754 matches
-
Grecii, prin scrierile lor, răspândiseră în întreg spațiul ortodox povestiri defăimătoare la adresa armenilor, acuzându-le erezia și chiar păgânismul, invocând necurățenia lor spirituală și fizică. Povestea adorării câinelui Harțiburie a fost, poate, cea mai cunoscută devenind un exemplu de erezie armenească. Referiri la această plăsmuire se regăsesc în cuprinsul Pravilei de la Govora, unde armenii sunt numiți „de trei ori procleți spurcatu postu ce postescu, de trei ori blăstemați arțivurii proceți“26. Grămăticul Stoica de la Biserica domnească din Târgoviște a dat, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Govora, unde armenii sunt numiți „de trei ori procleți spurcatu postu ce postescu, de trei ori blăstemați arțivurii proceți“26. Grămăticul Stoica de la Biserica domnească din Târgoviște a dat, în 1668, o tălmăcire integrală a povestirii 27. Aversiunea față de ritul armenesc se va perpetua în scrierile clericilor ortodocși de la noi până în prima jumătate a secolului al XIX-lea, texte în care imaginea armenilor era asemănătoare cu cea a evreilor 28. Am zăbovit asupra rădăcinilor intoleranței tocmai pentru că vrajba dintre armeni și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
retras peste Nistru din fața trupelor turco-tătare37. Regrupându-se sub oblăduirea tacită a polonilor, susținătorii lui Hâncu vor efectua câteva incursiuni în nordul țării, contribuind astfel la prelungirea ostilităților 38. Transformarea zonei dinspre hotarul nordic, acolo unde erau concentrate importante comunități armenești, într-un teren în care se întâlneau încercările de expansiune ale otomanilor și măsurile de apărare ale Poloniei au întreținut sentimentul de nesiguranță. Acesta era, din păcate, doar începutul unui lung șir de nenorociri care se vor abate asupra Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Mestugean. Timp de zece ani M. desfășoară aici o activitate de catedră. Bănuit că s-ar deda unor uneltiri cu resort naționalist, se refugiază în Bulgaria, la Varna, acolo începând să se manifeste vocația lui de gazetar. Colaborează la ziarul armenesc „Iravunk” și împreună cu Ervant Sărmakeșhanlian scoate cotidianul „Șarjun”, rezervându-și, sub pseudonimul Kamer-Arșavir, rubrica de comentarii externe. Din 1899, revenit în București, se avântă într-o nouă etapă a vieții lui de publicist. Corector la „Universul”, i se încredințează curând
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
Șant (Leon Seghoposian), V. Tekeian, Ohanes Timonian, Bedros Turian, Elize Turian, Gr. Zohrab ș.a. În Mica antologie a poeților armeni (1934) M. schițează pentru fiecare autor selectat câte o prezentare. I se datorește prima transpunere în românește prin intermediul unei versiuni armenești din Omar Khayyam. A mai tradus din Béranger. Preocupat, firesc, de civilizația și cultura armeană, M. publică Istoria Bisericii Armene (1934), după arhiepiscopul Husik Zahrabian, și Sfânta liturghie a Bisericii Armene (1937). Lucrare cu o impresionantă densitate de informații, Istoria
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
STĂNCESCU, Constantin I. (20.X.1837, București - 8.VI.1909, București), prozator și autor dramatic. Născut în mahalaua armenească a Bucureștilor, S. face primele clase la Colegiul „Sf. Sava”. Urmează cursuri de drept, luându-și toate examenele în doi ani, dar se ocupă sistematic de pictură, sub îndrumarea pictorului Gheorghe Tattarescu. Pentru a se perfecționa pleacă la Paris, cu
STANCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289863_a_291192]
-
i-au zis Nicoară Potcoavă (leșii erau informați în acest sens) sau crețul, iar ucrainenii, în cântecele lor populare, îl numesc Ivan Pidkova sau „cazacul” [Kozak] Pidkova. Era frate vitreg cu Ion Vodă cel Cumplit. Cobora deși din același neam armenesc, căci forma Serpjaha (Ivan Serpjaha, Kozak Serpjaha), trimite la armenescul Serpega (se pare că a avut și un prenume armenesc - Garabet sau Carabied)148. După domnia sa de o clipă în Moldova (pată de culoare în paradigma monarhică românească), Ioan Potcoavă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sens) sau crețul, iar ucrainenii, în cântecele lor populare, îl numesc Ivan Pidkova sau „cazacul” [Kozak] Pidkova. Era frate vitreg cu Ion Vodă cel Cumplit. Cobora deși din același neam armenesc, căci forma Serpjaha (Ivan Serpjaha, Kozak Serpjaha), trimite la armenescul Serpega (se pare că a avut și un prenume armenesc - Garabet sau Carabied)148. După domnia sa de o clipă în Moldova (pată de culoare în paradigma monarhică românească), Ioan Potcoavă a vrut să se retragă la Pragurile Niprului (cântecele populare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
numesc Ivan Pidkova sau „cazacul” [Kozak] Pidkova. Era frate vitreg cu Ion Vodă cel Cumplit. Cobora deși din același neam armenesc, căci forma Serpjaha (Ivan Serpjaha, Kozak Serpjaha), trimite la armenescul Serpega (se pare că a avut și un prenume armenesc - Garabet sau Carabied)148. După domnia sa de o clipă în Moldova (pată de culoare în paradigma monarhică românească), Ioan Potcoavă a vrut să se retragă la Pragurile Niprului (cântecele populare ucrainene ne spun că era hatman), dar, neputând să ajungă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Nicula (în colaborare cu arhimandritul Cleopa Nanu), Cluj-Napoca, 1985; De ziua inimii noastre, îngr. Constantin Mohanu, pref. Șerban Cioculescu, Craiova, 1987. Ediții: Ion Pop-Reteganul, Amintirile unui școlar de altădată, introd. edit., București, 1969 (în colaborare cu Serafim Duicu). Culegeri: Basme armenești din Transilvania, București, 1967; Frumoasa privighetorilor. Basme armenești din Transilvania, Cluj-Napoca, 1974; Orații de nuntă (Colăcării, cântece și strigături culese de pe Valea Someșului), București, 1979; Poezii populare din Ardeal, în Folclor din Transilvania, VIII, București, 1986, 267-558. Repere bibliografice: Vasile
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
1985; De ziua inimii noastre, îngr. Constantin Mohanu, pref. Șerban Cioculescu, Craiova, 1987. Ediții: Ion Pop-Reteganul, Amintirile unui școlar de altădată, introd. edit., București, 1969 (în colaborare cu Serafim Duicu). Culegeri: Basme armenești din Transilvania, București, 1967; Frumoasa privighetorilor. Basme armenești din Transilvania, Cluj-Napoca, 1974; Orații de nuntă (Colăcării, cântece și strigături culese de pe Valea Someșului), București, 1979; Poezii populare din Ardeal, în Folclor din Transilvania, VIII, București, 1986, 267-558. Repere bibliografice: Vasile Adăscăliței, „Ion Pop-Reteganul”, CRC, 1966, 4; Constantin Mohanu
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
cântece și strigături culese de pe Valea Someșului), București, 1979; Poezii populare din Ardeal, în Folclor din Transilvania, VIII, București, 1986, 267-558. Repere bibliografice: Vasile Adăscăliței, „Ion Pop-Reteganul”, CRC, 1966, 4; Constantin Mohanu, „Ion Pop-Reteganul”, LCF, 1966, 30; Iordan Datcu, „Basme armenești din Transilvania”, ARG, 1967, 9; Sarchis Selian, „Basme armenești din Transilvania”, „Nor Chiang”, (București), 1967, 38; S. Jamgotchian, Descoperirea recentă a unui manuscris armean în România, „Kragan Tert” (Erevan), 1968, 2; Suren Kolangian, „Basme armenești din Transilvania”, „Kragan Tert” (Erevan
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
Poezii populare din Ardeal, în Folclor din Transilvania, VIII, București, 1986, 267-558. Repere bibliografice: Vasile Adăscăliței, „Ion Pop-Reteganul”, CRC, 1966, 4; Constantin Mohanu, „Ion Pop-Reteganul”, LCF, 1966, 30; Iordan Datcu, „Basme armenești din Transilvania”, ARG, 1967, 9; Sarchis Selian, „Basme armenești din Transilvania”, „Nor Chiang”, (București), 1967, 38; S. Jamgotchian, Descoperirea recentă a unui manuscris armean în România, „Kragan Tert” (Erevan), 1968, 2; Suren Kolangian, „Basme armenești din Transilvania”, „Kragan Tert” (Erevan), 1968, 20; Victoria Jiquidi, „Arta icoanelor pe sticlă de la
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
1966, 30; Iordan Datcu, „Basme armenești din Transilvania”, ARG, 1967, 9; Sarchis Selian, „Basme armenești din Transilvania”, „Nor Chiang”, (București), 1967, 38; S. Jamgotchian, Descoperirea recentă a unui manuscris armean în România, „Kragan Tert” (Erevan), 1968, 2; Suren Kolangian, „Basme armenești din Transilvania”, „Kragan Tert” (Erevan), 1968, 20; Victoria Jiquidi, „Arta icoanelor pe sticlă de la Nicula”, AFT, 1969, 12; Cristina Atanasiu, „Arta icoanelor pe sticlă de la Nicula”, RL, 1970, 5; Dimitrie Dancu, „Arta icoanelor pe sticlă de la Nicula”, ST, 1970, 2
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
de detenție, I-II, pref. Nicolae Balotă, București, 1998; Bucuriile și mâhnirile părintelui Sisoe din Boteni, București, 1999; Iubirea ca pasărea cerului și alte povestiri, București, 1999; Hrandt, pref. Bedros Horasangian, postfață Barbu Cioculescu, București, 2002. Traduceri: Oaspetele nepoftit. Povești armenești, București, 1968 (în colaborare cu Dirayr Mardichian); George Eliot, Silas Marner, București, 1969; Victor Hugo, Ultima zi a unui condamnat la moarte. Bug-Jargal, Iași, 1971; Oscar Wilde, Intențiuni, pref. Mihai Miroiu, București, 1972; Povestiri stranii. Pagini antologice din literatura anglo-saxonă
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
, Ioan (17.II.1890, West Hoboken, New Jersey, SUA - 30.XI.1945, Botoșani), prozator. Descendent al unui cunoscut neam armenesc, ce număra pe căminarul Ion Missir, pe junimistul Petru Th. Missir ori pe avocatul și omul politic (deputat și ministru) Basile Missir, Bogdan Missir s-a căsătorit cu institutoarea elvețiancă Cécile Marchand și a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde
MISSIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
metode, dar procedeul a rămas izolat. În general, nici acest semn nu creează mari dificultăți. Iată câteva reguli de utilizare a semnului Întrebării: - după cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze cu caracter interogativ: „Iar vrei să te pupe cucul armenesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua? (I. Creangă) sau „Să fie și din cauza absenței oricărui cuvânt Însoțitor, iarăși ca atunci când este are funcție predicativă?” (I. Iordan); - Într-o conversație, când unul dintre interlocutori răspunde prin
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
originea unor nume și porecle; a analizat metodic toponimia românească; a pus în lumină marea bogăție sinonimică a limbii noastre (în terminologia numismatică și juridică, în denumirile calului, „dracului”); a rezolvat numeroase cazuri de etimologie populară (Glose românești în patronimice armenești din Ardeal, Contribuții onomastice, Din onomastica folclorică, Note de toponimie dobrogeană, Din toponimia românească: Abrud, Caransebeș, Lăune etc.). A aprofundat cercetarea elementelor orientale din limbă, a influențelor grecești, ungurești, a „urmelor bizantine”. A fost interesat de folclor (Cercetări de literatură
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
genului. În romanele polițiste Gentlemanul șchiop (1970), Samsarul (1975), Casa păcatelor (1980), ideologizarea dublează intriga detectivistă, altminteri bine condusă. Stânjenitor este, în schimb, maniheismul autorului: hoții, falsificatorii sau proxeneții sunt îndeobște semnalați prin onomastica lor - nume cu rezonanță grecească ori armenească, drept reprezentanți irecuperabili ai „vechiului regim”. O calitate a scrisului lui B. este aceea de a oferi o bună radiografie a mediilor infracționale, chiar dacă sensul demonstrației e fals, iar incursiunile psihologice extrem de sumare. În Samsarul, bunăoară, sunt anchetați locatarii unui
BARBUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
Mai În larg erau ancorate vasele de război ale Aliaților. Pentru cetățenii greci și armeni ai Smirnei (și pentru miile și miile de refugiați greci) faptul că le vedeau era Încurajator și ori de câte ori circula câte-un zvon - ieri un ziar armenesc susținuse că Aliații, dornici să spele păcatul că susținuseră invazia grecească, plănuiau să dea orașul pe mâna turcilor victorioși -, cetățenii priveau În zare la distrugătoarele franceze și la navele de război britanice, Încă la Îndemână pentru a apăra interesele comerciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de șah și spunând, cu prefăcută seriozitate: ― Să nu mișcați piesele alea. Încuie ușa de intrare după el, verificând-o cu umărul, și o pornise-n jos, pe strada Suyane, pe lângă prăvăliile Închise și geamurile cu obloanele trase din cartierul armenesc. Se opri În fața brutăriei lui Berberian, Întrebându-se dacă Charles Berberian Își luase familia din oraș sau se ascundeau și ei la etaj, ca familia Philobosian. Trecuseră deja cinci zile de când se Închiseseră În case, timp În care doctorul Philobosian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
două. Apoi Kemal Își Întoarce privirea. Convoiul trece. Și acum totul ține de vânt. Unu dimineața, miercuri, 13 septembrie 1922. Lefty și Desdemona sunt deja de șapte nopți În oraș. Mirosul de iasomie s-a transformat În kerosen. În jurul cartierului armenesc au fost ridicate baricade. Trupe turcești blochează ieșirile dinspre chei. Dar vântul bate În continuare din direcția greșită. Pe la miezul nopții Își schimbă totuși direcția. Începe să bată spre sud-vest, adică dinspre Înălțimile turcești spre port. În beznă se adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Apoi, pe măsură ce lumina crește, devine vizibil croitorul Însuși. Stă la mașina de cusut, cu piciorul drept Încă sprijinit pe pedală. Lumina crește și mai tare și Îi dezvăluie chipul, orbitele goale, barba smulsă În fâșii Însângerate. Peste tot În cartierul armenesc pâlpâie focurile. Ca un milion de licurici zboară scânteile peste orașul Întunecat, inseminând fiecare loc În care cad cu un germen de foc. În casa lui de pe strada Suyane, doctorul Philobosian atârnă un covor ud peste balcon, apoi se repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
faldurile ca să vadă mai bine, dar n-a făcut-o. Pentru că, exact În acea clipă, sora Rosalee (căreia, de asemenea, momentul acesta avea să-i marcheze destinul) l-a atins din greșeală pe braț. Doctorul Phil ridică privirea. Ochii lui armenești cu prezbitism Îi Întâlniră pe cei de vârstă mijlocie, apalași. Poposiră un timp, apoi se Îndepărtară. Aveam doar cinci minute și laitmotivele vieții mele - Întâmplarea și sexul - se făceau deja anunțate. Sora Rosalee roși. ― Superbă, spuse doctorul Philobosian, referindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a fost luat rapid de către armeni și greci. Armenii au fost nevoiți să-și părăsească locurile natale după cucerirea otomană, primul oraș dobrogean unde au fost atestați fiind Silistra 49. La începutul secolului al XVI-lea este menționată și comunitatea armenească din Babadag. Armenii s-au așezat și la Constanța, unde au construit o biserică ce a fost părăsită în 1760, obiectele bisericești de aici fiind duse la Babadag 50. La mijlocul secolului al XIX-lea numărul familiilor de armeni din Dobrogea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]