417 matches
-
încercată de el se datora, cred, și legăturii pe care o avea cu gangsterii și a efectelor de teamă sau de precaritate provocate de această legătură. Și de asta era așa. Putea fi necioplit și tăios, uneori de-a dreptul arțăgos, mai ales imediat după moartea vreunui gangster de vază, ca Genna sau Aiello. Iar în iarna aceea mulți au fost împușcați. A fost o iarnă grea pentru toată lumea - nu numai pentru persoanele cu greutate dar și pentru cei cărora le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de „serviciu“ ieșiți la pensie, soți care se căraseră de acasă, șoferi de taxi, camionagii, atleți din liga a ț-șpea. Ori de câte ori îi dădea vreunuia prin cap să caute pricină de ceartă cu mine - și se învârteau pe acolo destui tipi arțăgoși care abia așteptau să te vadă aruncându-le o privire câșă - Dingbat sărea în apărarea mea. Băi, băiatu’ ăsta e un preten de-al meu și lucrează pentru frati-miu. Vă dați la el și vă ia mama dracu’. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
plăcut la fel de mult să alerg după vulturi, șerpi, cai, puști și fotografii, poate că ar fi făcut și pasul ăsta. Dar nici nu reușeam să scot aur din piatră seacă, nici nu voiam să prind șerpi și mă simțeam destul de arțăgos. Speram că Theei o să-i piară interesul pentru toate astea; în timp ce ea, pe de altă parte, presupun că aștepta să mă satur de Moulton și compania. Între timp avea loc fiesta după fiesta. Orchestra plonja în zócalo, clănțănea, bocănea, zbiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
celor răspândiți în lumea întreagă, printre care se numără, cu siguranță, conducătorii mai vârstnici de bolizi ce stăruie să ne transporte, dintr-un bâzâit, pe lună, precum și vagabonzii convertiți la Dharma, fabricanții de filtre pentru țigările gânditorilor, Beatnicii, Soioșii și Arțăgoșii, sectanții aleși, toți acei trufași experți care știu atât de bine ce trebuie să facem sau să nu facem cu bietele noastre organe sexuale, toți tinerii bărboși, îngâmfați, inculți și toți chitariștii lipsiți de talent și ucigașii de Zen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
călare, o femeie care s-a oprit și privește autobuzul... Și din nou câmpul. Amiaza. Căldura. Otrava solară și subtilă a tropicelor. Iau o carte despre Mexic și încerc să citesc. Dar prima frază pe care-mi cad ochii sună arțăgos și voit pitoresc: Aici bărbatul este totul, femeia nu este decât un nimic ce poate fi bătut în voie". Să-și uite, oare, atât de ușor băieții cu sombrero serenadele și jurămintele? Am auzit și eu zidari strigând de pe schele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care Brian termina de mâncat. Brian era adeseori irascibil, uneori furios și, când era foarte supărat (dar acest lucru se întâmpla mai rar), se depărta de Gabriel și nu-i adresa un cuvânt. Aceste separări îmbufnate, rezultate ale firii lui arțăgoase, îl ardeau ca un fier roșu, constituiau un adevărat iad, și totuși nu se putea reține de la asemenea forme de violență. Față de Adam nu se arăta niciodată mânios, simțea, însă, că în relațiile cu fiul său exista o vagă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era foarte departe de Victoria Park și era socotită ca una dintre „părțile frumoase“ ale orașului. Drumul cel mai scurt din Druidsdale la Burkestown pornește de pe marginea islazului, până la pasajul de nivel. Totuși George evita islazul de când avusese o ciocnire arțăgoasă cu o țigancă, vânzătoare de buruieni de leac. În capătul mai îndepărtat al islazului se află - și s-a aflat dintotdeauna - o așezare de țigani, stăruitor persecutați de ennistonieni). Mergând prin oraș, puteai ajunge în Burkestown fie traversând râul Enn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vulpea. Era vulpea cea mare, masculul. Zet nu văzuse în viața lui o vulpe, dar îi simți mirosul puternic, înfricoșător și știu ce înseamna asemenea apariție. Recunoscu, așa cum nu i se mai întâmplase niciodată, dușmanul absolut. Oamenii înfuriați și câinii arțăgoși erau inamici întâmplători. De astă-dată, însă, era cu totul altceva. Zet, oprindu-se în loc ca împietrit, își simți brusc singurătatea și, împreună cu ea, calitatea lui de câine în care zăceau acum toate șansele sale de salvare. Nu-i trecu nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
destule alte probleme. Și la ce se gândește el tot timpul? La opera lui. Eu sunt o problemă minoră. Și așa sunt toți ceilalți oameni, absolut toți ceilalți, nu numai eu. Deci n-ar trebui să acord atâta importanță cuvintelor arțăgoase și ostile pe care mi le spune când vin la el și îl întrerup. Fără îndoială, am fost foarte lipsit de tact și foarte agresiv. Or se știe cât de mult ține John Robert la demnitatea lui. Nu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pare mai împăcată cu ideea de a fi soție și mamă. Poate că, după ce a văzut atâta nefericire la alții, și-a dat seama cât e de norocoasă că are un soț loial și cuviincios, chiar dacă are o fire cam arțăgoasă, și un băiat admirabil, care crește înalt. Uneori, am auzit-o murmurând: „Desigur că George ar fi fost cu totul altul dacă trăia Rufus“. Eu unul mă îndoiesc de acest lucru. Nu-mi vine să mă despart de subiectul George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-se greoi în marginea ciobită a mesei de cârciumă, de la înălțimea celor aproximativ doi metri ai săi și din străfundul a unsprezece halbe rase, de bere economică, hai, mai rapid, tată, ce, te pomenești că dai la porci? Și pufnește arțăgos, printre perii deși ai mustăților și ai bărbii tutunii, recăzând ostenit și transpirat în scaun către Marele Sile. Acela zace complet abandonat, stupid, nepăsător, pe scaunul opus, rezimând fericit cu fruntea tăblia tare de PFL, acoperită cu o mușama pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
neajunsurile acestei reputații care, așa cum se întâmplă adesea, ține de fantasmele, de imaginarele neînfrânate și de delirurile iscate în mintea celor mărginiți, a celor mărunți și meschini când vine vorba de plăcere. însuși acest cuvânt îi stânjenește și-i face arțăgoși pe pedanții triști și constipați. Căci cum s-ar fi putut vorbi corect despre Aristip și ai săi dacă vreme de secole n-a existat o doxografie în limba franceză, până la cea stabilită de mine în 2002 în L’Invention
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mi-a cerut să-l scriu despre povestea de la St Albans. — Ce ai scris? a întrebat Sue. I-am oferit un rezumat. Când am terminat, Sheba râdea. — Doamne, dar ești chiar curajoasă. A înnebunit de furie? — În felul lui nesărat, arțăgos, da. Ea a râs din nou. — E un mare idiot, nu? Zilele trecute m-a încolțit în grădina directorului și mi-a cerut părerea cu privire la florile lui de primăvară. Cred că arătau mai degrabă jalnic - șirurile alea nesfârșite de lalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sus, așa cum privea totul de sus. Și ori de câte ori era un pic obosit sau avea impresia că nu i se acordă întreaga atenție sau era contrazis prea puternic în vreo convingere de-a lui, avea tendința să alunece într-un infantilism arțăgos. (Era ca regele din poezia lui A. A. Milne: Nu era un bărbat pedant, dar îi plăcea totuși un pic de unt pe pâine.) Sheba era prea isteață ca să nu vadă toate aceste scăderi ale lui. Dar din punctul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ceașcă de ceai, iar apoi, cu ochii pe geamul mizerabil al cafenelei spre strada întunecată de afară, a stat și s-a gândit ce să facă în continuare. Trebuia să se ducă acasă - și-a zis - să-și împace fiica arțăgoasă, să se justifice în fața soțului plin de reproșuri. Știa că deja probabil își făceau griji pentru ea de-acum. Dar nu putea. Să se ducă acasă fără ca măcar să vorbească cu Connolly era de nesuportat, așa i se părea. Undeva în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
comunist sînt și blugii, dar și unchiul generos din America - un dușman. Iar problema statului comunist e problema noastră a tuturor. Îmi dau seama că e prea tîrziu să mai dau Înapoi. SÎnt mult prea Încordat și un pic cam arțăgos, alunec la vale țeapăn, ca pe-o pîrtie, și nici nu trebuie să-mi facă vînt prea tare. Și ajung Într-o zonă unde nu am ce să caut. Întrebările vin repede, ca și cum omul ar urma o rutină, o schemă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îndemînă. Plus un set de izmene și șosete groase. Bine că nu vă mai trimit În agricultură. — Imaginează-ți că pînă la primăvară nu prea are ce agricultură să se facă. O să mai vedem atunci... Tace descumpănită de tonul meu arțăgos. După care Începe iar, Îmi mai promite și o cutie de cremă Gerovital, să-mi dau pe față și pe mîini. Îmi dau seama că abia mă cunoaște. — E foarte bună. Crema asta, știi tu ce zic. Tu ai văzut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și multe altele. Am senzația că părăsesc un sanatoriu. Mă apucă groaza gîndindu-mă că mă Întorc În baterie. Străbat abătut cei doi kilometri pînă la pistă, găsesc avioanele bătînd tăcute din aripi la capătul ei - de la distanță, par niște insecte arțăgoase. E un drum lung și o zi rece, vîntul mi se Încolăcește pe gît și vrea să mă sufoce, cred - n-a reușit să mă termine un camion militar, așa că nu mă sperii de tine, văzduh neliniștit, Îi spun și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au fost uciși milioane de oameni, dar pentru asta nu Hristos este de vină, ci diavolul! Din cînd În cînd, cel care asculta probabil că formula moale, conciliant unele obiecții, și atunci vocea pro-comunistă reîncepea, pe un ton și mai arțăgos: „ascultă la mine“!... Era evident că la originea vehemenței sale stătea bănuiala că nu e luat În seamă - În definitiv, o problemă de comunicare. — Ascultă la mine, domnule, nu se poate altfel! Toată sărăcimea planetei, toți obidiții și umiliții pămîntului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Gheorghe Șeriful), cămătari ca Băltărețu, satrapi locali (Clucerul Alecu Gheorghescu), figuri ale boemei bucureștene (A. Pann, N. Filimon), Dascăli greci și dascăli români, „nebuni” ca Manea, Sgabercea și „prințul” Zamfir, cu gâlceava lor bufonă (și ironică), „cuconași” iuți la mânie, „arțăgoși și tulburători”, zavergii de la 1821. Tablouri de epocă: ciumă, tâlhării, „ziafeturi” și țara în jaf domnesc, fanariot (Din vremea lui Caragea), eșecul Eteriei și uciderea „domnului Tudor” (Din timpul zaverei), trecerea din ghearele fanarioților „sub cizma moscalilor”, „nacealnici și pazarnici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
neajunsurile acestei reputații care, așa cum se întâmplă adesea, ține de fantasmele, de imaginarele neînfrânate și de delirurile iscate în mintea celor mărginiți, a celor mărunți și meschini când vine vorba de plăcere. însuși acest cuvânt îi stânjenește și-i face arțăgoși pe pedanții triști și constipați. Căci cum s-ar fi putut vorbi corect despre Aristip și ai săi dacă vreme de secole n-a existat o doxografie în limba franceză, până la cea stabilită de mine în 2002 în L’Invention
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cerând ceea ce știa că nu i se poate da, mai ales îndeplinirea datoririlor conjugale. Latura materială primează în ierarhia dorințelor femeii, când este iubită nu mai găsește potrivit să dăruiască nimic. Mereu vrea să fie plătită pentru serviciile sale. Este arțăgoasă și isterică: „Se bucurau când nu zbieram la ei,/ Căci mă stropșeam urât 368 Ibidem, p. 260. 369 Ibidem, p. 263. 370 David S. Reed, art. cit., p. 79. (trad. n.) 371 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 282. 372 Ibidem. 373
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îl ademenise o sumă importantă) sau de dorința de a înșela încrederea masculină (Niccolosa acceptă să devină o simplă momeală pentru naivul Calandrino, în IX. 5, bărbatul sfârșind prin a fi pedepsit dur de geloasa sa soție, Tessa). Bănuitoare și arțăgoasă, donna demonicata care nu ascultă sfatul prevenitor al soțului va sfârși tragic (IX. 7), ori recalcitrantă fiind („femeie fără de seamăn de rea și îndărătnică, pe care el nu izbutise să o îndrepte nici prin rugăminți și nici prin dezmierdări sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
practica scrisului său. Fără îndoială, e o dovadă de noblețe să creezi un detectiv care să fie „un erou” și, în același timp, să „nu amenințe”. Numai că acest portret îi corespunde lui Sherlock Holmes și nu lui Philip Marlowe. Arțăgos, ironic, gata să șantajeze, la nevoie, detectivul lui Chandler ar fi cel dintâi mirat de rigorile impuse de creatorul său. Dar ar fi de-a dreptul dezamăgit să constate că inamicii săi sunt de o sărăcie psihologică descumpănitoare, așa cum îi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
comme un héros grec, rieur, fougueux, primesautier, avide de mordre aux joies de l'existence" footnote> a devenit arbitrul elegantei și a fost imediat remarcat de Ludovic, care, la vârsta de treizeci și opt de ani, era taciturn, morocănos și arțăgos. La apariția lui Cinq Marș starea sa de spirit s-a schimbat și, cuprins de o nouă energie, a început să glumească, să dea petreceri și chiar să danseze spre uimirea curții regale. Cu toate acestea, relația dintre cei doi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]