142 matches
-
indigene pe portaltoi americani. Dintre acțiunile cu caracter ampelografic din perioada de după invazia filoxerei, se menționează: înființarea unei colecții ampelografice experimentale, în cadrul Școlii de viticultură de la Miniș, care cuprindea un număr de 36 de soiuri autohtone și străine (Alb mărunt, Ardeleancă, Cadarcă albă, Cadarcă neagră, Mustoasă de Măderat, Chasselas doré, Burgund mare, Cabernet Sauvignon, Merlot, Riesling italian, Furmint, Sauvignon, Oporto). Tot aici se înființează și o colecție cu specii americane utilizate ca portaltoi (Vitis riparia, Vitis rupestris și Vitis solonis) și
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
poveste, în care se recompune în culoare locală existența mai multor generații. Toate faptele și atmosfera contribuie la configurarea psihologiei și modelelor scriitorului, profund marcat de trecutul alor săi și de acela al soției sale, Corina Ligia Vlad, și ea ardeleancă din Brad, dintr-o familie foarte veche și cu merite culturale. Povestea vieții lor este plină de inițiative legate de lumea literară și universitară, de viața revistelor de cultură, bogată în călătorii și în evenimente culturale, în legături intelectuale și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
T.: Sabău Dorina a fost președinte de facultate și, dacă nu mă înșel, și vicepreședinte pe universitate. Mi-a fost studentă la Chimie sau la Textile. O studentă foarte frumoasă, pe care am introdus-o după aia în structurile ASC. Ardeleancă de-a mea. S. B.: Pe motive de patriotism ardelenesc. D. T.: Dar era și fâșneață. S. B.: În octombrie 1984, în Comitetul de partid pe Centrul universitar au fost aleși următorii 29 de tovarăși: Barbu Viorel, Beldie Cameluța, Baran
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
vizat. Stigmatizat din afară, el se va refugia în statutul de „victimă“ și își va fabrica ingenioase justificări. Inautenticul nu știe că e inautentic. Iar când află e pe jumătate salvat. O completare Domnișoara C. C., care se recomandă „o tânără ardeleancă de 27 de ani“, „un cetățean simplu, complex și normal, excentric din Bistrița“, mi-a trimis, pe adresa redacției, scrisoare, provocată de textul meu despre „autenticitate“. E un prilej să revin cu câteva nuanțe, oarecum îngrijorat de un posibil derapaj
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Sandu Darie mă întâmpină cu un torent de vorbe, îmbiindu-mă, în același timp, să privesc o "structură spațială", să închinăm un păhărel de anason, să-i povestesc despre Moldova, să răsfoiesc albume... să...să... Și el și soția sa (ardeleancă) vorbesc impecabil românește și ai mereu senzația, amplificată și de ambianța profund românească a apartamentului, că te afli undeva, într-un atelier din Iași, după care vei lua tramvaiul 11, spre a continua discuția undeva, poate la "Bolta rece". Casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mult în această privință 47. Iorga stăpînea bine limbile europene moderne și avea excelente cunoștințe de latină și greacă. Singura lui lacună era necunoașterea limbilor slave, a maghiarei și a limbii turce. Doamna Catinca (a doua lui soție), întrucît era ardeleancă, l-a ajutat să citească documentele maghiare scrise în această limbă datînd din secolul al XIX-lea: majoritatea documentelor anterioare acestei date erau scrise în latină. Cumnatul și colegul lui Iorga, Ion Bogdan, l-a ajutat în privința documentelor scrise în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Ne-o’ bătut obloane-n geamuri... Deci nu-ți intra aer aproape deloc în cameră, și eram înghesuite, pentru că-ntre timp v-am spus că fusese revoluția asta ungurească, și-o mulțime de persoane care ținuse cu revoluția, mai ales ardelence, o’ fost arestate. Din Cluj o fost o mulțime de fete de la liceul maghiar, care făcuse’ tot felul de poezii. O fost descoperită-n primul rând profesoara lor... Pe-ormă o’ fost de la Târgu Mureș, că bătuse la mașină tot
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
glumă, mai în serios, Paul Goma a început să-mi zică „fiul meu“. Ești un scriitor basarabean sau un scriitor român? Cât de ok ți se pare să pui problema așa? Nu e ok. Tu ești o scriitoare munteancă sau ardeleancă? Dacă chiar există o diferență între literatura de dincolo și de dincoace de Prut, pe ce se bazează ea? Se bazează pe Prut. O fi existând o diferență, desigur. Dar și acolo, și aici sunt prea multe tipuri de scriitori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Pe scurt, o fată vine la mare să își cunoască tatăl (naratorul scriitoră, ajuns organizator al unui concurs penibil intitulat „Madame Bovary“. Îl cunoaște mai bine decât ar fi vrut (acesta desfășoară un întreg plan de seducție nerecunoscând în micuța ardeleancă urmele unei aventuri de tinerețe în vremea unui cenaclu literar de tinerețeă. Sunt anii ’80 cu tot ce aveau mai rău și mai bun, cu toată mizeria și blazarea tineretului comunist amator de concursuri de miss, cu toată inocența și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
specific care s-a păstrat pur în mijlocul invaziilor, al înfruntărilor, al revoluțiilor, iar tânărul păstor n-o poate privi pe tânăra româncă fără să fie tulburat: "Cât e țara ungurească, Cât e țara românească, Nu e floare pământeancă Ca fetița ardeleancă! Ea-i năltuță, mlădioară, Ca o verde trestioară, Și-i frumoasă, vorbitoare Și de suflet iubitoare. Când văd sânu-i rotunjor Mă ajunge foc de dor, Când văd păru-i de mătasă, Cumplit dorul mă apasă Când văd fața-i rumeoară
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sud. Niciodată în literatura română nu s-a văzut un Ardeal mai vesel și mai „balcanic“, iar definiția dată de Călinescu balcanismului se potrivește punct cu punct descrierilor făcute de Negoițescu Clujului, Aiudului, Sibiului. Născut din tată regățean și mamă ardeleancă, Negoițescu este sensibil la solemnitatea „Zilei morților“, așa cum numai în Transilvania e sărbătorită, la toponimele maghiare, la burgurile săseși cu toate casele lor cuminți, la sentimentele naționale, la o anume rigiditate socială și lipsă de compromis morală, dar și, pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
oarecum trivial, din cauza ardelenismelor care-i făceau pe unii colegi să spună că limba mea e de „boanghină“: chiar și peste ani, vizitând o dată rude din București, copiii lor râdeau de mine, spunând că vorbesc „ca servitoarele“ - slujnica lor era ardeleancă). De altminteri, graiul de pe Valea Someșului, cu care Cotuțeștii descinseseră în capitala Transilvaniei, suna remarcabil de barbar. Altor doi colegi nu le mai rețin numele: proveneau din familii extrem de modeste, sărăcia citindu-li-se din felul cum erau îmbrăcați. Unul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Miți, cealaltă soră a lui Rebreanu, măritată la Cluj cu originalul colonel Strat: acesta, ca june ofițer în armata română care, după înfrângerea Puterilor Centrale, a ocupat Transilvania, jurase - în vibrantul său patriotism - să ia de soție pe prima fată ardeleancă pe care o va cunoaște în înaintarea prin provincia eliberată. Într-o gară, din rândurile entuziaștilor veniți să-i întâmpine pe eliberatori, s-a desprins domnișoara în costum național, care, întinzându-i un braț de flori, l-a sărutat pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
atroce, s-a prăpădit din cauza unei tumori cerebrale, tratată fără succes. Părinții nu îndrăzniseră să mă încunoștințeze acolo unde mă aflam, știind prea bine cât de mult eram legat de dânsa și nevoind să mi întrerupă bucuriile feriale (bunica mea ardeleancă mai folosea expresia „e plecat în férii“).1 La director, am stat mai mult decât intervalul pauzei: se interesa prin mine, elev strălucit, cu purtare exemplară, ba și dintr-o familie de toată încrederea, dacă există în clasa mea legionari
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
loc, iar fata poftea la dans un alt flăcău. Ei jucau până se auzeau din nou stigăturile: „Frunză verde castravete....”, și așa mai departe. După aceste cinci jocuri, urmau altele fără o anumită ordine. Astfel se mai juca „Mânioasa”, „Ațica”, „Ardeleanca”, Ciobănașul”. Jocul „Mânioasa” se juca în perechi. Când fetele treceau de la un flăcău la altul se striga: „Frunză verde baraboi Schimbați fetele flăcăi” Sau: „Frunză verde de cucută Fugi de-aici că ești urâtă” Sau: „Frunză verde foaie lată Vino
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
din nou la flăcăul cu care începuse primul joc. Atunci cineva fluiera și jocul se termina. Tot în doi se juca și „Ațica”, la care se striga: „Frunză verde baraboi Răsuciți ața flăcăi!” (aici perechile începeau să se învârtească) Jocul „Ardeleanca”, este un dans adus în sat de ciobanii de peste munți. Începea să se joace în doi, apoi se striga: „Frunză verde de brâu latu’ Ardeleanca câte patru.” După această strigătură două grupe de câte doi se adunau într-o grupă
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
se striga: „Frunză verde baraboi Răsuciți ața flăcăi!” (aici perechile începeau să se învârtească) Jocul „Ardeleanca”, este un dans adus în sat de ciobanii de peste munți. Începea să se joace în doi, apoi se striga: „Frunză verde de brâu latu’ Ardeleanca câte patru.” După această strigătură două grupe de câte doi se adunau într-o grupă de patru. La toate strigăturile dansatorii se conformau. Se mai juca în doi și „Ciobănașul”, la care se striga: „Ciobănaș la oi m-aș duce
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Nicolae, marele făcător de minuni. De aici și numele meu de botez Nicolae. A.B.Dar visul, legenda? Mi se pare mult spus legendă. Întâmplarea se leagă de existența unei mătuși, Șerbana, de peste 95 de ani la vremea aceea. O ardeleancă veche, un fel de isihastă; locuia retrasă, la fratele cel mare al mamei, unchiul Gheorghe Moraru, într-o chilie, în post și rugăciune. A.B.Scuze că întrerup, dar ce căuta o ardeleancă veche, cum ziceți, în bălțile Brăilei? Bunicii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
95 de ani la vremea aceea. O ardeleancă veche, un fel de isihastă; locuia retrasă, la fratele cel mare al mamei, unchiul Gheorghe Moraru, într-o chilie, în post și rugăciune. A.B.Scuze că întrerup, dar ce căuta o ardeleancă veche, cum ziceți, în bălțile Brăilei? Bunicii mei din partea mamei, Anghel și Neaga Moraru veneau din Ardeal. Au descălecat cu turmele mai întâi în Bărăganul Brăilei, la Stăncuța; apoi, urmând același drum al ierbii, au trecut Dunărea în bălți, unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Tănase și câțiva membri ai diferitelor orchestre din oraș cu care mai cântau ei, dar în special cu Fernic, ajuns la București pentru câteva zile, cu ocazia unei scurte vacanțe. Nu puteau lipsi, desigur, Jenny și Rada, tânăra și frumoasa ardeleancă stând aproape lipită de Cristi și sorbindu-l din priviri. Era târziu, era mult fum la Capșa, atât de tutun, cât și de canabis, mirosea a băuturi care mai de care și multe râsete printre ele la masa mare a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
muri și feciorul lui cel mare: povestind, până pe patul de moarte, despre pitorescul lucrurilor din trecut, al căror observator atent și amuzat fusese. Așa arăta tatăl meu. Iar lângă el, până a-și vedea cei cinci copii rămași Încă mărunței, ardeleanca de mumă-mea, Maria din șercaia Făgărașului, de bun soi și de bun-simț țărănesc, dulcea și blânda de ea, cum nu se mai poate, anume pentru a domoli firea lui aspră, străină, neastâmpărată și himerică, și pe care noi, copiii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gureșă arde leancă de-a noastră, cu bun-simț, cuviință și omenie, de nu mai puteam de dragul ei, luând-o când o vedeam În brațe și sărutând-o ca pe maică-mea. Avea distincția proprie și Înnăs cută a feme ilor ardelence și o prindea minunat face-à-main-ul ce-l avea cu un șiret negru pe după gât. I-am țipat odată: „Maie, dragă, eu trebuia să-ți fiu fecior, nu pă gânul de Bu cuța care bea numai apă!“ Nu-mi venea a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de ocazie, con trafăcut, numai fiindcă i se plătea; și era totdeauna gata să țină o conferință cu orice subiect, În orice adunare sau urbe din țară și la orișice dată din calendar, iarăși fiindcă i se plătea. Am văzut ardelence cu pielița curată și catrințe proaspete pe ele, unele tinere, altele „borese“ În toată firea, slujind prin hotelurile cu odăi multe În care se perindau zi și noapte perechi-perechi de Îndrăgostiți ocazionali pentru o desfătare de o clipă; aducându-le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
așternutul mânjit după plecarea acestora, scoțându-le lăturile, mirosindu-le În acest timp urmele spasmu lui lor pasa ger. Nici o femeie din Regat nu se angaja la aseme nea treburi, afară de câteva țigănci sordide pe la bordelurile de periferie. Atâtea alte ardelence de-ale noastre, printre care poate verișoare și nepoate de-ale mele sau de-ale lui Bucuța, slu găresc cu anii prin casele ovreilor de orice condiție, dorm prin vizuini, fără aer și fără soare, la subsol, deși au deschis
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vin negru și vechi picurat În trupușorul ei cu o fiziologie ele mentară de femeie cu șapte suflete, ca pisicile; Înviată brusc și ca prin minune de acest balsam distilat din razele soarelui și de care Maia, suflet sănătos de ardeleancă din Dăișoara, sat vecin de peste deal cu al mamei mele, dusese lipsă În casa fiului și nurorii sale, care sufereau amândoi de temperanță și beau, ca pă gânii, numai apă, pentru care s-au și prăpădit Înainte de vreme, ba chiar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]