520 matches
-
luat-o pe coajă", în Paul Goma, Ostinato). Odată stabilizat, acest sens metaforic poate transla spre desemnarea pieii animale și, prin metonimie, chiar spre obiectele din piele. Or, portofelul e, în mod tipic, confecționat din piele. Poate că specializarea semantică argotică e chiar mai veche, primul transfer de la material la obiectul confecționat din acel material petrecîndu-se în vremea în care banii erau ținuți în pungi de piele. Toate acestea sînt, desigur, simple ipoteze. Dicționarele mai noi de argou înregistrează și extinderea
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
mai veche, primul transfer de la material la obiectul confecționat din acel material petrecîndu-se în vremea în care banii erau ținuți în pungi de piele. Toate acestea sînt, desigur, simple ipoteze. Dicționarele mai noi de argou înregistrează și extinderea specializării semantice argotice de la substantivul coajă la familia sa lexicală: a coji și cojeală căpătînd și sensurile de "a fura", respectiv "furt". Că aceste sensuri sînt reale o confirmă din nou internetul, de pildă printr-un text care vorbește de: "amețirea practicanților cu
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
de pildă printr-un text care vorbește de: "amețirea practicanților cu niște tehnici pe care nu le-au verificat niciodată și mai ales cojirea lor de lovele" (forum.fight.ro). Cuvîntul de bază coajă are de altfel o mare vitalitate argotică: e folosit și ca metaforă (de data aceasta, transparentă) pentru îmbrăcăminte (la G. Astaloș), ca și pentru a desemna depreciativ un obiect fragil, de proastă calitate. Exemplele recente din internet sînt surprinzător de numeroase și arată o preferință constantă pentru
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
sau a alteia, că există specializări ale lui coajă în limbajul tehnic (forma-coajă, în turnătorie; "matriță") care au putut influența evoluțiile semantice actuale. Aparent, e puțin probabil ca un asemenea termen tehnic, de circulație restrînsă, să stea la originea specializării argotice. De fapt, sînt destul de multe cazurile în care limbajul tehnic al hoților pare să fi preluat elemente de la alte limbaje tehnice, mai ales prin meseriile practicate mai mult sau mai puțin accidental de persoane din mediile paupere. În favoarea ipotezei "matriță
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
preluat elemente de la alte limbaje tehnice, mai ales prin meseriile practicate mai mult sau mai puțin accidental de persoane din mediile paupere. În favoarea ipotezei "matriță" (ca prototip al formei care poate conține ceva) ar pleda analogia cu panacot, altă desemnare argotică a portofelului, pornită probabil de la un sens din limbajul brutarilor: "formă, tipar pentru aluat". În fine, prin transferul analogic al metaforei de la un cuvînt la sinonimul său, e firesc ca sensul "portofel" să apară și la termenul scoarță, atestat (ca
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
definitorii ale argoului, în comparație cu alte variante ale limbii, este rolul însemnat pe care îl joacă în evoluția sa jocurile de cuvinte. Pe lângă mijloacele obișnuite de îmbogățire a vocabularului - împrumutul lexical, derivarea și compunerea, schimbarea sensurilor prin metaforă și metonimie -, lexicul argotic utilizează și simpla modificare a formelor și a construcțiilor, prin confuzia voită cu alte cuvinte asemănătoare. Contaminarea, calamburul, "deraierea lexicală" (de obicei procedee discursive efemere) se fixează, produc cuvinte și expresii care se impun în uz datorită originalității lor, surprizei
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]
-
a fost descris de Adriana Stoichițoiu-Ichim, în Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influențe, creativitate, București, 2001, p. 139). Tensiunea dintre forma și sensul curente, pe de o parte, și cele deductibile pornind de la cuvântul-bază a derivării produce efecte comice. Derivarea argotică provoacă jocuri de cuvinte prin termeni ca budist ("cel care curăță WC-uri", format de la budă), botanist(ă) ("naiv", din bot, în a pune botul), presar ("polițist", din presă), pisanie "bătaie, anchetă", din a pisa), bordeleză ("prostituată", din bordel, omonim
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]
-
Rodica Zafiu Dacă rolul metaforei în formarea lexicului argotic este unanim recunoscut, cel al metonimiei (în care includem și sinecdoca) a fost adesea neglijat sau minimalizat. De fapt, procesele metonimice sunt foarte bine reprezentate în argou, alcătuind serii întregi de termeni și oferind modele pentru noi dezvoltări figurate. Inovațiile
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
Ultima formulă a suferit, la rândul său, transpuneri metaforice: doi ochi albaștri, ochii lui Dobrin (un fotbalist celebru din anii '60-'70) etc. Forma, dimensiunea, culoarea și desenul de pe o bancnotă sau de pe o monedă determină în mod constant denumirea argotică a respectivei unități monetare. Dimensiunea e în genere tratată metaforic: o bancnotă exagerat de mare e numită cearșaf. Bancnota de 100 de lei, din anii '60-'80, pe care era reprezentată imaginea lui N. Bălcescu, era numită - după culoarea desenului
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
cu efecte nocive asupra sănătății ("N-are bani, dar barmanul îi toarnă un ŤGenocidť de patru mii suta. Vodcă de-aia la jumate pe care scrie vodcă ș-atât", Adevărul, 9.09.2002), te-am zărit printre morminte ș.a. Metonimia argotică poate interveni și în dezvoltarea unor scenarii de tipul "cauză pentru rezultat": în loc de a spune că cineva este trist sau melancolic, se recurge la descrierea unei origini bufe a stării: a căzut în butoiul (sau cazanul) cu melancolie. Identificarea legăturii
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
cuvânt nu-l poate exprima. În Spania, descoperise și înregistrase cuvântul cursi, care nu poate fi tradus în altă limbă decât prin mai multe fraze, acest cuvânt însemnând în același timp "puțin demodat" (dar numai puțin), puțin chicos (un cuvânt argotic francez adus și el de negustorul nostru), sugerând în două silabe o eleganță stângace, cam bătătoare la ochi, într-un cuvânt cam nătângă, privită însă cu un strop de simpatie, cu bunăvoință, cu amabilitate, o eleganță puțin kitsch, o dorință
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
atractivă spre adâncuri. Textele stau sub simbolul poesc al genunii amețitoare în care se scufundă corabia lui Arthur Gordon Pym"38. Botta este un poet al stridențelor: la nivel verbal, ca și la nivel gestual. Cuvintele din diferite domenii (popular, argotic, livresc etc.) cunosc o electrizare lirică. Sintaxa se dezarticulează, ca reflex al dezarticulării paiațelor ce populează opera scriitorului. Avem de-a face cu un lirism obsesional, ale cărui diferite straturi transmit din aproape în aproape aceleași nuclee gestuale, aceleași spasme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
drept, grubă nici nu a prea intrat în dicționarele noastre generale și nu e cuprins nici în Dicționarul Academiei. La Al. Ciorănescu, în Dicționarul etimologic al limbii române (2001), indicația este "origine necunoscută". E totuși posibil ca la originea cuvântului argotic românesc să stea un termen slav: nu atât adjectivul bulgăresc grub, care ia forma gruba în anumite sintagme și care are sensul "grosolan, rudimentar", cât mai ales adjectivul ucrainean grubiŃ, -a, care are sensul de bază "mare, gras, obez"; gruba
„Bani grup” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7202_a_8527]
-
dumă este unul dintre cele pe care vorbitorii le caută fără succes în dicționarele generale; acolo pot găsi doar omonimul său, fără nicio legătură etimologică: dumă - "nume dat adunării legislative constituite (în 1905) în Rusia țaristă. Din rus. duma" (DEX). Argoticul dumă a fost înregistrat de V. Cota, în Argot-ul apașilor. Dicționarul limbii șmecherilor (1936), în expresia a da duma "a se înțelege, a mitui". Termenul provine, în mod evident, din substantivul feminin țigănesc duma "cuvânt, vorbă"; Gh. Sarău îl înregistrează
Dumă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7226_a_8551]
-
ț). L-au discutat și Al. Graur ("Notes sur ŤLes mots tsiganes en roumainť, 1936) și A. Juilland ("Le vocabulaire argotique roumain d'origine tsigane", 1952). Multă vreme cuvântul nu a pătruns totuși în zona de mare frecvență a vocabularului argotic și nu a fost consemnat în scris. În momentul de față, e destul de mult folosit, mai ales în limbajul tinerilor, dar nu cu sensul înregistrat acum mai bine de 70 de ani. Valorile actuale sunt direct legate de sensul de
Dumă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7226_a_8551]
-
dicționarele curente (DEX). Or, e interesant că în limbajul familiar-argotic actual au apărut deja mai multe derivate cu -ciune, astfel că sufixul tinde să se transforme într-o marcă stilistică, într-un instrument de convertire a cuvintelor comune în cuvinte argotice. Alături de furăciune, au apărut substantivele destul de frecvente în argou - bunăciune, băbăciune, mortăciune (cu sensul "omor") - și chiar unele formații recente și de circulație redusă, precum pornăciune ("film porno", în 123urban.ro). Caracteristică e, în cele mai multe cazuri, calitatea de sufix inutil
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
omor") - și chiar unele formații recente și de circulație redusă, precum pornăciune ("film porno", în 123urban.ro). Caracteristică e, în cele mai multe cazuri, calitatea de sufix inutil morfologic și semantic, care nu schimbă nici clasa gramaticală, nici sensul, adăugînd doar marca "argotic": o babă - o băbăciune; bună - bunăciune, porno-pornăciune. E probabil ca această valoare să provină din conotațiile negative transferate asupra sufixului de la destul de mulți termeni negativi care îl cuprindeau deja (stricăciune, urîciune, spurcăciune etc.); probabil că și sonoritatea sa prea puțin
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
valoare să provină din conotațiile negative transferate asupra sufixului de la destul de mulți termeni negativi care îl cuprindeau deja (stricăciune, urîciune, spurcăciune etc.); probabil că și sonoritatea sa prea puțin eufonică a contribuit la această utilizare. Cel mai vechi din seria argotică pare să fie termenul mortăciune, cu sensul "crimă, omor", diferit de cel al vechiului substantiv omonim ("stîrv, animal mort" - metaforic "ființă lipsită de vlagă"); creat prin derivare sau mai curînd prin reanaliză, termenul este atestat deja în anii '30: "I-
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
Pot însă exista și cuvinte preluate de argou direct din turcă, în perioade de bilingvism, de intense legături și schimburi balcanice. Doar în cazul din urmă se poate vorbi, în modul cel mai corect, de o influență turcească asupra lexicului argotic. Diferențierea celor două situații se poate face prin datarea fiecărui termen în parte (un argotism recent nu este, în mod normal, un împrumut direct din turcă), dar, din păcate, vechimea în limbă a termenilor argotici e, în absența atestărilor scrise
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
o influență turcească asupra lexicului argotic. Diferențierea celor două situații se poate face prin datarea fiecărui termen în parte (un argotism recent nu este, în mod normal, un împrumut direct din turcă), dar, din păcate, vechimea în limbă a termenilor argotici e, în absența atestărilor scrise, cu totul incertă. Un argument pentru plasarea în categoria influenței turcești este și natura sursei: dacă termenul provine nu din turca literară, ci din argoul turcesc, șansele să fi fost preluat direct, pe cale orală, cresc
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
zula etmek "a fura". Aceasta e atestată de M.L. Wagner, în 1943, într-un articol despre argoul turcesc, publicat în Buletinul Institutului Philippide - dar e ușor de găsit, între timp, în dicționare, chiar bilingve, unde zula e definit ca termen argotic (de slang) pentru "ascunzătoare" (pentru lucruri furate), iar zula etmek apare cu sensul "a ascunde, a dosi, a fura" (The Larger Redhouse Portable Dictionary, Istanbul, 1998). Informația se găsește și în internet (sozluktr.com), spațiu din care putem afla și
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
festival de film: "totuși impresia este de paranghelie, de chinuială, fără o ținută care să dovedească interesul oamenilor de cultură pentru acest eveniment" (videofil.ro); în același sens aproximativ, "televiziunea publică ajunsese o paranghelie cu coviltir" (maninfest.ro). Originea cuvîntului argotic ascunde o mică enigmă: sursa este certă, dar evoluția semantică și traseul intrării sale în română sînt cu totul obscure. Cuvîntul românesc provine desigur dintr-un termen grecesc, aproape identic ca formă (în transliterație paraggelia sau parangelia, pronunțat paranghelia), cuprins
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
bază sînt în esență aceleași: "mandat, instrucțiune, ordin, comandă etc.". Semnificația de origine nu pare să se lege deloc de sensul românesc "petrecere". Am discutat cu cîțiva vorbitori nativi care nu știau ca în grecește termenul să aibă vreun sens argotic similar sau apropiat de cel din română; desigur însă că asemenea "anchete" izolate nu dovedesc nimic. Cred totuși că am dat de un fir, prin hățișul informațiilor de pe internet. Există un film grecesc, din 1980 (de Pavlos Tassios), cu titlul
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
cuvînt popular-argotic a fost pus în circulație, prin intermediul publicității, în spațiul limbii standard. Nu e nimic nou în faptul că publicitatea se folosește de nada limbajului pentru a capta atenția publicului. E însă surprinzătoare inadecvarea stilistică (intenționată) față de publicul-țintă: registrul argotic ar părea destinat mai curînd reclamelor pentru posturile de radio și televiziune cu muzică pentru tineri, publicității pentru băuturi sau îmbrăcăminte, pentru telefoane mobile sau mașini; cuvîntul-cheie ciocoflender este însă folosit într-o campanie publicitară pentru asigurări. E, desigur, o
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
fața de interlocutor (pus în circulație de popularul actor Florin Piersic)". Pe fundalul așteptărilor firești - la un mesaj în termeni culți, făcînd apel la valori din sfera responsabilității sociale - apare surpriza lexicală și stilistică a mesajului: sintetizat de un termen argotic, presupunînd superioritatea prin deșteptăciune. E, desigur, o adaptare îndrăzneață, bazată pe anumite ipoteze asupra preferințelor publicului și asupra șanselor de persuadare: se presupune că românul, indiferent de avere și rol social, e sensibil la aprecierea inteligenței prin limbajul și atitudinea
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]