KorAP: Find »[drukola/base=argotic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...21 >

520 matches

Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545

o ilustrează printr-un ciclu de șaisprezece piese ce pornesc (și se întorc) de la un „sonet-glosă”. Barochist ori nu, G. mizează pe „truda” formei, dar și a elaborării de noi variante ori modulații lexicale (ce stau alături de zburdalnicele, mustoasele forme argotice: „șolticari”, „ștoarfă”, „l-am bunghit”, „trebunal”, „oceane azure”, „să exhumul”, „insercții”, „liclind”, „coadă zbrulă”, „acuprinde”, „viscol selenit”, „mirifele grădini”, „amirezmătoarea izmă”, „inima ingenuină”, „resplendind”, „cristoși conturși”, „contură” (=contur), „flăcărat” (=înflăcărat), „îngeluit”, „arbor morn”, „ne-despărțire-ar”, „putear-aș”. Sau cultivă rima rară: „burnus

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765

în Pilot fără noroc (1958) apar și câteva schițe care demonstrează virtuți în creionarea rapidă a unei scene, în desfășurarea cu o naturalețe concisă a dialogurilor, în formularea lapidară a poantei sau în „reconstituirea” suculentă a unor exprimări agramate sau argotice. Câteva dintre prozele lui A. au fost traduse în limba rusă. În colaborare sau singur, a realizat numeroase versiuni în română din literatura rusă și sovietică (Pușkin, Cehov ș.a.). SCRIERI: Cântecele tavernei, București, 1922; Ferdinand Catolicul (în colaborare cu Al.

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798

a făcut pentru Rapid (www.europafm.ro). Se mai folosesc în limba română actuala adjective invariabile apreciative mai vechi, precum: sic (< fr. chic), în prezent simțit ușor învechit, măi vechiul mișto (< țig. mișto), care este foarte des folosit în limbajul argotic, ducând și la apariția unor derivate - miștocar, miștocărie, miștocăresc - și a unor locuțiuni - a lua la mișto (pe cineva), a face mișto (de cineva/ceva). Tot în limbajul argotic se folosește și mai recentul nașpa, antonimul lui mișto, și el

[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
vechiul mișto (< țig. mișto), care este foarte des folosit în limbajul argotic, ducând și la apariția unor derivate - miștocar, miștocărie, miștocăresc - și a unor locuțiuni - a lua la mișto (pe cineva), a face mișto (de cineva/ceva). Tot în limbajul argotic se folosește și mai recentul nașpa, antonimul lui mișto, și el invariabil, forma extinsă de la folosirea adverbiala (a lua pe nașpa, a sta pe nașpa, a intra pe nașpa, contracte date pe nașpa etc.) la cea adjectivala (meci nașpa, emisiune

[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
dar fenomenul s-a extins și la alte clase. Dacă la început trunchierea era un procedeu folosit de limbă vorbită, prin care se suprimau silabele finale ale unui cuvânt plurisilabic, procedeul s-a extins pe de o parte de la limbajul argotic, pe de altă parte de la cel tehnic la majoritatea stilurilor limbii. Acest lucru a fost ajutat foarte mult de mass-media. Din punct de vedere sintactic, acest tip de adjective invariabile sunt obligatoriu postpuse substantivului pe care îl determină, ceea ce implică

[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
euro-radio (eveniment ~), foto-audio (producție ~), foto-audio-video (comerț electronic ~), micro-mini (memorie ~), radio-stereo (antenă ~), super-macro (lentilă ~), super-softy (vibrator ~). În urmă trunchierii părții inițiale sau a celei finale au rezultat și unele adjective invariabile folosite glumeț, ironic, în limbajul tinerilor, în cel familiar și argotic: lesbi, nesi, plicti, popo, sado-maso, simpa, supi, șme, ștocar, șucă, toci. 3.8. Creații invariabile noi cu anti-, post-, pre-, pro- atașate substantivului O serie de adjective categorizante nou intrate în a doua ediție a DOOM sunt formații cu anti-9

[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
offshore (companii ~), postpaid (servicii ~), prepaid (servicii ~), prepress (grafică ~), retail (rețea ~), stand-by (acord ~), voice over (serviciu ~); ● din limbajul modei, foarte ospitalier cu englezismele, menționam: glossy (farduri ~), hand-made (cosmetice ~), home made (măști cosmetice ~), must have (accesorii ~). 3.10. Adjective invariabile din limbajul argotic și din cel al tinerilor Definit ca fiind un limbaj caracterizat printr-o libertate de expresie care se manifestă sub toate aspectele, argoul se bazează pe fantezia înnoirii semantice a vechilor cuvinte și pe receptarea și chiar inventarea unor termeni

[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
poezie.ro) ● din cadrul adjectivelor rezultate în urmă trunchierii, super, desi înglobează semul /foarte/, este gradabil: o selecție a celor mai super bancuri (www.geocities.ro) caută jocuri cu mașini și motociclete foarte super (www.vazup.ro) ● majoritatea adjectivelor din limbajul argotic și din limbajul tinerilor sunt compatibile cu gradarea: o zi foarte aiurea (marian-blog.ro) cel mai varză om de televiziune (forum.computergames.ro). Adjectivele preluate din engleză din limbajul tinerilor pot fi gradate prin atașarea lui super: supercozy, supercrazy, superfresh

[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
care sunt întotdeauna invariabile (deși, în cazul adjectivelor compuse nume de culori, unele adjectivele care intră în structura creației invariabile, folosite singure, sunt variabile). La acestea se adaugă adjectivele invariabile obținute în urmă trunchierii și substantivele folosite adjectival în limbajul argotic. 5.2. Tendința de apropiere a unor adjective invariabile de clasele cu flexiune regulată Se constată, pe de o parte, o tendință de lărgire a inventarului adjectivelor invariabile, după tiparul englezei, unde adjectivele sunt în totalitate invariabile (a se vedea

[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
și etnonime; f) compusele neologice savante din latină; g) adjectivele invariabile rezultate în urmă trunchierii; h) creațiile invariabile cu anti-, post-, pre-, pro- atașate substantivului; i) adjectivele din limbajele de specialitate; j) adjective invariabile și substantive utilizate adjectival în limbajul argotic și în cel al tinerilor. Analiza fiecărei subclase în parte, precum și interpretarea anchetelor aplicate au condus la întocmirea unei ierarhii în funcție de gradul de invariabilitate. Astfel, există atât la nivelul clasei adjective cu grade diferite de invariabilitate, cât și la nivelul

[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630

carte (scrisă în colaborare cu Sorin Ciulli), Corturi în Pamir (1965). Odată cu publicarea romanelor Singur contra mea (1967) și Stații în câmpiile dezordinii (1969), foarte deosebite ca factură, abandonează reportajul în favoarea prozei de introspecție. Primul, scris dezinvolt, presărat cu expresii argotice, reface în secvențe aparent disparate viața unor sportivi aflați în cantonament. Protagonistul, Filip Halunga, intelectual printre sportivi și sportiv printre intelectuali, este singurul care nu își găsește locul potrivit, ascunzându-și sensibilitatea sub o mască de cinic. Celălalt roman, care

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630]
Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418

un stil înmiresmat, cromatizat, cu o muzicalitate elaborată, seducătoare, cu metafore și comparații de o rară expresivitate, ce transpun sugestiv pitorescul exotic și istoric. C. a creat în literatura română un stil propriu, prin îmbinarea expresiilor elegant cizelate cu cele argotice, din medii sordide. Fraza e melopeică, ritmată de armonii interioare, desfășurându-se în cadențe, în largi perioade fluide, muzicale, cu prelungi acorduri. De la concretețea dură a argoului de mahala, naratorul urcă fără efort, cu aceeași forță de sugestie, la expresia

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549

fost cucerită, ci este o „falsă” egalitate primită cadou. (...) O altă caracteristică principală a acestei egalități în modalitatea de a se exprima trăind, în afară de fosilizarea limbajului verbal (elevii vorbesc ca din cărți, copiii din popor și-au pierdut orice inventivitate argotică), este tristețea: veselia este de fiecare dată exagerată, ostentativă, agresivă, ofensivă. Tristețea fizică despre care vorbesc este profund nevrotică. Ea depinde de o frustrare socială. Acum, când modelul social care trebuie pus în aplicare nu mai este cel al propriei

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749

sau a verbului, intonația interogativă/exclamativă, modalitățile expresive de realizare a gradului superlativ absolut ("Beat turtă!"/ "Mânios Dunăre"; Deștept minune mare!; Era o făptură frumoasă, frumoasă, frumoasă! / Avea un zâmbet laaaaarg!). Expresivitatea mijloacelor lexico-sintactice este actualizată prin termenii colocviali și argotici, prin derivatele lexicale. Sufixele diminutivale și augmentative dezvoltă o funcție hipocoristică, exprimă duioșia sau atitudinea ironică a emițătorului, asemenea derivatelor antroponomastice (Guliță, Ioniță, Angheluș). Substantivarea adjectivelor potențează forța expresivă a textului, grație detașării însușirii pe care obiectul o posedă (a

[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
gramaticii limbii materne (DSL, 2005) este un alt exemplu clasic de metalingvistică, dicționarul și gramatica /gramaticile codului unei /unor limbi străine pe care le învățăm ilustrează alte exemple tipice de metalingvistică. Funcția metalingvistică este prezentă în explicațiile referitoare la termenii argotici (Verzișori, parnoși, lovele, parai, marafeți, leușteni înseamnă bani), la elementele de jargon (Columbelă înseamnă porumbiță), la limbajul copiilor (Nu spunem "nainol" și nici "trosop", spunem "nailon" și "prosop".). Este fundamentală în decodificarea unui "cod practic" (rutier, feroviar maritim): Triunghi înseamnă

[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205

răspândite în cercul său de prieteni sunt niște balade în stilul lui G. Topîrceanu. Un coleg îi împrumutase volumul Parodii originale și, citindu-le, tânărul ploieștean este entuziasmat. Le consideră niște capodopere. Începe să compună în stilul lor, întărind nota argotică. O baladă este dedicată vidanjorilor din Ploiești. Balada începe să circule printre elevi și îi aduce autorului primele semne de recunoaștere a talentului. Numai profesorul de română, Gh. V. Milica, rămâne mefient. Nu prea crede în talentul liric al acestui

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
și azi un „manierist”, nimic mai mult. Admiratorul lui Topîrceanu încerca, în ultimele clase de liceu, și alte modele. Caietele din această epocă, păstrate de Doina Ciurea, a doua soție a lui S., cuprind, în afară de balade (publicate ulterior sub titlul Argotice), parafraze după Tudor Arghezi și Ion Barbu. Este vorba de însemnări de atelier din faza pregătitoare. Poetul își face mâna copiind tablourile maeștrilor. Parafrazează, de pildă, Flori de mucigai și, într-o oarecare măsură, psalmii arghezieni. Alt model, în această

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
de atelier din faza pregătitoare. Poetul își face mâna copiind tablourile maeștrilor. Parafrazează, de pildă, Flori de mucigai și, într-o oarecare măsură, psalmii arghezieni. Alt model, în această fază, este G. Bacovia. Lipsește, acum și mai târziu, Lucian Blaga. Argoticele (într-o variantă ele se numesc Cântece la drumul mare) arată, cu accentele lor tânguitoare și prefăcute, o relație afectivă cu irmoasele lui Anton Pann și cu poemele erotice ale Văcăreștilor, cum se vede și în Cartea de recitire (1972

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
din Florile de mucigai culorile și jalea irmoaselor. S. alege două modele care în aparență se împacă așa cum se împacă ziua cu noaptea. Unul este grav și trimite la esențele lumii și la jalea metafizică a existenței, altul cultivă limbajul argotic al periferiei și bocetul erotic prefăcut, suferințele și orgoliile virile ale tânărului îndrăgostit, cu lecturi bune și imaginație bogată. Sub influența lui Arghezi și Barbu, le încearcă și el, înnodând și deznodând panglica limbii la gâtul unui vers fluent, colorat

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
al Academiei Române (1978). Încercând a pune oarecare ordine în lava acestui vulcan care erupe incontrolabil, se pot stabili în opera lui S. câteva faze. Este, mai întâi, faza de pregătire, aceea din anticamera debutului: copii după Arghezi, poeme în stil argotic care, stilistic, oscilează între Topîrceanu și Arghezi, combinate cu „cântecele de ibovște” ale lui Anton Pann. Debutul propriu-zis este târziu, la douăzeci și șapte de ani, cu Sensul iubirii, care anunță intrarea în scenă a unei noi generații poetice. Exista

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
s-ar defini prin acest concept: un vizionarism nu social, nu istoric, ci unul deschis spre lumea obiectelor și spre acele misterioase „întâmplări ale ființei”, un vizionarism ce luminează lumea și îi dă un sens incantatoriu. Exceptând exercițiile din perioada Argoticelor, aceasta este, propriu-zis, prima ipostază a lirismului „nichitian” și ține de la Sensul iubirii până la Dreptul la timp (inclusiv): o poezie de recuperare a subiectivității, încercând să reînnoade relația cu modernitatea (ceea ce nu înseamnă o prelungire automată a stilurilor modernității), o

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
postfață Cristian Moraru, București, 1988; Fiziologia poeziei. Proză și versuri (1957-1983), îngr. Alexandru Condeescu, București, 1990; Colindă de inimă, îngr. Alexandru Condeescu, Galați, 1991; Cu viii și cu morții laolaltă, București, 1991; Leoaică tânără, iubirea, îngr. Dumitru Udrea, București, 1991; Argotice (Cântece la drumul mare), îngr. și pref. Doina Ciurea, București, 1992; Dedicații (Poeme inedite) (în colaborare cu Gheorghe Tomozei), Ploiești, 1992; Tânjiri către firesc, pref. Aurel Covaci, Iași, 1993; Leoaică tânără, iubirea, îngr. și postfață Alexandru Condeescu, București, 1995; ed.

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
Em. Petrescu, Dialog cu „Odă în metru antic”, TR, 1991, 2; Negoiță Irimie, Un pământ numit Nichita, TR, 1991, 15; Ștefania Mincu, Nichita Stănescu. Între poesis și poiein, București, 1991; Augustin Frățilă, „Partitura a opta”, VR, 1992, 3-4; Alina Cuceu, Argotice stănesciene, ECH, 1992, 7-9; Ștefan Aug. Doinaș, Măștile adevărului poetic, București, 1992, 157-170; [Nichita Stănescu], RL, 1993, 12 (semnează Doina Ciurea, Ioana Pârvulescu, Dan Laurențiu, Gabriel Dimisianu, Ion Stratan); Marin Mincu, Modelul eminescian, CNT, 1993, 12; Octavian Soviany, Rădăcini literare

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941

tipic pentru relația de continuitate/adversitate dintre textualismul optzecist, ludic-detașat și parodic, și nouăzecismul oscilând între dezabuzare și jubilație. Din păcate, pe cât de frumos și promițător începe romanul, pe atât de dezamăgitoare este desfășurarea lui. Burți uriașe, umflate de narcisismul argotic al autorului, lăbărțări nepermise față de miza pusă în joc descentrează ireversibil lectura. Este posibil ca totul să fi preexistat în stadiul de fragmente, parțial cizelate, iar articularea să fi eșuat tocmai din excesiva conturare (până la autonomie deplină) a părților. Prea

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465

de cel al celor din anii ’60 care atunci erau mai ales liceeni sau studenți. Consumatorii de azi aparțin tuturor grupelor de vîrstă, toate regiunile geografice și, practic, toate clasele socio economice (Nicholi 1983). Marijuana este cunoscută sub variate denumiri argotice. CÎteva dintre cele mai cunoscute sunt:Aur de Acapulco, as, bhang Columbian, ganja, iarbă, cânepă Indiană, Jamaicană, bastoane de swing, joint Mexican, Indian, Jamaican, Roșu de Panama,, Aur de Panama, pot, caban, ragweed, ceai, batoane tailandeze, buruiană, etc. (Cox et

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by R. Andrei, P. Boişteanu, Rodica Enache (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465]