382 matches
-
reprezintă o reîntoarcere la tradițiile picturii europene, nu numai ca subiect ci și ca metodă de lucru, bazată pe schițe succesive, din ce în ce mai complexe. Pe de altă parte, ele constituie pentru Juan Miró o punte între aglomerarea de simboluri din „Carnavalul arlechinului”(1924-25) și „Constelațiile” din 1940. Pentru Miró, ca și pentru Cézanne, aspectul moralizator al picturii de gen neerlandeze era lipsit de orice importanță. Ceea ce a stârnit interesul unui artist asociat cu suprarealismul a fost multitudinea de personaje, gesturi și obiecte
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
eseist, publicist, pictor - despre care s-au rostit, în timp, cei calificați să facă -, Val Gheorghiu e și un amfitrion șugubăț, pus pe șotii culturale, riscînd o "manifestare multimedia" într-un loc unde s-au văzut de toate: proze scurte, arlechini, dansatoare, uși celebre, umbre, culori, tot felul de bunuri simbolice care îi vor fi hrănit spiritul și viața: cartea/viața, pînzele/traiul, sufletul/trupul, ochiul/viziunea. Într-o seară, sub privirea amuzat-caldă-ironică a meșterului din Atelier, ai norocul să descoperi
Cică niște marginali... by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15024_a_16349]
-
mă lege de picioare în cărămidă vezi mereu și mereu o pornim din vechi vise ce n-au apucat să se acrească de prea iute înfriguratului foc al certurilor cu privire holbată hormonal la cheile situațiilor patinate damnate amendate amonte arlechin arhaic chibiț patinate cu frumoase stângăcii-labirint nepietruite la timp agățate în cărnuri mai înalte cu muzica deși tot ne mai puneam o carte sub picioare o pietricică sub limbă o scrisoare la soare prăbușirile preferate se țineau scai de renunțări
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
fapt, "mesagerul" e un bufon, care nu poate spune niciodată altceva decît glume neluate în seamă. Doar că, uneori, adevărul poartă bonetă cu clopoței... Condiția aceasta, a nebunului care vinde înțelepciune, o "îmbracă" Valentin Iacob, ca pe un costum de arlechin. "Elegiile sadice" apar, din cînd în cînd, ca grimase pe un chip boțit care totuși rămîne cel al unui "Dumnezeu în civil". E, în poezia lui Valentin Iacob, o "meteahnă" de autor de reportaje. Plăcerea de-a se plimba incognito
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
-lea, de la Seurat (Modele) la Matisse (Studio cu pești roșii), de la Cézanne (Băiat cu jiletcă roșie, Jucătorii de cărți sau Femei la scăldat) la Henri Rousseau (Surpriză neplăcută), de la Degas (Grup de dansatoare) la lucrări timpurii de Picasso (Acrobat și arlechin, Fată și capră, Ascetul”)... Nu poți înțelege de ce Barnes a colecționat anumite tablouri și nu altele, de ce le-a amplasat cum a făcuto pe pereții vilei din Merion, fără a înțelege, măcar în parte, teoriile sale despre aprecierea fenomenului artistic
Reconsiderarea unei „crime estetice“ by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4122_a_5447]
-
În noaptea de 15 spre 16 octombrie, din Muzeul Kunsthal de la Rotterdam au fost furate mai multe tablouri datorate lui Monet, Picasso (Cap de arlechin), Matisse (Cititoare în alb și galben), Gauguin (Logodnica) și altele din 150 câte adăpostea expoziția temporară. Hoții au desprins de pe pereți tablourile, le-au scos printr-o fereastră dosnică și leau urcat într-o mașină în aproximativ patru minute. Alarmată
Furt de tablouri () [Corola-journal/Journalistic/4152_a_5477]
-
în jurul unei table de șah: remiză, nimeni nu pierde, nimeni nu câștigă, toată lumea se distrează (chiar dacă nu vrea). În jurul acestei metafore centrale, altele, multe, fac piruete grațioase, fără să se calce (prea des) pe bătături: commedia del arte. Colombine și Arlechini, Charlot și... Lulutza Chiritzei, Edith Piaf și... Marseieza își fac prietenos cu ochiul... în- tr-o veselie. Chiar dacă numele actriței Carmen Vlaga îl umilește-n dimensiuni, pe afiș, pe cel al bietului domn academician Marivaux, spectacolul nu lansează o vedetă, ci
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
capitală, a interpretat-o monumental pe Coana Chirița pe scena Teatrului Național din Iași... Rolurile de referință jucate în teatru de maestră sunt: „Coana Chirița”, „Romeo și Julieta la început de noiembrie”, „Scaunele”, „Cumetrele”, „Doctor fără voie”, „Nepotul”, „Așteptând la arlechin”, „Domnișoara Nastasia”, „Mamouret” și altele. Între ele, personajul Vica Delcă din piesa „Dimineață pierdută” după Gabriela Adameșteanu este jucat strălucitor. De asemenea, în televiziune, prestațiile artistei Tamara Buciuceanu Botez sunt deopotrivă impresionante, în special în memorabilele cupletele din programele de
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ. DACĂ O AVEM PE MAESTRĂ, MAI AVEM SPERANŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384556_a_385885]
-
poemelor Marianei Cristescu. Poetă, cărturar, critic literar și jurnalist, Mariana Cristescu este un homo aesteticus ce sacralizează cuvântul. Descoperim aici un Deus al amorului ce fumegă pe cruce și un Iisus trimis pe această lume să asiste la țopăiala unor „arlechini albaștri/ fără Dumnezeu”. Al. Florin Țene Referință Bibliografică: Mariana Cristescu sau vizualizarea în interiorul cuvântului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
îmbinate creator pe fond roșu-grena. Masca, pe fond verde-bleu, îi acoperea fața și nu-mi puteam da seama cu cine anume să identific purtătoarea, dar înfățișarea generală și faptul că se afla la brațul unui bărbat chipeș în costumație de arlechin, m-a determinat să cred că este un gen de ursitoare. Pe celelalte femei, care se aflau în acel moment pe terasă, le-am recunoscut cu ușurință. Erau îmbrăcate în costume populare românești ori specifice unor etnii cu pondere în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
foarte ușor să recunosc persoana și să apreciez ce etnie reprezintă. Nu erau mulți acolo, în acea împrejurare, dar mai târziu aveam să constat că aproape toți au venit la carnaval îmbrăcați normal, în haine obișnuite. De fapt, doar acel „arlechin”, eu și domnul inginer Dan Petrescu de la Craiova eram costumați. Prietenul meu Dan purta un superb costum arăbesc și reușise să-l îmbrace corect, așa cum am văzut eu prin filme ori prin telejurnale. El avea să ne povestească, mândru ca
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
somn, În limfa tăcută mai explodează stelele vechi. De cînd nu-i mai aud mașina de scris s-a golit casa și Tiberiu e tot mai departe, Închis În frumusețea lui, În costumele lui sclipitoare, aureolat de ochii melancolici ai arlechinilor, abandonîndu-se În carnea unei femei ca să uite, ca să scape de obsesia unui loc, unde lumina se stinge din ce În ce mai des și cuverturile și covoarele și creierul și cuvintele și simțurile se degradează. Azi am găsit În cutia poștală un plic de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
definea structura spectacolelor viitoare în sala imensă în care actorii deveneau niște furnici pe care aveam impresia că publicul nu le va vedea niciodată. Decorul era destul de aerisit, dar greoi, căci se monta pe niște scene mobile care veneau din arlechini (pentru cei care nu știu, arlechinii sunt părțile laterale ale unei scene de teatru) sau din fundul scenei, costumele fastuoase și grele și ele cât încape. Eu eram un boier undeva în grămadă, strigam cu opintire: „Să trăiești, Măria Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
imensă în care actorii deveneau niște furnici pe care aveam impresia că publicul nu le va vedea niciodată. Decorul era destul de aerisit, dar greoi, căci se monta pe niște scene mobile care veneau din arlechini (pentru cei care nu știu, arlechinii sunt părțile laterale ale unei scene de teatru) sau din fundul scenei, costumele fastuoase și grele și ele cât încape. Eu eram un boier undeva în grămadă, strigam cu opintire: „Să trăiești, Măria Ta!”, apoi fugeam repede să mă schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
scara, iar Birlic, trecând pe lângă Marcel, îi bagă un deget în fund. Marcel răcnește năprasnic, dărâmă scara, Chiril cade ca un sac de cartofi și-și rupe mâna, iar publicul rămâne mut la o scenă incredibilă: Birlic fugărit dintr-un arlechin în altul de către regizorul spectacolului, însuși Sică Alexandrescu, care văzuse din culise tărășenia, pusese mâna pe un măturoi și se jura, răcnind și el cât putea, că-l omoară pe vinovat. Dacă este o minciună, vă mint și eu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fie buni decât răi și, când se va întâmpla așa, vor zice că avem și noi dreptul să ne odihnim un pic de prea multul umblet, de prea multa strigare. Cocoțat acolo, pe cataligele lui interminabile, Peter Schumann părea un Arlechin rătăcit prin veacuri. Commedia dell'Arte merge înainte, o cohortă de figuri alungite, obosite de vreme și nevoi, dar cu ochi misterioși ca ai unor zeități egiptene. PAGINĂ NOUĂ PETER BROOK Parisul se pregătea de Crăciun și pusese becurile albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Învăț eu textul, stau în mașină cu Ileana Stana cu care aveam scenă directă, îmi explică ea ce și cum, mă îmbărbătează cât poate și gata, intru în scenă, cad, sar, iau aplauze, nu aveam nici un fel de complexe. La arlechin Horea se uită și exclamă: ― Apă’ ni mă, aista-i actor de gumă. Nu-i rău! Am jucat mult în Chirița, l-am jucat și pe Guliță, fără să rup gura târgului, eram pe atunci în vână tare, nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mână, Brancomir aerian ca o statuie fără nume, eu, Gelu, nea Puiu Cristescu, Mișu Fotino și vine Gonța: era nervos, venea de pe front și instiga la răzmeriță contra lui Romulus, avea de spus un întreg monolog în timp ce trecea dintr-un arlechin în altul. N-a spus un cuvânt întreg, n-am auzit bâlbă mai strașnică în viața mea. Eu m-am tras sub perucă și mi-am băgat unghiile în carne, eram cu fața la spectatori, nu puteam să râd, la fel spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Scriitori > CIRCUL VIEȚII Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului duminică la "circul vieții"(mele) e spectacol trapeziștii fac salturi printre nori fulgere și noduri dresori cu bici păzesc lumina, zorii arlechinul are fața surâzătoare așează curcubeul pe umerii spectatorilor dar nimeni nu vede râul care-i inundă identitatea sub cupolă toți râd, aplaudă, ovaționează par fascinați de prestația lui spectacolul s-a terminat cortina cade se desparte de fața pe care
CIRCUL VIEŢII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361509_a_362838]
-
cerul în cercuri concentrice, comoara visurilor noastre așteaptă clipa dezvăluirilor sentimentale și subiective, un ecou așteptat de către noi toți trădează tăceri eroice și nesemnate, și le plantează în urechile fabricanților de cuvinte și fapte la comandă. E vesel sau trist arlechinul din colțul străzii sau de la chioșcul cu ziare? Câinii latră în limbajul universal la stelele de pe frontispiciul hotelurilor și de pe creasta zării, pe motiv că un nor gazos de radon filantrop își cheamă arhitecții adâncurilor să întoarcă pământul pe dos
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
ilici, brucani hidoși... În bazarul cu cartușe, Păcăliții în zadar Au la suflete cătușe, Gratii pe-un trecut murdar... Dar să râdem, măscăricii Încă mai găsesc de-un glonț Parf de pușcă, păcălicii Circotesc și dau din clonț. Colo, uite arlechinul, Dincoace un clovn parșiv Caracatizând rechinul, Hai la circul milostiv! Hai la șarpele ce zboară, O zi zboară, o zi nu, Azi nu zboară c-o să moară În partida de Kung Fu. Hai la măscăreli la tele, Poponețe, țâțe, popi
PĂCĂCIOȘI ȘI PĂCĂLAȘI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367546_a_368875]
-
Pablo Ruiz Picasso (1881-1973), cel ce s-a jucat cu formele, practicând asprimea lor și în jocul său ajungând până la cubism, este prezent cu multe lucrări, printre care: Portretul Gertrudei Stein (Gertrude Stein), prietena lui Picasso, realizat în 1906 și Arlechinul (Harlequin) în 1901, picturi în ulei pe pânză. Scriitoarea și poeta Gertrude Stein, ființă foarte instruită, s-a născut în Pennsylvania, fiică a unor imigranți, intelectuali germani-evrei. A murit în Franța la vârsta de 72 de ani. Împreună cu fratele ei
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Și nu-nțeleg ce tot îmi spune, Adesea bate din picior Eu bănuiesc că nu sunt bune Aceste vorbe care dor I-am arătat și buletinul Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă Și-am să m-ascund ca arlechinul În nu știu care colț de zarcă; Stimată doamnă, cer iertare Că noaptea mi s-a făcut ziuă Și m-au pisat atâtea tare Cum se pisează grâu-n piuă: Aș vrea să dorm și nu mai pot Că mi s-a
SCRISOARE DESCHISĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364626_a_365955]
-
aflat pe Victoriei, vis-a-vis de sala teatrului de estradă „Constantin Tănase” și aproape lipit de vechea clădire a fostului Teatru Național. În casa liftului, înșirați și dându-ne „onorul” de pe zidurile scorojite și chinuite-n draci de „pămătufuri” totuși pricepute, „arlechini”, „paiațe”, păpuși cu măști și alte stilizări contorsionate care parcă se schimonoseau și hlizeau cu gura până la urechi, parcă bătându-și joc de noi că ne-am grăbit și n-am ales scările, pentru a urca în zig-zag-ul din spatele scenei
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
consumată în trenuri cu navete albastre ne-am iubit într-o barcă fără vâsle m-ai iubit în barca din nuiele nebule și magie sumară furtună ...fulgere...zbor... Trecere Iubiți alergam atunci pe străzi sufletul meu sufletul tău orbeam lumina Arlechini urmăream un joc de bagatelle în gheațăria cu cioplituri lunare a Domnului Bugan Te văd șaman în iatacul de taină în ochii mei te gust, te transform în vis bizar. Cioburi... M-ai făcut să mă dezleg de toate La
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]