1,856 matches
-
ar fi pe plată, apoi n-ai scăpa tu nici dacă ți-ai vinde toată sărăcia. Da’ eu te iert și mă mulțămesc doar cu poveștile tale din Gromovnic. Au dondănit tot drumul. Aproape de târg, moș Dumitru și-a îndemnat armăsarul: Hai, tată, că Țâdulă aista mi-o făcut capul călindar și m-o amețit cu stelele lui... La poarta hanului, s-au despărțit. Măi Țâdulă, pe la prânzul cel mare să mă aștepți aici, că altfel ai să-i pui sare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că Țâdulă aista mi-o făcut capul călindar și m-o amețit cu stelele lui... La poarta hanului, s-au despărțit. Măi Țâdulă, pe la prânzul cel mare să mă aștepți aici, că altfel ai să-i pui sare pe coadă armăsarului meu și pe la miezul nopții îi ajunge și tu acasă. Uite că jupânul a și simțit a mușteriu și s-o ițit colea în prag. Bun găsit, jupâne - a deschis vorba moș Dumitru, când hangiul i-a deschis poarta. Bună
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o fi încurcat pe undeva. Eu nu-l mai aștept... Mergi sănătos, bade Dumitre, și spune-i lelii Zamfira că îi mulțămesc pentru toate câte ne-o trimis. Drum bun! Când a ajuns la loc deschis, moș Dumitru a lăsat armăsarul să meargă în voia lui, iar el a desfăcut jurnalele pe rând. Tare ar fi vrut să poată desluși măcar o slovă din ce era scris acolo, dar de unde? Abia le vedea pe cele de-o șchioapă. Iaca un titlu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o intrat în Austria, ba în Cehoslovacia și n-o mai zis nimeni că-i război și acuma... De unde până unde îi război? Scorneli de-ale lui Froim. Alta nu-i”. Cu îndoiala în suflet, moș Dumitru s-a adresat armăsarului: „Auzi tu, flăcăul tatii? Cică-i război. Hai să ajungem mai repede acasă, că cine știe!... Pe când soarele se oprise să se hodinească, de chindie, moș Dumitru bătea în ușa cancelariei lui Costăchel, de la primărie... Hai, moș Dumitre! Intră! Ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-i Măriucăi să vină cu căruța aici. Da’ ce să-i spun Măriucăi? Spune-i că Costăchel și-a scrântit un picior. Pe glodul ista... și noaptea... Grigorosu a fost destul de convingător. A ajutat-o apoi pe Măriuca să înhame armăsarul la căruță și au pornit... Inima lui Ion era cât un purice. „Ce mi-a face Măriuca când va da cu ochii de Costăchel? Da’ nici adevărul nu puteam să i-l spun. Ferita sfântului”... Când au ajuns, Ion a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lecuit, calul îi bun de ham, căruța îi întreagă, ce mai aștepți băiete? Mâine în zori, pui calul la șarabană și îi dai bice. Nu te oprești decât la hanul lui Froim. Eu cred că îi nevoie să înhămăm și armăsarul tău, pentru că drumul îi peste măsură de greu. Apoi mătăluță, domnule fost primare, urci lângă mine, fiindcă tot trebuie să te vadă doctorul... Au mai sporovăit ba de una, ba de alta, și, deodată, Costăchel a întrebat: Ce mai știi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
puțin, trag o fugă până acasă să-i spun nevestei că plec la târg și ajutorului meu... În scurtă vreme, inginerul s-a întors . S-a așezat în stânga lui Costăchel și a deschis vorba. Sunt gata de drum, dragul meu. Armăsarul s-a întins la drum într-un trap cuminte... Ce mai noutăți, domnule inginer? Nu v-am văzut de multă vreme. De noutăți nu ne putem plânge, numai că nu-s și prielnice pentru noi. De o bună bucată de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și erau alți adversari... Frumos adusă din condei. N-am ce spune - a reflectat Costăchel cu voce tare. Uite că am început să facem politică. Dar ce știm noi ce se poate întâmpla?... În timp ce inginerul punea această întrebare, sub copitele armăsarului și sub roțile căruței defilau deja - sunând amarnic - pietrele caldarâmului din târg. Eu zic să trecem întâi pe la prefectură, să-mi rezolv treburile și pe urmă să facem și cumpărăturile. La prefectură mergem. Hai, flăcăule! și-a îndemnat Costăchel armăsarul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
armăsarului și sub roțile căruței defilau deja - sunând amarnic - pietrele caldarâmului din târg. Eu zic să trecem întâi pe la prefectură, să-mi rezolv treburile și pe urmă să facem și cumpărăturile. La prefectură mergem. Hai, flăcăule! și-a îndemnat Costăchel armăsarul. Pe măsură ce înaintau spre centrul târgului, semnele rebeliunii legionare - din ianuarie - se înmulțeau... Pereți de prăvălii cu urme de foc și geamuri sparte. În unele locuri se vedeau chiar și urme de gloanțe... La prefectură, semnele atacului legionarilor se vedeau de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gândurile. De la Federală au trecut pe la spițerie. Apoi au umblat după târguieli. Când totul a fost gata au pornit spre casă... Ședeau pe capra căruței unul lângă altul, tăcuți. Fiecare cu gândurile lui. De pe culmea dealului, la ieșirea din târg, armăsarul s-a întins la trap sprinten, fără nici un îndemn. După o vreme, agronomul a redeschis vorba. Din câte știu eu, în 1917 ai fost pe front ca voluntar și te-ai întors cu fruntea sus... Am fost, domnule inginer. Am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cere prea mult bătrânul vostru prieten? Costăchel și Petrache s-au privit reciproc și răspunsul a venit fără ezitare, prin glasul lui Costăchel. Nu ne cereți prea mult. Tot vine iarna acușica și nopțile sunt nesfârște... Numai bune de povești... Armăsarul își mușca zăbala cu nerăbdare. Costăchel și-a rotit privirea prin ogradă, să vadă dacă toate sunt la locul lor. Deprinsese asta de la bătrânul lui... Pleca la târg să vadă ce și cum îi cu actele. În mintea lui se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de Petrache?” - gândea Costăchel, privind în lungul drumului pustiu... Din această stare s-a trezit abia când a ajuns la poarta hangiului Aizic. Nu era el chiar hangiu, dar mai primea în ogradă căruța câte unui vechi prieten... A lăsat armăsarul în grija hangiului și, fără prea multă vorbă, a pornit întins spre regiment... Bună ziua, domnule plutonier! - a grăit Costăchel către majurul de la poartă. Bună ziua! Ce vrei? Apoi... eu... am venit... eu am evad... am scăpat din lagăr de la ruși și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cerdac, văzându-i, a rămas în contemplare... O glumă înțepătoare îi ședea pe limbă... a rezistat cât a putut. Până la urmă, gluma a zburat aproape fără voia lui: Ia te uită la hulubașii iștia! Nici nu le pasă de bietul armăsar, lăsat flămând și însetat în ploaie. Ba mai rău... Își lasă aproapele să moară cu o sete de zile mari! Apoi așa-s vecinii. Nu te lasă să trăiești, ferita sfântului... Și dacă tot ai adus vorba de sete, fă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
știu iute la mânie, n-am încotro... Se vede treaba, măi Petrache, că nu i-ai cunoscut pe ruși. Așa că nu știi ce spun ei despre unul ca tine, care vrea să mănânce pe gratis... Până una alta, dezhamă tu armăsarul, curăță-l frumos, dă-i apă și ovăz și ai să pricepi singur cum devine vorba cu rușii... Uite la el, Măriucă! Întotdeauna o știut să comande. Norocul lui îi că știe cum s-o facă. Cât ai bate din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai spuse: Roibu nostru, bulibașă...! Nu se știe dacă bulibașa mai auzise ultimele cuvinte ale fetei, dar acesta se văzu nevoit să-i explice avocatului că, în urmă cu câteva zile, niște români au vrut să cumpere de la ei un armăsar. Era o minunăție! Cel mai fain și mai frumos cal din toți câți are șatra. Nici nu-l puneam la ham, mai zise el, îl călăreau copii, era un fel de jucărie a lor. Și fiindcă nu ne am înțeles
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
darul făcut. Din ziua aceea, după ce își făcea lecțiile, mergea la clubul copiilor, învăța după Metodă primele acorduri apoi, întors acasă, exersa mai multe ore pe zi. Deși se străduia din răsputeri să stăpânească acest instrument mai nărăvaș ca un armăsar neînvățat la călărie, vioara scârțâia cumplit; nu scotea acele sunete melodioase pe care le auzea el la unii violoniști de profesie. - Ei, cum merge cu vioara? îl întrebă într-o zi tatăl său, care nefiind acasă decât la ore târzii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fapt divers ce ar putea trece neobservat, ca o ploaie de vară, poate leza trăinicia unui cămin. Dar cum Sarsailă se află întotdeauna în preajma țesătorilor de intrigi, găsește și el să adauge ceva care să-i dea țânțarului dimensiunea unui armăsar. Se spune că și petele din soare tot el le-a descoperit, fiindcă i se părea că oamenii se prosternează prea mult în fața Zeului Ra și în acest fel îl ignorau pe el cel ce a fost întotdeauna și a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
penibil, și, în fine, pentru încă alții... Dar, iată, la poarta penitenciarului, au sosit mama și tata arestatei. Îmbulzaelă, curiozitate, gură-cască și, mai ce, la poarta penitenciarului? Mai nimic, zice un zeflemist, că, din orice țânțar, ușor se iscă un armăsar, iar, orice bâzâit de gâză naște un psalmodic ritm simfonic. Vine un șef. Mare șef. Confirmă faptul că Elena se află după gratii. Deocamdată, precizază el, pentru învinuire de omor. Ea, cică, ar fi omorât bătrâna căreia i-au fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nici Titus Livius n-o zicea mai bine!) Ei bine, proaspăt întors în birouașul meu de la facultate, eu, Dan C. Mihăilescu, mă simțeam aidoma celor trei mari comandanți. Adică, rămânând lucid, nu chiar aidoma, că doar nu călăream pe un armăsar alb, cu bicornul sau pletele și mantia-mi purpurie fluturând în vânt. Sunt un om realist și nu cad într-un puseu paranoic, însă pornirea asta eroică și îndârjită, lejer romanțioasă fie, treacă de la mine! -, se datora faptului că aveam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
știe foarte bine ce-i de făcut, da’ și oamenii îl ascultă. Și asta nu-i de ici de colo, Dumitre. Da’ ia spune, mai ții să mergem la iarmaroc, să ne luăm câte un cal? Ce cal? Câte un armăsar care să mănânce pământul alergând. Nu o gloabă... Bine gândit, Pâcule. Acum însă nu-i timp de pierdut. Hai acasă, că mâine în zori încărcăm un nou transport de grâu. Tot nu te-ai lecuit de poruncit, Dumitre. Apoi boala
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
faci la fel, Pâcule? Apoi să ne ție Dumnezeu sănătoși, că la târg vom veni ori de câte ori om vrea, dar colea cu șarabana pe care am să mi-o fac - știu eu o covălie - și care o să sune ca ceasul, iar armăsarii suri au să calce ca la paradă. De unde până unde doi cai suri la aceeași șarabană, Pâcule? Păi, când venim la târg pentru te miri ce n-o să hodorogim amândouă căruțele. O dată venim cu a mea, o dată cu a ta. Bun
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de repede ai uitat de planurile noastre? Ce planuri visezi, Pâcule? Se vede treaba că nu mai ai ținere de minte. După ce am vorbit nu știu cât timp, făcându-ne planuri, mă întrebi: „Ce planuri?” Măi Pâcule, cum să uit eu de armăsarul la care tot timpul mi-i gândul? Am vrut și eu să lungim vorba, că altfel... cântă cucuvaia. Îi drept că nici pe mine nu mă trage ața să mă duc acasă pentru totdeauna... Una-i să știi că mâine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
te frămânți prin ogradă ca leul în cușcă... Tu încă mai ai cu ce te lua când te apucă dorul de ducă. Aprinzi otrava ceea de lulea... Da’ eu? Tu... tu ai să ieși din casă și ai să cesali armăsarul, ai să-i dai ovăzul și ai să-l asculți cum ronțăie. Ți-i aduce aminte de cătănie, Dumitre. Nu te lăudai tu că ai fost cavalerist? Nu mă lăudam. Spuneam doar că infanteristul nu vede decât până la vârful puștii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
grele pe care le-ați făcut - a oprit boii moș Dumitru. Pâcu privea cu tremur de gene la boii lui... Se gândea că marțea ce vine o să meargă la iarmaroc ca să-i vândă și... și în schimb o să caute un armăsar...Privind la moș Dumitru cum deschide poarta cea mare, ca să bage carul în curte, Pâcu a dus mâna la chimir, fără să gândească, și a scos punga unde avea luleaua cu toate cele trebuitoare. Cât timp moș Dumitru a pus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cerea de mâncare sau apă. Eu cred că Surul cela era câinele. Numai că potaia nu stă în grajd, ci în cușcă. Da’ mai știi? - l-a luat la vale moș Dumitru. Apoi află tu, Dumitre, că Surul era un armăsar de toată frumusețea. Și cum spuneam... M-am dus să-i ascult dorința. M-a primit cu un nechezat murmurat, prietenos: „Bine ai venit, prietene!” - părea să spună armăsarul. Dintr-o privire, mi-am dat seama că îi este foame
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]