123 matches
-
fiindcă acesta nu era un abil psihanalist, și nici de către Nicolschi ori Sepeanu, ci de mai sus, fără ca Lucinescu să se pronunțe în privința regizorilor ascunși. Criteriile de selecție ale acestora au fost lipsa spiritualității, impulsivitatea, violența, ambiția, complexele personale și arivismul, în general fiind recrutați dintre deținuții închiși întâmplător, cum erau frontieriștii ori cei denunțați pentru legături din trecut. Încercând să ofere o explicație pentru comportamentele din timpul acțiunii, Lucinescu afirmă că tortura și privarea de somn induc oamenilor o stare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
românești” realizată de prof. Nicolae Iorga în anul 1922, istoricul subliniază contribuția presei la înfăptuirea idealului național. Întradevăr, perioadele acelea, mai ales cea interbelică, a avut, după câte se știe, scăderile inerente, față de care presa n-a rămas indiferentă. Corupția, arivismul, îmbogățirea rapidă, dezmoștenirea mulțimii etc. erau frecvente și atunci, dar ziarele s-au ridicat împotriva celor lipsiți de onestitate și dăruirea Patriotismul nu era un cuvânt de ocară. Dezvăluind asemenea tare sociale, presa s-a ocupat și de multe alte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ridicoli, de tipul Frunză, Deșliu, Davidoglu, T. Popovici și alții de teapa lor. Pentru acest motiv eu nu refuz de plano discuția asupra „revizuirii valorilor”, dar pretind calm și onestitate intelectuală de la cei care o revendică, absența oricărei suspiciuni de arivism cultural și amendarea categorică a celor care, de pe poziții excentrice creației, insultă marile nume ale literaturii române.Ă Sensul vieții! El este, la majoritatea indivizilor, o zeitate de tip indian, cu multiple fețe și brațe; oricine, la orice nivel cultural
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și-apoi, în februarie, ’72, am fost exclus din c.c., din partid, din biroul și din consiliul U. Scriitorilor, am fost dat afară din casă etc., atunci aceia care - colegi, ca și unii „prieteni” - vorbeau aprins de „carierismul”, de „arivismul” lui Breban, nu au mai avut ce să zică și i-au lăsat pe agenții de intoxicare ai securității să răspândească zvonul ba c-aș fi nebun, ba colonel de securitate!... (E, acum de altfel, momentul desfacerii dosarelor de securitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, ne ocupăm masiv de ei, așa cum ne șade bine, dar... nu cumva și pentru că au ajuns celebri în străinătate? Le e oare inferior autorul Spațiului mioritic? Mă tem că e o comportare deviantă. Un arivism, un ciocoism cu ștaif cultural se insinuează într-o asemenea "globalizare" a mentalului nostru complexat. Conștiința civică a societății românești este, ca urmare a deceniilor de interdicții și îndoctrinare, la pământ În multe perioade din istoria României artistul a avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ieșeni). Un cititor al meu, care semnează "Un bucureștean", mi-a adresat, nu prea de mult, o scrisoare provocată de un articol al meu despre Iași. "D-voastră, îmi spune anonimul meu corespondent, cunoașteți foarte bine mentalitatea ieșenilor: amestec de arivism și îngâmfare leșească... O, câți dintre pretinșii intelectuali de acolo, ajunși la București grație ocultei și spiritului de gașcă, atât de dezvoltate la ieșeni, sunt în adevăr oameni stimabili și se impun altfel decât prin pălăria cât roata și lavaliera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
critica socială, cu final ce alunecă spre tragic. Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viața pitorească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiției patriarhale, respectiv de combatarea arivismului și a prostiei. Din variata sa creație dramaturgică se desprind câteva lucrări care relevă preocuparea pentru dramă și pentru comedia sentimentală: • “Mușcata din fereastră”, 1928 • “Take, Ianke și Cadîr”, 1933 • “Acord familiar”, 1935
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
în primul rând datorită depășirii unor clișee și schematisme specifice literaturii din deceniile anterioare. Prozatorul mai investighează conștiințe (fals) torturate și destine umane ratate, ce parcurg o traiectorie regresivă. Confruntați cu realitatea, acești oameni cad victime propriilor slăbiciuni de caracter: arivismul (Geo Baldovin din Durerile altora, 1969), lașitatea în asumarea riscurilor pe care le implică o anumită opțiune politică (Paul Comănici din Scamatorul, 1969) sau lipsa de curaj într-un moment decisiv al vieții, utilizarea de paleative ce se vor dovedi
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
vremurilor tulburi, de tranziție. Autorul pare să aibă în preajmă (și nu numai aici) diatribele lui I. Heliade-Rădulescu împotriva ciocoilor și a ciocoismului, dar ajunge să dea acestei caracterologii o interpretare literară cu un timbru individualizat. Ca posibilă întrupare a arivismului este ales un „slujnicar politic”, Mitică Râmătorian. Pornit pe calea ascensiunii cu orice preț, insul, vulgar, incult, dar ținând să treacă drept sensibil și citit, practică poltroneria sentimentală și o demagogie ridicolă. Este un cabotin de ilară ingeniozitate, anticipând uneori
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
mănuși albe” din timpurile mai noi se plasează pe tărâmul ipotezelor istoriei literare. Numindu-l pe Dinu Păturică, eroul lui F., „un Julien Sorel valah”, G. Călinescu definea atât seria caracterologică adecvată, cât și amprenta pusă de „stilul” valah asupra arivismului și parvenitismului. În traiectoria personajului său, romancierul a înscris scene și trepte semnificative care, cumulate, probează, uneori în exces, cum se mișcă fiecare fibră din alcătuirea unui ambițios de o infailibilă ticăloșie. Primit în slujbă la curtea postelnicului Andronache Tuzluc
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
această cale a bunelor tradiții sănătoase”. Titlul revistei simbolizează legătura directă cu modelele culturale și istorice ale trecutului, așa cum au fost acestea promovate de sămănătorism, „pentru a face să ajungă, cu aceleași solii ca ale vechiului «Sămănător», batjocorit astăzi de arivismul lărmuitor al tuturor «tinerilor de viitor», cuvinte de prețuire dreaptă și pagini de sănătoasă cetire românească și în părțile unde orice amintește «Neamul românesc» e total oprit de a pătrunde...” Atât literatura inclusă în revistă (proză, poezie, teatru), cât și
DRUM DREPT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286879_a_288208]
-
pasiunea pentru o casă mare sau pentru o femeie frumoasă - arătând că altcineva o vrea. Este ceea ce aș numi dorința de literatură - așa cum există o dorință de bani căreia îi spunem lăcomie, sau o dorință de mărire căreia îi spunem arivism. Dorința de literatură nu reclamă pregătire prealabilă, nu implică discriminarea unor proprietăți stabile ale obiectului literar, doar proprietățile întâmplătoare ale unui obiect dorit de altul. Dorința literară e încadrată de câmpul literar și e guvernată de legile lui; dorința de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și limpezi, analiza lor chimică n-ar fi dovedit nimic dubios; numai etichetele lipite pe flacoanele convențiilor sociale erau acolo supărătoare și cereau precauțiuni“. Alte comportamente asupra cărora ochiul naratoarei nu se pronunță, doar relatează sec, însoțesc acestă culme a arivismului, uneori colorate naționalist; în privința unui mariaj posibil al Hildei, prietena austriacă a Cocăi, se „păstra seminaristul (vărul tradițional) ca pe o rezervă onorabilă pentru cazul în care nu s-ar fi ivit alt pretendent“. Apoi una dintre surorile Persu, Cora
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
critică socială, cu final ce alunecă spre tragic. Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viața pitorească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiției patriarhale, respectiv de combatarea arivismului și a prostiei. Din variata sa creație dramaturgică se desprind câteva lucrări care relevă preocuparea pentru dramă și pentru comedia sentimentală:
Victor Ion Popa () [Corola-website/Science/302600_a_303929]
-
însă această structură de adânc nu iese ostentativ la suprafață, ea putând fi reconstituită doar á rebours, după căderea cortinei." (Ioan Groșan, Viața studențească, 21 ianuarie 1981) "Noua comedie a lui Tudor Popescu, incisivă satiră a spiritului mic burghez, a arivismului surprins în formele sale acut nocive, marchează un vădit progres al autorului în direcția construcției dramatice, a invenției unor situații comice relevante. Acțiunea, care se desfășoară în jurul unui concurs de frumusețe canină - pretext derizoriu, tocmai pentru a ridiculiza grandomania unor
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
al XIX-lea. "" nu se referă atât la îngâmfarea negustorilor parveniți de tipul lui jupân Dumitrache Titircă Inimă-Rea, chiristigiu și căpitan în garda civică, la rigiditatea reprezentanților forței publice de partea celor tari, de felul ipistatului Nae Ipingescu, și la arivismul amploiaților de factura studentului gazetar Rică Venturiano, cât la "„onoarea de familist“" a jupânului, compromisă, la lipsa de "„rezon”" a ipistatului prea încrezător și grăbit să facă uz de autoritate în favoarea amicului său, în fine la limbajul semicult al ziariștilor
O noapte furtunoasă () [Corola-website/Science/298994_a_300323]
-
numit la prestigioasa orchestră din Aachen, devenind cel mai tânăr dirijor al Germaniei. În 1933 von Karajan a aderat ca membru al Partidului Nazist, ceea ce i-a facilitat cariera spectaculoasă. S-a susținut că dirijorul a făcut acest pas din arivism și nu din convigere politică, având în vedere că în 1942 s-a căsătorit, în pofida legilor rasiste în vigoare, cu Anita Gütermann, de origine evreiască. Cert este că el a completat formularul de adeziune la Partidul Nazist la 8 aprilie
Herbert von Karajan () [Corola-website/Science/304955_a_306284]
-
se ridice pe plan social, cumpărând moșii și imobile și devenind tot mai prosperi. Noii îmbogățiți din România proveneau adesea de la periferia societății, fiind inculți, vulgari și cu maniere grosolane. După cum remarca și criticul Eugen Lovinescu, conducătorul cercului literar „Sburătorul”, arivismul devenise o temă recurentă în literatura română: „Dacă din civilizația noastră de azi n-ar fi rămas posterității decât puținele romane ce avem, urmașii și-ar face o falsă idee despre fizionomia societății noastre, întrucât eroul de predilecție al romanului
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
în modul cel mai distins”. Fiind destul de nouă în plan social, burghezia din primele două romane ale Hortensiei Papadat-Bengescu începe să se comporte ca o castă, introducând o serie de norme pentru a limita accesul noilor veniți. Instinctele primare de arivism nu s-au pierdut cu totul, așa că familiile îmbogățite simt nevoia să le mascheze prin convenții sociale, disimulându-și propriul trecut și evitând contactul cu rudele sărace și cu toți cei care ar putea să le amintească de originile lor
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
este un roman social scris de Ion Marin Sadoveanu și publicat în 1944 de către Editura Socec din București. Romanul reia tema arivismului din "Ciocoii vechi și noi" (1862) al lui Nicolae Filimon, relatând istoria îmbogățirii fără scrupule a lui Iancu Urmatecu, un arhivar obscur de la tribunalul bucureștean, prin spolierea averii bătrânului și decrepitului baron Barbu. Scriitorul prezintă un proces istoric profund reprezentat
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
-l distrugă pe Urmatecu și îl scoate pe Bubi la un bal în seara când tatăl lui agoniza. În final, îl părăsește și pe Bubi, fugind în străinătate cu prietenul comun Gună Licureanu, o secătură cu un simț practic. Spre deosebire de arivismul lui Urmatecu care are un țel precis, arivismul Jurubiței este unul instinctual. Mai există și alți ariviști în roman, dar cu un rol secundar: chiristigiul bulgar Ivanciu, dornic să parvină, dar fără a avea calitățile lui Urmatecu; procurorul Alexandru Hangiu
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Bubi la un bal în seara când tatăl lui agoniza. În final, îl părăsește și pe Bubi, fugind în străinătate cu prietenul comun Gună Licureanu, o secătură cu un simț practic. Spre deosebire de arivismul lui Urmatecu care are un țel precis, arivismul Jurubiței este unul instinctual. Mai există și alți ariviști în roman, dar cu un rol secundar: chiristigiul bulgar Ivanciu, dornic să parvină, dar fără a avea calitățile lui Urmatecu; procurorul Alexandru Hangiu, tipul de „parvenit calculat și rece, mizând pe
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
prozei interbelice autentice, care a fost întreruptă de instaurarea comunismului. El este o operă epică tradițională, construită după un model clasic în care faptele sunt relatate prin prisma naratorului omniscient. Sfârșit de veac în București" se remarcă prin prezentarea mecanismului arivismului social cu o atenție analitică deosebită. Profesorul Valeriu Râpeanu îl plasează pe Ion Marin Sadoveanu în descendența lui Nicolae Filimon și Duiliu Zamfirescu prin descrierea triumfului parvenitului în dauna boierului de viță veche care se ruinează încet, dar sigur. Deși
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]