911 matches
-
ficărei clipe, o altă latură înfățișează bătrânețea și ultima latură moartea. Rază: Interesant. Studiezi roțile și observi pătratul. Axă (arătând pe desen): Roata, cercul din interiorul pătratului e trecutul ce nu-l mai poți repara. Osie: Spițele ce s-au arcuit! Axă: Un trecut ce te urmărește în prezent. Spiță: Interesant! Axă: Cercul din exterior e un posibil viitor ce pune stăpânire pe clipa actuală. Omul uită să trăiască prezentul și viața curge în jurul lui amuzată de atâta neghiobie. Osie: E
ROATA de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1451655188.html [Corola-blog/BlogPost/350237_a_351566]
-
înțelegi. Luneci umbre, țipi simplicitate, complici un fapt mărunt. Modestul ideal te răscolește. Sunt un mărunt sărac? De unde vii? De unde ești? O scuză, un păcat și o iubire, trei puncte cardinale ai ucis, remodelezi sărmana lume, în timp prezent mă arcuiești orbind. Simplicitatea mâinii în care ai crezut, a tăcut. Acum ascult tăcerea. Un filosof declamă faima câinelui bătut. În arenă ești singur. Experimentezi cuvintele ce-ți fug din pași, te superi pe-nțeles și pe mulțime. Timpul a murit strivit
CU DINŢII ÎN SUFLET de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cu_dintii_in_suflet.html [Corola-blog/BlogPost/366905_a_368234]
-
însul - împreună cu Trakl și concomitent cu el -, pe promotorul întregii lirici expresioniste mondiale” (Edgar Papu ); 4. „ ... este tot ce s-a gândit mai profund despre Bacovia în deceniul al cincilea fără continuatori pe măsură”; „meritul capital al autoarei e că arcuiește peste timp preexistențialismul creației kirkegaardiene cu acela al modernilor, Bacovia devenind o excepțională punte de trecere” ( Theodor Codreanu ) etc. Frapată de originalitatea ideilor și stilul cuceritor al Svetlanei Paleologu Matta, Lucia Olaru Nenati pune accent și pe viziunea „tinerei doctorese
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 by http://confluente.ro/Georgica_manole_doua_logod_georgica_manole_1362381979.html [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
troienind dinspre apus. „SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” Iarna, cristaline unde pe sub gheață se strecoară și-n noapte argintul Lunii îl transformă-n poleială. Ajunge o zi-nsorită să se subțieze gheața și prin margini dantelate să pătrundă-n apă viața. Sălciile arcuite spre oglinda de cleștar, lasă gheța ce le-mbracă să prelingă stropi de apă. Cade acum o picătură și alta se pregătește, gheața râului în raze și cristale-ncet pleznește. Zăresc peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun solzii
ANOTIMPURI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/Anptimpuri.html [Corola-blog/BlogPost/358472_a_359801]
-
o povară ontologică. O superbă felie de poezie autentică am găsit în finalul ''Copiilor noștri'' la pag.30 din ''Philemon și Baucis'': ''Și ultima dintre înfrângeri mi-o asum-/Dac'am avut răgaz doar pentru plângeri/ Noi nu ne-am arcuit spinarea sub înfrângeri!'' Toți avem dreptul la opinie/scris/citit. Fiecare își găsește universul în creația fiecărei creații, deoarece în cuvântul visat sălășluiește ființa doritoare să iasă la lumină și să retrăiască în cuvântul propriu care se întrupează în metaforă
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1399331469.html [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
Gândirea”, propagatoarea tradiționalismului în literatura noastră, odată cu mutarea în București, sub conducerea lui Nichifor Crainic, s-a situat pe o linie tradițională. În articolul Sensul tradiției, Crainic reproșează sămănătoriștilor că „n-au văzut cerul spiritualității românești” și că „noi vedem arcuindu-se pe pământul nostru, coviltirul de azur al bisericii ortodoxe”. Militând pentru imprimarea misticismului în literatură, N Crainic imprimă revistei un caracter dogmatic și așa se explică dezacordul pe care-l afișează public Lucian Blaga, unul dintre ctitorii revistei în
TRADIȚIONALISMUL, de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/traditionalismul-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339581_a_340910]
-
anotimp, o treaptă, o trecere prin viață și prin moarte! Eși inima din toate și ritmul care bate în clipa eternă Acum. UN PAS PE DRUMUL SPRE NOI Simți toamna, iubitule, cum se-nfiripă printre cristalele de sare din piele, arcuindu-ne trupurile, zvâcnind spre albul imaculat? Să ascultăm muzica stelelor la început de noiembrie! Cântecul nou al ierbii îngălbenite și-al vântului rece plin de semințele ciulinilor, cuvântul nașterii din veșnicie în veșnicie, o respirație a cerului din inimile noastre
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1464163073.html [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
să-ți ofer, îți aparțin. - N-am să uit acest lucru în cele șapte zile pe care le doresc să fie cele mai fericite zile din viața mea. - Și eu doresc acest lucru, iubito. Săndica se așeză deasupra lui, se arcui și se făcu una cu trupul său. Nu-i mai puteau despărți nimeni și nimic. Când, după îndelungi frământări, răsturnări și reluări, s-au liniștit, zâmbeau fericiți, presărându-și frânturi de săruturi pe pieptul celuilalt. - Mulțumesc, iubito, ai fost un
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426830272.html [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
referință în domeniul cervantologiei: „Adunând în substanța sa simbolurile marilor mituri și sinteza axiologică a valorilor primordiale - epurate dar și consolidate prin creuzetul râsului - ale lumii de până la el și devenind el însuși mit, Don Quijote devine o punte ce se arcuiește între epocile umanității legând trecutul de o actualitate fără istov”. Aceasta carte se înscrie deci într-o serie importantă a culturii universale, aceea dedicată marelui univers cervantin, constituindu-se într-o meritorie contribuție românească la îmbogățirea acestuia cu o lucrare
O CONTRIBUŢIE ROMÂNEASCĂ LA EXEGEZA CERVANTINĂ de LEON ISTRATE în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 by http://confluente.ro/Leon_istrate_o_contributie_romaneasc_leon_istrate_1345941713.html [Corola-blog/BlogPost/365690_a_367019]
-
lui arzanda. Ea doar încuviința ușor din cap.Si el nu avu nevoie de mai mult. Începu să o sărute metodic,studiat cu mișcări lungi și leneșe și în momentul în care îi simți răspunsul la sărut și corpul ei arcuindu-se involuntar sub palmă lui numai avu nevoie de incuviintari.Era aici,era cu el,era ea și îl dorea.Chiar dacă ea nu prea știa ce să facă cu dorinta. Aproape că-și reținu un țipat când gura lui îi
POVESTE DE DRAGOSTE (4) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 by http://confluente.ro/Poveste_de_dragoste_4_.html [Corola-blog/BlogPost/360726_a_362055]
-
era ea și îl dorea.Chiar dacă ea nu prea știa ce să facă cu dorinta. Aproape că-și reținu un țipat când gura lui îi surprinse sânul scăpat din dantelă neagră. Într-un gest scurt și precis palmă lui se arcui sub coapsă ei ,lipind-o de fierbințeala trupului lui. .Pentru o secundă ea se arcui...pentru o secundă el înțelese greșit gestul. Nu spune nu iubito..." Nu spusese nu .Dimpotrivă...Îi șopti numele abia auzit când dinții lui s-au
POVESTE DE DRAGOSTE (4) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 by http://confluente.ro/Poveste_de_dragoste_4_.html [Corola-blog/BlogPost/360726_a_362055]
-
Aproape că-și reținu un țipat când gura lui îi surprinse sânul scăpat din dantelă neagră. Într-un gest scurt și precis palmă lui se arcui sub coapsă ei ,lipind-o de fierbințeala trupului lui. .Pentru o secundă ea se arcui...pentru o secundă el înțelese greșit gestul. Nu spune nu iubito..." Nu spusese nu .Dimpotrivă...Îi șopti numele abia auzit când dinții lui s-au înfipt ușor și cu deosebită tandrețe în mărul umărului ei. Și pentru prima oară după
POVESTE DE DRAGOSTE (4) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 by http://confluente.ro/Poveste_de_dragoste_4_.html [Corola-blog/BlogPost/360726_a_362055]
-
de nervuri simetrice și dese într-o frunză apretată, longilină, arcuită senzual și transparentă. Sunt de fapt două frunze îndoite, imense. Cea mai lungă se înalță deasupra bolții clădirii, la peste 60 de metri înălțime, cealaltă, mai puțin înaltă, se arcuiește deasupra intrării în marea sală, unde vom asculta concertul, sub imperiul unei emoții induse de muzica arhitecturii lui Calatrava. Holurile enorme sunt irizate, ele dau spre terase ce fascinează privirea în această combinație de alb și de transparență, de lumină
Santiago Calatrava creează o arhitectură cu aripile deschise. În zbor. Levitând by Doina Uricariu, Corespondență de la New York () [Corola-website/Journalistic/105469_a_106761]
-
argint; 2) pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat; 3) pe albastru, o biserică de argint, rostuită negru, redată din profil, având la dextra un turn acoperit străpuns de o fereastră circulară și de o alta arcuită deasupra ei, precum și alte trei ferestre arcuite pe fațada laterală, două în dreptul navei și una în dreptul absidei, iar acoperișul având pe flancuri, în partea de sus, două globuri crucifere, terminate cu câte o cruce latină, edificiu pe care stă o
EUR-Lex () [Corola-website/Law/279323_a_280652]
-
încărcată cu un triunghi albastru, alezat; 3) pe albastru, o biserică de argint, rostuită negru, redată din profil, având la dextra un turn acoperit străpuns de o fereastră circulară și de o alta arcuită deasupra ei, precum și alte trei ferestre arcuite pe fațada laterală, două în dreptul navei și una în dreptul absidei, iar acoperișul având pe flancuri, în partea de sus, două globuri crucifere, terminate cu câte o cruce latină, edificiu pe care stă o acvilă de aur, cu capul conturnat, cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/279323_a_280652]
-
topesc Dar ele rămân veșnic tăcute. Când nu te visez în noapte Acoperită de privirea-mi avidă, Cu tine sunt lucrurile toate Nimic nu poate să te dividă. Te văd mereu cu plinu-ți surâs Trecând în față cu pasul vioi, Arcuindu-ți mijlocul tău strâns Fără nici-o distanță-ntre noi. Valea Călugărească Mai 1966 Referință Bibliografică: Visez în noapte / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 391, Anul II, 26 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate
VISEZ ÎN NOAPTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Visez_in_noapte_mihai_leonte_1327641863.html [Corola-blog/BlogPost/340649_a_341978]
-
în cântece plină. Miros de femeie prelung și albastru, umărul meu sprijinind o idee, ochiul adânc cu dulceață de astru, foc răscolit în străfund de scânteie. Buzele aspre cu gustul de sare, părul șoptit în tăcerea de miere, prăpastia coapselor arcuind a mirare, brațele mele tânjind a cădere... 19 februarie 2016, București Referință Bibliografică: TÂNJIND A CĂDERE / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Mihaiu : Toate Drepturile Rezervate
TÂNJIND A CĂDERE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 by http://confluente.ro/ion_mihaiu_1455873076.html [Corola-blog/BlogPost/383371_a_384700]
-
Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 623 din 14 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului țărm de toamnă Toamna pleacă-n cocori, culegându-și castanele rumenite de vreme, iar soarele-i atârna gutui cu gust strepezit în plete. Iubito, sunt velă arcuind peste zări și tare-aș mai vrea să plec, undeva unde țipătul lumii coace struguri de fericire. Te-aș lua să gustăm boabele de rubin ca inimile noastre, fiindcă numai cu tine aș simți lumea inundându-mi cocorii ce țipă
ŢĂRM DE TOAMNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Tarm_de_toamna_leonid_iacob_1347628106.html [Corola-blog/BlogPost/343821_a_345150]
-
cu conduri de poezie Și să-mi dărui caldă, gura cu speranțe, numai mie. (4) Georgeta RESTEMAN: VIN CU FULGI DE NEA ÎN PLETE Vin cu fulgi de nea în plete și-ți aduc în seară tihna Peste munți îmi arcui gândul căutâdu-ți azi odihna. Umbre reci alung din juru-mi și pe jar de clipă dulce Te cufund în ochii-mi tandri, ruga, poate, te-o aduce Într-un leagăn de visare pe-un tăpșan al nesfârșirii Să ne cânte-un
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ion_vanghele_poeme_ion_vanghele_1328677832.html [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
statură medie, îmbrăcat pe atunci modest, uneori chiar ponosit, purtând mai mereu cu sine o geantă de mușama, sub a cărei greutate își înclina în mers umerii firavi. Avea o față prelungă, cu bărbia proeminentă, deasupra căreia gura i se arcuia într-un zâmbet discret. Părul, ușor ondulat, i se retrăsese la colțurile frunții, dându-i personajului o alură de om înțelept, ceea ce și era, de fapt. Estetician de formație și critic de artă, ajunsese pe la sfârșitul anilor ’50, deci cu
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1442128124.html [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
în cavou... și era vânt... / Și scârțâiau coroanele de plumb.” (Plumb, 1965:37). Imperfectul verbului onomatopeic „scârțâiau” creează o atmosferă de teamă pentru viul trecător prin noaptea neînțelesului și dă un sens continuității vieții după moarte. La prezent, verbul „scârțâie” arcuiește și tensionează starea poetului în anotimpul rece, când încă „ ...crengi ostenite / Pe garduri bătrâne, pe streșini de lemn” (În grădină, 1965:46) încetează viața. Fiindul poetic intră în amorțeală, cade în visare și se pregătește să pornească spre o altă
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Sensul_onomatopeelor_in_crea_stefan_lucian_muresanu_1363537941.html [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
spre ceruri și care coboară apoi aducând speranța, unica șansă a vieții. Gerunzialele „plouând”, „plângând” (Lacustră, 1965:41), ce au în compoziția lor apa ca șipot al exprimării durerii, sintetizează două imagini sanctuar: ploaia, un dat al naturii, puterea divină arcuită peste timpul existenței telurice, în care omul, ca cea mai importantă creație a Universului se hrănește cu cele mai importante molecule ale menținerii vieții, dă prin fiindul lui, când sufletul îi plânge sau îi râde de bucuria împlinirii, apa mării
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Sensul_onomatopeelor_in_crea_stefan_lucian_muresanu_1363537941.html [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
să-ți ofer, îți aparțin. - N-am să uit acest lucru în cele șapte zile pe care le doresc să fie cele mai fericite zile din viața mea. - Și eu doresc acest lucru, iubito. Săndica se așeză deasupra lui, se arcui și se făcu una cu trupul său. Nu-i mai puteau despărți nimeni și nimic. Când, după îndelungi frământări, răsturnări și reluări, s-au liniștit, zâmbeau fericiți, presărându-și frânturi de săruturi pe pieptul celuilalt. - Mulțumesc, iubito, ai fost un
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1403098440.html [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
Joie de vivre... Nu m- ai învins, nefericire, Am sânge albastru în vine, Curge prin mine, în neștire Seva ce se numeste Cuvânt. În el îmi tot pun gânduri de bine Chiar de mai sufăr și- adesea, plâng. Curcubeul se arcuiește senin după ploaie Peste întreaga fire, pește caldul pământ. Bucuria din ochi strânsă din raza vioaie Mi se răsfrânge pe chip, stropi azurii picurând. Astăzi conjug verbe "dicendi" cu bucuria Trăirii ce- i vie și- o simt triumfând În pescărușii
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
mult La Joie de vivre...Nu m- ai învins, nefericire,Am sânge albastru în vine,Curge prin mine, în neștireSeva ce se numeste Cuvânt.În el îmi tot pun gânduri de bineChiar de mai sufăr și- adesea, plâng.Curcubeul se arcuiește senin după ploaiePeste întreaga fire, pește caldul pământ.Bucuria din ochi strânsă din raza vioaieMi se răsfrânge pe chip, stropi azurii picurând.Astăzi conjug verbe "dicendi" cu bucuriaTrăirii ce- i vie și- o simt triumfândîn pescărușii planând deasupra- ne pe
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]