2,123 matches
-
un bărbat e confortul moleșitor la adăpostul regulilor democrației. De aceea, ca să distrugi un spirit masculin e suficient să-i insufli credința în valorile feminine, care sînt prin excelență reperele democratice: egalitate, ateism, pozitivism, mediocritate, sentimentalism, lipsa idealurilor. În schimb, aristocrația înseamnă singurătate, voință cruntă, idealul eroismului, dorința de transfigurare spirituală, instinctul elitei. Adică tocmai valorile pe care o femeie le admiră la un bărbat fără să le poate trăi pe propria piele. O femeie ținută în singurătate înnebunește, pe cînd
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
ajungea să fie forfecat, filă cu filă, în prezența mai multor referenți, pentru ca imaginea globală și de amănunt să nu îngăduie abateri eretice de la "linie". Asta însemna, mai ales, intervenții preventive spre a elimina orice urmă de prezumată îngăduință față de aristocrația furnizoare a celor mai mulți dintre eroii cărții, mereu suspectați a nu concentra asupra lor suficientă antipatie, oroare, oprobriu, în spiritul dogmei tutelare vehiculate zilnic. Mai păstrez, după peripeții teribile, părți din dactilogramă, având ștampila cenzurii, pagini numeroase încărcate de intervenții ale
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
înșelând chiar vigilența cenzorilor care aplicaseră viza de rigoare". Astfel că, tracasat de presiuni, Petru Dumitriu intenționa să adauge ediției din 1955 a Cronicii un Cuvânt înainte, în care să se scuze pentru absența unei prea mari tendențiozități în prezentarea aristocrației (de care, oricum, această primă variantă a romanului nu ducea deloc lipsă). În cele din urmă, a renunțat la această introducere: "Prin istoria unei familii, autorul a încercat să picteze câteva tablouri ale claselor cărora aparțineau Cozienii și Lascarii; și
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
În Acvarium, greva muncitorilor de la Grivița declanșează criza nervoasă a lui Șerban Romano și-i modifică însăși structura și scenariul vieții. Vântul de martie, Boierii vechi și noi și aproape întreg volumul al treilea sunt complet tarate prin imixtiunea ideologică. Aristocrația românească este vituperată prin caricaturizare: în Cronică nu există aproape niciun personaj pozitiv, cu excepția cuplului din Salata, cu model autobiografic lesne de decodat. Dilema scriitorului va fi fost ordonarea materialului în așa chip încât tendențiozitatea schemei temporale (care, repetăm, intra
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
se putea alătura volumul al treilea. Reușita vine tot din amestec. Recurge, mai întâi, la două trucuri de viziune. Astfel, schema tendențioasă a temporalității e depășită prin încadrarea ei în suflul tragic al motivului lui vanitas vanitatum. Caricaturizarea vituperantă a aristocrației, o altă obiecție adusă scrierii, este cu mult depășită prin proiectarea ei ca bâlci manierist. Scrierea este transformată într-o cronică a monstruozităților, valabilă independent de citirea orientată după grila ideologică. Și mai interesant este faptul că exact bizareria intrinsecă
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
intrinsecă, inșii robotizați de instinctele larvare, lumea plăcerilor și a violenței sunt ingredientele care provoacă admirația sau suscită interesul scriitorului. Petru Dumitriu e în căutarea întâmplărilor camuflate și spectaculoase, a cazurilor anormale, iubește excentricitatea, fie ea pozitivă sau negativă. Lumea aristocrației românești este extravagantă în sens negativ și pasiunea cu care scriitorul o înfățișează e evidentă. Mai rămân detaliile, observate atât de comentatorii din epocă, cât și de cei de după 1990, și condamnate după două raportări fundamental diferite. Însă, tendențiozitatea alegerii
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
comentariile din epocă (microromanul apare și separat, în 1956) și probabil că scriitorul s-a amuzat de polemica stârnită, mai ales că se autoproiectase în Șerban Romano. Tertulian reproșează apolitismul personajului, Mihail Petroveanu îl socotește însăși esența lumii corupte a aristocrației 7. Sunetul de sirenă care străbate ca un leit-motiv întreaga nuvelă și care torturează nervii obosiți și derutați ai lui Romano nu-l determină să se alăture cauzei muncitorești, să părăsească adică ideologia de clasă; mai mult, acesta respinge fățiș
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
început să nu mai fie suspansul (ca în proza de mistere a secolului al XIX-lea), ci un anume detectivism literar. Necunoscuții geniali câștigă prim-planul în dauna spadasinilor de elită. Deținătorii de manuscrise rarisime îi lasă în urmă pe aristocrații cu viață scindată. Desigur, aici avem un Borges citit în literă și ignorat în adâncime. Dar, în totului tot, îl avem. Cine ar fi putut înțelege mai bine esența pur literară a unor atare devieri de la ordinea adevărului (fie el
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
Wilde, model al lui J.-K. Huysmans pentru Jean Floressas des Esseintes din A rebours și al lui Marcel Proust pentru baronul Charlus din A la recherche du temps perdu : "Gentilom coborîtor din una din cele mai vechi familii ale aristocrației franceze, care număra mareșali ai Franței, prelați, miniștri etc. și chiar pe d'Artagnan, eroul romanului Cei trei mușchetari de Alexandru Dumas, Robert de Montesquiou și-a impus, încă din timpul riguroaselor sale studii iezuite, un stil de viață care
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
stiloul de aur cu o falsă naivitate. * Femeile cu nas mare, când îmbătrânesc, din cauza nasului mare ce le făcea să pară urâte, în tinerețe, capătă o noblețe de matroane distinse, trufașe, nasul devenind, în alcătuirea fizionomiei lor, un semn de aristocrație. * Bătrânii, cum mănâncă ei, rar, cu ochii în gol, miș-când încet din fălci, - privindu-i, îți dai seama, poate prea târziu pentru ei, de rostul în ansamblul scheletului, de a zdrobi "victima" și care acum, la bă-trânețe, nu mai slujește
Caractere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8403_a_9728]
-
unele clădiri interesante și vechia catedrală a Crucii, unde se păstrează ca o relicvă într-o capsulă de argint inima lui Frederic Chopin. Înainte de a părăsi vechiul oraș istoric, sunt invitată la deschiderea unei expoziții de tablouri în prezența întregei aristocrații poloneze. Sunt prezentată multor personagii proeminente și unor voevozi și voevodese care îmi fac cele mai măgulitoare complimente privitoare la concertul meu. Printre altele, o bătrână principesă îmi declară categoric că sunt cea mai mare pianistă a lumei. Tot atunci
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
schizoidiei auctoriale, sub semnul căreia evoluează întreg romanul. Ele sunt Vântul de martie și Fuga. Dacă orientăm vârful compasului spre Vântul de martie, tendențiozitatea romanului e frapantă; dacă îl așezăm pe Fuga, Cronica de familie este un recviem. Viziunea asupra aristocrației din Fuga se sprijină pe câțiva dintre pilonii centrali ai imaginarului scriitorului. Morbul autodistructiv al acestei lumi este asemănător cu una dintre spaimele profunde ale autorului: tendința spre exces și, ca revers, sentimentul spleen-ului. O formă de manifestare a
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
scriitorului. Morbul autodistructiv al acestei lumi este asemănător cu una dintre spaimele profunde ale autorului: tendința spre exces și, ca revers, sentimentul spleen-ului. O formă de manifestare a complexului pielei de sagri. În Fuga, atmosfera de crepuscul a lumii aristocrației este dublată de o spaimă secretă în fața zădărniciei. Tragedia se produce în surdină. Pe fundalul crepuscular al lumii aristocratice, marcat de întâlnirile regulate la Șerban Lascari ale manechinelor celor care fuseseră "boierii vechi", declinul dramatic, dar cinic al acestui univers
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
mai ascultat): Partea a patra după stil vechi sau nou?" (p. 578-579) Cronica de familie rămâne o creație ambiguă. Vârsta de fier este epoca Davidei și Vârsta de Aur era comunistă? Sau invers: Vârsta de aur e întreaga lume a aristocrației și Vârsta de fier începe tocmai cu ghilotina istoriei? Întrebarea nu e retorică. Petru Dumitriu și-a construit o mitologie personală în jurul simbolisticii Vârstei de Aur, concepută ca atopie și utopie. În imaginarul scriitorului, Vârsta de Aur e reprezentată, fără
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
de fier începe tocmai cu ghilotina istoriei? Întrebarea nu e retorică. Petru Dumitriu și-a construit o mitologie personală în jurul simbolisticii Vârstei de Aur, concepută ca atopie și utopie. În imaginarul scriitorului, Vârsta de Aur e reprezentată, fără îndoială, de aristocrația românească. Odată vede un conac și priveliștea funcționează ca declic pentru rememorarea și reinventarea unei lumi și atmosfere aflate dincolo de granițele timpului și a realității obiective. Faptul e, de altfel, menționat chiar în roman, care se poate citi astfel ca
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
e, de altfel, menționat chiar în roman, care se poate citi astfel ca o cronică tragică a unei lumi pierdute. O versiune cinică va oferi în memoriile lui Toto Istrati, intitulate chiar Vârsta de Aur sau Dulceața vieții, unde lumea aristocrației este amestec de carnaval, cabaret și bordel: un univers hibrid, amestec de epicurianism și de kitsch. În Cronica de familie, scriitorul contemplă fascinat setul său de Caprichos. Bestiarul Cronicii de familie iese din faldurile subconștientului creatorului ei. Autorul degustă cu
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
Mihai Zamfir Pașoptist tipic în ceea ce privește biografia și etapele existenței, Ion Ghica se deosebește profund de toți colegii săi de generație prin cîteva trăsături specifice: e singurul scriitor important ieșit din marea aristocrație (strănepot și nepot de domn), nutrind astfel aspirații legitime la cele mai înalte poziții în stat, inclusiv la domnie; e singurul pașoptist care a manifestat o vocație puternică pentru științele exacte, obținînd diploma de inginer la una dintre cele mai
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
de astă dată povestirea în gura unui prieten mai vîrstnic al lui Ghica. Saltul se produce o dată cu a treia scrisoare, Din vremea lui Caragea (noiembrie 1879): extraordinara descriere a ciumei, apoi a nunților în cascadă de după potolirea molimei, descrierea moravurilor aristocrației spre finalul domniilor fanariote sunt de acum asumate direct de naratorul care nu mai recurge la voci intermediare. Vasta lume a lui Ion Ghica, de aparențe dezordonate, cu imagini caleidoscopice din Valahia, Moldova, Paris, Constantinopol, Samos, alte insule grecești, Anglia
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
Comedy 3 , vor fi prezenți câțiva dintre cei mai apreciați actori de comedie din România: Dan Badea (Badea) , Costel Bojog (Costel), Claudiu Teohari (Teo), Cosmin Nedelcu (Micutzu), alături de o trupă veche pe piața de stand-up comedy, Radu și Sorin de la Aristocrații. Pentru Badea, stand-up comedy este "cea mai sinceră formă de artă: un microfon și un om cu toată viața lui împărtășită publicului". Costel și Teo au aproape un deceniu de experiență pe scena stand-up, iar Micutzu este un actor cunoscut
Tamley, cel mai celebru ventriloc, vine în România by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/79888_a_81213]
-
transformase într-o junglă cândva, într-un an al copilăriei. Conacul descinde parcă dintr-un roman al lui Turgheniev sau a al lui Tolstoi". Totul i se pare aici "naiv, vechi și nostalgic". Prin încăperile "mobilate într-un stil de aristocrație desuetă", nu te-ar surprinde să întâlnești "conturul Anei Karenina". Ziua și-o petrecea într-o atmosferă idilic-patriarhală. Nu ni l-am putea închipui, cei care l-am cunoscut pe scriitorul matur Dinu Pillat, cu un trup firav și ușor
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
poet, firul central al unei Istorii plurale pe care el îl desfășoară, legându-l strâns de cel al convingerilor personale. Acestea sunt nu mai puțin evidente. În timp ce istoria merge în sensul progresului, al revoluțiilor, al eliberărilor de tradiție, religie, regalitate, aristocrație, sub semnul unei secularizări și al unei democratizări sans rivages, eul poetic urmează un cu totul alt curs, încercând să recupereze tocmai ceea ce este linșat, ghilotinat și aruncat; ars și risipit în cele patru vânturi... Molozul fumegând încă al civilizațiilor
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
sursele, criticul clujean preferă să-și sedimenteze o intuiție, deși are suficient material pentru a-și construi, major, o arhitectură. E, oricum, de urmărit dacă mai încolo, în burgul medieval sau în orașul modern contestatarii vor proveni din rândurile aceleiași aristocrații a spiritului. Poate că, dac-ar fi înaintat, asemenea lui Sloterdijk, înspre o critică a rațiunii cinice, cele câteva pagini din Orașul și literatura ar fi devenit, ele însele, premise ale unei cărți solide. Mircea Martin trasează liniile directoare ale
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
Războiului Civil, Gone With the Wind (Pe aripile vântului), al lui Margaret Mitchell, și Absalom, Absalom!, cel mai complex roman al lui William Faulkner. Deși înrudite tematic - America privită din perspectiva tragicei opoziții dintre Nord și Sud, dintre sclavie și aristocrație, dintre interioritatea unor aspirații și decăderea unor mituri -, e greu de găsit două cărți mai diferite prin structură, complexitate tehnică și talent artistic. Romanul lui Margaret Mitchell a fost citit de milioane de oameni, cel al lui Faulkner de doar
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
câteva scrisori de recomandație, plec împreună cu nedespărțita mea tovarășă Georgeta. La Viena ne aștepta tatăl meu, venit anume pentru concert de la București. D-na prințesă Caterina Ghika, soția ambasadorului nostru de acolo, organizează pentru mine o recepție splendidă. Aproape toată aristocrația vienezăfiind de față, între altele principesa de Lichtenstein, prof. Door de la Conservatorul din Viena etc. Am cântat mult Beethoven și Bach, asemenea și Brahms. Primirea a fost strălucită. A doua zi mi-am dat Concertul la Musikverein. Tot timpul nedespărțit
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
a slujit încă de la vîrsta de 17 ani la curtea principelui de Königsberg, apoi la curtea regelui polonez Sigismund Albert, în perioada maximei înfloriri a regatului Poloniei. S-a aflat mereu, material și social, în vîrful piramidei. Apartenența la marea aristocrație i-a oferit un spațiu de libertate pe care Mitropolitul Moldovei nu l-a avut întotdeauna. La o comparare atentă a celor doi se ivesc totuși similitudini frapante. Și-au scris marea operă în decurs de aproximativ 10 ani, cînd
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]