350 matches
-
al Curenților, Imponderabil Arhonte al Pământului Gol, Imponderabil Arhonte al Polului Mistic, Imponderabil Arhonte al Labirinturilor, Imponderabil Arhonte al Pendulului Pendulelor...“ Bramanti făcu o pauză, și mi se păru că rostește ultima formulă cam În silă: „Și Imponderabilul Între Imponderabilii Arhonți, Sclavul Sclavilor, Preaumilul Secretar al Oedipului Egiptean, Mesager Infim al Stăpânilor Lumii și Portar al Agartthei, Ultim Paracliser al Pendulului, Claude-Louis, conte de Saint-Germain, prinț Rakoczi, conte de Saint-Martin și marchiz de Agliè, senior de Surmont, marchiz de Welldone, marchiz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
suprafețe. Înțelepciunea Pământului. Și a Liei. Abisul nu-i decât bulboana unei câmpii. De ce să adori o bulboană? Dar de ce Înțelegerea nu-mi aduce pacea? De ce să iubești Fatum-ul, dacă te ucide tot atât cât și Providența și Complotul Arhonților? Poate că Încă n-am Înțeles totul, Îmi lipsește un spațiu, un interval. Unde am citit că În clipa finală, când viața, suprafață peste suprafață, s-a impregnat de experiență, știi totul, taina, puterea și gloria, de ce te-ai născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a vizitat, a scris deseori cetății și amficționiilor. S-au descoperit la Delfi soclurile a patru statui ridicate În cinstea lui, una În vremea lui Plutarh, iar celelalte două În anul 1255. Hadrian a Îndeplinit În două rânduri funcția de arhonte la Delfi. A și consultat oracolul, punându-i „marea Întrebare” a istoriei literare: unde s-a născut Homer și care i-au fost părinții? La această Întrebare, Pythia a dat un răspuns destul de aparte 1 prin originea atribuită lui Homer
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Apărare, Socrate bagatelizează semnificația morții, substituindu-i caracterul irevocabil de paradox ori de silogism, transformând-o Într-o simplă materie brută a filozofării: Iar eu aș săvârși Într-adevăr ceva groaznic dacă, după ce atunci când m-au rânduit Într-un post arhonții pe care voi i-ați ales ca să-mi comande la Potideea, ca și la Amphilopolis și la Delion, acolo unde m-au așezat acolo am rămas, ca și oricare altul, Înfruntând primejdia morții, acum, În schimb, când Zeul Îmi rânduiește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
viață cînd e nevoie de curaj, de un curaj nebunesc, pentru a-ți impune voința în pofida a toți și a toate și a putea trăi apoi liniștit. Avem lîngă noi vampiri energetici, sunt oameni care ne rănesc clipă de clipă, arhonți ai durerii, dar spiritele înalte ne pot ajuta și o fac cît mai avem vreme. Îmi pare atît de rău că nu te-am putut apăra!... Soarta cea rea nu este decît temelie pentru soarta cea bună, și invers, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mai totalitare țări comuniste: România. Am evadat de acolo În 1972, dar trauma a mai persistat Încă vreo zece ani și nu a dispărut cu totul pînă În decembrie 1989, cînd am văzut la televizor trupurile celor care fuseseră executați: Arhontele acelei lumi și la fel de nefasta lui soție. Dacă eu mi-am aflat vindecarea, România nu și-a aflat-o Încă, dar acesta este cu totul alt subiect. În orice caz, pentru partea mea de interes personal În gnosticism, rămîn cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui soție. Dacă eu mi-am aflat vindecarea, România nu și-a aflat-o Încă, dar acesta este cu totul alt subiect. În orice caz, pentru partea mea de interes personal În gnosticism, rămîn cu o datorie amară față de acei Arhonți ai răului care m-au alungat În exil, pînă mi-am găsit o patrie primitoare. Introducere În 1916, Albert Einstein publica una dintre acele foarte puține cărți care contează cu adevărat În istoria omenirii, intitulată Teoria specială și generală a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Hammadi, Parafraza lui Sem și Zostrianos. Alt exemplu Îl formează o serie de scrieri și de mărturii care sînt, toate, transformări ale unui text de bază - primele capitole din Geneză: Apocriful lui Ioan (AJ), tratatul Asupra originii lumii (SST), Ipostaza Arhonților (HA) și rezumatul pe care Îl face Irineu doctrinei ofiților și a „celorlalți”. La acestea se poate adăuga un text mai tîrziu (de după jumătatea secolului al III-lea) și mai complex: Pistis Sophia (PS). În capitolele următoare vom analiza succesiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Hammadi I 1. Rugăciunea Apostolului Pavel OrPl 2. Apocriful lui Iacob AJc 3. Evanghelia Adevărului EV 4. Tratatul despre Înviere R 5. Tratatul Tripartit TT II l. AJ 2. Evanghelia lui Toma EvTh 3. Evanghelia lui Filip EvPh 4. Ipostaza Arhonților HA 5. Asupra originii lumii (Scrierea fără titlu) SST 6. Cercetarea Sufletului EA 7. Cartea lui Toma Luptătorul Th III 1. AJ 2. Evanghelia Egiptenilor EE 3. Fericitul Eugnostos Eug 4. SJ 5. Dialogul MÎntuitorului DS IV 1. AJ 2
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Vechiului Testament. Demiurgul nu-și cunoaște originea și nu are cunoștință de existența Pleromei, fiind, de aceea, arogant și mîndru de unicitatea sa; el dă ființă altui set de ipostaze, de data aceasta cosmice: Hebdomada CÎrmuitorilor planetari teriomorfi, numiți și Arhonți (cel mai adesea chiar el Însuși este unul dintre aceștia, identificat cu planeta Saturn). Caracteristica valentinismului occidental față de sistemul denumit - nejustificat - sethian o constituie faptul că Demiurgul nu-i cu totul rău, iar rolul activ pe care Îl joacă În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
trebuie să se dea justificare unui punct nevralgic, și mai de temut Încă decît trecerea de la spiritualitate la realitatea psihică. Barbelognosticii susțineau că Neliniștea, zbuciumul psihic al Sophiei, e Însoțită de un avort spontan: rodul acestuia este o creatură masculină, Arhontele sau CÎrmuitorul dintîi (Proarchon), ignorant și Îndrăzneț (in quo erat ignorantia et audacia). Sophia a conceput fără ajutorul unui partener, singurul partener posibil fiind propriul ei zbucium, care este și partenerul fiului ei avortat, Arhontele, cel care clădește pe fundul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestuia este o creatură masculină, Arhontele sau CÎrmuitorul dintîi (Proarchon), ignorant și Îndrăzneț (in quo erat ignorantia et audacia). Sophia a conceput fără ajutorul unui partener, singurul partener posibil fiind propriul ei zbucium, care este și partenerul fiului ei avortat, Arhontele, cel care clădește pe fundul universului firmamentul și Începe să genereze Puteri, Îngeri, ceruri „și toate lucrurile pămîntești” (et terrena omnia). Înspăimîntată de activitatea frenetică a dezordonatului ei fiu, Sophia se refugiază În Ogdoadă. Oarecum diferit este scenariul În cadrul doctrinei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
formînd cu trupul ei cerul vizibil. O vreme rămîne sub cer, Însă În cele din urmă izbutește să-și lepede trupul material, numit Femeie, și să evadeze dincolo de cer. Are un fiu, Ialdabaot, care Îi va zămisli pe cei șase Arhonți; laolaltă, cei șapte formează Hebdomada planetelor 18. Sophia nu pierde nici o ocazie de a-i trage pe sfoară pe cîrmuitorii universului care Îi terorizează pe oameni, În favoarea celor din urmă19. Nefiind Însă În stare să pună capăt despotismului propriului ei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu deosebire importante În ceea ce privește mitul Sophiei: AJ (Apocriful lui Ioan) și PS (Pistis Sophia). Sophia se face vinovată de a gîndi fără partener, iar gîndul Îi devine mai Întîi o imagine, apoi o ființă Înspăimîntătoare, dragonul leontocefal Ialdabaot 41, mai-marele Arhonților și Demiurg al lumii inferioare. Acțiunile lui absurde provoacă deruta Sophiei și, În cele din urmă, căința ei42. Căința și conversiunea (metanoia) Sophiei constituie miezul primelor două cărți din PS, care dau o versiune sui generis a căderii ei. De la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o versiune sui generis a căderii ei. De la Început, Pistis-Sophia se află instalată În afara Pleromei alcătuite din douăzeci și patru de emanații (probolai) de Lumină, Însă deasupra celor doisprezece eoni ai marelui tiran Adamas, respectiv a celor douăsprezece semne zodiacale 43. Dar Arhonții nu sînt singurii care o urăsc pe Sophia: ea constituie Îndeosebi obiectul invidiei lui Authades-Trufașul, o Triplă-Putere (tridynamos) care viețuiește În același eon. Cu scopul de a o deposeda de Lumina ei, Authades emană o forță leontocefală, iar din materia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
voie partenerului ei, se avîntă În urmărirea acestei lumini Înșelătoare, crezînd că o va putea utiliza drept vehicul pentru a urca În Pleromă. Se Întîmplă tocmai contrariul: monstrul leontocefal Înghite puterea luminoasă a Sophiei, eliminîndu-i apoi materia (hyle), care devine Arhontele leontocefal Ialdabaot, făcut din Foc și tenebre 44. Lipsită de Lumina ei, Pistis Sophia ajunge neputincioasă. Își exprimă de mai multe ori căința și cere ajutor de la Pleromă. Într-un tîrziu, Îi este trimis În sprijin eonul Crist. În textele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de mai multe ori căința și cere ajutor de la Pleromă. Într-un tîrziu, Îi este trimis În sprijin eonul Crist. În textele de la Nag Hammadi, cu excepția lui AJ II, greșeala Sophiei este descrisă În termeni mai curînd generici. În Ipostaza Arhonților (HA), ea pare a dori să creeze ceva pe cont propriu, fără contribuția partenerului ei45. Despre originea lumii (SST) nu ne furnizează informații suplimentare 46. În Al doilea tratat al Marelui Seth (ST) Sophia este numită TÎrfă 47, ceea ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și Sfîntă” concomitent 48. ST nu oferă o explicație limpede a căderii Sophiei, mărginindu-se să menționeze că ea a acționat fără să consulte Pleroma și de aceea rodul ei este sortit pieirii 49. Asistînd la faptele MÎntuitorului, unii dintre Arhonți se lasă convinși de Sophia să părăsească lumea inferioară a Cosmocratorului (CÎrmuitorul Universului). Motivul Arhonților pocăiți este comun În gnosticism, Însă ST oferă o variantă interesantă: chiar și acești Arhonți sînt ignoranți, căci ei o confundă pe Sophia cu Suprema
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să menționeze că ea a acționat fără să consulte Pleroma și de aceea rodul ei este sortit pieirii 49. Asistînd la faptele MÎntuitorului, unii dintre Arhonți se lasă convinși de Sophia să părăsească lumea inferioară a Cosmocratorului (CÎrmuitorul Universului). Motivul Arhonților pocăiți este comun În gnosticism, Însă ST oferă o variantă interesantă: chiar și acești Arhonți sînt ignoranți, căci ei o confundă pe Sophia cu Suprema Putere a Pleromei 50. Or, precizează textul, Suprema Putere este masculină, nu feminină; este un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este sortit pieirii 49. Asistînd la faptele MÎntuitorului, unii dintre Arhonți se lasă convinși de Sophia să părăsească lumea inferioară a Cosmocratorului (CÎrmuitorul Universului). Motivul Arhonților pocăiți este comun În gnosticism, Însă ST oferă o variantă interesantă: chiar și acești Arhonți sînt ignoranți, căci ei o confundă pe Sophia cu Suprema Putere a Pleromei 50. Or, precizează textul, Suprema Putere este masculină, nu feminină; este un Tată, nu o Mamă. Și alte texte gnostice vor insista pe supremația masculinului asupra femininului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ennoia la Simon Samariteanul, căreia i se atribuiau În Samaria puteri cosmogonice 76. Într-un articol din 1953, Quispel a Încercat să reconstituie evoluția mitului Sophiei plecînd de la o formă iudeo-gnostică „primitivă”: „Dumnezeu Îi creează din Haos pe cei șapte Arhonți prin intermediul Hokmah-ei sale, acea humectatio luminis sau rouă de lumină (Irin. I.30). Hokmah Își trimite eidolon-ul său - imaginea sau umbra - peste apele primordiale din tôhû wabôhû (Gen. 1:2). După modelul acestei imagini arhonții construiesc lumea și trupul uman
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Haos pe cei șapte Arhonți prin intermediul Hokmah-ei sale, acea humectatio luminis sau rouă de lumină (Irin. I.30). Hokmah Își trimite eidolon-ul său - imaginea sau umbra - peste apele primordiale din tôhû wabôhû (Gen. 1:2). După modelul acestei imagini arhonții construiesc lumea și trupul uman, care se tîrăște pe pămînt ca un vierme. Hokmah Îi dăruiește Spiritul”77. Mai tîrziu, Sophia-creatoarea lumii este Înlocuită de o entitate masculină, un Anthropos. Teodiceea gnostică, așa cum se exprimă ea În mitul căderii Sophiei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
originea. Exemplul clasic de ignoranță demiurgică este pus În evidență de Ialdabaot, Demiurgul ofiților lui Irineu 1, a cărui Înfățișare este de leu (potrivit lui Celsus)2. Există unele aparente excepții de la această regulă. Astfel, În scrierea Despre originea lumii, primul Arhonte se ivește În Întunericul emanat de Sophia și observă existența a ceva mai Înalt decît el; În momentul acela Invidia și Furia lui se detașează de el, iar o substanță apoasă - Materia - se scurge În Haos3. Episodul acesta este un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
imagine, adică o copie devitalizată a ei), cînd vizitează Haosul și se Întristează văzînd Înfățișarea Materiei. Confuzia ei devine o făptură spre care Pistis Își Îndreaptă atenția și căreia Îi transmite, suflîndu-i În față, ceva din spiritul ei (Pneuma). Ialdabaot, Arhontele androgin cu cap de leu, apare din Materia apoasă. El Își ignoră mama, Însă nu complet, căci i-a văzut reflexul În apă și a auzit-o pronunțînd cuvîntul „Ialdabaot” (căruia textul Îi dă o etimologie fantastică). Din cauza formei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu cap de leu, apare din Materia apoasă. El Își ignoră mama, Însă nu complet, căci i-a văzut reflexul În apă și a auzit-o pronunțînd cuvîntul „Ialdabaot” (căruia textul Îi dă o etimologie fantastică). Din cauza formei sale leonine, Arhontele este numit și Ariael, de la ebraicul ‘Arî, „leu”4. În AJ5, Ialdabaot se desprinde de Sophia concomitent cu Ignoranța (Agnoia) sau Demența (Aponoia), care l-a generat și care Îi va rămîne tovarășă la zămislirea celorlalți locuitori ai cercurilor inferioare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]