177 matches
-
forma în care se manifesta. În acea perioadă, pneumei, propusă ca purtător al sufletului, i s-a găsit un substitut, cel pe care îl reprezenta divinitatea. Sufletul a fost interpretat ca un produs al divinității. În acest fel, "organismul obiect" (aristotelian) al reflectării s-a transformat, în raport cu conștiința reflectantă, în "subiect obiect" al reflectării. Pentru prima oară, prin Thomas d'Aquino, schema aristotelică a raportului organism mediu a ajuns să se completeze cu un raport subiect obiect de natură divină. S-
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ar putea fi justificat pe baza unui element și cât de mult din rezultat ar putea fi derivat din alte elemente, sau dac) este autonom și liber” (1966, p. 220). Dac) îi vom urma sfatul, ne vom asem)na fizicienilor aristotelieni. Vom trata o problem) în același chip în care cineva ar încerca s) l)mureasc) în ce m)sur) mișcarea unei furgonete rezult) din impuls și gradul de înclinație, și în ce m)sur) mișcarea acesteia e îngreunat) de coeficientul
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
o sinteză între identitatea colectivă, imaginea de sine și imaginea pe care subiectul o are despre grupul de apartenență 385. Imagologul Joep Leerssen discută problema identității din perspectiva mimesisului și stereotipului, considerând că la baza acesteia stă personajul, în sens aristotelian, despre care Leerssen susține că reprezintă o "descriere și o delimitare a calităților unei persoane, care indică o ambivalență în ceea ce privește ideea de personalitate umană: fie ca un set de calități moștenite, fie ca o percepție a acestor calități sau o
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
analiza polisemiei verbelor de percepție două modele teoretice pe care le vom prezenta pe scurt în următoarele subcapitole (vezi infra, 2.1, 2.2). 2.1. Teoria prototipului. Modelul cognitiv Direcția tradițională de înțelegere a categorizării continuă orientarea de natură aristoteliană, unde categoriile erau considerate bine delimitate, omogene, caracterizate prin seturi de proprietăți împărtășite de toți membrii lor. În concepția tradițional-aristoteliană entitățile din univers nu pot aparține decât unei singure categorii. În lingvistica cognitivă se adoptă o altă viziune asupra categorizării
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
care le suportă respectivul material chiar în ceea ce se numește literatura-document . Punctul de plecare în preliminariile teoretice, care plasează discuția în planul problemei epistemologice fundamentale a relației dintre artă și realitate, cum era și firesc pentru autorul abordat, este mimesisul aristotelian. Acestui concept, confruntat și asociat cu concepte poetice de cea mai recentă extracție, i se nuanțează și i se adâncesc sensurile chiar pe baza textului sursă, stabilindu-se că mimesisul ca imitație în absolut este o imposibilitate. Dat fiind că
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a trecut un fior de-a lungul spinării ca un avertisment. Nu-i nimic, mi-am zis, ce să fie? Aiurea! Mi se pare mie. Am vedenii. Nu-i nimic. A început ora. Urmăream cu aviditate și maximă concentrare monologul aristotelian al magistrului de "historia mundi", gata-gata să ne convingă de faptul că "generalul există în lucrurile individuale". La un moment dat, interesul meu față de magnifica pledoarie a distinsului aristotelian a scăzut din intensitate până la anularea totală, devenind mult mai prozaic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nimic. A început ora. Urmăream cu aviditate și maximă concentrare monologul aristotelian al magistrului de "historia mundi", gata-gata să ne convingă de faptul că "generalul există în lucrurile individuale". La un moment dat, interesul meu față de magnifica pledoarie a distinsului aristotelian a scăzut din intensitate până la anularea totală, devenind mult mai prozaic; atenția mea îndreptându-se spre un alt obiectiv cu mult mai important. Organul olfactiv detectase mirosul unui produs de patiserie rurală în vecinătatea băncii mele. Acum se străduia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Sofocle, (în Oedip, regele este pedepsit - pentru că a încălcat tabuul incestului - cu cele mai atroce pedepse date de zei, ca orbirea și moartea mamei/soției sale). Pedepsele sunt forme de eliberare cathartică și numai astfel cetatea Thebei este eliberată. Teza aristoteliană considera diareea, voma și menstruația ca fenomene catartice, de purificare, care întăresc sănătatea. Aristotel lansează în literatura greacă și temenul de eliberare (kenosis). Aceste două forme sunt considerate de el ca fiind mecanisme de desfășurare ale dramei și ale comediei
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
al tragediei, utilizează, în realizarea rolurilor, efectul cathartic, în scopul purificării pasiunilor vicioase, ca o supapă de armonizare. David Hume se opune acestei teze, afirmând, sarcastic, că simpatia pentru milă înseamnă înlocuirea teatrului cu spitalul. Psihanaliza freudiană reafirmă catharsis-ul aristotelian. Sigmund Freud utilizează metode cathartice psihanalitice în corectarea complexului oedipian. În anul 1890, Freud și Josef Breuer 42 inițiază, sub numele de "terapie cathartică", metoda lor terapeutică. Jakob Bernays 43, din Bonn, care a studiat și a scris o interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
cathartice psihanalitice în corectarea complexului oedipian. În anul 1890, Freud și Josef Breuer 42 inițiază, sub numele de "terapie cathartică", metoda lor terapeutică. Jakob Bernays 43, din Bonn, care a studiat și a scris o interpretare modernă a catharsis-ului aristotelian, era unchiul lui Freud și îl inițiase asupra problematicii interpretării lui Aristotel. Freud crează termenul de "epurare cathartică", exprimarea orală a trăirilor neadecvate din somn. Molière44 adoptă catharsis-ul ca idee pentru Bolnavul închipuit și pentru fabulele lui. Antropologii studiază
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
dominantă, empatizând cu modelul francez. 47 Thomas Twining (1735-1804), preot englez, fiu de comerciant de ceai menit să preia afacerea tatălui său. Datorită înclinației sale spre literatură, este trimis la Colegiul Sidney Sussex din Cambridge. Devine unul dintre cunoscătorii Poeticii aristoteliene, găsind în teatru un mijloc de cultură și de ajutor pentru soluționarea cathartică a conflictelor personale. Studiază muzica și scrie o lucrare remarcabilă intitulată History of Music ("Istoria muzicii") și devine renumit muzicolog; cântă la harpă și vioară. În afara celor
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Blake. Pe de altă parte, Ouroboros simbolizează rota philosophica, în calitate de ultimă treaptă a înțelepciunii Dumnezeului veterotestamentar, identificată cu alchimia însăși 113. Ouroboros-ul este astfel mandala alchimica fundamentală 114, reprezentînd "prima materia", materia primordială, fundamentală, "materia în sine"115 a filosofiei aristoteliene a naturii. Sîntem de părere că Blake a fost conștient de acest fenomen atunci cînd a creat numele uroboric, închis ciclic: (Alla-Manda)-(Alla-Manda). Pentru Blake Allamanda înseamnă "Comerțul" și materia fertila din jurul orașului integral Golgonooza (reprezentat că spirală; vezi pictură
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ecuație istorică, în care România a fost la un pas de a fi rasă de pe harta Europei? Eminescu acuză nu doar pe guvernanții liberali de inadecvare istorică în chestiunea războiului ruso-româno-turc, el "incomodează", totodată, și pe comilitonii conservatori, după principiul aristotelian Amicus Plato, sed magis amica veritas. Am invocat deja exemplul lui I.A. Cantacuzino. Acesta cel puțin dovedea că se poziționează pe o iluzie diplomatică cerută de momentul istoric, avertizându-l pe poet să-și cenzureze articolele privitoare la "aliatul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
che i principi della scienza sono contenuti nella filosofia nella misura în cui la filosofia è la base di ogni scienza" (Coseriu 2010: 35). It is known that the principles of Coseriu's integral linguistics are, first and foremost, of Aristotelian origin. Starting with the moment of the publication of the study Formă y sustancia en los sonidos del lenguaje [1954], Coseriu demonstrated excellent knowledge of Aristotle's philosophy. 2.2. Should on the basis of the principle of tradition returning
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
is this difference that allows Whitehead "to solve certain fundamental problems which for Alexander remain necessarily insoluble" (ibid.). În his cosmology (developed în the book Process and Reality [1929]), Whitehead starts by being Platonic, but, în time, he becomes an Aristotelian (even if he did not read Aristotle's Metaphysics!). Collingwood manifests deep admiration for Whitehead: "No one hâș more vividly realized and described the resemblances, the fundamental continuity, running all through the world of nature, from its most rudimentary forms
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
întotdeauna dintr-o veghe;/ Mersul lor e ca un dans al vîntului./ De la soare învață să se urce pe munte în zori/ și cînd sînt osteniți să se-ascundă în mare", să se invoce concepte ca acela de sensus comunis aristotelian și Sein-zum-Tode heideggerian ? Incursiunile în diverse ontologii și argumentările filozofice, sociologice, psihanalitice devin în asemenea situații inadecvate, iar erudiția exhibată cu ostentație, riscă să alunece în paradă de erudiție, pentru care textul poetic rămîne un simplu pretext. Nu puține sînt
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
e ceva mai complicată, dar sub semnul aceleiași "democratizări". Dacă ordinea, sistemul au o conotație aristocratică, "dezorganizarea", "fragmentarismul", "haosul deliberat" al postmodernismului reflectă individualizarea, atomizarea socială a artei: "Observ, notează Virgil Nemoianu, că, din ce în ce mai mult, marile sisteme "concludente" (hegelian, tomist, aristotelian, marxist, mai știu eu care), își pierd din credibilitate, par niște narațiuni integratoare plăcute, dar nimic mai mult. Ei bine, mi se pare că așa se petrec lucrurile și în literatură. Marile, decisivele sisteme ale artei se văd puse sub
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
considerente. Trebuie spus de la început că ambii poeți au întrupat stilul spiritualității popoarelor lor, cu ei poezia devenind expresia unor luări de conștiință existențială și metafizică. Cele două tipuri de cunoaștere propuse de filozoful Blaga, cea "paradisiacă", bazată pe rațiunea aristoteliană, și cea "luciferică", al cărei obiect era explorarea unei "topografii a misterelor", sunt preluate și potențate artistic în poezie. într-adevăr, caracterul tensionat și de mare vibrație intelectuală al acesteia e dat de năzuința de a depăși lumea fenomenală și
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
o ranforsa, au găsit alibiuri în științele moderne. Avându-l drept călăuză nedezmințită pe Basarab Nicolescu, tânărul nostru cercetător imersează în mirajul ecumenist al transgresării/ dizolvării unor prejudecăți situabile în interpretarea așa-zis tradiționalistă a realității, în speță euclidiană și aristoteliană. După părerea noastră, cartea reprezintă un apel la o întoarcere a privirii hermeneutice spre presocratici, gânditori atât ai celor văzute, cât, mai ales, ale celor ghicite, și, poate mai important, ai relațiilor subtile dintre ele. Ar fi de adăugat că
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
două premise, mi se pare a fi centrul de greutate al cărții, măsură care îi decide calibrul teoretic. Din păcate, nu mi se pare ca Dolezel ar fi stabilit într-adevăr o asemenea legătură decît în cercetarea aplicată la poetica aristoteliana și apoi la filozofia leibniziană și semantica lui Frege. Pe masura ce ne apropiem de modernitate, verigă ce unește cele două probleme, cea ontologica și cea epistemologica, e mai mult presupusa decît analizată. Reconstrucția lui Dolezel funcționează prin celebrele, de-acum, dihotomii
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
epistemologica (prin capacitatea să de a-și crea propria reprezentare) și că se află într-o relație specială cu limbajul. Cele patru teme, sau moduri, la rîndul lor, nu există simultan, ci sînt stabilite treptat, pe masura ce studiul avansează de la poetica aristoteliana la formaliștii moderni. Nu intru în detaliile cercetării lui Dolezel, pentru că ele ar fi, neîndoios, specioase pentru cititorul prea puțin avizat sau interesat de aspectele tehnice sau științifice ale poeticii. De existență cărții, însă, și acești cititori cred că merită
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
is life: how men stand in relation to life”, scrie Miller în The Books in My Life, recunoscând ca „adevărați revoluționari și inspiratori” ai ideilor sale pe Isus, Lao-tze, Buddha, Ramakrishna, Krishnamurti). În același timp, precum spectacolul tragic, în interpretarea aristoteliană, sau precum contemplarea sublimului care ne conduce spre uimire spirituală, peisajul are asupra lui Miller un efect cathartic. Îl purifică, îl deposedează, îl golește de sinele meschin, făcându-l părtaș la înfrângerea forțelor răului, ale orgoliului și egoismului, ale aroganței
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
și narative, dar și ca explicație tehno-culturală a unui clișeu critic pe cît de autoritar, pe atît de ineficient, aplicat literaturii lui Rebreanu: acela de "naturalism". Principalul argument al demersului ține de conceperea corpului uman că mașina. De la pionieratul filosofic aristotelian al ideii (oricum nuanțata prin afirmația că sufletul e principiul mișcării) și pînă la demonstrațiile logice din ultimele două decenii ale psihologilor și neuro-cercetătorilor cognitivi, teoria mecanicista a corpului biologic (cu varianta ei computeristică, în științele cognitive) a încercat să
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
ficțiune, care pune semnul egalității între boală, conștiință și viață) schimbă registrul și încadrează romanul în sfera parodiilor postmoderne: pacientul ține, la sfîrșitul memoriilor-fișă clinică, un jurnal în care corectează lipsa ,sincerității" și promite ,adevărul" adevărat (adevăr, verosimil, în accepția aristoteliană). Această ultimă parte e cu adevărat savuroasă pentru că arde etapele și anticipează un anumit spirit care încă nu-și găsește ,corpul" la vremea respectivă. După ce pare convins, de-a lungul romanului, de viabilitatea metodei psihanalitice, ca și de faptul că
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
mică ezitare termenul preluat din Semantica generală, apoi încheie - rămase probabil din modul tău viață anterior. Umbra de surâs de pe fața netedă se stinse. Fața luă iarăși o expresie încruntată. Blayney scutură din cap. - Jocul politic, spuse el, este strict Aristotelian. Idealiștii nu au ce căuta în el. Deasupra lui, fața aspră își schimbă iar expresia. Când se aplecă, Blayney părea iar nedumerit și, cu mâna dreaptă, pipăi sfoara cu care erau legați genunchii lui Gosseyn. - Am tot încercat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]