178 matches
-
270"/>), fie prin vocea ideologului de serviciu, Alfred Rosenberg („Vampirul evreu a căpătat proporții diabolice” ; vezi cartea sa Mitul secolului XX, din 1930), fie prin cea a lui Adolf Hitler Însuși : „Două lumi se confruntă Între ele ! Omul-Zeu și Omul-Satana ! Arianul și evreul sunt atât de Îndepărtați unul față de celălalt, pe cât este bestia față de ființa umană” <endnote id=" (121, p. 154)"/>. Simplificator, discursul nazist impune o perfectă viziune maniheistă : Dumnezeu vs Diavol, om vs bestie, arian vs evreu. Retorica practicată de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Între ele ! Omul-Zeu și Omul-Satana ! Arianul și evreul sunt atât de Îndepărtați unul față de celălalt, pe cât este bestia față de ființa umană” <endnote id=" (121, p. 154)"/>. Simplificator, discursul nazist impune o perfectă viziune maniheistă : Dumnezeu vs Diavol, om vs bestie, arian vs evreu. Retorica practicată de Luther pare să fi revenit după patru secole. Și nu este Întâmplător faptul că, la Procesul de la Nürnberg (1946), un Înalt lider nazist, Julius Steicher, a Încercat să se disculpe susținând că, dacă el și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Roma și Sparta (mai exact anumite viziuni ale acestor entități culturale, în primul rând, pe alocuri destul de îndepărtate de aceleași entități istorice), ori cu obsesia naționalismelor secolului al XIX-lea, care reiterau obsesiile originilor ancestrale, cu rasismul clădit pe mitul arianului, presupus strămoș primordial și erou nobil, model exemplar ce trebuia imitat spre a se redobândi "puritatea" rasială, forța fizică, noblețea, morala eroică a "începuturilor" glorioase și creatoare.116 Un mit, mai spune Eliade, întocmai ca simbolurile pe care le evidențiază
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
aceluiași ritual ucide responsabilitatea individuală, deoarece subiectul moral nu mai este individul, ci grupul.305 Nazismul constituie un astfel de exemplu, cu suita sa de mituri subiacente, ca cel al liderului providențial Hitler în chip de Moise german, cel al arianului cu originea teutonică și misiunea sfântă sau al Reich-ul de 1000 de ani, un alt milenarism 306. Labarthe și Nancy considerau nazismul tocmai o "răzbunare" crudă a miticului pentru încercările de alungare a sa din mentalul colectiv și de impunere
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
componentă indispensabilă a oricărui discurs (la această concluzie revenind în secolul trecut hermeneutica fenomenologică)3. Clement Alexandrinul a văzut un simplu act de credință în recursul filozofilor la întemeierea principiilor ultime pe o percepție subiectivă 4. În polemica sa cu arianul Eunomie din Cyzic (†393), Sf. Grigorie de Nyssa își exprimă același scepticism cu privire la epistemologia fundaționalistă 5. În situl Revelației, se pare, dialectica nu are credit ultim: de aici geniul retoric, forța persuasivă și autoritatea efectivă a întregii teologii patristice. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
apofatice cu Dumnezeu 4. Dacă Occidentul a adoptat un apofatism esențialist, recunoscând diferența ontologică dintre Dumnezeu și creație, aceasta se datorează în primul rând contribuției Părinților capadocieni, constrânși să adopte un „pesimism gnoseologic” (Vladimir Lossky) destul de radical în controversa cu arianul Eunomie. Sunt la fel de nejustificate afirmațiile cu privire la figurile importante ale teologiei latine - Augustin, Toma d’Aquino sau Bonaventura. Nicăieri în scrierile lor nu putem găsi o minimalizare a „contextului existențial” al cunoașterii teologice. Mai mult decât atât, sunt gata să recunoască
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru omul de bun simț, atunci să-și semneze demisia și din demnitatea de a aparține lumii creștine și civile, pentru a rămîne cu aceea "privilegiată" a castei brahmane! Deosebire, așadar, de esență în India între bărbat și femeie, între "arian" și "paria" pe de o parte. Pe de altă parte, coparticipare, comuniune a omului prin intermediul pătrunderii Spiritului Universal cu diferite regnuri naturale: mineral, vegetal, animal, uman, divin. Uneori, Omul, din acest motiv, este mai aproape de Dumnezeu (se identifică chiar), alteori
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
to the Council of Chalcedon, revised edition, vol. I, Abington Press, Nashville, 1987, p. 305. footnote>. Sfântul Vasile dezvoltă o teologie adâncă atunci când vorbește despre cunoașterea lui Dumnezeu. Se știe că el a polemizat, pe această temă, cu Eunomiu, eretic arian extremist. Acesta din urmă susținea că ființa lui Dumnezeu este nenașterea și că omul, știind ce este aceasta, știm implicit ce este Dumnezeu. Într-una din scrisorile sale, Sfântul Vasile afirmă că „din lucrări îl cunoaștem pe Dumnezeu, pe când de
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
triburilor ariene a avut loc progresiv, timp de mai multe secole și, pe de alta, că la sud, în regiunea cunoscută altădată sub numele de Sauraștra, o cultură derivată din complexul nucleului harappian și-a continuat dezvoltarea și după șocul arian 38. Acum douăzeci de ani scriam cu privire la distrugerea culturii de pe Indus: "Prăbușirea unei civilizații urbane nu echivalează cu extincția pur și simplu a culturii ci, ci doar cu regresiunea sa către forme rurale, larvare, "populare" (e un fenomen amplu verificat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
conducătorului politic arian din Cezareea Capadociei, și la intervenția acestuia, după ce Sfântul Grigorie evadase de sub escortă, un sinod de episcopi, ținut la Nyssa în absența sa, l-a scos din scaun. Dar comunitatea i-a rămas credincioasă.După moartea împăratului arian Valens, întâmplată în august 378, Sfântul Grigorie se putu întoarce în orășelul său, populația pregătindu-i o primire triumfală. După moartea fratelui său Vasile, Sfântul Grigorie se prezintă ca unul dintre apărătorii cei mai autorizați ai Ortodoxiei în Asia Mică
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
care lasă firul narativ să se depene în zugrăvirea mai multor împărății și personaje întâlnite de erou, este o călătorie propriu-zisă, recognoscibilă în forma familiară din povești în balade precum Mizil-crai I(19), Ardiu crăișor I (30), Ciocârlanul I(30), Arian ăl Mic I(30), Gruicea I(33). Deși atenuate în baladă, caracteristicile evenimentelor din basme punctează evoluția eroilor și la o privire atentă vom regăsi tipare specifice acestora. Gama lor însă este limitată, balada preluând doar acele elemente care au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai mari. Fuga pe celălalt tărâm a zânei-mireasă se face de data aceasta prin intermediul oglinzii, ca punte între dimensiunile universului. Recuperarea soției se desfășoară printr-o structură similară celei din Ardiu crăișor și deci aceleași funcții sunt îndeplinite de personaj. Arian ăl Mic I(30), deși se integrează Tipului Teseu din Ciclul descin¬derilor infernale, împarte călătoria în două: prima parte este un drum până la granița cu sacrul, întreprins de tatăl fetei furate de zmeu. De la frontiera extremă a profanului, marcată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
derilor infernale, împarte călătoria în două: prima parte este un drum până la granița cu sacrul, întreprins de tatăl fetei furate de zmeu. De la frontiera extremă a profanului, marcată de o fântână de unde ia apă o bătrână, căutarea este continuată de Arian, frate cu Zorilă, deci ființă mitică, inițiată. Broasca Roasca I(32) ilustrează un tip universal din Ciclul părăsirilor sau om - animal: Melusina. Sulița aruncată pentru găsirea miresei (simbol dinamic masculin) se înfige în pământ lângă o broască ce se va
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de năpraznic, încât nici unul din cei care cutezau să joace cu ea nu rezista atât de mult. Au fost fii de principi care au picat jos morți, alții au părăsit curtea bolnavi de piept.. .”. Încercare voinicească cerută de împăratul din Arian al Mic I(30) face săritul peste o groapă o condiție a măritișului: „Tot o groapă lungă/ Și mult i adâncă,/ Băieți ce mănâncă;/ De-o sută de pași lungă,/ De optzeci de largă,/ Nouăzeci deadâncă”. Singurul care reușește să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
celuilalt tărâm: e zmeu. Răpind-o pe prințesă, el este urmat de tatăl ei. Balada fiind însă „un cântec al pețirii” (Sabina Ispas), împăratul nu poate ajunge decât până la hotarul extrem al profanului, acolo unde stau divinitățile eterice: Sorilă, Serilă, Arian. Numai cel din urmă, familiarizat cu lumea arhetipală, recuperează fata de-mpărat prin istețime și învinge zmeii. Arian este adevăratul mire, dobândit printr-o coborâre forțată a prințesei în Infern. În basm, groapa primește limite metrice: „. împăratu de aicea - creștin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cântec al pețirii” (Sabina Ispas), împăratul nu poate ajunge decât până la hotarul extrem al profanului, acolo unde stau divinitățile eterice: Sorilă, Serilă, Arian. Numai cel din urmă, familiarizat cu lumea arhetipală, recuperează fata de-mpărat prin istețime și învinge zmeii. Arian este adevăratul mire, dobândit printr-o coborâre forțată a prințesei în Infern. În basm, groapa primește limite metrice: „. împăratu de aicea - creștin, de, nu era cătcăune - are o fată de măritat și fata asta are o ghicitoare. Cine sare groapa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din anii '30, iar, în ultima vreme, cu mai multă insistență, i se tot puseseră întrebări despre presupusa lui înrudire cu un anume Hitler. Blond cu ochi albaștri, mărunt și rotofei, Onkel Joseph bombănea... : " Niciun fel de rudenie, eu sunt arian, iar el țigan." Alice și Joseph proveneau dintr-o veche familie de hughenoți refugiați în Germania, care se regăsiseră apoi, nu se știe prea bine cum, în Polonia, țară catolică, și în cele din urmă în România, țară de religie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
evreiască” țapul ispășitor al crizei financiare care afectase Imperiul austro-ungar, începând cu 1873. Fenomenul s-a manifestat cu virulență mai ales în statele germane, deorece, după Fichte, națiunea germană se caracterizează prin limbă, „rasa” germană cea mai pură din grupul „arian” care se definește prin folosirea limbii indo-europene. Evreii, cu toate că (ori tocmai pentru că) vorbeau germana sau idiș, un dialect german al așchenazilor, subminau limba germană și națiunea germană. Această credință a devenit cu atât mai puternică în Austro-Ungaria, cu cât aici
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
te‑ai fi Împrietenit cu antisemiții ăștia. Dar erau prietenii Velei, așa că li te‑ai ploconit și i‑ai oferit lui Grielescu exact ce căuta. În anii treizeci, ca naționalist român, era violent pornit Împotriva evreilor. El nu era un arian - era un dac. Cunoșteam destul de bine toate astea. Știam că Grielescu avusese o legătură strânsă cu C.G. Jung, care se vedea pe sine ca un soi de Christ arian. Dar cum să‑i ocolești pe erudiții ăștia din Balcani, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
provoacă pete în gură și în gât și bale, care sfârșesc prin a sufoca, a durat aproape doi ani și a omorât toți băieții sub șapte ani. Într-o zi, în timp ce îmi făceam lecțiile, Faroald m-a întrebat: - Tu ești arian, dar nu te văd niciodată rugându-te, și nici n-ai vrut să mergi la biserică. De ce? Întrebarea m-a luat prin surprindere, și am îndrugat un vag: - Sunt într-un moment de meditație. - Ce înseamnă asta? a stăruit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o mică plecăciune cu capul. Stăteam încă în genunchi și deja mă gândeam să plec, mânios și umilit, când mi-a trecut prin cap să stărui: - Tată, binevoiești să mă binecuvântezi? - Un creștin de rit roman nu poate binecuvânta un arian, dar un tată pe propriul fiu, da, a spus, punându-mi o mână pe cap. M-a ajutat să mă ridic și m-a îmbrățișat. M-am simțit în sfârșit ușurat, ca și cum mi s-ar fi luat o piatră de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în casa din spatele curții noastre. I-am cerut voie să mă duc să-l salut pe rabin și să-l conduc pe Rotari la episcopul Severo. Mi-a dat consimțământul, nu fără să facă o strâmbătură de dezaprobare auzind numele arianului Severo. X Tatăl meu îl răscumpărase pe rabinul Yehudah într-un port grecesc, pe vremea când evreul avea deja patruzeci de ani. Capturat pe mare de pirați slavi în timpul unei călătorii din Siria spre Iberia, a fost dat pe mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aduc pacea, ci sabia“. Și vreau ca sabia să fie longobardă. Scrie-i regelui! Am scris scrisoarea după cum mi s-a cerut, înainte de a pleca din Concordia. Am compus-o astfel încât să fiu sigur că se va bucura de succes: arianul Arioald i-ar fi îngăduit oare unui roman, a cărui credință era pe cât de recentă, pe-atât de îndoielnică, să aibă câștig de cauză în fața unui longobard născut arian? IV La domeniul gintei, Vibana a avut grijă de casa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fiii lui Gisulf, îndeosebi după moartea lui Marciano și alegerea lui Fortunato ca patriarh de Aquileia. - Este mai curând un soldat ambițios decât un episcop, mi-a spus despre acesta din urmă. Îi urăște pe catolici, și oricine nu e arian pentru el este un ticălos. Lucru care-mi creează nu puține conflicte cu populația romană, mai ales că Grimoald și Rodoald îl încurajează în acest sens. Voi lăsa ducatul în mâinile lor imediat ce reconstruirea orașului se va termina, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a bătrânilor, afirmând că îl antipatizau și nu prea puneau preț pe opiniile lor la întruniri. - Ăla sapă șanțuri ca apa de la Grado să se reverse pe domeniu! a exclamat. Am ciulit imediat urechile. - Dar nu este vorba despre un arian trimis al episcopului de Concordia? am întrebat. Fortunato a aruncat disprețuitor scrisoarea pe masă, spunând: - A fost catolic până acum câțiva ani. Îi folosește pe tineri pentru a-și atinge propriile scopuri. Repet: în spatele lui se află Cipriano din Grado
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]