753 matches
-
Bulgaria și al altor țări, Stăpân și Mare Duce al Novgorodului de Jos, Cernigov, Riazan, Poloțk, Rostov, Iaroslav, Belosero, Oudoria, Obdoria, Condia, Vitebsk și a toată Regiunea de Nord, Stăpân și Suveran al Ținutului Iveriei, Kartaliniei, Kabardinei și al Provinciilor Armenești, Suveran al Prinților Montani și Circasieni, Stăpân al Turkestanului, Duce de Schleswig, Holstein, Stormarn, Ditmarschen și Oldenburg, Prinț Moștenitor de Norvegia, și așa mai departe, și așa mai departe, și așa mai departe." La festivitățile de încoronare de la Moscova din
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
este o capelă construită în anul 1902 în cimitirul armenesc din orașul Suceava de către trei membri ai familiei nobiliare armenești Pruncul: Michael Bogdan von Prunkul, Warteres Garabeth von Prunkul și Sofie Walerian von Prunkul. Ea a servit mai întâi drept cavou al familiei Pruncul, devenind ulterior capelă de cimitir. Acest
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
ai familiei nobiliare armenești Pruncul: Michael Bogdan von Prunkul, Warteres Garabeth von Prunkul și Sofie Walerian von Prunkul. Ea a servit mai întâi drept cavou al familiei Pruncul, devenind ulterior capelă de cimitir. Acest edificiu este singurul lăcaș de cult armenesc din Suceava construit în stilul armean vechi, având o cupolă masivă deasupra și un acoperiș piramidal, în opt laturi. Capela este localizată pe Strada Zamca din cartierul cu același nume, arteră ce face legătura între alte două edificii religioase armenești
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
armenesc din Suceava construit în stilul armean vechi, având o cupolă masivă deasupra și un acoperiș piramidal, în opt laturi. Capela este localizată pe Strada Zamca din cartierul cu același nume, arteră ce face legătura între alte două edificii religioase armenești: Mănăstirea Zamca și Biserica Sfântul Simion (Turnul Roșu). După tradiție, familia Pruncul (inițial Prunculian) descindea din familia Donovac (Donovakian), care a avut un rol important în viața armenilor din Moldova (Drăgan Donovac a ctitorit Mănăstirea Hagigadar pe Dealul lui Bulai
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
armeni (Antonovici, Bogdanovici, Capri, Petrovici, Pruncul, Romașcan) au dobândit în perioada 1788-1815 titluri nobiliare austriece, în special cele de cavaler (în ). Prin 1790, Ariton, Luca și Cârste Pruncul, fiii lui Grigorie Pruncul, staroste de armeni, erau înnobilați. În vechiul cimitir armenesc al Bisericii "Sf. Simion" se află monumentul funerar din piatră al lui Gregor Prunkul (1772-1823) și al soției sale, Hrepsima (1780-1839). Prin testament, acesta își lăsa averea urmașilor săi (patru fii: Ariton, Ilie, Lucas și Criste și trei fiice: Hatuna
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
a Judecătoriei districtuale și a Cărții funciare. În anul 1902, la inițiativa a trei membri ai familiei nobiliare Pruncul: Michael Bogdan von Prunkul, Warteres Garabeth von Prunkul (1848-1901) și Sofie Walerian von Prunkul, a fost construită o capelă în cimitirul armenesc din Suceava. Construcția efectivă a fost coordonată de inginerul W. Klika. Pe frontonul capelei se află blazonul nobiliar al familiei. Pe o placă de marmură neagră din interiorul capelei se află un text în limbile armeană și germană. Textul în
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
următoarea: ""Această capelă a fost construită ca loc de odihnă al rudelor lui Michael Bogdan Cavaler von Prunkul, Warteres Garabeth Cavaler von Prunkul și Sofie Walerian von Prunkul în anul Domnului 1902. A făcut ing. W. Klika"". Amplasată în mijlocul cimitirului armenesc din Suceava, această construcție a servit mai întâi drept cavou pentru membrii familiei Pruncul, devenind ulterior capelă de cimitir. În capelă au fost aduse și osemintele a opt membri ai familiei von Prunkul, decedați înainte de anul menționat. Este vorba de
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
fixată cu rozete metalice în peretele interior al capelei. Mormântul lui Warteres Garabeth von Prunkul (1848-1901), unul dintre ctitori, care a decedat înainte de finalizarea construcției, nu se află în capela familială, ci în cimitir, printre alte morminte. Spre deosebire de celelalte biserici armenești din Suceava care se caracterizează prin lipsa oricărei caracteristici arhitectonice și ornamentalistice pur armenești și care se confundă cu bisericile moldovenești, constituie o excepție. Ea a fost clădită în cimitirul armenesc din Suceava, la începutul secolului al XX-lea, în
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
Prunkul (1848-1901), unul dintre ctitori, care a decedat înainte de finalizarea construcției, nu se află în capela familială, ci în cimitir, printre alte morminte. Spre deosebire de celelalte biserici armenești din Suceava care se caracterizează prin lipsa oricărei caracteristici arhitectonice și ornamentalistice pur armenești și care se confundă cu bisericile moldovenești, constituie o excepție. Ea a fost clădită în cimitirul armenesc din Suceava, la începutul secolului al XX-lea, în stilul armean vechi, stilizat după gustul arhitectului constructor. Capela Pruncul are formă de cruce
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
ci în cimitir, printre alte morminte. Spre deosebire de celelalte biserici armenești din Suceava care se caracterizează prin lipsa oricărei caracteristici arhitectonice și ornamentalistice pur armenești și care se confundă cu bisericile moldovenești, constituie o excepție. Ea a fost clădită în cimitirul armenesc din Suceava, la începutul secolului al XX-lea, în stilul armean vechi, stilizat după gustul arhitectului constructor. Capela Pruncul are formă de cruce cu o masivă cupolă deasupra și cu acoperiș piramidal, în opt laturi. În jurul capelei se află cimitirul
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
din Suceava, la începutul secolului al XX-lea, în stilul armean vechi, stilizat după gustul arhitectului constructor. Capela Pruncul are formă de cruce cu o masivă cupolă deasupra și cu acoperiș piramidal, în opt laturi. În jurul capelei se află cimitirul armenesc în care se află înmormântați, printre alții, și următorii:
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
ai statului: funcționari și muncitori din Boemia, Moravia și Slovacia și care s-au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. În acea perioadă, în orașul Suceava nu existau decât 8 biserici ortodoxe și 3 biserici armenești, dar nici o biserică romano-catolică. În aceste condiții, preotul romano-catolic din Suceava a trimis o petiție Mitropoliei din Iași în care a făcut propunerea ca una dintre bisericile ortodoxe să fie cedată comunității de cult romano-catolice. De asemenea, a făcut o
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
dintre ei nu era suficient de puternic pentru a prelua comanda. Cu toate aceste, Adhemar a fost tot timpul recunoscut ca șef religios al marșului. După traversarea Porților Ciliciene, Balduin de Boulogne s-a îndreptat pe cont propriu spre ținuturile armenești din zona Eufratului. La începutul anului 1098 în Edessa, Baldwin a fost adoptat ca moștenior de regele Thoros, un monarh grec ortodox care se afla în relații foarte proaste cu supușii săi armeni. După asasinarea lui Thoros, Balduin a devenit
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
teatrale și cinematografice și a contribuției substanțiale la propagarea valorilor spirituale și morale . Constantin Constantinov a încetat din viață la data de 8 martie 2003, în municipiul Chișinău,la vârsta de 88 de ani fiind înmormântat în cimitirul din Strada Armenească. În decembrie 2007, o stradă nouă din sectorul Rîșcani al municipiului Chișinău a primit numele actorului Constantin Constantinov, iar pe frontispiciul blocului nr. 71 din strada A. Sciusev, în care a locuit artistul, a fost instalată o placă comemorativă .
Constantin Constantinov () [Corola-website/Science/309969_a_311298]
-
dezintegrarea acestei federații, armenii au pus bazele Republicii Democrate Armene (30 mai 1918). Tratatul de la Batumi semnat pe 4 iunie 1918 avea să reducă suprafața republicii armene la o suprafață de doar 11.000 km2. Membrii foarte activi ai diasporei armenești au depus eforturi deosebite în timpul Conferinței de Pace de la Paris ca să-i convingă pe negociatorii Antantei că teritoriul istoric al Armeniei, regiunea care rămăsese în afara controlului Imperiului Otoman în anii 1915 - 1918, trebuie să se unească cu Republica Democrată Armeană
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
deși aceștia erau popoare distincte, dar această confuzie va continua și în lumea modernă. În cele din urmă, părți ale Siriei seleucide au fost preluate de Hașmonei până la dezintegrarea lentă a imperiului elenistic. Pentru scurt timp, Siria ajuns sub control armenesc din 83 î. Hr., prin cuceririle lui Tigran cel Mare, care a fost întâmpinat ca salvator al poporului său de seleucizi și romani. Armenii au menținut controlul asupra Siriei pentru două decenii înainte de a fi izgoniți de romani. Pompei cel Mare
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
de origine armeană. S-a născut în anul 1890 în Turcia, într-o familie săracă, tatăl său, Arakel, fiind zugrav. După absolvirea cursurilor primare la Adabazar și la Școala „Esaian” din Istanbul (1901-1904) și a celor secundare la Liceul Central Armenesc din Istanbul (1904-1908), a urmat studii la Facultatea de Drept (1909-1914). Încă din perioada studenției, a început să publice articole în presă, colaborând la mai multe ziare și reviste armenești cu articole literare și cronici teatrale. A fost arestat pentru
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
din Istanbul (1901-1904) și a celor secundare la Liceul Central Armenesc din Istanbul (1904-1908), a urmat studii la Facultatea de Drept (1909-1914). Încă din perioada studenției, a început să publice articole în presă, colaborând la mai multe ziare și reviste armenești cu articole literare și cronici teatrale. A fost arestat pentru prima dată la începutul anului 1908, fiind învinuit că a citit literatură progresistă, dar a fost eliberat abia după schimbarea regimului la sfârșitul aceluiași an. El s-a înscris în
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
România, unde a cerut Academiei R.P.R și instituțiilor în care lucrase să fie reîncadrat, fie și pe o poziție inferioară, pentru a-și continua cercetările istorice. I s-a refuzat încadrarea, Siruni fiind totuși invitat pentru a studia documentele armenești și turcești legate de istoria României, documente aflate la Muzeul de istorie a Bucureștiului, la Academia Română, la Direcția Arhivelor Statului. Muzeul Central Militar i-a solicitat ajutorul pentru a descifra inscripțiile de pe armele orientale. În ultimii ani de viață, a
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
de Orientalistică din România și a contribuit la redactarea anuarului „Studia et Acta Orientalia”. A murit la data de 7 aprilie 1973, în București. În decursul timpului, el a adunat o impresionantă arhivă de lucrări științifice pe următoarele teme: mărturii armenești despre români, izvoare turcești despre români, izvoare referitoare la armenii din România, izvoare despre istoria și cultura armeană, lucrări în limba armeană tipărite la București, periodice tipărite la București, lucrări în limba armeană publicate în străinătate, traduceri din poeți turci
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
România, izvoare despre istoria și cultura armeană, lucrări în limba armeană tipărite la București, periodice tipărite la București, lucrări în limba armeană publicate în străinătate, traduceri din poeți turci, francezi, ruși, studii publicate în Armenia sovietică și in alte reviste armenești din lume, conferințe și comunicări susținute la București și Erevan, alte lucrări inedite . În anul 2012 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
în cultura populară se afirmă că ar fi fost trei. Conform bisericii romano-catolice, Melchior, Baltazar și Gaspar sunt considerați sfinți și sunt sărbătoriți pe data de 6 ianuarie. Numele crailor de la Răsărit a fost menționat într-o evanghelie a Bisericii Armenești, aici menționându-se și rangul lor: Melkon, Regele Persiei, Gaspar, Regele Indiei și Baltazar, Regele Arabiei. În unele țări cu o majoritate romano-catolică, precum țările Americii Latine și țările iberice, tradițional regii magi aduceau cadouri copiilor, Moș Crăciun fiind un
Magii de la răsărit () [Corola-website/Science/328072_a_329401]
-
sfârșitul războiului greco-turc, grecii au fost nevoiți să cedeze toate câștigurile teritoriale, să revină la frontierele antebelice și să accepte schimburile de populație cu nou înființat Republica Turcia, în conformitate cu prevederile Tratatului de pace de la Lausanne. Eșecul campaniilor militare anti-turce (grecești, armenești și franceze) i-a forțat pe Aliați să abandoneze Tratatul de la Sèvres. În schimb, ei au negociat cu turcii noul Tratat de la Lausanne. Prin acest nou tratat, Aliații au recunoscut independența Republicii Turcia și suveranitatea acesteia asupra Traciei Răsăritene și
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
întemeind satul Slobozia Bivolari (așa cum apare în cronica liuzilor din 1803). Pe acolo treceau negustorii armeni, turci sau evrei în drum spre Camenița sau spre Hotin, ei folosind bivolii pentru tractarea căruțelor. Acest lucru este demonstrat de existența unei ulițe armenești în fostul târg Bivolari. La 13 iunie 1843, domnitorul Mihail Sturdza a emis hrisovul de înființare a târgului Bivolari, pe proprietatea hatmanului Iordache Ghica. Ca urmare, în mai 1844 s-a încheiat o înțelegere scrisă între proprietar și târgoveți, în
Bivolari, Iași () [Corola-website/Science/324184_a_325513]
-
ales în Turcia. În octombrie 2015, genocidul este recunoscut de către parlamentele celor douăzeci și nouă de țări. Situația precedentă genocidului face posibilă în teorie înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat și a consecințelor. Cu toate acestea, date demografice asupra populației armenești care trăia în Imperiul Otoman înainte de izbucnirea Primului Război Mondial variază de la sursă la sursă, de exemplu între cea dată de patriarhia armenească din Constantinopol (numere mai mari) și cifrele date de autoritățile otomane oficiale (numere mai mici). Patriarhia armeană a efectuat
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]