1,618 matches
-
nu-mi dau pace. Între capetele voastre strălucește ceva ca un glob luminos de aur. Se zice că dacă-i lumină, e bucurie... Dar și focul degajă lumină și dacă intri în el, te arde. Adorăm lumina, dar fugim de arșița soarelui și ne ascundem la umbra întunecoasă și răcoroasă. Deci până la urmă tot întunericul ne atrage. Ha, ha, ha! Deodată privirea i se opri între cele două cruci din capătul mormintelor. - Cred că între voi două este dezlegarea misterului! - li
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1429680918.html [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
-le cu o alertă ce se insinua într-o stare de beligeranță efectivă și iminentă., pe care n-o declaraseră în nici un fel. Bieți ignoranți, auziserăm că în Ungaria vecină (pentru noi aceasta era „așezată” imediat „dincolo de culmea Pleașei, valea Arșiței și vărfurile Măgurei sau Tâlvei”, nimerisem doar orizontul, nu și distanța!) au intrat tancurile sovietice să pună la punct răzmerița de-acolo care amenința securitatea „lagărului socialist”, cuceririle revoluționare ale poporului „frate și prieten ungar” ... Credeam atunci că rușii făcuseră
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 by http://confluente.ro/Inceputurile_lecturii_si_cum_iti_vine_pofta_de_ea.html [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Dacă nu m-ar fi cuprins arderea, ar fi rămas neatinsă plămada, zidire aleasă, la piatră de hotar. M-aș fi putut și prăvăli carbonizată, înflăcărând zarea. Așa, rumenită de arșiță, m-am statornicit într-o răsucire continuă, cumpănind apropierea. Se șlefuiește lutul în tăcere, rostuindu-și darul. ( 2 ian 2017) Referință Bibliografică: Rostuire / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul VII, 02 februarie 2017. Drepturi de Autor
ROSTUIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1486042608.html [Corola-blog/BlogPost/380286_a_381615]
-
Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului În țară e căldură mare Și râde soarele pe cer Dar el nu știe ce ne doare, La el durerea-i un mister. Crăpată-i glia de arșiță, Se ofilesc legumele. Uscată e frunza de viță, Ne seacă-n râuri apele. Un pic de ploaie,de răcoare, Privind la cer noi așteptăm Azi zăpușeala este mare, Dar resemnați,o suportăm. De la noi Domnul și-a-întors fața Căci infractorii apărăm
NEAMUL DAC,NU VA PIERI! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1438450364.html [Corola-blog/BlogPost/371893_a_373222]
-
cerului să-mi împart inima cu tine... Te intreb, dacă în calea ta ar răsări o stea, ai confrunta-o cu imaginea născută din iluzia despre noi? COPIL FIIND Copil fiind, purtam vara pălăria florii soarelui să mă apere de arșiță. Acum, văd luna purtând aceeași pălărie, făcându-mi cu ochiul. Copil fiind, zideam castele de nisip întâlnindu-mă cu prinții din poveste. Azi, nisipul prin clepsidra timpului s-a scurs, castelul sa surpat, sufletul rămânând închis printre ziduri. Copil fiind
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1451088032.html [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
-nchege , Cel puțin, un cuvânt Le spune sacadat pe bolta senină Ducându-le însingurat În murmur-fluier ca un cânt. Printre vise și-ngreunate raze fierbinți Ne risipim în evanescenta suflare A clipelor ce trec Privindu-ne, din ceas, cuminți Cu-o arșiță lascivă în mișcare ... Roșește șoapta, timpul fulgeră iubire, Un tremur trece iute prin suflu', vara-i ștearsă!.., Poate,.. de frică ne ascundem în privire!? Am luat câmpii? O zbaterea-i pe gura arsă... Referință Bibliografică: DISPERSARE / Lia Ruse : Confluențe Literare
DISPERSARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 by http://confluente.ro/lia_ruse_1406630274.html [Corola-blog/BlogPost/349530_a_350859]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ȘI-N MINE ZACE... Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului vol”Vise Târzii” 2014 Privește-mă, iubite, cu ochii tăi de jar Și în cuvinte pătrunde-mi arșița din vene, Sărută-mi buzele cu sete... să știu și eu, măcar, Când ai plecat și cum te-ai rătăcit prin vreme. Și tandră să-ți șoptesc cu tainicele-mi gânduri: - Iubește-mă curat și sufletu-mi atinge, Cuprinde-mă
ȘI-N MINE ZACE... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/elena_buldum_1434138807.html [Corola-blog/BlogPost/348534_a_349863]
-
locul unde se înfăptuiește / Păcatul tău: /Uitarea, Nepăsarea. / Mama este inima care îți bate în piept, / Fereastra prin care privești, / Nu geamul casant / Rădăcina pe care nu ai voie s-o tai, / Altfel, ești un ciulin bătut de vânt în arșița vieții.” (Mama). Sentimentul iubirii este mai pregnant, mai viu în acest volum decât în cartea de debut. Toate acestea sunt mici istorii, fiecare poem aflându-se la încrengătura visului cu nevisul. O stare de oniro-luciditate, ori, inserții de vis în
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_tainei_recenzie_la_cezarina_adamescu_1367572207.html [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
ard orice până și visele. Se sufocă lumea, se distruge pământul, plânge cerul de mila noastră. Sunt răni pe care le vezi și faci ceva să fie vindecate, sunt răni nevăzute și ce poți face? Văd oameni îndoiți de greutatea arșiței și-mbătrânirea se accentuează. Trece fierbințeala prin ziduri și parcă din zi în zi sunt tot mai subțiri. S-au pus pe ars case, căpițe de fân adunate numai cu mâinile și cu sudoare. Se-aprind și devin scrum cât
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1438935235.html [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
Se prăvălesc spre ramuri mirări din cer descinse Pe tălpi de întuneric plâng doruri răstignite Se-ntoarnă taine sacre pe pajiștile ninse Cu puf de păpădie și lacrimi ostenite De rouă... Grinzi de floare ce străjuiesc splendoarea Și luturi dogorânde sub arșița dorinței Se năruie-n parfumuri, înveșnicind chemarea Nălucilor din vise în palma neputinței. Magnifice vitralii, veghind frânturi de gânduri Izbesc tăceri arsura din plesnituri de stânci Se scutură-nserarea pe maci aprinși în crânguri Când ațipim la umbra durerilor adânci
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_florilegiu_georgeta_resteman_1368700542.html [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
viața și familia pentru demnitatea românilor, iar voi plângeți pentru un conac care dacă nu este renovat, mâine-poimâine se dărâmă, sau pentru niște loturi de pământ pe care nu crește nimic dacă Domnul nu dă ploaie, căci, să fim serioși, arșița verii arde recoltele fără deosebire de clasă socială! Cât veți trăi, voi avea grijă să nu vă lipsească nimic! - îi încurajă ginerele. - Dar caleașca? Sigur o vor sălta în avuția și patrimoniul statului! - N-aveți grijă! Va ajunge la loc
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1428302199.html [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
TRECERE Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 716 din 16 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului de foamea de a fi, nu de sete plâng eu. de orb și de strigăt desenez litere. de foamea neuitării lăcrimez, nu de arșița că sunt, nu de păgân lup al tăcerii am eu cearcăn pentru trecere. cuvânt al atingerii să fiu înainte de a fi foame. atât. Referință Bibliografică: Starea de trecere / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 716, Anul II
STAREA DE TRECERE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Starea_de_trecere_george_adrian_popescu_1355724482.html [Corola-blog/BlogPost/351714_a_353043]
-
prăpăstioase. Urcușul deveni din ce în ce mai anevoios, copitele cailor alunecau pe stânca lucioasă, călăreții se clătinau în șa. Ajuns pe o creastă, căpitanul Arnăutu cercetă împrejurimile. În depărtări văzu un vârf înalt, pleșuv, a cărui culme juca într-un orizont confuz în arșița zilei. „Acolo trebuie să fie!”- se gândi el. Dar până acolo era cale lungă, cu urcușuri și coborâșuri printre pinteni stâncoși, cascade înalte, pereți abrupți ce apăreau ca din senin, văi cu râuri repezi ale căror ape se rostogoleau într-
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Teodul: „Preasfințite, acolo în pădure, unde locuiți, nu vă este frig iarna?"„Părinte Teodul, eu sunt cetățeanul Munților Carpați și Domnul are grijă de mine, că, oriunde mă aflu, nu duc lipsă de nimic. Nu simt nici frigul iernii, nici arșița soarelui, nici foamea, nici setea, nici altă nevoie pământească !"„Preasfințite, a zis duhovnicul, tare m-aș retrage la Mănăstirea Sihăstria, lângă călugări ! Acolo aș avea mai multă liniște și vreme de rugăciune". Iar el mi-a răspuns: „Dacă ai fost
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_ioan_episcopul_cel_minunat.html [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
Articolele Autorului Tu , munte, ai știut vreodată ce este în adâncul tău ce-ncătușat îți fiebe miezul și-uitat parcă de Dumnezeu te-nalți tăios sau mai domol să-i furi din palme universul? Te rog, primește-mă ca să-mi stingi arșița ce doare sau poate că ar fi mai bine ascunde-mă printre altare... de nu, topește-mă, fă-mă izvor s-ajung în mare... Ce sfăntă binecuvântare! https://www.youtube.com/watch?v=S7DmWqG7JM0#t=17 Referință Bibliografică: Ce sfântă
CE SFÂNTĂ BINECUVÂNTARE! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_spiridon_1399099683.html [Corola-blog/BlogPost/344206_a_345535]
-
că supărarea-Ți o va trece prin foc! Prefă-mă, Doamne, în Iona, chiar dacă-s unul din Cetate!... Și-Ți făgăduiesc că nu va trebui să Te-ngrijești de trimiterea peștelui; și că nu mă voi răzvrăti pentru pierderea umbrarului - arșiță mea e înlăuntru-mi, Domane, căci în Cetate sunt și copiii mei... Îndură-Te, Slăvite, de ei! Iar de-i nevrednica ruga mea, sau prea târzie mi-i îngenuncherea, facă-se, Doamane, voia Ta! - La Tine e Viața, la noi
PSALM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Psalm_meditatii_pascale_gheorghe_parlea_1333995061.html [Corola-blog/BlogPost/357137_a_358466]
-
care o prezintă pe mamă ni-l recomandă pe G. Vieru ca pe un poet de primă însemnătate. Mama lui Grigore Vieru este femeia necăjită a Basarabiei, cu palmele îmbibate de lutul câmpului muncit, sleită de nașterea pruncilor, buimăcită de arșițe și de necazuri, care sfârșește în sărăcie, dar nu în umilință. Ea este conștientă că trebuie să salveze un neam. După ce și-a împlinit rostul, eterna mamă, inspiratoare și protectoare, moare în sărăcia în care a trăit și a trudit
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ by http://balabanesti.net/2014/04/07/doar-in-limba-ta-durerea-poti-s-o-mangai/ [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
era în plin proces de schimbare de la stadiul de copil la cel de adolescent ! Prezența încă de pe acum ,vizibilele semne ale unei frumuseți ce va să fie :părul lung ,mătăsos și blond că un lan de grâu copt unduind în arșița soarelui; ochii mari și expresivi ,erau căprui în perfectă armonie cu restul fetei doar genele și sprâncenele erau mai închise la culoare . Pielea translucidă purta urmele jocului în soarele de la mal de mare ....pistruii. Nasul de o formă aproape aristocratică
PRIMUL DRUM SPRE IUBIRE .... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_maria_ionescu_1469984002.html [Corola-blog/BlogPost/379182_a_380511]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > DUMITRU BARĂU ȘI "CASA UMBRELOR" - COMENTARIU Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 635 din 26 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului - -Motto- “La umbra mea Stau eu cu gândurile mele Când vreau să mă feresc De arșița întrebărilor La care nu pot răspunde .” Acest motto , cu una din poeziile scriitorului, nu va fi pierdut în “Casa umbrelor”, fiindcă cartea a fost lansată pe 19 septembrie la Biblioteca Județeană Panait Istrati din Brăila, sub prezența unui numeros public
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 635 din 26 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Dumitru_barau_si_casa_umbrelor_com_constanta_abalasei_donosa_1348686270.html [Corola-blog/BlogPost/343597_a_344926]
-
Acasa > Impact > Istorisire > DORUL MĂRII, DORUL MEU Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului E arșiță, dar e și briză, Soarele e torid Și marea parcă-i mai fierbinte, E-un val de-amor avid! Afară-i cald, dar e și bine, E-un val îndrăgostit, Pe mal și-a pus o pată mare De dorul
DORUL MĂRII, DORUL MEU de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1437940451.html [Corola-blog/BlogPost/343423_a_344752]
-
-mi ceară în schimb un compromis. Trebuie să ai neapărat un copil în adâncul ființei tale, pentru a putea scrie pentru ei. Fără acel copil etern nu ai făcut nimic. Dacă poezia pentru maturi înseamnă, în cazul meu, aratul pe arșiță într-un pământ uscat, poezia copiilor este ploaia curată, care mă spală de colbul zilei, mă înseninează și mă întărește în vederea aratului. Întors în anii copilăriei, călăresc/ Calul mărului către cocori/ Până când trupul său/ Se umple de-o albă și
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193785.html [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
Din bunuri/ Câte fostu-ne-au lăsate,/ Eu am păscut înfometat/ Ideea/ Pe dealurile cele mai/ Sărate,/ De-aceea ars mi-i sufletul,/ De-aceea./ Și-asemeni cântărețului-/ Al vieții-/ Sub ceruri/ Ce topite cură,/ Am dus la gură/ Fluierul arșiței/ Și-o stea de sus/ M-a sărutat pe gură. Lili Bobu Peste aceste cuvinte trec anotimpurile, se face istoria, se schimbă lumea, trăiește poetul... Încă nu v-ați adunat memoriile într-o carte de confesiuni, în care să vă
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193785.html [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
strună, Un colț de rai din cerul necuprins,, Copilul meu, ești sfântă revărsare, Chiar și atunci când viața este grea, Când te privesc, în clipe de-ncercare, Primesc puterea de-a înainta, Copile drag, ești susurul de apă, Ce-mi răcorește arșița din piept, Ești vis dorit pe-al amurgirii pleoapă Și împlinire-n tot ce eu aștept, De-aceea azi, copile-ți spune mama, Cu dor arzând, cu lacrimi pe obraz, Trăiește sfânt, la ce faci, ține seama, Să te ferești
COPILUL MEU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1464785178.html [Corola-blog/BlogPost/385272_a_386601]
-
Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. A început să se lumineze de ziuă. Peste puțin timp soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlnea în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi palma printre crăpăturile apărute în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417351061.html [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpul cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra secerii, dar cum nimeni nu
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417351061.html [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]