1,120 matches
-
Jos sau John Iliescu»? Silabisim «Ceaușescu» sau «Su-cez-ce-cul»? Iar în-gio-si-rea cum să ne-o măsurăm? Cu ori fără Dan Giosu als Dichter und Erniedriger?". S-ar putea alcătui un cuprinzător dicționar Luca Pițu, cu reflexe goliardice, cronicărești, rabelaisiene, swiftiene, joyceene, argheziene, în bonomia sa nehotărnicită, care numește cu nădejdea de-a crea și care creează cu nădejdea de-a numi, într-o circularitate a ficțiunii și a realului ce dă preț, de sînge și duh, trudei noastre scriptice. Luca Pițu, Temele
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
secvențele lui pantha rei, care șia Început deja caruselul neliniștii. Ori aceasta nu poate fi temperată În vreun fel, de-ndată ce anii vin cu Întrebări istovitoare - de ce plutim În derivă de la o vârstă Înainte?, de ce acel și totuși (eminescian, arghezian) nu poate fi oprit sau străpuns cu lumina din clipa lui Goethe? ori cu ceva de la marginea orei lui Nichita Stănescu? Toate alcătuiesc o biruință În genunchi pe care o fortifică acel carpe diem. Revelația și pentru aceste clipe vine
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
mai dea semne firești de viață. Iată o strofă zguduitoare, cu vizibile tușe filosofice: „Mă-nvăluie chinul În trup pătrunzând, / de știut nu știu de mai știu, /rămâne privirea uitată-n apus, /dar unde, de unde veni-va Iisus...” (Așteptare). Sau o argheziană, minunată, de referință: „Au Încremenit / brațele / pe cadranul rotund / al bătrânului ceas. / Nu mai colindă / ungherele casei, / tic-tac-ul sunând / ca potcoava./ Acum sângele / coboară și urcă / În artere / rotindu-se singur...” (Singur). Dispariția ființei carnale este trecută În mitologia popoarelor
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
ce se întinde pe o perioadă de peste șaizeci de ani, poate fi comparată cu nesecatele creații ale lui Goethe și Hugo. Din nefericire, Tudor Arghezi, ca și marele său predecesor, Mihai Eminescu, este puțin cunoscut în afara României... Dificultățile traducerii poeziei argheziene sunt imense. De fapt, mulți ani am fost convins că Arghezi este intraductibil, mai ales în engleză. După o lectură atentă a volumului Flowers of Mildew realizat de Michael Impy și Brian Swann, sunt înclinat să renunț, la scepticismul meu
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
violente (ori chiar a actelor de violență în toată regula, în cazul mineriadelor), ascendență care ar fi de găsit nici mai mult nici mai puțin decât în naționalismul "furibund" al publicistii eminesciene de la Timpul, în "mofturile" caragialiene sau în pamfletele argheziene. Departe de a fi analizat și denunțat ca mit cultural, Eminescu e din nou remitologizat, tocmai prin parțialitatea privirii aruncate asupră-i, prin radiografierea decontextualizată a publicisticii lui de la Timpul. Ruxandra Cesereanu pare a avea nevoie să recurgă la Eminescu
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
la proza lui. A scris despre Cimitirul Buna Vestire, Ce-ai cu mine, vântule?, Manual de morală practică, notând că de fiecare dată autorul rămâne în esență poet, unda lirică prelungindu-se în fantastic, și că dimensiunea cosmică a poeziei argheziene se află în aceste poeme în proză (Ce-ai cu mine, vântule?). Nu este ignorat, bineînțeles, pamfletarul, în textele veninoase ale căruia “cuvântul ustură și viziunea schilodește”. Atenția criticului s-a îndreptat și către “noua generație”, Mircea Eliade, cu Nuntă
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
parte, și ale volumelor de istorie literară, pe de alta, însă el se structurează în jurul unor mari autori, încât putem vorbi de adevărate „rubrici”, ca să nu le spun capitole, pe care nu cred că greșesc numindu-le: Eminesciana, Hasdeiana, Caragialiana, Argheziana, Călinesciana, Istratiana, Lucian Blaga, Mircea Eliade. Teodor Vârgolici se plimbă degajat în întreaga literatură română de la folclor (Sărbătorile la români de Simion Florea Marian, ediție îngrijită de Iordan Datcu) și de la cronicari (Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche) și scriitorii
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
privind romanul de dragoste al ierodiaconului Iosif Teodorescu - Arghezi cu Constanța Zissu, mama primului său copil, Eliazar. Părinții se și căsătoresc în 1912, pentru ca să se despartă peste doi ani, Arghezi cununându-se în 1916 cu Paraschiva Burda. Tot în „rubrica” Argheziana intră și micromonografia inedită închinată poetului Cuvintelor potrivite de Șerban Cioculescu și publicată de nora acestuia, Simona Cioculescu. Teodor Vârgolici ține să evidențieze admirabilul portret psihologic și relevarea de către critic a elementului religios, covârșitor în întreaga operă lirică a lui
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
al libertății combinatorii a cuvintelor, al spiritualizării, fie și relative, a faptului brut: “acum știu că animalul / s-a ridicat în două picioare / nu pentru a-și folosi brațele / ci pentru a privi cerul”. Poate că o apropiere de sentimentul arghezian al comunicării dintre realitățile cele mai terestre, așa-zis minore, și Spirit n-ar fi tocmai forțată. Frumosul “înalt” și derizoriul, grotescul unei “mașini de scris pe masa de bucătărie, printre coji de ouă și de cartofi”, se alătură palpitului
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
p. 20) sau, la un alt nivel, pe sensibilizarea primitivului și primitivizarea sensibilului: În somn, mutra asudată a lui Munteanu pare fața unui omuleț necăjit și bun." (Frig, pp. 46-47) Exemplul e edificator în egală măsură pentru mecanica dostoievskiană și argheziană a epicului (sanctificarea păcătosului/căderea în păcat a sfîntului) și pentru o "rețetă" de elaborare narativă în patru trepte: 1. banalul devine (e transcris) poetic/sensibil; 2. poeticul/sensibilul devine (e transcris) "urît"; 3. "urîtul" devine (e transcris) "estetic"; 4
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
prejudecăți deopotrivă. Critică eseistică Volumul lui Iosif Cheie-Pantea, De la Eminescu la Nichita Stănescu, reprezintă, așa cum o spune și subtitlul, o colecție de reflecții literare, unele redactate foarte recent (2000, 2002), altele datate cu câteva decenii în urmă, e.g. Ipostazele demonismului arghezian - 1969. Este o colecție eclectică, care cuprinde atât analize de poezie cât și de proză, jurnal literar (Steinhardt) și eseistică (Cioran). Autorul reactualizează locuri comune ale criticii literare (vezi fragmentul despre Camil Petrescu și fascinația ideii sau cel despre George
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
nuanțări și supoziții. Dar măcar o parte din suspiciunea structurală a criticilor literari ar putea fi îmblînzită printr-un imaginar puzzle liric: ahturile lui Conachi, grandioasele viziuni eminesciene, cavalcadele onomatopeice ale lui Macedonski, miniaturile melancolice ale lui Ion Pillat, blestemele argheziene, Isarlîk-ul barbian, Levantul lui Cărtărescu... și lista rămîne deschisă. În această ubicuitate discretă stă farmecul lui Bolintineanu.
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
cu alte fotografii - cunoscute - ale lui Tudor Arghezi și cu niște reproduceri fotografice după picturi ale helvetului Ferdinand Hodler (1853-1918), foarte prețuit de poet, apoi repus, plicul, și mai bine, pentru și mai multă siguranță, într-o cutie cu parenteze argheziene, darul d-lui Urmă a dispărut... fără urmă. L-am crezut pierdut pentru totdeauna zilelor mele, rămase, probabil, puține, până acum câteva săptămâni, când, cotrobăind după o informație prin cutiile cu fișe extrase după cutremur, am dat, pe neașteptate, de
Tudor Arghezi, naș - patru fotografii necunoscute by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11482_a_12807]
-
care, în "dreptul la replică" pe care și-l rezervă în Cum am devenit huligan, răspunde deopotrivă crudului prefațator Nae Ionescu, "simbol săgetat", și congenerului Isac Ludo, zeflemitor din tagma lui Tănase de la "Cărăbuș". Pentru acesta mai ales își ascute arghezian penița, încondeindu-l într-un portret pe care doar inteligențele de calibru îl pot tăia în muchiile disprețului : "Familiar cu abstracțiile, intim cu ideile, puțin porc cu nuanțele, se tutuiește cu toate problemele din lume". Pe cît de vehement se
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
tradiționalistă, deficitară teoretic, dar nutrind aspirații holistice. Ceea ce ar trebui să ne preocupe, în măsura în care participarea noastră la viața Cetății nu se reduce la o simplă declarație de intenție, la o paradă democratică și o gesticulație liberală, este remanența în spiritul arghezian a unor ,valori" și aspecte cu indice reacționar. Desigur, se poate argumenta că autorul respectiv a realizat o relativă democratizare a universului poetic, aducând inclusiv în spațiul acestui text cartofi, cârtițe, coropijnițe și râme. Dar această democratizare e una de
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
universul originar nealterat ideologic, în ciuda tematicii impuse. Iarna, frigul, stîncile, vulturii, pădurea, revolta, cuvîntul, cuțitul și sîngele sunt motive lirice care se înscriu organic într-o sintaxă a metaforelor stănesciene născută din ,,realitatea fundamentală" a poetului, aflat acum sub zodie argheziană după ce trecuse revelator prin cea barbiană. Doar tonul vindicativ justițiar, ca la Coșbuc, marchează istoric aceste onorabile exerciții de stil la comandă. Mai importantă decît adecvarea la tema dată este aici abaterea de la normele ei, cum ar fi meditația din
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
aibă vreo finalitate fericită, de început de drum, de contraste ușor repetabile și absurde... Sunt destine paralele, în derivă, destine incerte, între expectativă și nesiguranță, trist și banal, pe un derizoriu cenușiu, ca un antifrumos estetic, ca florile de mucigai argheziene. De altfel, Gheorghe Andrei Neagu folosește procedee oarecum atipice în creionarea personajelor sale, deoarece renunță la descriere sau narațiune pentru protretul fizic sau moral și recurge la structuri lingvistice lexicale cu valențe tipologice definitorii. De pildă, șarjează cu un fel
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
Gheorghe Grigurcu Arghezian în fond și în expresie, Ion Caraion rămâne la primul din cei doi timpi al registrului moral din paradigmă, timpul negativ. Nu ajunge la înseninările bucolice, la înfrăgezirile amintirii, la diafanitățile franciscane ale autorului Cuvintelor potrivite, mereu dovedindu-se traumatizat
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
ger uscăciune plumb și gol// golul care nu se mai curmă" (nu era casă-adevărata casă). Se află aci o instinctivă reacție la dispariție. Un paratrăsnet cvasifiziologic așezat în calea extincției. Un procedeu similar îl constituie melosul versului, incantația adesea de argheziană factură, în locul unui discurs prozastic, destrămat, așa cum ne așteptam: "M-am lăcomit cu gheara care scurmă./ }ărușii rădăcinilor mă-nțeapă./ Zac răscolit la fiecare apă,/ iar toamna-mi intră-n curte ca o turmă.// Când - leoarcă de neliniști - trec duiumul
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
ale lui Sadoveanu. Cimitirul Buna-Vestire este "cea mai puternică viziune apocaliptică din literatura română, de o grandioasă poezie". De la G. Călinescu te poți aștepta la orice. Teza lui cu privire la balzacianismul obligatoriu al romanului nostru nu-l împiedică să prefere Cimitirul arghezian romanelor lui Cezar Petrescu, ori să dea sentințe valabile despre proustianismul lui Holban. Această putere de a se obiectiva scade în croncile de după război. Călinescu nu pare să intuiască valorile reale ale generației ^40. Nici aprecierile din Cronicile optimistului nu
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
îi considerau vinovați de reprimarea sângeroasă a răscoalelor țărănești din 1907, de sărăcia satelor etc., etc., până și de morții și de răniții din Războiul de Independență (1877). în această campanie apăruseră în Facla, mai cu seamă după tipărirea pamfletului arghezian Omul cu ochii vineți (martie 1912), multe texte caustice, cu titluri și subtitluri frapante, incisive, incitante, ca Ploșnița - în țara regelui celui mai bogat din lume (cu figurarea pe copertă a unei mari ploșnițe negre cu coroană), Ploșnițele - Reflecții, Portretul
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
câte un cuvant pilduitor. În linia cotidianului prea des invocat de mulți poeți contemporani, până la a compromite nivelul creației cu lucrătura estetică, Virgil Dumitrescu se detașează cu bunăvoință de toți, nu cântând călinescian lucrurile din casă, nici reluând notă blestemelor argheziene ori derizoriul mironparaschivesc. El este mai precaut în această privință. În schimb, pe canavaua jocului barbian, a poeziei frigide, gen Mallarmé sau Șerban Foarță (născut și el tot în iulie (8, 1942, la Tr. Severin), Virgil Dumitrescu a compus Poeme
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
câte un cuvant pilduitor. În linia cotidianului prea des invocat de mulți poeți contemporani, până la a compromite nivelul creației cu lucrătura estetică, Virgil Dumitrescu se detașează cu bunăvoință de toți, nu cântând călinescian lucrurile din casă, nici reluând notă blestemelor argheziene ori derizoriul mironparaschivesc. El este mai precaut în această privință. În schimb, pe canavaua jocului barbian, a poeziei frigide, gen Mallarmé sau Șerban Foarță (născut și el tot în iulie (8, 1942, la Tr. Severin), Virgil Dumitrescu a compus Poeme
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Asta înseamnă o producție medie de patru volume pe lună, adică premise îmbucurătoare pentru dezvoltarea acestei edituri ce se străduiește să mențină ritmul aparițiilor de carte și să diversifice genurile de publicații. În prezent, pregătim două dicționare-premieră, unul de termeni arghezieni, aparținând Simonei Constantinovici, un altul de nume geografice, întocmit de Petru Urdea, iar peste puține zile inaugurăm, cu o lucrare de jurisprudență internațională scrisă de Valentin Constantin, o colecție de drept pe care am numit-o Lex. Printre cărțile importante
Agenda2004-26-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282575_a_283904]
-
de prin 1956, revine cu declarații de convertire și cu acele ăstihuri pestrițe" rezonante la cerințele zilei. Sfârșește potopit de onoruri. Literar își regăsește însă, în ultimii ani, marea linie, volumele târzii de poezie (Cadențe, Silabe, Răzlețe, Litanii, Noaptea) fiind argheziene în sensul cel mai deplin. Marele poet recupera estetic ceea ce sacrificase în plan etic. Călinescu a urmat altă traiectorie. Din prima zi e alături de forțele ăprogresiste", le cântă în struna, le este un aliat politic activ, combătându-i pe ăreactionari
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]