421 matches
-
posibilitate de a o vedea. Venind din urmă în galop, Odolgan i se alătură. Mandzuk, aflat mai la distanță, intui că existau probabil noutăți, astfel că, ieșind din rândurile războinicilor, veni și el acolo. Balamber își încredințase prietenului său conducerea ariergărzii, iar din expresia feței sale înțelese că avea să-i spună ceva important. — Ce e? îl întrebă. — Sunt niște oameni în spatele nostru. Cavaleri burgunzi, se pare. Un detașament numeros. — Câți sunt? — Nu mai puțin de două sute, aș zice. — Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în același timp, pe latura de nord-est a imensei tabere a hunilor: grosul armatelor dușmane se regrupa într-adevăr, în mare viteză, pe drum, iar capătul ei din față dispărea dincolo de linia verzuie a pădurilor. Așadar, în vreme ce sub zidurile Aurelianei, ariergarda sa întârzia înaintarea armatei lui Etius, Atila își punea la adăpost grosul forțelor sale, luând cu el încă mulțime de care, desigur, încărcate în grabă și de-a valma, precum și toate animalele pe care ai săi reușiseră să le recupereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aceea era pentru prima dată că își vedea regele întorcând spatele dușmanului - era mai ales chinuit de un soi de resentiment sumbru împotriva destinului care se încăpățâna să-i joace feste. Mai întâi de toate, în confuzia bătăliei duse de ariergardă în fața Aurelianei, îl pierduse pe Kayuk, trecut prin tăișul săbiei de un catafract; un lucru și mai grav era că băiatul fusese ucis în vreme ce încerca să ducă la adăpost carul unde, din ordinul său, stivuise o mare parte a prăzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe lângă coloana de războinici și se duse, însoțit de Mandzuk, până în fruntea mingan-ului, care era ultima unitate hună a coloanei. în urmă, la circa două mile în spatele oamenilor săi, se mai afla doar hoarda dezordonată a gepizilor, pe post de ariergardă a imensei armate. Printre cei care călăreau în frunte îl găsi pe Odolgan, care tocmai bea hidromel - cumís-ul se terminase cu ceva vreme în urmă în tot mingan-ul - din micul burduf pe care toți îl purtau cu ei, atârnat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dacă preferi, la vreo două mile de aici e o veche villa părăsită. E și un izvor, așa că am putea chiar să poposim acolo. Balamber scutură din cap și, ridicându-și bărbia, făcu semn către norul de praf ridicat de ariergardă. — Nu. O s-o lăsăm celor de colo. în seara asta vreau să fiu în tabără. Armata lui Etius e aproape și, dacă acolo se fac planuri de bătaie, vreau să le aflu din timp și să mă asigur că mingan-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și să se întrebe unii pe alții din priviri. Balamber și Mandzuk, alarmați, se duseseră deja spre marginea drumului și scrutau peste câmpia punctată de pâlcuri de plopi ce se aplecau de vânt, când câțiva hiung-nu ce fuseseră lăsați în ariergardă parcurseră coloana în galop și se opriră înaintea lor. în cel care îi conducea, Balamber îl recunoscu pe Toraman, unul dintre cei mai tineri capi de centurii ai săi și poate cel mai valoros. — Gepizii! raportă, în culmea agitației. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lucrurile continuau în felul acesta. „în sprijinul infanteriei“. Așa spusese Sebastianus cu o seară înainte, dar, de fapt, după câte se părea, tăietorii săi de gâturi nu primiseră nici măcar acea misiune, dat fiind că Etius îi pusese să stea în ariergarda cea mai îndepărtată, pe un teren vălurit și presărat cu desișuri de arbuști, unde, probabil, dușmanii cu greu i-ar fi văzut. întorcându-și privirea către aliniamentul micii sale armate - mică era un fel de a spune, de vreme ce era, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lăsă pe Atila lângă rugul său, împreună cu cei mai de încredere sfetnici. Oamenii continuau să vină dinspre câmpul de luptă, acum însă, într-un mod mai ordonat. Dinspre câmpie se auzea încă, din când în când, ecoul ciocnirilor îndepărtate ale ariergărzii, iar în perimetrul taberei se făceau, cu eficiență și cu sângele rece pe care hunii și-l regăsiseră, pregătiri pentru înfruntarea altor atacuri. Se înnopta, iar Balamber, care fusese profund mișcat de cuvintele înflăcărate ale lui Atila, se îndepărtă împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din Belgica, pe care armata lui Atila le traversa, mergând către sud-est, în drum spre Vesontio, cetate păzită de gepizi, iar de acolo la Rin. Dușmanul se mulțumea să o urmărească de la distanță, hărțuind-o doar cu mici acțiuni împotriva ariergărzii ori cu vreo ambuscadă pentru câte o patrulă izolată. Cei mai vânați erau turingienii, care acopereau flancul stâng al armatei, căci francii salii le călcau pe urme și îi atacau fără încetare, pedepsindu-i pentru atrocitățile pe care le săvârșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unei călugărițe. Mai Întîi să ne isprăvim cartușele. Ia te uită la gașca de colo, care pare foarte Însuflețită. Sigur sînt unși cu toate alifiile. Du-te și Întreabă-i. Dar dumneata ce vrei să faci? — Eu am să supraveghez ariergarda, nu cumva să se Întoarcă pinguinul. Dumneata vezi-ți de treabă. Cu o speranță de succes mică sau chiar nulă, m-am Îndreptat spre un grup de interni care ocupau un colț al salonului. — Bună seara, am zis, Înțelegînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
întoarcerea francilor, el a strans în juru-i pe toti muntenii sălbatici din împrejurimi și împreună cu ei au ocupat culmile pe sub care urma să treacă armata. Grosul trupelor își urmă drumul fără să întimpine vreo împotrivire și fără să bănuiască primejdia. Ariergarda, care venea în urmă încărcată cu pradă, a fost atacată de către munteni în trecătoarea Roncevalles și măcelărită până la ultimul om. Câțiva dintre cei mai viteji căpitani francezi au căzut în această împrejurare, iar printre aceștia este pomenit Roland sau Orlando
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
destul de anevoioasă... Când au ajuns, abia suflau. Căpitanul i-a luat în primire: ― Lipsește cineva? Nu ați uitat nimic la plecare? În avangardă, tunul comandat de sergentul major Dumitru Dinsus, însoțit de grupa de pușcași destinată în acest scop. În ariergardă, o grupă de pușcași. Pentru ocuparea locurilor, aveți un sfert de ceas. Executarea! Când, cu mare trudă, au reușit să execute ordinul, căpitanul a comandat cu voce obosită: ― Înainteee, marș! După un drum ucigător de câteva ore, căpitanul a ordonat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a lumii. Ienicerii! Sunt de patru ori mai mulți decât voi și de zece ori mai bine antrenați! Vreau să țineți minte că lupta aceasta se duce În linie! Nu În corpuri rupte unul de altul, nu În avangardă și ariergardă, nu În dezordine! În linie! Înțeles? - ’țeles, căpitane! se auziră vocile răzeșilor. - În linie Înseamnă că veți avea Întotdeauna un sprijin În stânga și un sprijin În dreapta! Linia nu are voie să cedeze! Dar e posibil ca presiunea asupra voastră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cuceritorilor fu oprit de atacul pieziș al celor cinci sute de Apărători conduși de Pietro. Lăncierii moldoveni reușiră o breșă În mijlocul lor, dar În scurt timp agresorii intrară Într-un dispozitiv nou, desfăcând aripile Încercuirii. - Retragere cu voltă pe dreapta, ariergardă de lăncieri! porunci Oană, iar semnalul pentru Pietro porni imediat. - Mențineți triunghiul! Atac cu săgeți aprinse! Săgețile aprinse loviră În plin corpul Cuceritorilor, luminând mai bine siluetele care se zbăteau În ceață. Dar el fu observat și din valea Bârladului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În scurt timp, casa deveni un rug aprins. În jurul ei, haiducii luptau sălbatic. Peste jumătate din trupele lui Ogodai căzuseră deja. Ceilalți Își dădură seama că prizonierul nu mai putea fi recuperat și Încercară o retragere apărată de o mică ariergardă. Era tot ce putu să vadă Erina. Apoi pătrunse și mai adânc În codru. - Hajdemo, spuse Jovanka, alăturându-i-se. Ai avut dreptate. L-ai găsit. Acum să-l ținem În viață. Repede, spre sat. Cele două femei goniră printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-se primejdios de linia Apărătorilor. Pe creasta opusă, Mihaloglu Își reglă neliniștit luneta. În mod cu totul neașteptat, cea mai rapidă reacție fu a Cuceritorilor. Un val de săgeți țintite cu precizie opri avansarea ienicerilor. Apoi, artileria lui Francisco lovi ariergarda lui Mihalogu, acoperind de fum Întreaga vale. Iar apoi se Întâmplă lucrul de care toată lumea, În afară de Angelo, uitase cu desăvârșire. Din pădurile aflate În flancul stâng al armatei turce se dezlănțui șarja spadasinilor lui Yves. „Tăcerea absolută” a lui Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai departe, prin câmpia ungară și prin ținuturile transilvane, până la trecătorile munților Carpați. Iar de acolo, Apărătorii lui Ștefan aveau să-și preia comandantul, pentru a-l duce la Cetatea Sucevei. - Mesager al Cuceritorilor! se auzi vocea unui mongol din ariergarda lui Amir. Alexandru Întoarse privirile și desluși, În albul strălucitor al zăpezii, silueta Îndepărtată a unui călăreț care Își biciuia calul Într-un galop sălbatic. În aceeași clipă, de pe malul ungar al Dunării se auzi un sunet scurt de corn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
șanțul de apărare și zgomotul porților deschizându-se În fața oaspeților. Coloana Apărătorilor intră, În frunte cu Angelo, Yves și Francisco. Urmau căpitanii italieni și detașamentele lor, apoi grupul Apărătorilor moldoveni, care Înconjurau căruța În care se afla căpitanul Oană, apoi ariergarda alcătuită din arcași și lăncieri. Angelo descălecă primul, respectând eticheta În vigoare la curțile regale europene, la zece pași distanță de domnitor. Apoi duse pumnul drept la inimă și Înclină capul. În spatele lui, descălecară căpitanii și luptătorii, care puseră genunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avansând cu prudență. Păreau a fi peste cincizeci de mii de achingii și spahii. În urma lor soseau primele regimente de ieniceri, Înaintând rar, În ritmul tobelor. Din câte spuneau iscoadele, armata sultanului se Întindea de la Dunăre (unde abia acum trecea ariergarda) până aici, pe Valea Trotușului. Deja aripile ei cuprinseseră ținutul Focșanilor și cetatea Crăciuna, pe stânga, și ținutul Galaților, cu cetatea Chilia, pe dreapta. Încă de la Începutul debarcării, voievodul poruncise ca cetatea Chilia să fie părăsită și dărâmată. Era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atacat taberele marelui han Mengli Ghirai și că nu se va opri până când nu va spulbera Întreaga armată condusă de nepotul hanului, Eminek Mârza. Este ajutorul promis Moldovei de către cel care semnează Ștefan Oană. Hoarda de pe Volga a ucis Întreaga ariergardă a lui Eminek și se Îndreaptă fără nici o oprire spre Nistru. La ora la care acest mesaj ajunge la tine s-ar putea ca avangarda salvatorilor voștri să fi trecut deja vadul Nistrului, gonind spre Prut. Avangarda e cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pământ, ducând merinde, săgeți și praf de pușcă spre noile fronturi de luptă deschise de sultan. În 15 iulie trecerea Dunării de către urdia musulmană se terminase. Durase exact o lună. Avangada otomană se apropia, cu prudență, de ținuturile Neamțului, În vreme ce ariergarda abia punea piciorul pe malul stâng al fluviului. Era o armată cât o țară. Victoria nu mai necesita aproape nici o luptă, era suficientă doar prezența aceea masivă, copleșitoare, implacabilă. Turcii nu mai atacau, ci Împânzeau. Își lărgeau avansarea de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
exact În mijlocul scutului ridicat de Apărătorul care trebuia să se afle, mereu, Într-un punct fix. Voievodul știa, acum, tot se se Întâmpla În jurul lui. Amir Baian la cinci mii de pași, În așteptare, suna un mesaj. Lupte sângeroase În ariergarda lui Mahomed. Caii spahiilor aleargă târând trupuri ciopârțite. - Ce facem, măria ta? Întrebă spătarul Costea. - Răbdare... murmură Ștefan. Vom afla În curând ce avem de făcut. Până atunci, toată lumea rămâne pe poziții. * Încetul cu Încetul, ceața Începea să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atunci câmpia dinspre Suceava e plină de cadavre... Văd uniforme de ieniceri și spahii, dar nimeni nu mișcă... Oană o privi uluit. - Cum adică... nu mai Înțeleg nimic. Ștefan n-are nici un detașament de cavalerie care să angajeze lupta În ariergarda lui Mahomed. Cu toate astea, mi s-a părut că aud zgomotele unei lupte la sabie. Nu le puteam auzi, firește... Câmpia e prea departe... Dacă am visat, atunci am visat că o unitate de elită a atacat din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putea fi a lui: - Cosmin... Poate că eu mă Înșel... dar cred că omul care l-a salvat pe Alexandru e același cu cel care a distrus artileria din jurul Sucevei. Și același care, cât a coborât ceața, a ucis toată ariergarda lui Mahomed. Același care acum răzbună moartea lui Amir Baian. Fratele lui de sânge. Andà, după tradiția mongolilor. Și care... e... fratele bun al lui Alexandru. Fiul tău. Ștefănel. Oană rămase nemișcat, scormonind cu privirea lui albastră chipul lui Pietro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cadavre turcești din șanțul de apărare, nu mai făcu nici un pas. Se Întoarse, Încălecă și porni spre sud, alături de vărul său Vlad, În fruntea celor două armate. 19 august 1476. Prima ciocnire de proporții cu un corp de armată otoman. Ariergarda lui Mahomed, măturată În nici două ceasuri de Vlad, care a condus atacul În stilul lui sălbatic, Însetat de sânge. Prizonierii luați au mărturisit că sultanul aleargă spre Dunăre, dar că Moldova de sud e Încă sub ocupație, iar armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]