868 matches
-
Adevărul e că, fără să mi-o spui, trebuia să spun eu înainte asta. Născocește altă minciună dacă vrei să nu mă necăjești, îl dojeni ea. N-am ce născoci, se dezvinovăți el, cu toate că eu sunt altă fire, cu alte apucături și metehne, recunosc. Apucăturile și metehnele pe care ți le dă orașul. Libertatea mea e să respir aerul și colbul din biblioteci și să mă simt stăpânul naturii cercetând muzeele. Nu știu dacă mă poți înțelege, dar și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să mi-o spui, trebuia să spun eu înainte asta. Născocește altă minciună dacă vrei să nu mă necăjești, îl dojeni ea. N-am ce născoci, se dezvinovăți el, cu toate că eu sunt altă fire, cu alte apucături și metehne, recunosc. Apucăturile și metehnele pe care ți le dă orașul. Libertatea mea e să respir aerul și colbul din biblioteci și să mă simt stăpânul naturii cercetând muzeele. Nu știu dacă mă poți înțelege, dar și eu sunt sătul, îi declară Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
insistențele părinților lui Feodor de această dată, a trebuit să meargă și el să ceară de soție pe fiica unor lipoveni, asemenea lor pe rit vechi. Pe rit vechi sau pe rit nou, fata aleasă de păriții lui Feodor avea apucături ușuratice. Noaptea se scula de lângă soțul ei, sărea pe fereastră și se Întâlnea cu un alt iubit al ei, pe unde se nimerea. De la un timp Feodor a prins de veste, a Înțeles și semnele pe care și le făceau
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Ce era de făcut? De Julián, bunicul copilei, îl lega o datorie nescrisă. Așa își spusese, o vreme, pe când încă nu putea să recunoască în Isabel la segunda un al doilea copil al lui, mai răsfățat și mai îndărătnic, cu apucături mai sălbatice și ochi deschiși la culoare. Ca ai lui. Ca ai lui Leovigildo. Și așa, deși își iubea fiul mai mult ca orice pe lume, creștea alături de el o fiică a nimănui despre care știa că avea să-i
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dulapurile pline de haine, eram activistă de partid? Nu îmi sufla nimeni, că îl făceam cu ou și cu oțet în ședința de BOB, ce că era inginer, era imoral, voia să conducă, nu respectă indicațiile de partid și avea apucături de moșier, ca în atelier era pe moșie și fetile curvele lui. Ne punea botnița, cum am învățat la scoala, în Desculț, de Zaharia Stancu? Ce se credea, că nu mai putem să mai stăm, să mai discutăm, să bem
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
erau la dispoziția maiștrilor, a inginerilor care își băteau joc de ei. Ne săram inima la ședințele de partid, când îi discutau pe directori, ingineri că se culcă cu muncitoarele, ba îi acuzau că le violează, că vorbesc urât, au apucături moșierești. Secretarul de partid ne ascultă, ne încuraja să îi educăm, să simtă că partidul e cu ochii pe ei, ce se cred boieri că au făcut o facultate, uită că noi muncitorii suntem detașamentul partidului, clasa dictatoare și ei
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
să moară de inimă, dar nu la apariția acelei creaturi, ci așa, deodată... „Doamne Isuse Cristoase, de ce m-ai adus aici?“ se întreba, cu trupul străbătut de o spaimă groasă. Cuvintele îi jucau singure în cap și Celebi își blestemă apucăturile de literat care-l făceau să-și gândească până și groaza în cuvinte. Ar fi dorit spaima cabrată a cailor, ar fi vrut să urle, sfâșiindu-și plămânii și exorcizând tot pământul cu răcnetul său. Pași înceți îi veneau împotrivă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
boier moldovean, naturalețea și umorul sănătos al punerii în pagină a unei lumi dintre cele mai alese, cu eroi toți unul și unul, de un zguduitor rafinament. O carte, aș spune acum, prea subtilă și prea aristocrată pentru ritmurile și apucăturile lumii literare de la noi. O carte făcând risipă de informații precise în fața unui public cu o memorie - prin definiție și prin deformație - volatilă. Întâi pentru că, s-a remarcat bine, cu o asemenea superioară distincție a relatării și cu o asemenea
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
câteva ceasuri lipsă în transmiterea unor acte au șters, violent, 150 de ani de existență a revistei". După care, pe un ton tot mai înalt, sare de la contextul administrativ orădean la jugulara Centrului de decizie politică: "Toanele șefului de stat, apucăturile primu-lui-ministru nu trebuie (...) scoase la concurs. Pentru ele se găsesc întotdeauna bani. Nici o comisie nu le evaluează celor doi spaimele de budoar politic. Parlamentarii fac decontul nesimțirii. Miniștrii, dacă nu propun ordonanțe de urgență care să-i scoată de sub urmărire
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
de cât talent le fusese hărăzit, dar care și-au amanetat harul pentru un pumn de satisfacții de-o clipă. Compozitori, dirijori, pianiști, violoniști, cântăreți, cu toții dăruiți din belșug întru slava artei sunetelor, dar și hărțuiți ori amăgiți întru exhibarea apucăturilor demonice. De cele mai multe ori, în existența unui artist, talentul disponibilizează talantul, în timp ce talantul, la rândul lui, înăbușă talentul. Iar atunci când din interacțiunea lor rezultă un rest semnificativ, cu siguranță că și-a băgat mâna "Necuratul" ori că sub presiunea unor
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
cu totul neașteptată la un om ajuns într-o asemenea demnitate și care - circumstanță agravantă - este de formație jurist: "Citind criticile în legătură cu acest tic de a ironiza lumea, nu fără o... prostuță trufie (...), m-am întrebat cum se explică totuși apucătura aceasta la un om atât de important?... Înțeleg năravul micilor caractere, răcorin-du-se cu câte o chestie, cleveteala eroilor din galeria lui Caragiale... Dar una e zeflemeaua lui Mitică, și alta batjocura unui șef de guvern. Dacă ai ceva noțiuni de
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
prin Maseurul orb. După acest roman reușit, o altă carte made in Romania nu mi se pare, sub nici un chip, recomandabilă. Spiritul de observație e, aici, deprins fără alte avataruri empirice. Lejeritatea povestirii își are contraponderile episodice în multe din apucăturile tinerești ale naratorului. Subiectul e tentant, realist - chiar la modul jurnalistic - și real. Personajul Ioan Timiș Palatinus, bibliofilul orb din Moneasa, cel care trăia din sinecura demnă și luată în serios a masajului, a fost, până în aprilie 2006, un om
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
acestea cuprind confidențele unui maniac care simte nevoia să se întrețină cu alții despre slăbiciunea lui. Autorul lor nu are firea unui cărturar, și spiritul său e departe de a fi unul științific. E imprudent și nestatornic în îndeletniciri și apucături; n-a știut să se ferească nici de influențe dubioase, nici de atitudini hazardate. Din inadvertență, distracție sau curiozitate, s-a pomenit în variate avataruri, care i-au sporit mult de tot cunoștințele despre lume și viață. În privința aceasta, fără
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
astăvară, ca fata din basmul românesc, ci râsul de mai mulți secoli. Dânsa sufere, și sufere cu atât mai mult că nu scie cine va fi mamoși, nu scie cât o să coste moșitul, și dacă nu cumva mamoșul va avea apucături de veterinar (aplause, ilaritate). Poate va fi Germania. Poate Rusia. Se poate întâmpla chiar o facere năprasnică, pe neașteptate, înainte de termen și fără ajutorul artei obstetrice." Și încă multe altele ne-ar mai spune Hasdeu azi: Despre formarea unor specialiști
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
aidoma unor regi, se încălzesc la propriul răsuflet în timp ce steaua polară le șoptește-n urechi, plouau ochii tiviți cu cărbune răcit din focul străvechi coborâtor din stele și-n glasul lor cel hârâit se-nvolbură cenuși ce-i dibuie cu-apucături de hiene. curg visele din ei, mirosul îi hrănește, frumoși sub pojghițe de jeg ei bat în ape verzi de jad ca zeii tăcuți, misterioși, senini, ce taina-și poartă-n zâmbetul strivit și-n trupul ca un ascuțit meteorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nihilism animal, trebuie izolate laolaltă într-o împărăție a mormonului universal, a cărui singură cultură este reproducerea fără plăcere. Orice abatere de la comandamentul acesta cheamă automat condamnarea trupului, mădularul de căpătâi al virtuții. Fără el însă, virtutea ar fi o apucătură penibilă. Pentru că se folosește de trup ca de un gunoi, virtutea nu poate căpăta în mintea omului alt destin mai promițător decât acela al pornirii criminale. Dar nu vom înțelege lucrul acesta până când Binele cel mare și universal nu își
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
viața însăși, adică. * Mitul Facerii debutează cu manifestările singurătății: divine, mai întâi, umane, mai apoi. Adam și Eva - o dragoste minimală care începe cu sfârșitul. * Ne îndrăgostim fără să fim conștienți că o facem cu zestrea de vicii și de apucături pe care o purtăm în noi pretex tând tot felul de „bucurii“ debile. Ajungem apoi să posedăm trupul râvnit și să-i descoperim înfometați cotloanele, care nu ascund extazuri cu mult diferite de ungherele altui trup, străin de trupul subjugat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
adune în el fierea veleitarismului pe care l-a transmis urmașilor lui scriitori; în genele noastre urlă ca din gură de hidră setea de a fi confirmați, de a ne departaja cu o determinare absolută de suflul nefericit al „prostimii“, apucătura maniacă de a nu muri până nu punem fundul pe unul din fotoliile rezervate „marilor nume“. „Eu nu sunt nimeni, numele meu este nimeni!“ Când rostea vorbele acestea, Ezra Pound era târât într-o cușcă pe străzi, ca un exemplar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și sporitoare, nobil generoasă. Odată cu darul, elita îți dă capacitatea de degustare, sațul intim, măsura; și omul este măsura, iar nu nemăsura tuturor lucrurilor, nu devoratorul universal. Democrația fără elită, democrație a obiectelor de consum, ne face cu-nfioraresă decodificăm anume apucături antropofage, de autodevorare la nivelul (a se citi: subnivelul) speciei. Subiectul devine sub-subiect, nu mai este cel pe care te poți baza. De câte ori poate omul cu arsenalul său clasic și nuclear, cu nesațul său față de semeni să distrugă planeta? Actuala
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
intimă autoritate pe zeul suprem atotputernic și amoral, divinitate teribil terorizantă, atavism divin, pe acea utopie care devine devastatoare tocmai pentru că vrea să devină realitate, ea neavând loc nici în ea însăși, ca orice explozie. Mesajul: atenție la noul cu apucături teroriste. Un astfel de zeu noul -, ce se dă erou civilizator al speciei, ce se vrea mai presus de Prometeu (gr., cel ce gândește înainte), nu-i decât însuși uzurpatorul, personaj inuman din categoria numinosului subsumat cinismului, și căruia îi
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
la nominativ, acuzativ, genitiv, la singular și la plural): "Roacăru' blond" (non-sense.ablog.ro), "cu dedicație specială pentru roacări această reclamă pe care o știți cu toții cred" (220.ro); Nici yo nu sufăr roakerii" (220.ro); "tovarăși, să înfierăm aceste apucături imperialiste ale roacărilor care vor să învenineze mintea camarazilor" (motociclism.ro) etc. E posibil ca forma roacăr să fi precedat reclama, dar era cel mult o inovație izolată a oralității, căreia doar publicitatea i-a asigurat circulația, impunînd-o într-un
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
în trecere pe la vecini. Țiganii... Până și țiganii sunt altfel, disciplinați, curat îmbrăcați, respectuoși, cu un accent dur, unguresc. Centrul, parcă periat și el, cu aceeași manie, "boala civilizației"...fiindcă, "asta", care se vede aici, civilizația, e o "maladie", o apucătură, pe care niște sălbateci nu o pot avea... Din când în când potcoavele unui cal gras, bine frecat și el, țăcănesc pe caldarâmul vânăt, surprinzător de clar și de ritmic, un sunet al Transilvaniei, amplificat de ziduri și de edificii
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
clocotea de viață năpraznică, pe atîta mintea lui se zbuciuma cu întrebări tainice, suferind fizicește de cîte ori, în căutarea explicației, se izbea de zidurile începutului și sfîrșitului între care e mărginită conștiința omenească. Se făcuse gînditor, chiar visător, cu apucături romantice, cu hotărîri încăpățînate" Între "hotărîrile încăpățînate" ale lui Apostol Bologa se numără și aceea de a refuza cariera preoțească în numele celei militare. Modificarea opțiunii nu provoacă doar transformări superficiale și nu angajează doar statutul unui elev oarecare. O frază
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
în acel ceaușism la puterea a doua care făcuse din "oamenii muncii" (muncitori, țărani, intelectuali...) niște animale de povară și, totodată, niște cobai în experimentul social. La 23 de ani, tânăra profesoară terorizată de un inspector școlar cu mutră și apucături de activist face cunoștință cu sistemul medical autohton, specialitatea Ginecologie. "Cloaca de disperare" a spitalului-abator în care femeile așteaptă întâlnirea cu doctorul asistat de un securist (avortul e un delict grav, în epoca de care unii își amintesc azi cu
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
se învață - chiar dacă avem un Ghid al nesimțitului - din destule îndreptare. Sînt, în afara marilor capodopere, poate singurele cărți care se învechesc frumos. Poți vedea, ținînd în fața lor o oglindă îngăduitoare, cum se schimbă eticheta, ce-au de zis bunicii despre apucăturile nepoților, care-o să facă, la vremea lor, norma pe stil nou. O asemenea carte, în format de manual de-altădată, cu coperți cartonate și cotor de pînză gri, scria, în 1943, doctorul Constantin Colonaș. Cartea bunei cuviinți, cu subtitlul
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]