105 matches
-
Editura Pontica, Constanța, 1998. Vezeanu, Ion, "Dificultăți ale identității absolute: Leibniz și Frege", în Revista de filosofie analitică, Volumul IV, 2, Iulie-Decembrie 2010. Vieru, Sorin, " Note" la Gottlob Frege, Despre concept și obiect, ed. cit. Vlăduțescu, Gheorghe, Modernitatea ontologiei aristotelice: aristotelismul ca filosofie a individualului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983. Vlăduțescu, Gheorghe, Filosofia în Grecia veche, Albatros, București, 1984. Vlăduțescu, Gheorghe, Deschideri către o posibilă ontologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. Vlăduțescu, Gheorghe, Bufnița Minervei, Editura Științifică, București, 2001. Vlăduțescu, Gheorghe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
73 A se vedea: Analitica secundă, 100 a., și Nota 2, p. 190 (Mircea Florian). 74 "... știința constă în cunoașterea generalului ...". Aristotel, Metafizica, I (A), 1, 981 a; (1965) p. 51. 75 A se vedea Gh. Vlăduțescu, Modernitatea ontologiei aristotelice: aristotelismul ca filosofie a individualului. 76 Cf. Analitica secundă, II, 19, 100 a; p. 188. A se vedea și definiția inducției din Topica, I, 12, 105 a: "Inducția însă este ridicarea de la individual la general.", p. 25. 77 "Aristotel a descris
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de a treia Renașterii: Summa theologica a Sf. Toma d’Aquino (1225-1274), supranumit „doctor angelicus“, va insufla spiritul noii culturi, perspectiva armonizării tuturor creațiilor spiritului uman, ca și contemporanul său vârstnic, Albertus Magnus (1207 - 1280), reconciliind, în fond, platonismul cu aristotelismul mai raționalist, mai deschis lumii fizice și experimentului. Gravură a magazinului unui alchimist realizată de Pieter Bruegel cel Bătrân în 1558. Legătura dintre alchimie, farmacie și astrologie în vest era similară cu practicile din țările arabe. MEDICINA îN TIMPUL RENAȘTERII EPOCILE
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
grecești, care s-a realizat În creuzetul civilizației elenistice. Pe urmele medioplatonicienilor, care Îi precedaseră deja În asimilarea unor elemente proprii altor școli de gândire, mai ales din pitagoreism, neoplatonicienii utilizează În diferite măsuri achizițiile diverselor școli filozofice grecești, ale aristotelismului În mod special, dar și ale stoicismului. Din acest fapt rezultă o densitate și o convergență de elemente care nu se concretizează, de altfel, Într-un amestec sincretic de aporturi disparate, ci Într-o sinteză fecundă, dominată de opțiunea specifică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sufletului inteligent, obținută prin mijloacele purificării etice și ale exercițiului rațional. c) Iamblichos (250cca 325 d.Hr.) Puținele informații biografice despre acest personaj, originar din Chalcis, Siria, Îl Înfățișează ca pe discipolul lui Anatolius, de la care a dobîndit cunoștințe despre aristotelism și interesul pentru matematică, și al lui Porphyrios, deși față de acesta din urmă era mai tânăr cu doar câțiva ani. Oricum, este importantă șederea sa la Roma la scurt timp după moartea lui Plotin și contactele avute tocmai cu Porphyrios
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]