122 matches
-
ofsetul. II. Forma de prezentare și ilustrarea Prezentarea generală a cărții rămîne determinată de cercetările lui Baskerville, Didot și Bodoni. Caracterele lor continuă să fie folosite chiar dacă în epoca romantică apar unele fantezii tipografice în titluri. O reacție în sens arhaizant se produce la mijlocul secolului, prin caracterele augustale ale lui Perrin (1846) și prin cele elzévir ale lui Beaudoire (1858). La începutul secolului al XX-lea, Grasset, Auriol, Naudin desenează caractere originale dar lipsite de simplitate și prea legate de gustul
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
care literele au o grosime uniformă și sînt lipsite de linii pline, linii subțiri și tălpice; este vorba despre caracterele bloc, foarte răspîndite în Germania sub numele de grotești. Asistăm și la căutări de punere în pagină. În ciuda gustului său arhaizant, englezul William Morris (1834-1896) a exercitat o amplă influență în acest domeniu. Mai aproape de noi, să cităm lucrările lui Français Bernouard și Vox sau ale lui Louis Jou, care și-a dorit ca farmecul cărților sale să se datoreze doar
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
când a cunoscut brusc o mare Înflorire. Perioada interbelică este considerată de altfel epoca de aur a literelor românești. S-au ilustrat, printre romancieri, Liviu Rebreanu (1885-1944), cu viguroase fresce epice ale satului românesc, Mihail Sadoveanu (1880-1961), cu proza sa arhaizantă, la Întâlnirea dintre roman, mit și epopee, Camil Petrescu (1894-1957), cu o analiză fin intelectuală a unor tipuri de eroi neliniștiți și neadaptați, și Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955), romancieră a stărilor morbide și a unor complicate meandre psihologice. Însă romanul cel
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a brevetat-o și a avut un succes teribil. După el, au venit André Breton și alții, franțuji, nemți și americani care au perfecționat metodele și au aprofundat descoperirea și revoluția"... (Jurnal, 1927) II A vedea în Sadoveanu doar un arhaizant, un îndatorat marilor cronicari și cărților populare, e o eroare; pelerinul printre arhetipuri nutrea (programatic) nostalgia cunoașterii totalizante, integraționiste, angajându-se în lecturi istorice, parcurgând lucrări de filozofie generală, de filozofia culturii și, bineînțeles, apelând la capodopere ale literaturii universale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lor inițial, germinator de sens, și or ca una dintre cele mai arhaice rădăcini ale limbii române naturale, cu sensul de timp al ființei vii, fire s-a mai conservat în uzanța vorbirii, topindu-și sensul originar, doar în substantivul arhaizant oară, în oara morții mele, dar și în adverbe și locuțiuni, ori de câte ori, uneori, alteori, te ridicam de subțiori/ de-atâtea ori, de-atâtea ori, oriunde, oricând, oricum, oricine, orice, prima oară, a doua oară, sau în conjuncții disjunctive: ori-ori, ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar în cazul acestora ordinea categorizator adverbial + adjectiv este mult mai rar inversată. Sinonime marcate stilistic ale expresiilor adverbiale construite cu ajutorul substantivului mod sunt cele conținând substantivele chip, manieră, fel și stil31; în cazul primelor, chip este "marcat ca ușor arhaizant" (GALR II: 530), iar sintagmele într-o manieră/de o manieră/în manieră/a + adjectiv, calcuri după fr. d'une manière și de manière, sunt simțite ca pretențioase, emfatice 32. Orice mare conflict are la bază dificultatea de a accede
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
Tudor Popescu, Radu Paraschivescu, Ștefan Agopian), sunt folosiți rar în limbajul presei, foarte rar în textele științifice și juridice și deloc în româna vorbită. Această distribuție arată că expresiile cu în chip, în chipul, într-un chip sunt percepute ca arhaizante, culte, pretențioase. Sintagmele adverb + vorbind sunt preferate de scriitori în detrimentul celor cu din punct de vedere (45 de ocurențe, față de 25) și sunt foarte rare în textele științifice și juridice. Tipuri de expresii lexicale adverbiale presă literatură științe drept română
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
și sintactice ale acestor lexicalizări și ale valențelor lor sinonimice (de exemplu, au fost verificate intuițiile că adverbele nesufixate de mod cu un adjectiv omonim sunt preferate lexicalizărilor prin expresii adverbiale, că sintagmele în chip + adjectiv tind să devină sinonime arhaizante ale construcțiilor cu în mod, că expresiile lexicale adverbiale într-un mod + adjectiv ocupă, în general, poziția unui circumstanțial de mod propriu-zis). Sinonimia adverbialelor (adverbe nemarcate morfematic care au un corespondent adjectival, adverbe sufixate, expresii lexicale adverbiale) este, de cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
corespondent adjectival, adverbe sufixate, expresii lexicale adverbiale) este, de cele mai multe ori, contextuală: unele adverbiale sunt conotate stilistic (la modul, la (un) mod, în manieră, într-o manieră, de o manieră sunt preferate în limbajul jurnalistic, categorizatorii conținând substantivul chip sunt arhaizanți și prețioși, multe adverbe în -mente și -icește și unele adverbe în -ește apar ca fiind cultisme, sunt emfatice, pot avea și valoare ironică), expresiile lexicale redau mai exact sensul adverbialului decât hiperonimele "scurte" (adverbul logic poate însemna "din punct
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
importantă transpunere este însă Cântecul Nibelungilor (1964), atât prin dimensiunile textului, cât și prin învingerea dificultăților de echivalare. Zoe Dumitrescu-Bușulenga remarca respectarea tiparului strofic original, folosirea unor elemente care corespund celorlalte particularități ale prozodiei, apreciind acel „aer de cronică” „lexicul arhaizant atât de meșteșugit ales” de T., „care se arată a fi și un poet de calitate”. Altă întreprindere temerară a fost tălmăcirea după manuscrise din secolul al XV-lea a două scrieri apocrife, gen cărți populare, Frumoasa Magelona și Prințesa
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
grațioase, fără nici o finalitate. Nu e vorba doar de rimele „deșucheate”, sunt și alte jocuri în versurile sale, fie ele lexicale, gramaticale sau stilistice: adjectivări amuzante („turnuri babiloane”, „dealuri împuhoiete”, „frumuseți vlahuțe”), vocative și alte forme morfologice insolite, unele suav arhaizante („gânde”, „pământe”, „liliece”, „petrecum”), vocabule inventate („tuleiște”, „oblime”, „împuhoiete”), regionalisme savuroase („furdulaș”, „fișcă”, „gruiețe”, „foastăne”, „firhonguri”, „holimburi”, „acăți”, „bolund”, „bolând”, „boșoalcă”, „a încelui”). Nu lipsesc acrobațiile verbale. Undeva, în Bătaia cu aur, poetul se amuză descompunând cuvântul „sămânță” și totodată
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
în laboratoarele memorialiștilor cu Saint-Simon în frunte. Un scris care, pornind de la prospețimea de expresie a cronicarilor noștri din trecut prin Dinicu Golescu și Ion Ghica, a ras în treacăt oglinzile de apă tare ale scrisului lui Odobescu. Un stil arhaizant și argotizant, cum nu se poate mai adecuat unei materii oarecum prăfuite, oarecum de penumbre aromate, oarecum defuncte. PERPESSICIUS Ce operă frumoasă această carte. Nu poate fi vorba de un roman. Este cu siguranță însă o admirabilă poveste. Sunt unele
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
ea și în convulsii, le-a generat și impus. Criticismul romancierului este uneori direct și alteori numai sugerat, atunci când se lasă dedus din aspecte stilistice, când, de pildă, limbajul împănat de oralisme și familiarități, frust pe alocuri, pătat de pigmentări arhaizante, desolemnizează raportările la Istorie și la exponenții acesteia. Abordată cu termenii vorbirii de toată ziua Istoria își pierde aura, nimbul eroic, nu mai intimidează, supunându-se examinării critice la fel ca oricare alt domeniu. Iată, spre exemplu, în ce fel
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruptibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
Galli", un manuscris care prezintă istoricul mânăstirii, scris cu aproximativ 100 de ani după moartea lui Ekkehard II. Spre deosebire de “Gornistul din Säckingen”, de data aceasta Scheffel a scris o lucrare în proză, de fapt singurul său roman. Limbajul este puțin arhaizant, ceea ce dă lucrării un farmec deosebit. Scheffel prezintă cu talent spiritul relațiilor culturale din evul mediu timpuriu. Viața lui Ekkehard II (numit și "Palatinus - omul de curte") a fost cu totul neobișnuită pentru un călugăr. Educat la St. Gallen de
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
limbii are loc după ce Șerbia devine vasala Imperiului Otoman, sub domnia lui Ștefan Lazarević, în jurul anului 1400. Este efectuată în școala condusă de cărturarul bulgar Constantin Filosoful, în mănăstirea Manasija, așezată pe malul râului Resava. Reforma școlii de la Resava este arhaizanta și influențată de limba greacă, apropiind standardul limbii sârbe de cel al limbii bulgare. În această variantă sunt scrise, de exemplu, "Slovo Ljubve" (Cuvântul iubirii) (1409) al lui Ștefan Lazarević și "Žitija despota Stefana Lazarevića" (Viața despotului Ștefan Lazarević) (1433
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Senedj, cel justificat...“. Epoca Saită, considerată a fi echivalentul egiptean al „Renașterii“, i-a păstrat meomria, astfel că numele faraonului a fost gravat pe inscripția de pe cureaua unei statuete de bronz păstrată la Muzeul din Berlin(Nr. inv. 8433). Maniera arhaizantă de scriere a numelui, prin intermediul a trei semne monoconsonantice, s-n-d, ne îndreptățește să optăm pentru această variantă ca fiind oficială a numelui suveranului, adică Sened. Se pare că ea a fost uzitată în timpul dinastiilor a III-a(v. mai sus
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
din corespondența de lungă durată dintre aceștia -, să-și ducă la bun sfârșit proiectul. În fața unei provocări atât de nobile nu e loc de orgolii și vanități. Ce putea aduce nou versiunea lui Mihail Nemeș? Ei bine, ea contrapune formulelor arhaizante ale lui Blaga ("figuri șovăitoare") și celor perifastice ale lui Doinaș ("figuri sfios-plăpânde") soluții dintre cele mai la îndemână, mai ferme ("figuri nehotărâte"), uneori chiar sacrificând polisemia originalului pentru claritatea formei. Spre deosebire de înaintași, Nemeș nu a jonglat, decât rareori, cu
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
-lea reprezentarea ca tânăr imberb devine canonică, după cum se poate observa pe vasele din Panticapaion (Kerci, Ucraina) și din regiunea Puglia sau în reliefurile monumentului lui Lisicrate din Atena, care descriu lupta cu pirații tirenieni. Paralel supraviețuiește în operele elenistice arhaizante și tipul zeului bărbos, prin așa-zisul tip "Louvre-Freiburg". Dionis mai poate fi reprezentat, începănd cu sec. IV î. e. n., și prin măști, datorită originii teatrului din cultul său. Reprezentări ale zeului se întâlnesc des în pictura murală din Pompeii, de
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
faptul istoric din perspectiva unui observator al evenimentelor. Akropolites este considerat ca o autorită demnă de toată încrederea în ceea ce privește faptele descrise, iar limbajul folosit este comprehensibil, deși el demonstrează o particulară lipsă de interes față de construcția frazei. Stilul său este arhaizant, dar lucid. De asemenea, el a fost autor al unor scurte lucrări, printre care orația de la funeraliile împăratului Ioan Vatatzes, un epitaf pentru soția sa Irina Laskarina și un panegiric pentru împăratul Theodor al II-lea Laskaris. Pe când era prizonier
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
Fraților Musulmani aflați în detenție. De altfel, lucrările sale scrise în această perioadă s-au difuzat rapid în toată lumea islamică sunnită ajungând până în Arabia Saudită unde a generat un conflict ideologic deoarece se lovește de doctrina wahhabită curent islamic rigorist și arhaizant. O sursă de inspirație în această perioadă o reprezintă ideologul musulman de origine pakistaneză al-Mawdudi (m. 1979), lider al grupării radicale Jamăʻat al-Islamiyyat în 1941 și susținător al creării unui stat islamic bazat pe respectarea legii islamice. (sharia) Cea mai
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
Tema operei este una simbolistică, cu cei doi îndrăgosiți îmbrațișați, reprezentați în numroase opere încărcate de erotism, de la Auguste Rodin și Edvard Munch, la Gustave Moreau. Sculptura este considerată prima sculptură modernă a secolului al XX-lea, cu o tratare arhaizantă a formelor și deschizătoare a marilor cicluri brâncușiene. Brâncuși a creat mai multe versiuni ale "Sărutului", simplificând mereu formele geometrice și liniile la fiecare versiune, ducând de fiecare dată mai departe tendința spre abstractizare. Stilul său abstract subliniază liniile geometrice
Sărutul (Brâncuși) () [Corola-website/Science/337136_a_338465]