110 matches
-
ca și, lucru destul de curios, barba lui Darius, care este un bloc de piatră independent, fixat cu știfturi și cu sârmă de fier. O traducere în aramaică a inscripției face parte din papirusurile aramaice de la Elephantina. O altă traducere în aramaică a fost găsită la Sakkarah/Saqqarah în Egipt, iar versiuni akkadiene au fost găsite în Babilon. Prima mențiune istorică a inscripției a fost făcută de istoricul și medicul grec Ctesias, care îi nota existența spre anul 400 î.Hr. Tacitus o
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
(căpățână) era un loc în afara zidurilor Ierusalimului din secolul I AD în care Iisus Hristos a fost răstignit. Cuvântul "" este transcrierea în greacă din Noul Testament din denumirea în limba aramaică, în aramaică cuvântul fiind "Gûlgaltâ"; Biblia spune că este un "loc al oaselor" - Κρανίου Τόπος (Kraniou Topos) în greacă, și "Calvariae Locus" în latină - (după alte surse, "Calvariae Locus" are exact același înțeles ca și grecescul "Kraniou Topos", anume "locul craniilor" ("calva
Golgota () [Corola-website/Science/325156_a_326485]
-
Profețiile Mici, Cei Doisprezece Profeți (aramaică: תרי עשר, Trei Asar, "Doisprezece") sau Cartea celor 12 Profeți minori este o colecție de 12 cărți care constituie ultima carte a Bibliei ebraice și care formează ultimele douăsprezece cărți din Vechiul Testament, termenii "profeți mici" sau "cei doisprezece profeți" poate
12 Profeți Minori () [Corola-website/Science/327588_a_328917]
-
veritabil, înălțimea la care se află fiind de numai 115 metri deasupra Văii Beit Netofa, dar totuși el permite controlul vizual al ținutului din jur. I se mai spunea și Reket רקת , deoarece era înălțată ca malul unui râu (în aramaică - Rakta dinehara רקתא דנהרא). Altă denumire a lui era Kitron (קיטרון) (Talmud Bavli, Meghila, 6. În Mishna se spune ca era înconjurat de ziduri încă din timpurile lui Yehoshua bin Nun. Sepphoris a intrat sub dominația romanilor în urma expediției în
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
Sintagma se referă la studiile istorice asupra persoanei lui Isus din Nazaret, adică la Isus privit și studiat din punct de vedere istoric, ca persoană în carne și oase care a existat în mod real. Isus sau Iisus (în aramaică ישוע, "Ieșu", în ebraică יֵשׁוּעַ, "Ieșua" arhaic "Iehoșua", grecizat Ἰησοῦς, "Iesous", latinizat "Iesus"; n. ca. 4 î.e.n., probabil Nazaret — d. ca. 30 e.n., Ierusalim) a fost un predicator evreu din Galileea, Iudeea, care
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
limba sursei scrise), este foarte probabil că autorul relatează fapte diferite de evenimentele istorice, cum ar fi dialogul între Isus și Nicodim din Evanghelia după Ioan capitolul al III-lea, care are sens doar în greacă dar nu și în aramaică. Conform lui Bart Ehrman, acest criteriu este inclus în criteriul credibilității contextuale, spre exemplu în contextul lor istoric Isus și Nicodim ar fi discutat în aramaică. Acest criteriu este reversul criteriului deosebirii. Atunci când textul servește scopurile autorului său sau ale
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
capitolul al III-lea, care are sens doar în greacă dar nu și în aramaică. Conform lui Bart Ehrman, acest criteriu este inclus în criteriul credibilității contextuale, spre exemplu în contextul lor istoric Isus și Nicodim ar fi discutat în aramaică. Acest criteriu este reversul criteriului deosebirii. Atunci când textul servește scopurile autorului său sau ale redactorului său, el este suspect. Spre exemplu, mai multe fragmente din evanghelii, cum ar fi Masacrul pruncilor, relatează viața lui Isus ca împlinire a profețiilor, aceasta
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
finalul acestuia, pe fondul toleranței religioase a conducătorilor parți. La sosirea arabilor musulmani, în secolul al VII-lea, Biserica Răsăriteană rivaliza cu celalte biserici importante, din perspectiva numărului de adepți și a sistemului de învățământ, iar adepții acesteia, vorbitori de aramaică, reprezentau majoritatea populației sedentare a Irakului. Sub dominație musulmană, creștinii aveau statutul de dhimmi, desfășurând diverse activități, adesea în poziții înalte, precum cele din fruntea ministerelor. De asemenea aceștia au avut o contribuție majoră la consevarea filosofiei antice grecești, traducând
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
o cursă de care adevărată, o luptă de gladiatori și o luptă pe mare. Spectacolul folosea 46 de cai, 500 de tone de nisip special și o echipă de 400 de persoane. Toate dialogului din spectacol erau în latină și aramaică (limbi vorbite în acea perioadă), cu o narațiune voiceover. Cu toate acestea, în ciuda reprezentației grandioase, un critic pentru "The Guardian" a remarcat că spectacolul nu reușea să inspire imaginația publicului său. În contrast, Battersea Arts Centre din Londra a prezentat
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
într-o revoltă a zeloților împotriva romanilor. Obiceiul de a elibera prizonieri în Ierusalim, de Paște, este cunoscut sub numele de Iertarea pascală, dar acest obicei nu este înregistrat în niciun document istoric, altul în afara evangheliilor. Numele "Baraba" provine din aramaică בר-אבא, Bar-abbâ (fiul tatălui). Potrivit istoricului Max Dimont, povestea lui Baraba așa cum apare în evanghelii este lipsită de credibilitate din punct de vedere roman, deoarece prezintă autoritatea romană, reprezentată de Pilat din Pont, intimidată de o mulțime mică de civili
Baraba () [Corola-website/Science/337350_a_338679]