7,548 matches
-
oricînd tentat să schimbi păreri, să povestești (dacă le ai...) sau să asculți amintiri, bref, să comunici. Lumea criticului (altă carte, mai recentă, care stinge, între pagini, scandaluri și aprinde lampa de veghe lîngă portrete de demult) e, așadar, o arenă nu de lupte, ci de dialog pe care cine nu și l-ar dori civilizat, o rampă urcată cu răbdare și un filtru de gust. Un semn, dat de un critic pe care nu-l pot vedea, pe scara vîrstelor
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
dorul i se scurge pe pământ./ Hava/ pornit-a în secole spre Omer/ în bătăliile din povești/ dezbat în Parlamentul lui Çabej, Jokli/ dezleagă nodurile odinioare ale limbilor indoeuropene/ acolo unde se ascund legendele pentru Domnul pământului/ albaneză vorbesc în Arenă științei „mai bieții fricoși”/ le-am dat dovadă lexicul folosit acolo-n orizont/ ce e acest sforăit răsunător în bolta cerului fără o vocală/ limba lui Buzuku și Naim în rugăciuni nu ați considerat-o/ în Arenă nu-i călătorie
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
albaneză vorbesc în Arenă științei „mai bieții fricoși”/ le-am dat dovadă lexicul folosit acolo-n orizont/ ce e acest sforăit răsunător în bolta cerului fără o vocală/ limba lui Buzuku și Naim în rugăciuni nu ați considerat-o/ în Arenă nu-i călătorie fără pașaport/ Hava,/ Călătoare neobișnuită.” (Călătorie fără pașaport). Intuitiv, programatic și deopotrivă inițiatic, adânc înfipt cu rădăcinile sufletului în vatra neamului sau, poetul e dovada vie a faptului că trecerea prin timp nu aduce după sine neapărat
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
și de Rodica Palade, care înainte n-au făcut politică. Poeta Ana Blandiana n-a rămas nici ea în afara politicii, este creatoarea unei societăți civile - Alianța Civică. Cel mai de seamă critic literar, Nicolae Manolescu, nu numai că intră în arena politică, dar devine și șeful unui mare partid de opoziție, Partidul Alianței Civice. La revista 22, unul din editorialiștii cei mai buni este un adevărat savant, Andrei Cornea, specialist în literaturile clasice și orientalist. Deci în ceasul al doisprezecelea, scriitorii
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
camoni, ori să-i despartă, Angelo a început pur și simplu să-i expedieze și pe cei din Cap sau Pajură, Gil Frezatu a făcut două ture prin aer și a aterizat pe căruciorul cu varză al lui Hipólito, Tonecas Arenă s-a trezit pe primul etaj al unei schele de la un imobil în curs de zugrăvire, răsturnând o cutie cu vopsea roz pe costumul Prince-de-Galles nou-nouț al lui Joca Înțolitu, asta după ce a trecut prin tejgheaua cu pește a lui
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
colțul străzii în brațele lui Roque Paracliseru, Mafalda Claponăreasa alergând după găini, Zeca Trampa căutând calamari și sborși printre verzele lui Hipólito, Un-Metru-Jumate vomând tot soiul de materii în culori ciudate, verzui și liliachii, Celestino înjurându-l pe Piept-ca-Scândura, Tonecas Arenă cerând ajutor ca să poată coborî de pe schelă, Joca Înțolitu cu haina în mână zicându-le mama mă-tii tuturor celor din jur, Gil Frezatu căutându-și dintele de aur, dacă vedeți vreun dinte de aur să știți că-i al
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
întrebând că ce mai caută poliția acuma? A venit să numere morții? Angelo punându-și ochelarii și făcându-se nevăzut, Zuca avea să spună mai târziu că se risipise în văzduh ca Mandrake, Dona Ermelinda înapoindu-i pălăria lui Tonecas Arenă pe aceeași fereastră prin care și intrase, pălăria descriind o curbă largă, planând și aterizând ușor la picioarele lui Dick Tracy, care era polițaiul în civil afectat acelei zone, iar Dick Tracy, după Molero, o spune un martor ocular, Dick
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
picturi tridimensionale. Sub titlul Autoficțiune și mizerabilism, Simona Sora pare a fi singura care s-a aventurat să identifice punctual dominantele literaturii tinere' și să formuleze o ipoteză clară: "există, în pofida diferențelor, un aer de grup al noilor intrați în arena literaturii noastre. În cazul ultimilor cinci publicați la Polirom, el este poate și mai accentuat și nu ține doar de un imaginar comun, de dezinhibarea despre care s-a tot vorbit și de o frondă care epatează nu doar burghezul
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
pătrund, care te pot locui o viață. Battuta a fost spectacolul cu cele mai mari vînzări de bilete și încasări. Caravana a fost instalată la zece kilometri de Avignon, la Chapiteau Domaine de Roberty, lîngă un teren de hipism. În arenă, două mici orchestre cocoțate, așezate una în fața celeilalte, își cîntă povestea. O fanfară și un ansamblu de coarde. Muzicieni țigani, din Moldova și Transilvania, sonorități cunoscute, care m-au făcut, minute în șir, să cred că se joacă și se
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
multe ori, genul de umor și de poantă m-a dus cu gîndul la filmul Pisica neagră, pisica albă, al lui Emir Kusturiza. Din cînd în cînd, aventura se oprește, parcă, iese din timp, și o mireasă merge în cercul arenei pe un cal alb, ireal, fluturîndu-și, la fel de ireal, voalul. E noapte, e tîrziu, clopotele bat în arenă, caii se strîng lîngă apă, țiganii prin coviltirele din șatră. Dimineața devreme, la cinci și jumătate, Bartabas intră în arena special amenajată la
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
pisica albă, al lui Emir Kusturiza. Din cînd în cînd, aventura se oprește, parcă, iese din timp, și o mireasă merge în cercul arenei pe un cal alb, ireal, fluturîndu-și, la fel de ireal, voalul. E noapte, e tîrziu, clopotele bat în arenă, caii se strîng lîngă apă, țiganii prin coviltirele din șatră. Dimineața devreme, la cinci și jumătate, Bartabas intră în arena special amenajată la Boulbon. Lever de soleil, cel de-al doilea spectacol al lui. Luna e încă pe cer. Bartabas
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
merge în cercul arenei pe un cal alb, ireal, fluturîndu-și, la fel de ireal, voalul. E noapte, e tîrziu, clopotele bat în arenă, caii se strîng lîngă apă, țiganii prin coviltirele din șatră. Dimineața devreme, la cinci și jumătate, Bartabas intră în arena special amenajată la Boulbon. Lever de soleil, cel de-al doilea spectacol al lui. Luna e încă pe cer. Bartabas și calul lui, un cavaler și însoțitorul lui se desprind, ușor, din noapte și se duc în zi. În toate
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
lui este numai un semn Din cap până-n picioare îmbrăcat În vesminte din fier tras prin zale. Este restriște în ochiul care citește Evenimentul secolului. Învățăm cum să supraviețuim fără carne În iarna viitoare. Cușcă bestiei a rămas goală Iar arena-i ticsita Cu flori din hârtie velina. Ne tărâm cu miriapodul ce amușina La marginea stelei. Lampă cu gaz e stinsa pe masă. Sforăie și bufonul de sub masă ospățului... Da’ ce știu eu Despre camelot-ul în care Iarbă sparge
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Nicolae Manolescu (ce observa că autorul „forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual al emoției”). Totuși, Marian Barbu nu se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea ideologică, devenită sufocanta poeziei până în ’89, si derapajul epidermic, generalizat de dupa, l-au determinat să-și țină „linia poeziei (...) mereu ascunsă”, cum zice în prefață amintită, încât „arhiva lirica” să-i sporească la noua volume. Abia la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest nivel, o presiune ontica a poematicului. Aici poetul trăiește sub presiunea sensului. Marian Barbu a presimțit-o și poate din cauza asta, mult mai ascunsă și insidioasa, a amânat ieșirea în „arena”. A încercat să i se sustragă, să iasă de sub presiunea ontica, dar, la celălalt capăt al traseului străbătut, clipeau ochii amăgitori ai metaforizării. Și luciditatea, experiența și lecțiile asumate nul lasă să facă pasul înapoi, desi „resturi”, „vesminte colorate”, de pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în vremea campaniei electorale de către actualul domn Președinte al statului, Traian Băsescu, când acesta, în văzul tuturor televiziunilor, a izbucnit în sfâșietoare (unii răi ai țării spun că tânguirile au fost cam crocodilice...), cu ocazia părăsirii de către T.Stolojan a arenei politice... Oricum, mare jale plutise în acele momente peste întreg ținutul geto-dac, minus mioarele becaliene, care pășteau, ca niște oi nepricepute, pe un alt izlaz... Dar cine s-ar fi gândit pe-atunci, privindu-i la televizor pe cei doi
Comisii, răfuieli și coada lui Aghiuță by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10630_a_11955]
-
lui este numai un semn Din cap până-n picioare îmbrăcat În vesminte din fier tras prin zale. Este restriște în ochiul care citește Evenimentul secolului. Învățăm cum să supraviețuim fără carne În iarna viitoare. Cușcă bestiei a rămas goală Iar arena-i ticsita Cu flori din hârtie velina. Ne tărâm cu miriapodul ce amușina La marginea stelei. Lampă cu gaz e stinsa pe masă. Sforăie și bufonul de sub masă ospățului... Da’ ce știu eu Despre camelot-ul în care Iarbă sparge
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Nicolae Manolescu (ce observa că autorul „forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual al emoției”). Totuși, Marian Barbu nu se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea ideologică, devenită sufocanta poeziei până în ’89, si derapajul epidermic, generalizat de dupa, l-au determinat să-și țină „linia poeziei (...) mereu ascunsă”, cum zice în prefață amintită, încât „arhiva lirica” să-i sporească la noua volume. Abia la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest nivel, o presiune ontica a poematicului. Aici poetul trăiește sub presiunea sensului. Marian Barbu a presimțit-o și poate din cauza asta, mult mai ascunsă și insidioasa, a amânat ieșirea în „arena”. A încercat să i se sustragă, să iasă de sub presiunea ontica, dar, la celălalt capăt al traseului străbătut, clipeau ochii amăgitori ai metaforizării. Și luciditatea, experiența și lecțiile asumate nul lasă să facă pasul înapoi, desi „resturi”, „vesminte colorate”, de pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Păltiniș și Epistolar propagau și o alergie față de cultura Vestului și exaltau virtuțile unui spațiu între Carpați și Dunăre, unde s-ar fi refugiat, în contrast cu întreaga planetă decăzută, filonul cugetării pure. îmi displăcuse și ambiția tînărului filosof care, sărind în arenă, se lua la întrecere nu cu concurenții contemporani, vîrîți toți într-o oală ca mediocri și nesemnificativi, ci cu zeii tutelari ai gîndirii universale". Să reamintim că un asemenea ,protocronism de salon" se găsea nu doar la Noica (întîmplător oare
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
pentru Poli, fiindcă sunt doar colaboratorul unui ziar de sport. Dacă aș fi angajat acolo, probabil că instinctul de conservare mi-ar impune anumite precauții. Oricât de bunî ar fi, cartea nu poate sî te fereascî de nesimțiți Cum e arena cu scriitori? Ați ridica fanionul roșu, sau mizați pe strategia castigat ridendo mores? Sau câștigă cine râde mai mult? Am ridicat o singură dată Fanionul roșu și mi-a ajuns. M-am căptușit cu un proces - câștigat, ca să respect adevărul
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
pe strategia castigat ridendo mores? Sau câștigă cine râde mai mult? Am ridicat o singură dată Fanionul roșu și mi-a ajuns. M-am căptușit cu un proces - câștigat, ca să respect adevărul istoric. Nu am o imagine foarte precisă a arenei cu scriitori, dar îmi face plăcere să descopăr că există încă destui scriitori ai arenei - de la Cosașu la TRU și de la Boanchiș la Octavian. În rest, nu mă simt integrat pe deplin breslei. N-am impresia unei apartenențe solide. O
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
dată Fanionul roșu și mi-a ajuns. M-am căptușit cu un proces - câștigat, ca să respect adevărul istoric. Nu am o imagine foarte precisă a arenei cu scriitori, dar îmi face plăcere să descopăr că există încă destui scriitori ai arenei - de la Cosașu la TRU și de la Boanchiș la Octavian. În rest, nu mă simt integrat pe deplin breslei. N-am impresia unei apartenențe solide. O fi rău, o fi bine, nu știu. Râsul, ca să trec la partea a doua a
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
de trunchiul semantic inițial pînă acolo că a devenit irecognoscibil. și astfel, din menajeria cu fiare sălbatice menită a furniza gladiatorilor carne de măcel, sau din rolul mai modest de sinonim pentru gladiatorul propriu-zis, bestiarul, adică măcelarul de bestii din arena antică, a ajuns cu timpul să însemne... o culegere de fabule. Nimic din sălbăticia termenului antic nu s-a păstrat în literatura medievală, adică tocmai în acea literatură în care cuvîntul avea să facă epocă. Dacă am spune că bestiarul
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
gazda circului „Apollo“ din Budapesta care și-a instalat manejul lângă stadionul „Dan Păltinișanu“. Copiii, dar și adulții vor putea urmări „parada animalelor“ (punctul forte al programului), atractive numere de dresură, acrobații cu motocicleta, echilibristică, bineînțeles clovnii fiind nelipsiți. În arena circului vor defila: antilope, lame, cămile, ponei, momentul culiminant fiind prezentarea șerpilor. Spectacolele se vor desfășura zilnic de la ora 16, iar sâmbăta și duminica vor fi câte două reprezentații de la ora 16, respectiv 19. Un bilet de intrare costă 60
Agenda2003-34-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/281380_a_282709]