215 matches
-
pasăre, totuși, alimentați lor se băzează pe insecte. Tarantulele se găsesc în regiunile tropicale din întreaga lume. Habitatelor lor naturale includ: savana, pampas, păduri tropicale, deșerturi, tufărișuri, munți. Tarantulele pot fi împărțite în specii terestre, care sapă vizuini și specii arboricole că a construi pe copaci. Toate speciile pot produce de mătase, cele își construiesc corturi în formă de tub, iar cele terestre acoperi pereții vizuinii. De obicei, tarantulele sunt animale pasive. Manifestă activism doar când sunt înfometați sau în perioada
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
depune ouălele în opistosoma victemei. După eclozare, larvele se hrănesc cu conținutul intern al păianjenului. Pe lângă chelicerele puterinice, tarantulele posedă și perișori iritanți răspândiți pe opistosomă. Perișorii sunt proiectați în inamic. Acești perișori sunt mai numeroși la speciile terestre. Cei arboricoli nu le proiectează, ei irită numai la atingere. Perișorii lipsă cresc la năpârlirea următoare. Perișorii pot fi letali pentru animale mici, cum ar fi rozătoare. La om, aceste fire pot provoca reacții alergice, erupții cutante, inflamații. Cele mai sensibile organe
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
o suprafață de 513 hectare. Pe teritoriul sitului (în "Pădurea Neagră") se află o rezervație de zimbri europeni din specia "Bison bonasus". Aria protejată reprezintă o zonă depresionara (încadrată în regiune bioegeografică continentală) ce adăpostește păduri de foioase cu specii arboricole de stejar ("Quercus robur") și carpen ("Carpinus betulus"), care vegetează în asociere cu jugastru ("Acer campestre"), tei pucios ("Tilia cordata") și frasin ("Fraxinus excelsior"). Tufărișurile au în componență arbuști cu specii de lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), sânger ("Cornus sanguinea") sau
Bucșani (sit SCI) () [Corola-website/Science/330026_a_331355]
-
("Dendroaspis") este un gen de șerpi veninoși, tereștri și rapizi, din familia Elapidae. Denumirea genului în traducere din latină înseamnă "șarpe arboricol", deoarece ei pot urca cu ușurință în arbori. Șerpii mamba trăiesc numai în Africa. Ei duc o viață arboricolă, sau trăiesc ascunși în vizuini părăsite ori sub grămezi de pietre. Acești șerpi sunt activi ziua, și vânează mamifere mici, păsări
Mamba () [Corola-website/Science/318858_a_320187]
-
Dendroaspis") este un gen de șerpi veninoși, tereștri și rapizi, din familia Elapidae. Denumirea genului în traducere din latină înseamnă "șarpe arboricol", deoarece ei pot urca cu ușurință în arbori. Șerpii mamba trăiesc numai în Africa. Ei duc o viață arboricolă, sau trăiesc ascunși în vizuini părăsite ori sub grămezi de pietre. Acești șerpi sunt activi ziua, și vânează mamifere mici, păsări, broaște arboricole și șopârle. Șerpii mamba mușcă de obicei de mai multe ori prada. Veninul inoculat este puternic, el
Mamba () [Corola-website/Science/318858_a_320187]
-
ei pot urca cu ușurință în arbori. Șerpii mamba trăiesc numai în Africa. Ei duc o viață arboricolă, sau trăiesc ascunși în vizuini părăsite ori sub grămezi de pietre. Acești șerpi sunt activi ziua, și vânează mamifere mici, păsări, broaște arboricole și șopârle. Șerpii mamba mușcă de obicei de mai multe ori prada. Veninul inoculat este puternic, el face parte din categoria neurotoxinelor. Un om mușcat de mamba, moare dacă nu i se administrează la timp antidotul. Mușcătura șarpelui este deosebit de
Mamba () [Corola-website/Science/318858_a_320187]
-
Parcul „Brancoveanu” în anul 1999 măsura 6 hectare și era încadrat, de către specialiștii Muzeului Județean de Științele Naturii Prahova, drept obiectiv cu regim de protecție strictă. Acesta deține un patrimoniu botanic secular: paltin argintiu, stejar roșu american și alte specii arboricole. Poziția geografică a orașului îi conferă un cadru vegetal bogat, în special în păduri de foioase. Printre plantele ce trăiesc în acestea se numără plopul, socul, măceșul și frasinul ale căror muguri, flori, frunze sau fructe sunt recunoscute din cele
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
le (Cercopithecinae) sunt o subfamilie de maimuțe catariniene patrupede, plantigrade, arboricole sau terestre cu coadă neprehensilă, din familia cercopitecide. Au o talia mijlocie. Lungimea capului + trunchiului variază de la 35 cm până la 75 cm, iar lungimea cozii variază de la aproape zero la 86 cm, în funcție de specie. Greutatea corpului variază de la 1,25
Cercopitecine () [Corola-website/Science/332998_a_334327]
-
creștetul craniului au o creastă longitudinală. Toate au buzunare bucale și stomac simplu. Buzunarele bucale sunt foarte dezvoltate și servesc la acumularea unei cantități de alimente pe care ulterior le mestecă. Toate cercopitecinele sunt animale patrupede și plantigrade, majoritatea sunt arboricole (trăiesc pe arbori), unele sunt terestre (trăiesc pe pământ). Sunt răspândite mai ales în Africa la sud de Sahara, iar macaci în Asia și Asia de Sud-Est între cele două tropice. Trăiesc în cete conduse de masculi mai bătrâni și experimentați. Sunt
Cercopitecine () [Corola-website/Science/332998_a_334327]
-
le (Galliformes) (din latina "gallus" „cocoș” + "forma" „formă”) sunt un ordin de păsări fitofage sau omnivore, tericole sau arboricole răspândite pe toate continentele și insulele, afară de arhipelagul polinezian și de ținuturile antarctice, care cuprinde 5 familii existente, 77 genuri și 281 de specii, cele mai multe sunt robuste, greoaie și slabe zburătoare, având aripi scurte, rotunjite și bombate, de talie variată
Galiforme () [Corola-website/Science/306981_a_308310]
-
separate printr-un sept osos. Picioarele sunt puternice, tetradactile, cele patru degete prevăzute cu gheare solide groase, lungi, ușor curbate sunt adaptate pentru a scurma pământul în căutarea hranei. La formele tericole, degetul posterior este mai mic, pe când la formele arboricole degetul posterior este bine dezvoltat. Masculul unor specii are pe tars un pinten. Penele sunt dese și moi, plăcut și variat colorate, în special la mascul. Multe specii au pe cap și pe gât sau bărbie porțiuni golașe sau formațiuni
Galiforme () [Corola-website/Science/306981_a_308310]
-
sexual la unele specii (potârniche, prepeliță) nu este evident; la altele (păun, cocoș de mesteacăn) în schimb este permanent și foarte pronunțat. Esofagul formează o gușă voluminoasă, iar rânza bine dezvoltată are musculatură puternică. le sunt păsări terestre, mai rar arboricole. Sunt slabe zburătoare Glasul este caracteristic: al unora, de exemplu, al prepelițelor este plăcut, al celor mai multe însă este neplăcut. Păsările ce trăiesc la sol, au un penaj de camuflaj pentru a nu fi detectate. Alte specii, (cocoșul polar), își schimbă
Galiforme () [Corola-website/Science/306981_a_308310]
-
E. Fuhn considera că dacă scutul preocular lipsește sau este redus, lorealul mărginește direct ochiul). Când lorealul lipsește, scutul preocular poate să fie în contact direct cu scutul nazal. Lorealul este absent la toate elapidele (cu excepția unor populații ale cobrei arboricole "Pseudohaje goldii" din vestul Africii), în timp ce majoritatea colubridelor au un singur loreal (cu excepția șarpelui cu abdomenul alb "Fordonia leucobalia" din mangrove și a altor specii). Cei mai mulți șerpi au de obicei doar un singur loreal. Câteva specii, în special boidele, au
Scutul loreal () [Corola-website/Science/334066_a_335395]
-
suprafață de 7,80 hectare, a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă de protecție pentru specia arboricola de castan comestibil, cunoscut sub denumirile populare de: "aghistin, găstan, gastan", etc. Rezervatia este acoperită în cea mai mare parte (80% din suprafața) cu arboret de castan comestibil ("Castanea sativa"), în asociere cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus
Pădurea „La Castani” () [Corola-website/Science/323687_a_325016]
-
bizamul de Florida ("Neofiber alleni") au o înfățișare similară cu majoritatea arvicolinelor, dar sunt considerabil mai mari decât celelalte specii, având o greutate de până la 450 g. Cele trei specii de șoareci de copac ("Arborimus") sunt adaptate la o viață arboricolă și în consecință au cozi mult mai lungi decât la alte specii de arvicoline, de până la 70-80% din lungimea capului + trunchiului. Șoarecii prometeu ("Prometheomys") și șobolanii-cârtiță ("Ellobius") sunt cele mai aberante specii de arvicoline și, spre deosebire de alte specii, sunt foarte
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
cu mușchi și licheni, mai ales lemingii de pădure ("Myopus schisticolor"), care sunt aproape în întregime dependenți de una sau două specii de mușchi. Ei se hrănesc în timpul iernii mai ales sub stratul de zăpadă. Șoarecii de copac ("Arborimus") sunt arboricoli înalt specializați și consumă cantități mari de ace de pin, cu care ei își construiesc, de asemenea, cuiburile lor arboricole. Șoarecii scurmători ("Myodes") consumă diverși bulbi și tuberculi subterani și rod scoarța lăstarilor, iar în unele părți ale arealului lor
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
două specii de mușchi. Ei se hrănesc în timpul iernii mai ales sub stratul de zăpadă. Șoarecii de copac ("Arborimus") sunt arboricoli înalt specializați și consumă cantități mari de ace de pin, cu care ei își construiesc, de asemenea, cuiburile lor arboricole. Șoarecii scurmători ("Myodes") consumă diverși bulbi și tuberculi subterani și rod scoarța lăstarilor, iar în unele părți ale arealului lor, ei sunt foarte numeroși făcând pagube prin culturile rădăcinoase. Bizamul este un mare consumator de plante acvatice, dar și carnivor
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
le sau dumbrăvencele (Coraciidae sau Coraciadidae) este o familie de păsări arboricole răspândite în zonele tropicale și temperate din Asia, Europa și Africa. Cele din ținuturile nordice sunt călătoare. Au o talie mijlocie. Ciocul de lungime mijlocie este tare, gros și puternic, de tip corvideu (ca cel al ciorilor). Corpul este robust
Coraciide () [Corola-website/Science/332384_a_333713]
-
Copou) este cel mai vechi parc din Iași, situat pe dealul Copoului, fiind cel mai mare parc urban din zona centrală și de nord a orașului. Contribuind semnificativ la calitatea aerului și la menținerea biodiversității locale, vegetația sa este majoritar arboricolă, cu o compoziție peisagistică apreciată pentru frumusețe, echilibru și valoare ecoprotectivă. Fondul principal este compus din tei, frasin și arțar, complementat de prezența a trei tipuri de arbuști: forsiția, iasomia și liliacul. Peisajele specifice grădinii includ un triplu aliniament de
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
o punte orientală, între timp distrusă. În extremitatea nord-vestică a parcului se întâlnește un corp de sere didactice ale Palatului Copiilor din Iași. Gardul principal al incintei, cât și monumentul obeliscului, sunt construite din piatră de Șcheia. Vegetația este majoritar arboricolă, cu un fond principal compus din triada "Tilia tomentosa" (tei) - "Fraxinus angustifolia" (frasin) - "Acer platanoides" (arțar), complementată de prezența unificatoare a trei tipuri de arbuști: forsiția, iasomia și liliacul. Această compoziție peisagistică a fost descrisă ca fiind "„unică în Moldova
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
criticat aspectul neglijent al parcului, unde pe lângă locurile de joacă și spațiile verzi degradate, atât obeliscul cu lei, cât și gardul principal al incintei, ambele monumente sculptate în piatră de Șcheia, necesitau renovări datorită trecerii timpului și a vandalismului. Fondul arboricol este mai scăzut decât în perioada interbelică, reclamând completări și o mai bună întreținere. În toamna anului 2013 în parc se aflau circa 930 de exemplare de tei ("Tilia tomentosa"), 630 de exemplare de paltin de câmp ("Acer platanoides") și
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
coelebs" (cinteza) și indivizi din genul "Muscicapa" (muscarul). Începând cu 2012, Parcul Copou a devenit o destinație populară pentru o colonie de corvide ("Corvus frugilegus") (cioara de semănătură), determinând localnicii să critice proasta gestiune a igienei parcului din partea autorităților. Fondul arboricol din Parcul Copou joacă un rol important în moderarea temperaturilor extreme și atenuează variațiile de temperatură diurne și sezoniere. În sezonul cald, temperatura medie a aerului este cu 2-3,5 grade Celsius mai scăzută în interiorul și în zonele limitrofe ale
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
județul Botoșani. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a zone protejate") și reprezintă o zonă de lunca, împădurita cu specii arboricole de stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin ("Fraxinus"), plop tremurător ("Populus tremula"); în asociere cu arbuști de salba moale ("Euonymus europaeus"), voiniceriu pitic ("Euonymus nana"), păducel ("Crataegus monogyna") sau sânger ("Cornus sanguinea").
Pădurea Zamostea - Lunca () [Corola-website/Science/327246_a_328575]
-
Typha laxmannii"), floarea călugărului ("Vaccaria hispanica"), "Waldsteinia geoides" (o specie din familia Rosaceae) sau "Wolffia arrhiza" (o plantă perenă din familia Araceae). Turismul necontrolat; evoluția urbanizării și industrializarea unor zone din sit; tăierea unor specii de arbori; împădurirea cu specii arboricole neindigene; amenajările silvice și vânătoarea în perioada de cuibărire; braconajul; prinderea păsărilor cu capcane; practicarea unor sporturi extreme (ce implică mașini de teren, ATV-uri, motociclete și bărci cu motor); pășunatul excesiv; cositul timpuriu; arderea vegetației; adunatul lemnelor pentru foc
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană (păduri de molidișuri și făgete, tufărișuri, pajiști, turbării) cu rol de protecție pentru mai multe specii floristice, dintre care unele foarte rare. Flora rezervației este constituită dintr-o mare varietate de specii arboricole, arbusti și vegetație ierboasă. Dintre speciile întâlnite în rezervație pot fi amintite: roua cerului ("Drosera rotundifolia"), clopoțel de munte, gușa porumbelului ("Silene vulgaris"), firuța ("Poa nemoralis"), mierea ursului ("Pulmonaria officinalis"), garofiță de munte ("Dianthus tenuifolius"), strugurele ursului ("Arctostaphylos uva-ursi") sau
Răchitișul Mare () [Corola-website/Science/327288_a_328617]