și strada, apoi s-o ducă și până la colț, chiar până la casă. Studenta se grăbea, așa că o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
poate întreține o familie. Salariul nu-i prea grozav dar cu ce mai pică de pe margine, făcu un gest de acaparare, merge și încă cum! Știți cum e în comerț! Tatăl dădu din cap gânditor. Ștefan era vânzător la un aprozar. Deși nu se prea dădea în vânt după asemenea oameni el trebuia în schimb să accepte că bunăstarea Elenei era asigurată. Se descurcă Ștefănel, se repezi cuscrul, știți vorba aia românească: De unde nu-i, pică! Râse puternic. Oamenii ăștia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Monica era și ea acasă, mă aștepta cu brânza și mămăliguța caldă pe masă, bine c-ai venit, mi-a zis și mi-a făcut semn să intru în bucătărie. Lasă brânza, lasă mămăliga, i-am zis și hai la aprozar că s-a băgat varză. Mi-am schimbat repede pardesiul, am trecut pe la un vecin să luăm căruciorul și ne-am dus la varză. Am cumpărat doi saci și i-am băgat în boxă, acum caut sare grunjoasă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
balansează sub mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și ea, aleargă, zboară spre stație, se urcă în primul autobuz, coboară cu greu împingând, strecurându-se cu violență printre oameni, la aprozar sunt struguri negri, dar ea nu mai are timp să aștepte, pornește ca un bolid către blocul ei. Pe scări, între etaje își mai trage sufletul, se sprijină epuizată de balustradă. Sunt nebună, își zise în timp ce introduce cheia în broască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
peste paginile almanahului. Acum? Acum, ce? Se putea întoarce fără să simtă vreun regret, se putea oricând întoarce. Să intre în autoservire și să cumpere ceva de mâncare dacă tot a ieșit. Dar nu intră în autoservire și nici în aprozarul care avea expus în vitrină lădițe cu struguri negri. Merse mai departe parcă supărată pe cineva din ea. Bărbatul o aștepta sus pe trepte, lângă vitrină, coborî către ea când o văzu apărând. Îi sărută mâna. Avea gulerul la palton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se Închisese cu ani În urmă, deși ferestrele erau Încă pline de afișe cu uitate filme de top și filme „disponibile direct pe video“, abia vizibile printre mâzgălelile cu spray. Ultimul pe stradă era o combinație de chioșc de ziare, aprozar și magazin de băuturi. Proprietarul aruncă o privire spre uniforma agentei Watson și avu un acces subit de laringită. Dar Îi vându lui Logan un pachet de bomboane extra mentolate. Din nou afară, norii Întunecaseră cerul, iar lumina zilei cedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu roșii, deși mi se pare o țigăncușă de treabă.După înfățișare n-ai zice că-i țigancă.O trimit să-mi cumpere. Ce-o fi, o fi. N-oi rămâne săracă de un kilogram de roșii.” — Știi de unde? De la aprozarul din vale. Prințesa a luat banii și o pungă, s-a dus a cumpărat un kilogram de roșii și-a adus restul de bani. Doamna a fost încântată de comportarea ei. — Oprește-ți tu restul. — Să-ți ajute Dumnezeu, cucoană
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
era Moș Crăciun și dacă aflau alți copii, pleca Moșu, și i-a zis, na, mă, și i-a dat o mână de tutun. Și socru-miu a tăcut de tutunul ăla douăj' de ani, da când s-a-mbătat o dată la Aprozar (că făcuseră „La Răscrucea” aprozar), s-a-mbătat, a spart paharul ș-a-nceput să cânte ceva de Arhanghelu’ Mihail și Gavril și l-au dus, și gata, că au zis c-a făcut cancer de la tutun, da io știu că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aflau alți copii, pleca Moșu, și i-a zis, na, mă, și i-a dat o mână de tutun. Și socru-miu a tăcut de tutunul ăla douăj' de ani, da când s-a-mbătat o dată la Aprozar (că făcuseră „La Răscrucea” aprozar), s-a-mbătat, a spart paharul ș-a-nceput să cânte ceva de Arhanghelu’ Mihail și Gavril și l-au dus, și gata, că au zis c-a făcut cancer de la tutun, da io știu că fusese numa o mână de tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
explică atunci faptul că cei doi bărbați stăteau acum aplecați deasupra aceleiași bucăți de hârtie, râzând și discutând pașnic, de parcă erau prieteni vechi? Ploaia s-a întețit iar. Picături mari se scurgeau de pe streașină chiar pe gâtul lui Gaston. De la aprozarul de vizavi, trei copii cărora le curgea nasul se uitau curioși la străinul acela ciudat. Endō a făcut un gest cu mâna, apoi un semn cu trei degete. Kobayashi a dat din cap. Gaston oftă adânc. Se simți, brusc, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am studiat psihologia tradițională. Horribile dictum! Citeam tot felul de studii de psihologia gândirii. Mă gândeam că dacă le suprapun găsesc o structură invariantă, pe care o formalizez logic prin calculul predicatelor multisortate (cum sună asta, dom’le, ca la aprozar!), și-am dat lovitura, îi pun pe toți pe spate! Nu mai mergeam aproape la nici un curs, înfulecam cărți, scriam, aveam febră. Îmi vedeam fostele prietene de mână cu alții pe stradă; strângeam din dinți, mă-ntorceam și mă înfundam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vetustă, Să îmi facă viața grea, Când mă uit după vreo fustă... Dacă este pentru ea! Prin piață Surprinzând a mea ochiadă, Vânzătoarea-mi zise-așa: „Numai merele din ladă De vânzare-s, din sân...ba!” La femei ca la aprozar Corectă, n-am nimic de spus, La plată m-a-ntrebat pierdută: „Să fie și ceva în plus La domnul, că n-am rest la sută?!” Hărțuită sexual E drept că l-am plesnit în toiul Unui asalt în plină zi; Dar
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
aveau o cruzime teribilă a replicii, te întrebau: ce mai faci?, știind că ești rău, că ești la pământ, dar acesta nu te înghite încă, te priveau cu ochi „suficienți”, termenul e al Maestrului, erau fericiți de micimea lor de aprozar, râdeau degeaba, căci unii te privesc în față și râd, alții te vorbesc în absență și râd, te urmăreau unde intrai, cu cine și la cine, lăsau ușile deschise la intrare, o babă nebună de la trei lăsa ușa deschisă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]