2,289 matches
-
mai adaug că acesta e un poet de parte dreapta, dintotdeauna și mereu (ceea ce nu-i obligatoriu, politicește, si de dreapta), în sensul că privilegiază, în poezia să, "pârș nostră": adică Soarele, nu Luna; principiul masculin, viril, în dauna feminității; arhetipul Tatălui, nu Mama. E ceea ce-l separă, de altminteri, de câțiva preferați ai săi: Nerval, Novalis, Edgar Poe... Mai anevoie explicabil, căci scandalos prin definiție, este apelul lui Ion Barbu, spre finele lui ^40 și în răstimpul Rebeliunii, la suprimarea
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
ale instrumentului - solitar sau în grup (Jos Zwanenburg, Liviu Marinescu), altele, dialog exploziv sau amical (Nicolae Brândus, Daniel Kessner), portretistica muzicală în tuse subtile (Gheorghe Costinescu), muzici colorate condensând tente pastelate sau violente (Massimo Lauricello, Viktor Ekimovsky), transfigurări ale unor arhetipuri folclorice (Liana Alexandra, Aaron Rabushka), neoclasicism, blând ilustrativ (Dinos Constantinides), parodie și umor fin (Dan Dediu), joc de simetrii temporale (Mihaela Vosganian, Sorin Lerescu), explorări în zona infinitezimalului (György Kurtág, Tore Takemitsu), forme tradiționale abil împrospătate (Vasile Timiș), eclectism stilistic
Tot despre pluralism by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17850_a_19175]
-
trebui slujit, disponibilă unor experiențe de program sau (și) formale, care să-i tatoneze cu temeritate limitele, precum dadaismul, suprarealismul lettrismul etc. Dar contrariile se atrag. "Excesul" de libertate duce la un soi de spaimă de libertate, reînviind astfel un arhetip antic, descris de E.R. Dodds, în legătură cu vechii greci, a căror mentalitate "deschisă" s-a asociat cu un complex de vinovăție, ce mergea pînă la o nevroza șui generis. Ca rezultat al acestei stranii reacții ce limitează libertatea prin sine, eul
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
trăit în prelungirea vieții unor cupluri celebre, Tristan și Izolda, Phaedra și Hippolytus. Lectura realității, imprevizibile și vulnerante, prin grila miturilor livrești este un fel de consolare aproape vindicativă a eroinei, dar și simptomul justițiar al strădaniei de a salva arhetipul moral, de a recupera sublimul pierdut. Întrupat în puternicul personaj feminin Draguna-muta, o ipostază a miresii smintite, o Izoldă a satului buzoian. O poveste de dragoste după toate regulile postmodernității, scrisă chirurgical, povestită de o martoră-personaj, cu sfârșit terifiant. Victimă
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
capricii și pofte/ răsuflă oftează/ și-apare de-odată-ntre buze/ scîncentul ca un mărgăritar" (cu unghia aspră ca limba pisicii). Somnul, amorțirea, anestezia reapar, dar nu la modul romantic-restaurator, ci în neputința lor de-a reface autenticitatea, normalul, de-a reconstitui arhetipurile vitale. Departe de a mai proba vraja regăsirii, ele certifică spaima, catastrofa, falsul. Sînt instrumente și totodată aspecte ale crizei subiectului. Au rolul de-a ilustra decăderea ființei, cîteodată pe fundalul - ineficient - al marilor simboluri biblice: "m-am tot gîndit
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
între stimuli" și modificarea relației dintre exterioritate și interioritate și "poliperspectiva", "simultaneitatea", "instantaneitatea" și sinteză feluritelor (i)realități nu sînt decît trăsături ale fenomenologiei onirice. Visul, acea cale regală pentru cunoașterea sufletului, după spusele lui Freud e resimțit (intuit) că arhetip al poeziei. Ni s-ar putea obiectă: visul e absolut spontan, ergo inform, ergo scăpînd oricărei finalități, inclusiv celei estetice. Iată ce spune în această privință C.G. Jung: "Visul, ca orice proces viu, nu este doar o înlănțuire cauzala, ci
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
de civilizație, intruziunea culturii consumului într-o economie cvasinaturală și inevitabilul derapaj către o iconografie ambientală kitsch. Însă dincolo de analiză sociologică implicită și de mărturia asupra degradării unor repere cu valoare muzeala din viața satului, Korniss recuperează o adevarată mitologie. Arhetipurile sale, chiar dacă aleargă sprinten către o lume eclectica, au întreaga demnitate a unei epopei în plină desfășurare. În care recipientul de Coca-Cola și carpeta turcească încearcă, alături de forma neolitica a oalei de pămînt, să dea camerei curate un sens mult
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
citi pe El însuși, că absolut. Identificarea e dublă. Vechea Scriptură Îl așteaptă, Îl proclama (profeții sînt heralzii Lui), iar El, la rîndul Său, și-o asumă, o transpune în actualitate. Creația geniului se află în această prestație legată de arhetip. Alt unghi de abordare: geniul reflectă androginul, acea ființă primară, nediferențiata sexual, care ne instiga la creație. Caracterul dramatic al androginiei este astfel surprins de Mircea Eliade: "Omul se simte slab și singur; iar acel ceva, orice nume i-ar
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
se știe de mult, el nu are nici frane, nici limite, nici ținte imposibil a fi lovite. Cand a adoptat sigla "Creativ", ăsta nu era vorba, ci acțiune. Astăzi, conduce grupul larg "Orient Express", cu o atenție concentrată asupra unor arhetipuri caracterizând etnii diverse, intonații specifice a caror adecvare se arătă complicată. O probă neconvenționala "etno-jazz" (tot "free-jazz"!) pe masura gustului pentru insolit al acestui amator de Spectacol. Putem medita asupra ruperii jazz-ului de profilurile etnice originare. Dar, iată, mare
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
erotică și rebeliunea împotriva ordinii divine. Versiunea definitivă a Luceafărului (ambele versiuni „definitive”, desigur, fiind cele din Almanah și din ediția Maiorescu) ar fi rezultatul opțiunii pentru unul dintre profilurile posibile și deci pentru suprimarea mai multor trăsături intermediare ale arhetipului, care prezintă fața sa „nocturnă” și o limpezește. Interesant ca sugestie de lectură inițiatică a poemului (și ca astfel de sugestie, dar nu numai) este capitolul consacrat relației dintre Luceafărul și romanul lui Mircea Eliade, „Șarpele” lui Mircea Eliade. O
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
o entitate platonica "catolicizata", ci și în exterior. Un fel de "duh", o "vibrație", un flux continuu anima viața animalelor și a oamenilor. Acest anima nu are nimic de a face cu distincția "feministă" între "masculin" și "feminin", nici cu arhetipurile Jungiene, nici cu mult hulita "esență" metafizica. Eckart spunea: "Lui Dumnezeu îi place să vadă cum ți se lărgește sufletul" iar misticii medievali făceau observația că "sufletul nu estse în trup, ci trupul este în suflet". "Sufletul" era o categorie
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
Linscott Ricketts în prefață, excluzînd traduceri, republicări, precum și o serie de lucrări aflate în manuscris). Fără a-și asuma premisele unei abordări exhaustive a conceptelor operei eliadești, Rennie reconstituie configurația elementelor taxonomice esențiale - illud tempus, homo religiosus, hierofanie, coincidentia oppositorum, arhetip ș.a. Urmărind valorizările timpului arhaic și modern în diversele sale opere, autorul consideră concepția despre timp ca fiind la baza întregii viziuni eliadești. Totodată, subliniază că tipul de umanism ilustrat de Eliade este mai degrabă al unui precursor al postmodernismului
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
de funcționare; optând pentru aurita cale de mijloc între tendințele divergente ale structuraliștilor atemporali (și antiistorici) ca Jilber Durand și cele ale istoricilor "progresiști" ca celebrul medievist Jacques Le Goff, Lucian Boia vorbește despre o singură construcție cu nivele diferite: arhetipuri, modele și manifestările lor specifice: Panta rhei, dar Nimic nou sub soare. Pendulând între universal și particular, căutând întotdeauna să găsească în lumea de lângă el avatare ale miturilor mai vechi sau mai noi, culegător asiduu de mărturii orale, cititor de
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
ceea ce Areopagitul numea "disciplina arcanului", adică disciplina secretului, care constă în a nu arăta lucrurile supreme acelor care nu sunt demni de aceasta. Revenim la Biblie și la afirmația că "omul nu poate vedea chipul lui Dumnezeu" - în sensul de arhetip, de model absolut. De altfel, toți artiștii au gravitat și mai gravitează încă în jurul unei asemenea idei, al acestei forma mentis de esență sacră... Da, numai că în lumea creștină, în special în cea latină, există două presiuni: prima presiune
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
acestui fapt așa cum complexul lui Iona creează o ciudată isterie a "înghițirilor" succesive între cărți putînd figura și ca justificare subiacentă a cărții Monicăi Spiridon, carte "înghițind" ea însăși meta-realitățile fiecărei cărți luate în discuție. Însăși tipologizarea sau subsumarea față de arhetipuri reprezintă metaforic "înghițire". Efortul ulterior al cărților de a-și impune originalitatea se însoțește de umori diverse. Dincolo de melancolia proprie a artistului în general, Monica Spiridon identifică la Breban orgoliul (în Don Juan), la Theodor Mazilu oboseala sau resentimentul lui
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
numărului respectiv în opera lui Caragiale. De exemplu, numărul "patru" apare ca "număr totalizator, reprezentînd universul în plenitudinea sa", dar se asociază cu principiul negativ, constituie o primă limitare a absolutului, semnifică neființa și ideea de lume creată deja, este arhetipul, psihicului uman etc. În concluzie, "patru semnifică un stadiu de împăcare cu lumea sau, dimpotrivă, unul de disjuncție ireconciliabilă prin suceală și definitivă prin moarte." patru sînt ceasurile în povestirea În vreme de război, al patrulea e anul rebel în
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
un percuționist pe cât de ingenios, pe atât de cultivat. Cea mai reușită dintre cele cinci gale s-a desfășurat vineri, 12 octombrie a.c. În deschidere, orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, dirijată de Petre Sbârcea, ne-a propus o reîntâlnire cu arhetipul jazzului simfonic - Rhapsody In Blue de George Gershwin - beneficiind de competentul aport solistic al pianistului Dan Mizrahi. În același ambient orchestral, mezzosoprana Liana Podlowsky a interpretat trei arii ale compozitorului american. A urmat trio-ul de maximă combustie estetică alcătuit
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
astfel, justificarea și alibiurile tocmai în ereditatea sa pur culturală: genealogia livrescă răscumpără arbitrarul. Uneori, realul însuși pare a coborî din literatură. Se întîmplă ca nu doar personaje, ci chiar oameni în carne și oase să se revendice dintr-un arhetip literar (Don Juan, Romeo/Tristan, Don Quijote etc.): "Printr-o răsturnare spectaculoasă a relației mimetice, viața dobîndește rol de fenotip care își trădează genotipul literar. Nu literatura descoperă, copiază și ilustrează o tipologie cu sursa în viață, ci invers." Pecetea literaturii
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
care "rememorarea e predominant matricială", o "nostalgie a originilor" orientată "spre esențe și spre mecanismele repetitive", și există alții, ca Nicolae Breban, care înclină spre "eterna reîntoarcere", spre rememorarea "repertorială", spre "manifestarea concretă a repetiției" și spre "figurile" ei, spre arhetipuri. în oricare din aceste două variante, afilierea regresivă presupune - în termenii lui Jakobson - activarea funcției paradigmatice și o desfășurare pe axa verticală ori - conform lui Lotman - modelul cultural semantic. Numeroasele și convingătoarele analize pe care le face Monica Spiridon demonstrează
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
regresivă nu este însă doar o funcție a creației, ci - într-o măsură decisivă - și una a lecturii. Reprezentînd, la urma urmei, un efect perceptiv, cratilismul mizează pe o competență de lectură, pe complicitatea unui cititor avizat, capabil să recunoască arhetipurile (nu o dată degradate în stereotipii sau în grotesc) și aluziile culturale. Tendinței regresive a literaturii i se asociază un "complex succesoral", o "umoare" specifică, numită de autoare "melancolie a descendenței". Aceasta se descompune într-un adevărat "spectru de nuanțe retorice
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
freatică, comună sunt aidoma ritualurilor care, oricît de absurde și de arbitrare ar părea, potolesc foamea de ordine și libertate a operelor și, mai ales, a capodoperlor. în definitiv, rădăcinile se identifică în arta sunetelor cu sursele (uneori și cu arhetipurile), iar atunci cînd sursele (și arhetipurile) se prefac în cenușă, ca moarte a jarului, dar și ca apărătoare a lui, înseamnă că zvonurile despre apocalipsă au toate șansele să ajungă din urmă realitatea. Trecerea prin foc și sabie a surselor
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
oricît de absurde și de arbitrare ar părea, potolesc foamea de ordine și libertate a operelor și, mai ales, a capodoperlor. în definitiv, rădăcinile se identifică în arta sunetelor cu sursele (uneori și cu arhetipurile), iar atunci cînd sursele (și arhetipurile) se prefac în cenușă, ca moarte a jarului, dar și ca apărătoare a lui, înseamnă că zvonurile despre apocalipsă au toate șansele să ajungă din urmă realitatea. Trecerea prin foc și sabie a surselor propriu-zis muzicale, cu precădere a celor
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
de stratul originar, autentic al artei sonore, de-concretizarea și abstractizarea ei, de-naturalizarea și artificializarea într-o așa măsură încît dimensiunea tainică, celestă, magică a pălit în fața aspectelor telurice, agresive, secularizante. Pe de altă parte, mutarea accentului de pe acele arhetipuri organice, constitutive, ca moduli ancestrali, universali, după care fenomenul sonor își edifică reprezentări mai mult sau mai puțin imperfecte, pe acele formule ori concepte seduse din lumea logicii și matematicii moderne, ne îndeamnă să ne gîndim dacă nu cumva este
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
cumva este prea mult și prea abrupt ca grandoarea, oricît de abstractă și de logică ar fi ea, să nu necesite stabilirea propriilor limite. Masivitatea impune, desigur, dar exprimă mai rar. Primitivii au intuit capcana și muzicile lor, întemeiate pe arhetipuri, sunt monumentale, dar au și atributul grației ori al sublimului, în timp ce mare parte dintre creațiile moderne și post-moderne, construite pe formule abstracte, convoacă doar fastul și grandoarea. Incendierea frunzelor, ierbii și vlăstarelor (a tehnologiilor componistice), crengilor și coroanelor (a curentelor
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
în timp ce mare parte dintre creațiile moderne și post-moderne, construite pe formule abstracte, convoacă doar fastul și grandoarea. Incendierea frunzelor, ierbii și vlăstarelor (a tehnologiilor componistice), crengilor și coroanelor (a curentelor estetice), trunchiurilor (a caracterului sacru) ori rădăcinilor (a surselor și arhetipurilor) au dus, inevitabil, la carbonizarea întregii păduri de muzică savantă, care se transformă astfel în fosile ale unei arte încrustată în durată, rămase și ațipite ca niște eterne efemere, ca o mărturisire ce se poate concretiza într-un instrument al
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]