647 matches
-
seamă emul prezent, pe tărîmul criticii, al lui Caragiale. L-au preludat într-o anume măsură Șerban Cioculescu, a cărui vervă spirituală se revărsa mai îmbelșugat în oralitate și-n paginile de amintiri, și Cornel Regman, pe linia aceluiași haz ardelenesc ce înfruntă pedanteria tradițională, cunoscînd-o ca să zicem așa din interiorul mentalității provinciale în chestiune, dar care se simțea, la un moment dat, devansat de înclinația ludică a tinerilor optzeciști, cărora le-a găsit un cognomen amuzat: "generația hliziților".
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
a avut loc, așa cum a avut loc reconcilierea franco-germană. Ar trebui promovat acel model, dar politicienii nu au interes să o facă”, spune Dumitrașcu. Iată o parte din răspunsurile la întrebarea "de ce românii urăsc maghiarii": - "Pentru că ne-au furat Copoiul Ardelenesc. Aveam și noi 3 rase acum." - "De invidie că ei sunt mai civilizați." - "Îi urăsc pe cei care nu știu o boabă de română. Îi urăsc pe cei care vor autonomie. În rest nu am nimic cu ei." - "Pentru că pentru
De ce românii urăsc maghiarii? Ce au răspuns internauții, ce spun sociologii și psihologii by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79531_a_80856]
-
dar și poate Ciprian Cătunescu, alias Unguru' Bulan. De vineri, 4 noiembrie, pe platforma online, Triluliru.ro, băimăreanul va lansa primul proiect de desen animat cl.asic din România postrevoluționară. Proiectul, numit "Luzării de pe Electrolizei" va combate în clasicul limbaj ardelenesc și cu umor autohton, instaurarea manelismului, otevizării și prostului gust peste România. Personajele principale, Frătzică, Unguru' Bulan, Gushteru' și C8ilu', care fac parte din proiectul "Unguru' Bulan" vor avea de acum și o latură vizuală. "Luzării de pe Electrolizei" este un
"Luzării de pe Electrolizei", din 4 noiembrie. Oana Zăvoranu, Gigi Becali şi Mitică Dragomir au ajuns eroi de desene animate - TRAILER () [Corola-journal/Journalistic/68413_a_69738]
-
o amintire a felului în care vorbeam, decât începând de prin clasa a șaptea. Mi-am dat seama atunci că pronunțam cuvintele oarecum diferit de cei din jurul meu - inclusiv părinții, care nu s-au debarasat niciodată de-un anume accent ardelenesc. Explicația e simplă: petreceam multă vreme cu câțiva prieteni, băieți și fete, transferați la mine în clasă. Erau fii și fiice de ofițeri, originari de la Craiova, Râmnicu Vâlcea sau București, care aveau să ducă viața seminomadă a părinților, urmându-i
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]
-
bibliotecă de stejar masiv, totdeauna înfășurată în cerceafuri ude... O masă fără picioare la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a lucrurilor în sine, un cățel de usturoi, o statuetă reprezintă un popă (ardelenesc) ținând în mână o sintaxă și...20 de bani bacșiș..." Farsa conține, pe de o parte, infratragedii ale cotidianului plasate regresiv ca semn al degradării decisive, iar pe de altă parte vervă inteligentă și persiflaj vesel. Printr-o trapă, se
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
Vasilescu. Iar doctorul Ionel Jovin, unul dintre oamenii de mare încredere ai lui Iuliu Maniu se număra printre medicii curanți ai lui Rebreanu. Între toți acești ardeleni viețuind în București funcționa, în sensul cel mai bun al cuvântului, o "solidaritate ardelenească". Așa încât nu este de mirare că venit la București, Rebreanu este onorat cu un dineu de către generalul Manolescu, iar după aflarea știrii privind ieșirea României din război se pregătea să petreacă sărbătorește cu generalul Manolescu, Iuliu Maniu și Rică Georgescu
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
șanț se scutură / se uită în stînga în dreapta/ apoi se îndreaptă șontîc-șontîc înspre autostradă" (Spectacol de muzică și poezie). Concluzia? E aici o acută luciditate de sine, turnată pe făgașul unei remarcabile intensități poetice actualizate, sub semnul acelei caracteristice ambiții ardelenești de-a deveni, de-a progresa, de-a "ajunge", certificată de o pleiadă de intelighenți de ieri și de azi ai pămîntului transcarpatin.
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
făcând să iasă la iveală, datorită unei munci îndârjite (ca a tatălui) monumentala ediție critică Rebreanu. Fiul își spălase toate păcatele. O prezență oarecum curioasă în volumul Arta de a fi păgubaș este falnicul bărbat Ion Pătrunjenaru-Moțu, "îmbrăcat în straie ardelenești, turnate pe el și purtate regește", om de afaceri și...scriitor. în plin război, își propune și reușește să asigure Capitala cu lemne, asociindu-și-l și pe Gh. Ionescu. Avea de gând să realizeze o stare prosperă, ca apoi
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
sale de fiică a unui "dușman al poporului", tatăl ei fiind preot ortodox, deportat timp de șase ani în lagărele create în timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1947-1964). Este foarte semnificativ faptul că scriitoarea și-a ales drept pseudonim numele satului ardelenesc unde s-a născut mama sa, creând astfel o rimă internă eufonică între Ana și toponimul Blandiana. Descoperim în această denumire tema principală a literaturii sale: dorul pentru viața de la țară și obiceiurile satului, nostalgia după o existență a cărei
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
el s-au pronunțat deja admirativ și Carmen Mușat, în „Observator cultural”, și Alex Goldiș, în „cultura” (până acum, un prim episod). Ambii comentatori sugerează, în legătură cu Ploile amare, o curioasă întrepă- trundere a două tradiții. Prima este aceea a prozei ardelenești de largă respirație. Nu spun, sunt convins, lucruri necunoscute. E vorba despre o serie de caracteristici care, în măsuri mai mici sau mai mari, se întâlnesc la toți autorii de peste munți. Densitatea etică, dramatică - aceasta este probabil cea care se
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
de Război și pace. Cu Îndreptări, Duiliu Zamfirescu atinge nivelul cel mai de jos. Pe lîngă ticurile din primele romane, mult agravate, narațiunea începe cu o scenă complet neverosimilă și se transformă apoi într-un fel de apologie a naționalismului ardelenesc. Episodul de la Roma din Îndreptări se prezintă inexplicabil de palid pentru un prozator ce trăia el însuși la Roma, iar episodul ardelenesc pare o litografie folclorică. Romancierul se trezește puțin doar în ultima dintre piesele ciclului său, în Anna observînd
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
narațiunea începe cu o scenă complet neverosimilă și se transformă apoi într-un fel de apologie a naționalismului ardelenesc. Episodul de la Roma din Îndreptări se prezintă inexplicabil de palid pentru un prozator ce trăia el însuși la Roma, iar episodul ardelenesc pare o litografie folclorică. Romancierul se trezește puțin doar în ultima dintre piesele ciclului său, în Anna observînd propabil că nu se poate face la nesfîrșit roman doar cu idei. În Anna, erosul ocupă toate paginile. Din păcate, transpunerea erosului
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
beție a simțurilor / ca o îndelungă necredință/ uitată în noi" (15). Și în sfîrșit rețeta adecvată creatorului, rostirea care îndrumă cuvintele „lăsate-n nespusul tîrziu // silabe de frunze / sub cerul căzut / în verde de muguri" (24), spre o sacralitate eretică, ardelenească, apăsată de orgolioasa trudă a inadaptării, „credință vinovată de toamnă" (ibidem). Poezia lui Ștefan Melancu ne oferă un tablou al acelei toamne în care timpul devine un „trofeu al netimpului", eternizat ca un simbol al unei structuri morale. Ștefan Melancu
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
et lois historiques, Essai d' etude comparée des civilisations - Neagu Djuvara înfățișează boieria unui spirit rafinat și viu. L.T: Domnule Neagu Djuvara, suntem în livingul casei în care locuiți, unde am zărit, de cum am intrat, o colecție de icoane ardelenești, pe sticlă, iar dincolo de fereastra camerei, o colonadă care m-a făcut să mă gândesc mai degrabă la cultura Apusului. Se plasează această casă, prin construcția ei, între Orient și Occident? Obiectele care vă înconjoară au o istorie, o poveste
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
în frunte cu Aurel Rău. Un artifex pe aceeași nervură este și Ion Horea. Motivele toposului natal apar trecute printr-un joc al formei care însă nu e doar rezultatul unui „amor al cuvîntului", ci și al unei specifice discipline ardelenești. O manieră a lucrului „bine făcut". Verbele se rînduiesc cu migală, sintaxa e șlefuită, figura sonoră e controlată cu atenție. Sonetul devine veșmîntul unui spirit ordonat (Cartea sonetelor). Nu mai puțin apar și cochetării ale rimei, mici frivolități prozodice care
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
care colaboram. Chiar dacă opțiunile noastre în spațiul culturii și în tumultoasa viață politică nu au fost mereu identice, pot să spun că pentru omul Augustin Buzura am avut și am o constantă prețuire. Sinceritatea sa incomodă, dublată de bunul simț ardelenesc, căldura sa sufletească mă fac să mă simt bine în preajma lui și să mă bucur sincer ori de câte ori îl întâlnesc. A trăi, a scrie este una dintre cele mai triste cărți citite de mine în ultimul timp. Eseurile și interviurile cuprinse
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
că te plesnesc!)." (p. 69) Când mărturisirile se opresc asupra mamei, ecoul contradictoriu dintre paranteze amuțește. Retorica e bruiată de încărcătura de sensibilitate și de codul genetic. În plus, insolitul verbal e potențat, aici, de o apăsată și fermecătoare pronunție ardelenească de la marginea micilor burguri, notată molcom, sunet cu sunet. Ca bărbat, Liviu își permite frecvente parade de autoflagelare. Ca fiu, nu. Insesizabilă la suprafața foii, falia dintre ipostazele sale brăzdează totuși în adâncime cele aproape cinci sute de pagini ale
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
portretele și judecățile de valoare despre diverși intelectuali. Înțeleg de ce le-a făcut, dar pentru mine nu acestea sînt interesante. Interesantă este, repet, viziunea lui despre România și despre realitățile românești, despre psihologia distructivă și meschină a intelighenției, despre cîinoșenia ardelenească și despre abureala metafizic-reacționară ce-a invadat imaginarul și axiologia colectivă imediat după căderea comunismului, despre faptul că sîntem o lume ce nu are criterii unitare în nimic din ceea ce face, despre lipsa de viziune constructivă pe termen lung. Din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
asupra toposurilor imaginative, ca și asupra dicției imnifore a reveriei. Nu s-ar putea zice că Ion Horea n-a făcut exerciții de exorcizare a acestei identități, dar tot ce i-a ieșit, până la urmă, a fost o simplă transpunere ardelenească a sufletului pillatian peregrin. Un Pillat de Ardeal, acesta e, în esență, Ion Horea." De mirare doar că măcar câteva rânduri din pasajul acesta n-au trecut pe ultima copertă a Căii Târgului, apărută nu demult. Probabil pentru că aici direcțiilor
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
estetică lipsită de echivoc, poezia lui Iosif este un simbol al sfîrșitului românesc de secol: pornită dintr-o întîlnire a Ardealului cu literatura de dincoace de munți, ca la Slavici ori Coșbuc, opera lui s-a desprins curînd de matricea ardelenească, atașîndu-se spiritului poeziei românești din Vechiul Regat. Tradiționalismul tematic s-a convertit în altceva, sugerînd drumul pe care avea să se angajeze întreaga poezie românească ulterioară. Întîlnirile umane țin prin excelență de întîmplare: tot astfel trebuie să fi fost, la
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
Papuc a intrat în pielea unui tînăr mistuind cărți și împingînd deliciul lecturii pînă la orgoliul de a ști că ultimul ban dat pe cărți atrăgea spectrul cîtorva zile de foame. Cazul e cu atît mai aparte cu cît stofa ardelenească a grecocatolicului născut în Popești, un sat din preajma Clujului, nu a dat nicicînd semne de scădere a vigorii ancestrale. „Popești” însemna în limba locului „satul Popii”, iar maghiarii care ocupau Clujul în 1943, anul nașterii personajului nostru, numeau așezarea „Popfalău
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
cât și articolele de critică literară, eseurile ideologice sau portretele memorialistice. Iar când e vorba de opera unui scriitor atât de tributar, chiar în scrierile literare, discursului eseistic memorialistic, o asemenea reasamblare trebuie privită - mai mult decât probă de pedanterie ardelenească - drept modalitate de adecvare la obiect. Aceleași teme și obsesii ordonează opera lui Norman Manea dincolo de particularitățile ei de expresie. Pe orizontală, Claudiu Turcuș renunță la postularea celor doi Manea - românul și americanul - privindu-i, așa cum niciun alt critic n-
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
al copiilor, Mircea Sântimbreanu, un uriaș blând plimbându-și pechinezul, discretul Marin Sorescu, făcându-le portrete celorlalți, înotătorul olimpian Octavian Paler ș.a.; aterizarea unui ceainic de la etaj (făptașul - Platon Pardău, deranjat că nu putea să scrie din cauza gălăgiei), furtul salamului ardelenesc al lui Gheorghe Schwartz (o șotie povestită în două variante diferite), cinele cu scoici adunate de Corneliu Leu, jocurile maturilor (de la table până la poker pe bani), ale puștimii (de la șeptică la whist), dar și mersul la bowling, jocuri mecanice, minigolf
Marea nostalgiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4430_a_5755]
-
asupra toposurilor imaginative, ca și asupra dicției imnifore a reveriei. Nu s-ar putea zice că Ion Horea n-a făcut exerciții de exorcizare a acestei identități, dar tot ce i-a ieșit, până la urmă, a fost o simplă transpunere ardelenească a sufletului pillatian peregrin. Un Pillat de Ardeal, acesta e, în esență, Ion Horea”. Caligrafii ale avatarurilor memoriei sunt poemele lui Ion Horea, transcrieri suave ale neliniștilor și avânturilor eului, pe urmele unei tradiții transilvane bine precizate, fapt observat de
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
pentru translator: sursa franceză (translateur) este precedată de cea latină (translator). În Dicționarul limbii române (DLR, Tomul XI, partea a 3-a, Litera T, tocăna - twist, 1983), românescul translator apare ca atestat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în texte ardelenești: „a preaînălțatei gubernii din Prințipatul Ardealului translator” (Alexandria, 1794). Și dincoace de munți termenul apărea în contexte oficiale, ca neologism folosit în paralel cu unul dintre vechii termeni - „tranzlatorul seau tălmaciul coleghiei statului” (Albina Românească, 1829). Traducător, atestat mai târziu
Traducător și translator by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5784_a_7109]