351 matches
-
moartea, aceasta fiind dată de către tribunale. Până acum Areopagul deținea întreaga putere judecătorească, membrii acestuia fiind considerați singurii cunoscători ai dreptului cetății (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 201). În 594/593, Solon este ales arhonte cu puteri excepționale și diallektes (arbitru între demos și eupatrizi), în vederea reformării statului (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 207). El dă în același an prima constituție adevărată a Atenei, în vigoare 86 de ani
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
ca o contrapondere a Areopagului - Sfatul celor 400, în care fiecare din cele 4 triburi ale Atticii trimitea câte 100 de reprezentanți. Se instituie astfel principiul reprezentativității. Sunt înființate tribunale populare - heliaiai - ca organe de apel la hotărârilor Areopagului și arhonților și sunt sporite atribuțiile Ekklesiei (Adunarea poporului). În următoarele decenii se cristalizează în Attica trei grupări social-politice (origini ale partidelor politice din epoca modernă): pediakoi (proprietari funciari din regiunile fertile); paralioi (locuitorii din timpurile de coastă, îndeosebi meșteșugari și negustori
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
de zile. În fiecare zi unul din pritani, ales de ceilalți, prezida lucrările zilei respective și - dacă în acea zi se reunea și Adunarea Poporului - prezida și lucrările Adunării. Cei 10 strategi sunt încă subordonați, la începutul sec.V i.e.n., arhontelui Polemarh. După ce funcțiile celor 9 arhonți (Clistene a adăugat un al zecele arhonte cu funcția de secretar, pentru ca numărul lor să corespundă cu cele zece triburi) au devenit onorifice, funcțiile arhontelui strateg - odinioară comandant suprem al armatei - le revin exclusiv
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
din pritani, ales de ceilalți, prezida lucrările zilei respective și - dacă în acea zi se reunea și Adunarea Poporului - prezida și lucrările Adunării. Cei 10 strategi sunt încă subordonați, la începutul sec.V i.e.n., arhontelui Polemarh. După ce funcțiile celor 9 arhonți (Clistene a adăugat un al zecele arhonte cu funcția de secretar, pentru ca numărul lor să corespundă cu cele zece triburi) au devenit onorifice, funcțiile arhontelui strateg - odinioară comandant suprem al armatei - le revin exclusiv celor 10 strategi. Aceștia erau aleși
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
zilei respective și - dacă în acea zi se reunea și Adunarea Poporului - prezida și lucrările Adunării. Cei 10 strategi sunt încă subordonați, la începutul sec.V i.e.n., arhontelui Polemarh. După ce funcțiile celor 9 arhonți (Clistene a adăugat un al zecele arhonte cu funcția de secretar, pentru ca numărul lor să corespundă cu cele zece triburi) au devenit onorifice, funcțiile arhontelui strateg - odinioară comandant suprem al armatei - le revin exclusiv celor 10 strategi. Aceștia erau aleși de Adunare, și nu trași la sorți
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
strategi sunt încă subordonați, la începutul sec.V i.e.n., arhontelui Polemarh. După ce funcțiile celor 9 arhonți (Clistene a adăugat un al zecele arhonte cu funcția de secretar, pentru ca numărul lor să corespundă cu cele zece triburi) au devenit onorifice, funcțiile arhontelui strateg - odinioară comandant suprem al armatei - le revin exclusiv celor 10 strategi. Aceștia erau aleși de Adunare, și nu trași la sorți, putând fi realeși de mai multe ori. Influența lor în societate a devenit considerabilă ceea ce explică și faptul
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
de mai multe ori. Influența lor în societate a devenit considerabilă ceea ce explică și faptul că Pericle a fost unicul conducător real al Atenei deși era doar prim-strateg. Erau singurii care nu prezentau rapoarte anuale Ekklesiei. Tot ei, împreună cu arhonții desemnau și pe cei mai bogați cetățeni care trebuiau să îndeplinească o prestație în beneficiul poporului (leiturghia) care nu putea fi refuzată. Puteau fi judecați - cum s-a întâmplat chiar cu Pericle - și supuși unor pedepse grele, ca: ostracizarea, confiscarea
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
beoțiene și corintice. În anii 487 - 486 continuă democratizarea constituției ateniene: reprezentanții celei de-a doua clase cenzitare, cavalerii, sunt admiși la arhontat, funcție ocupată prin tragere la sorți; crește rolul celor 10 strategi desemnați de phylii (triburi) în dauna arhonților. Temistocle domină aproape un deceniu viața politică ateniană reușind să elimine prin ostracism (folosit pentru prima dată în 487) principalii săi adversari politici, conducători ai primei clase cenzitare - Xantip și Aristide. După ce a fost arhonte în 483 - 482, în 480
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
de phylii (triburi) în dauna arhonților. Temistocle domină aproape un deceniu viața politică ateniană reușind să elimine prin ostracism (folosit pentru prima dată în 487) principalii săi adversari politici, conducători ai primei clase cenzitare - Xantip și Aristide. După ce a fost arhonte în 483 - 482, în 480, după înaintarea persană în Boeția, Temistocle este desemnat strateg autocrator și decide evacuarea Atenei. În 478- 477 este fondată Liga de la Delos sau Liga Maritimă Delio-Atica condusă de Atena și prin care se realizează dominația
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
pasul decisiv și să întemeieze propria lor colonie, Crenides, pe locul viitorului oraș Filippi (360-359 î.Hr.). Conducătorul coloniștilor din Thasos și organizatorul noii cetăți a fost generalul, oratorul și omul politic atenian Kallistratos. Acesta a deținut funcțiile de strateg și arhonte eponim al Atenei în perioada conflictului cu Teba, dar a fost acuzat de trădare și condamnat la moarte în patria sa (361 î.Hr.). Ca urmare, el s-a refugiat, mai întâi, la curtea regelui macedonean Perdiccas al III-lea, care
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
întărit în fond, cu statut de rege Theodor Branas-singurul mare aristocrat grec care și-a păstrat influența sub dominația latină. În Asia Mică, fără a socoti micile domenii, s-au format patru state grecești independente: Rhodosul era cârmuit de fostul arhonte al Cretei, Leon Gabalas, Philadelphia, împreună cu orașele din jur- de Theodor Mangaphas, iar cele mai importante state au devenit Imperiul de Trapezunt și Imperiul de Niceea. Evenimentele de la Niceea, din anii1204-1206, sunt puțin cunoscute. Theodor Laskaris, care s-a apucat
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
al Thessalonicului consemnează situația dificilă pe care o traversa orașul în timpul atacurilor slavo-avare și despre transformările produse în Balcani după instalarea slavilor. Triburile slave s-au instalat de la Dunăre până în Pelepones, fiind constituite mici formațiuni politice numite slavinii, conduse de arhonți. Populația romanizată a fost împinsă spre zonele înalte ale peninsulei-Munții Pind, Macedonia, Thessalia, Serbia de azi, ori s-a retras în zona munților Balcani. Populația greacă a continuat să conviețuiască cu migratorii instalați în Balcani, constituind sursa politicii grecizare promovată
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
le distribuie la scară largă croitorilor și fierarilor apți de luptă. Statul își putea asigura astfel forțele militare necesare. Nu a fost suficient și statul a creat bunuri militare de tip stratiotic, refăcând categoria țăranilor-stratioti. După cucerirea Constantinopolului din 1204, arhonții greci locali s-au supus cuceritorilor latini, cu condiția că fii acestora să respecte jurământul de vasalitate și serviciul militar în schimbul păstrării pronoiei. Țăranii dependenți-pareci au rămas pe loturile lor, dependenți de pronoiarii bizantini sau latini. Arhonții greci își puteau
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Constantinopolului din 1204, arhonții greci locali s-au supus cuceritorilor latini, cu condiția că fii acestora să respecte jurământul de vasalitate și serviciul militar în schimbul păstrării pronoiei. Țăranii dependenți-pareci au rămas pe loturile lor, dependenți de pronoiarii bizantini sau latini. Arhonții greci își puteau transmite pronoia ereditar. În Imperiul de la Niceea , organizarea militară era pe baza bunurilor stratiotice și sistemului pronoiar. Mulți indivizi obțineau locuri de pescuit, vămi și mine sub formă de pronoia, doar că unii pronoiari obțineau posotes-ul de la
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
În Thomas Heywood - "Hierarchy of the Blessed Angels", Ariel este numit atât ca un prinț care stăpânește apele cât și „"Marele Domn al Pământului"”. În unele scrieri oculte, Ariel este menționat cu alte titluri elementare, cum ar fi „al treilea arhonte al vanturilor”, „spiritul aerului”, „îngerul apelor de pe Pământ”. În misticism, mai ales cel modern, Ariel este, de obicei invocat ca un înger care domnește asupra pământului, forță creatoare, Nordul, spirit elementar și fiară. Ariel este cunoscut ca un înger al
Arhanghelul Ariel () [Corola-website/Science/321030_a_322359]
-
orașul Sardes, fără să-i poată cuceri fortăreața, arzându-l și lăsând numai ruine în urma lor; dar în preajma Efesului au fost învinși, și atenienii s-au întors acasă, unde, spre surprinderea tuturor, Hipparchos, fiul lui Charmos, un Peisistratid, este ales arhonte (496), ceea ce avea o anumită semnificație dacă se ținea seama de sprijinul dat de perși familiei Peisistrazilor. Cu toate acestea, revolta se extinde. Rând pe rând ea cuprinde în nord cetățile Propontidei, în sud pe cele din Caria și din
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
În cursul anilor care au urmat reformei lui Cleisthenes au fost aduse însemnate modificări în structura constituției ateniene (487-486). Dezvoltarea firească a lucrurilor ducea spre întărirea Consiliului consultativ (Bule) format din 500 de delegați și slăbirea puterii magistraților. Cei 10 arhonți sunt aleși tot prin vot, din cadrul Consiliului consultativ, ceea ce denotă că importanța politică a magistraturii supreme în statul atenian este atenuată. Același lucru este valabil și pentru postul de polemarh, devenit eligibil ca și arhonatul. În schimb, corpul celor 10
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
conducători au fost susținători fervenți ai ostracismului, dar primii 2 i-au căzut victime: Xanthippos, în 484, și Aristide, în 482. Aristide era exilat fiindcă Temistocle vedea în el un oponent al politicii sale de expansiune a Atenei. Temistocle, ales arhonte, doi, trei ani înainte de invazia perșilor (492), a fost unul din cei mai de seamă oameni politici atenieni. Herodot nu-l iubește și totuși nu se poate împiedica să nu-l admire. El a contribuit mai mult decât oricare altul
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
coridoarele palatului. La capătul drumului, în loc de refugiu, Alexios IV a găsit lanțuri și o celulă în subterană, iar la începutul lunii februarie, din porunca lui Alexios V Ducas Murtzuphlos, ajuns deja împărat, a fost ucis. Profitând de slăbirea puterii centrale, arhontele orașului Nauplia, Leon Sguros, răzvrătindu-se, s-a separat de Imperiu și a început cucerirea teritoriilor romee din Grecia.
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
pușcăriași ar fi fost privați de un tipar de comportament impecabil. În persoana discretă a lui Zub, moralitatea era singurul lucru lipsit de discreție. Devenit model fără să o știe, el era, în grupul nostru de tineri, pe plan spiritual, arhontele care nu vrea să fie arhonte. Se ferea de spectacol. Deși oamenii îi cereau să țină lecții de istorie absolvise facultatea de specialitate ca șef de promoție pe țară ezita să-și ia asemenea obligații. Îl întrista, probabil, să vorbească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un tipar de comportament impecabil. În persoana discretă a lui Zub, moralitatea era singurul lucru lipsit de discreție. Devenit model fără să o știe, el era, în grupul nostru de tineri, pe plan spiritual, arhontele care nu vrea să fie arhonte. Se ferea de spectacol. Deși oamenii îi cereau să țină lecții de istorie absolvise facultatea de specialitate ca șef de promoție pe țară ezita să-și ia asemenea obligații. Îl întrista, probabil, să vorbească în mijlocul vacarmului. Sînt profesiuni care cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Torționarilor, cum mai e cunoscut), descriind viața în Thrax și fuga de acolo. Cartea nu reia acțiunea exact de unde a lăsat-o precedenta, ci ni-l prezintă pe Severian aflat deja în Thrax și exercitându-și meseria, ca Lictor al Arhontelui din Thrax. Relația lui cu Dorcas se răcește și, după ce Severian scapă miraculos de atacul unei ființe care arde tot ce întâlnește, femeia decide să plece din oraș. La fel ca în precedentele cărți, Severian ajunge să compătimească una dintre
Spada Lictorului () [Corola-website/Science/320878_a_322207]
-
arde tot ce întâlnește, femeia decide să plece din oraș. La fel ca în precedentele cărți, Severian ajunge să compătimească una dintre persoanele pe care trebuie să le execute, eliberând-o. Drept urmare, fuge din oraș, pentru a scăpa de pedeapsa Arhontelui. În călătoria sa, ajunge la o familie terorizată de un alzabo (animal de origine extraterestră care împrumută personalitatea prăzii pe care o devorează). Aici o găsește și pe Agia (pe al cărei frate l-a executat în prima carte), de
Spada Lictorului () [Corola-website/Science/320878_a_322207]
-
forța vizuală și auditivă a tragediei ateniene; iată de ce, la începutul celui de-al doilea capitol, intitulat „Trei mari autori tragici, o singură legendă: Electra”, ne-am referit la cadrul reprezentațiilor dramatice și la condițiile materiale ale acestora (de la implicarea arhontelui, a coregilor și autorilor în buna 4 desfășurare a concursului, până la descrierea spațiului teatrului grecesc, mașinăriilor, costumelor și măștilor etc.Ă. Cea mai mare parte a lucrării a fost dedicată prezentării tragediilor grecești care au preluat de la Homer legenda Electrei
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ce se desfășoară pe parcursul a patru zile (trei pentru tragedie, cea de-a patra pentru comedieă, cu excepția perioadei 20 războiului peloponeziac (431 - 404Ă când, din motive economice, concursul se scurtează la trei zile. Cel care asigură desfășurarea celebrării Dionisiilor este arhontele eponim. Pentru concursul dramatic, el are sarcina să găsească majoritatea participanților la reprezentație, să aleagă poeții care vor concura, actorii care vor interpreta rolurile, cele trei coruri corespunzătoare celor trei poeți selecționați și coregii care asigură finanțarea. Tot el trage
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]