410 matches
-
la sută de credincioși ortodocși... Nu or fi ei convinși, nu prea au timp de biserică, dar sunt... - Eu..., ca să știți, eu am alte principii și nu semnez, s-a arătat în fața mea acea femeie care muncise în Europa, foarte arțăgoasă, aproape țipând aceste cuvinte. - Huuuuoooo! Mergi să te f... Europa! a fost răspunsul mulțimii, care a început s-o împingă și să-i strige tot felul de cuvinte nu tocmai politicoase. Am ajutat-o pe femeie să scape de furia
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
fetei restul, observase Olimpia zâmbind. Ei, ei, Alimpiușka, i-a răspuns colegul său, văd că ai dobândit obiceiuri românești! Vreți să spuneți că în Rusia nu sunt astfel de obiceiuri?... i-am replicat eu ușor vexat. Beliov nu devenise mai arțăgos, cum îndeobște se întâmplă, din pricina paharului de rom turnat peste înghețată. Dimpotrivă. Ah, nu, să nu mă înțelegeți greșit, moi drug. Mă refeream doar la faptul că Alimpiușka a petrecut destulă vreme în Occident înainte de a se instala în eterna
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
că întâlnirea voastră era inevitabilă. Au crezut că ești vilegiaturist. Sau un șarlatan, încă unul. Te-ai trezit nervos. Ar fi fost interesant un dialog oniric, deparazitat de glasul Sursei. Ești singur; nu peste multă vreme, vei deveni un bătrân arțăgos. Nu-ți va mai intra nimeni în voie: vei încerca, poate, aidoma Romancierului, să hotărăști evenimentele imediate. Dar nu vei mai auzi VOCEA. Va fi obosită să-ți tot dicteze cuvinte potrivite și să te tot avertizeze. Întrebat despre Magistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
stupide, Pe cine interesează ora la care ies sau nu ies din casă, În ce lege scrie că am obligația să răspund la întrebare, Vorbesc doar în prezența avocatului meu. Au fost și persoane binecrescute care au răspuns fără acreala arțăgoasă a exemplelor pe care tocmai le-am dat, dar nici măcar aceștia nu au putut să satisfacă devoratoarea curiozitate jurnalistică, se limitau să ridice din umeri și să spună, Am cel mai mare respect pentru munca dumneavoastră și nimic nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din cap. - Călăuza Credincioșilor a fost multă vreme prietenul nostru, Guido Cavalcanti. Și poate că ar mai fi și acum, dacă n-ar fi fost lovit de surghiunul pe care ți-ai pus și tu sigiliul, replică pe un ton arțăgos. Dar acum, călăuza e cu mult mai sus. Asta măcar o știu cu siguranță. Dante Își luă capul În mâini. Toate elementele acelei enigme se Învârteau În mintea lui ca niște fluturi de noapte Înnebuniți În jurul unei făclii. - Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trăia împreună cu o vacă foarte bătrână căreia îi spunea Doamna. El și vaca dormeau unul lângă altul în grajd. Ajunseseră să semene, la miros și nu numai, doar că vaca era, fără îndoială, mai înțeleaptă decât el și mai puțin arțăgoasă. Fantin îl ura pe tata. Iar acesta îi întorcea sentimentul. Doi nebuni într-un sat-fantomă, care se înjurau printre ruine, aruncând câteodată unul în altul cu pietre, ca niște puștani cu fruntea ridată și cu picioare strâmbe. În fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
neajunsurile acestei reputații care, așa cum se întâmplă adesea, ține de fantasmele, de imaginarele neînfrânate și de delirurile iscate în mintea celor mărginiți, a celor mărunți și meschini când vine vorba de plăcere. însuși acest cuvânt îi stânjenește și-i face arțăgoși pe pedanții triști și constipați. Căci cum s-ar fi putut vorbi corect despre Aristip și ai săi dacă vreme de secole n-a existat o doxografie în limba franceză, până la cea stabilită de mine în 2002 în L’Invention
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
însemna pentru el cea mai mare parte a anchetei și, înainte de toate eu eram suspectul numărul unu ca să nu spun singurul, precizându-mi că dacă nu mă supun pot să fiu amendat. Atunci s-a trezit un fel de bățoșenie arțăgoasă și în mine și am spus că multă lume ar fi gata să îl amendeze și pe Iisus Hristos că nu avea carte de muncă. I s-a tulburat privirea și s-a uitat la mine cu atâta dușmănie, clipă
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
însemna pentru el cea mai mare parte a anchetei și, înainte de toate eu eram suspectul numărul unu ca să nu spun singurul, precizându-mi că dacă nu mă supun pot să fiu amendat. Atunci s-a trezit un fel de bățoșenie arțăgoasă și în mine și am spus că multă lume ar fi gata să îl amendeze și pe Iisus Hristos că nu avea carte de muncă. I s-a tulburat privirea și s-a uitat la mine cu atâta dușmănie, clipă
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
De care nici măcar nu poți să râzi... Am întâlnit ades și proști mai răi, Care sunt agresivi și nătărăi, Și proști mai fericiți și inocenți, Dar și periculos-impertinenți, Proști care știu să fie respectuoși, Dar și de-acei obraznici și-arțăgoși... Și-am mai văzut prostia sănătoasă, Dar și pe-aceea grav-bolnăvicioasă, Prostia care-i transmisibilă, Căci și pur-personală-ar fi posibilă, Prostia inocentă și scuzabilă, Dar și de neiertat, intolerabilă, Prostia mai modernă, nou creată, Dar și pe-aceea astăzi demodată
CU DUMNEZEU, DESPRE PROSTIE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363376_a_364705]
-
în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului De la mine din parcare, Într-o zi destul de mare, A venit cu botu’ gros Un vecin ambițios, Mare-n stat și musculos, Și cheptos, dar și burtos, Ofticos și arțăgos... - Să mai spun? E de prisos! - Cum se-ntâmplă mai mereu, De binețe nu-i dau eu? Că el e mai-nalt ca mine, Iar în vârstă și mai bine! Că la școală a-nvățat, Că orișice bărbat, Manierat și
POLITICOSUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363525_a_364854]
-
Ciripind, îl necăjește Și-o prinde și-o jumulește. Și arată într-un hal, De parc’-ar fi canibal, Dar nici nu sfârșesc cu ceartă, Că-i la loc curățel gata. Motănel, dar nu-i frumos Să fii rău și arțăgos. Nu era cum crezi tu, buna, Șicane-mi făcea de-o luna. Nu i-aș fi făcut nimic, Dar imi chiorăia burtică. C-am fost rău, iertare-i cer Îngerașului din cer. Eu pe loc l-am și crezut, Doar
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
pot urmări. - Dar eu nu știu cum se repară! Ce să le fac? Astea-s... chhh, murdare, rupte, de aruncat! Spuse una din fete. - Hai că vă arăt eu. Și ne-a arătat, pe mai multe cazuri, dar tot cu ton autoritar, arțăgos. După un timp vine și proful de desen, intră la noi și ne spune că e scutit și el de practica agricolă, așa că o să lucreze cu noi. - Voi sunteți lipitorii de cărți? - Da, duceți-vă mai întâi să vă treacă
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
aduce fericirea! Știi cumva un loc anume Unde pacea să-și găsească, Și-unde masa, somnul, toate, Să înceapă să-i tihnească? N-ai cumva, un loc la tine, Vreo firidă luminoasă S-o primești la adăpost De lumea prea arțăgoasă? De-ai ascunde-o-n ochii tăi Blânzi, adânci și temători S-ar simți în largul ei. I-ar da vieții dragi culori! De-ai păstra-o-n palma ta, Mângâiere-o să devină, Și s-așezi pe frunte-aș
IN LUMEA IUBIRII de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360931_a_362260]
-
Tu ai să fi frumoasă ca acum, Că nu treci totul prin gândul nebun, Ba că drăgustețea-ți crește mai mare, Cu cât te-ndrăgește Afrodita mai tare ! Unu întrebă o floare de ești frumoasă, Dar văzându-te se făcu cam arțăgoasă, Se preschimbă într-o culoare cam ternă, Viața i-a mai fost doar o grea migrenă.. Azi se vede, iar te văd prea frumoasă, Și ieri te-am vazut la fel ieșind din casă, C-ai fi de viță albastră
CÂT DE FRUMOASĂ … de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367956_a_369285]
-
a dat. -Uite, astea sunt ouăle voastre! Împărțiți-le! Dar erau numai cinci, cum să le împarți? Mărin a luat trei și mi-a spus: -Tu iei mai puține, că din cauza ta s-au spart. Da’, ce? am sărit eu arțăgos. Eu am dus coșul. Tu ai fugit când s-a luat omul după mine. Ia să-mi dai un ou! Dacă a văzut mama pericolul, a mai adus un ou: -Ține, mă! Acu’ aveți șase. Nu vă mai certați. Bosumflați
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
ar fi prea gustos; fumează, bea alcool, mănâncă tot felul de chimicale, de aditivi regăsiți în toate alimentele... cine ar da o bucățică de carne de căprioară tânără de un an doi pe un om bătrân, ațos și indigest (și arțăgos pe deasupra, că doar nu ar sta cu mâinile în sân așteptând să fie mâncat).” Statisticile date nu sunt deloc încurajatoare. Din contra. Urșii de la Bușteni, mici animăluțe! Noroc cu masivitatea elefanților, care ține la distanță jivinile fioroase! O plimbare de
TABLETA DE WEEKEND (100+10): PIERDUT ÎN NEPAL... de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367527_a_368856]
-
este iubirea și frumosul absolut, care se află în toate lucrurile și la care se ajunge cultivând aplecarea pentru frumusețea fizică, morală și a cunoștințelor, iar a douaîn arta elocinței și a dragostei adevărate. Se căsătorește cu Xantipa, o femeie arțăgoasă, plină de venin, despre care el însuși scrie că era „ cea mai insuportabilă dintre toate făpturile ce-au existat, există sau vor exista vreodată”, convețuind cu dânsa doar ca să-i aducă pe lume copii și să-și pună răbdarea la
ÎNTRE DESFĂTĂRILE ŞI CHINURILE MAEUTICII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368756_a_370085]
-
fim bine înțeleși, de astăzi să nu vă mai aud că spuneți ceva jignitor la adresa ei că vă sparg nasul. E clar? - Cristiane, te-am găsit în pasă proastă astăzi. Ce s-a întâmplat cu tine de ești așa de arțăgos? - Nimic. Doar vreau să o respectați cum o respect și eu. Asta să vă fie clar la toți. - Bine mă, este clar. Ce ai în punga aia parcă ai veni de la plajă? Prosop? Mă, tu ai făcut ceva necurat în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
scârnăvii. De toane. De viclenii. Rușine. (9) Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înșeală, criteriul definitiv este buna dispoziție. Numai starea de fericire dovedește că ești al Domnului. Virtuosul îmbufnat nu e prietenul Mântuitorului, ci jinduitorul după diavol. Ascetul arțăgos nu e autentic. Există mijloace obiective, în artă, de a recunoaște autenticul și a da la o parte copia. Pentru a deosebi creștinul de caricatura ori imitația sa nu există procedeu mai sigur decât a cerceta dacă postulantul este sau
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
ți aduce fericirea! Știi cumva, un loc anume Unde pacea să-și găsească Și-unde masa, somnul, toate Să înceapă să-i tihnească? N-ai cumva, un loc la tine, Vreo firidă luminoasă S-o primești la adăpost De lume-asta arțăgoasă? De-ai primi-o-n ochii tăi, Blânzi, adânci și temători S-ar simți în largul ei, I-ar da vieții, dragi culori! De-ai păstra-o-n palma ta, Mângâiere-o să devină Și s-așezi pe frunte-aș
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
pește! El o săgetă cu privirea și lăsă mâncarea pe masă cu un gest încetinit. - Vrei să ne înțelegem, nu? - Ar fi de preferat. - Atunci, ce nu îți convine? Lacrimile izbucniră fără preaviz, provocate de tonul ridicat, de-a dreptul arțăgos. Nemulțumit de reacție, pufni supărat și o lăsă în pace. Înfulecă cu poftă animalică felia pregătită pentru ea, după care îi întinse sub bărbie cana din metal cu emailul sărit pe margini, din care aburea un lapte cu miros ciudat
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
nu aveau asupra lor măcar un dram de tărie. Din experiența acumulată, locotenentul care îi însoțea, știa că după numai două ore mai toți vor fi „căzuți la datorie”. Până atunci îi strunea cu tact, ca nu cumva vreunii mai arțăgoși să se încaiere la bătaie. Aveau însă cu toții de luat armata în piept, aveau cu toții nevoie acută de sentimentul de camaraderie astfel încât nu au apărut incidente. Albert și-a scos din valiză sticla cu palincă primită în dar de la unchiul
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
cuminte, sau ea nu mai conta și atunci prefera, să facă orice, numai să nu stea prea mult în compania ei? -”Să știi că am cheltuit toți banii pe care i-am avut! Camelia a spus-o, pe un ton arțăgos, în loc de bună seara, când a intrat pe ușă. -Îți voi ”alimenta” cardul, nu te neliniști. -Nu mă întrebi, ce am făcut cu banii? Femeia simțea că își pierde controlul. - Ți i-am dat, să-i cheltui. Pentru ce să te
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
am făcut-o mare șefă și acum vine să-mi dea ordine. -Nu te lăsa, nici noi nu o suportăm... -Bună ziua! Pe cine nu suportați, dacă îmi este permis, să întreb? -De ce nu bați la ușă? Sonia era arțăgoasă, încă o vedea pe Olga în postura de femeie de serviciu. -Sonia, Olga a apăsat pe numele ei, în această firmă se bate la două uși, a mea și a patronului. Eu intru în orice birou fără să fiu anunțată
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]