1,328 matches
-
în lunca Trântorilor, a Marilor Leneși. (Un domn bine) Când poetul își propune să lupte împotriva "lenei", o face cu mijloace neadecvate: Ah! Vino repede sabie, armură, să lupt cu lenea care mă fură. (Lecție) De altfel, papionul, bastonul, sabia, armura, alternanța succesivă a mitizării și demitizării, așteptări frustrate, ființe real-himerice, povești animaliere, conformația imaginativă a lumii, stereotipia, răceala sau blândețea, nimic din toate acestea și altceva nu există! nu sunt soluții practice la totala înstrăinare de sine, la cufundarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sine. Dilema este fără ieșire și fără sfârșit. Cuvintele nu salvează, ci mimează. Ele nu îl fac mai rezistent, ci mai singur. Și tot atunci, când oglinda este sorbită, se produce imposibilul: cade masca! Masca de cruciat, de cavaler sublim, armura din Milan căzuseră și ai dat la iveală adevăratul tău chip. Era scris cu creta acolo, pe figură, foarte caligrafic și foarte citeț și foarte explicit: Nimic. Și oricine, chiar eu, cel costumat în pisică, am citit: Nimic. (Hop-la !) Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pieptene astfel Încât „să i se vadă“ fruntea, pe care ea o credea Înaltă, Înaltă... Dar toate sfaturile ei pline de bun-simț nu reușeau să Împiedice mingea de foc a Înverșunării să Îl cuprindă cu gesturi lascive, să i se facă armură grea, asasină. Primăvara căpăta agresivitatea veninoasă a vampirului. Degeaba Îl vedeam intrând de două-trei ori pe săptămână În Biblioteca Județeană și privind lacom rafturile pline de autorii glorioși ai regimului. Pentru că nu avea cine să Îl călăuzească, a Început cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Constantin Țoiu Cel clasic, executat la Berlin, ce se poate vedea în mai toate școlile, ni-l arată pe Cantemir în armură, cu sceptrul în mînă sprijinit pe un teanc de cărți, cu hermina albă de domnitor lunecînd peste brațul înzăuat. Peruca (iluministă) îi învăluie capul puternic, expresiv. Ochii mari, atent-melancolici, nasul drept, hotărît, buzele cărnoase, chemînd plăcerile, reliefate de umbra fină
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
hermina albă de domnitor lunecînd peste brațul înzăuat. Peruca (iluministă) îi învăluie capul puternic, expresiv. Ochii mari, atent-melancolici, nasul drept, hotărît, buzele cărnoase, chemînd plăcerile, reliefate de umbra fină din dunga bărbiei. La gît, o eșarfă de mătase, atîrnînd peste armură ca un fluture. Ciudat. Bărbăția imaginii nu reușește să ascundă un anume aer feminin... Neculce îi face două portrete. Primul înainte de a fi domn: ...era atunce nerăbdătoriu și mînios, zlobiv (rău) la beție, și-i ieșisă numele de om rău
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
reușit. Apăru doar după ce cortul său fu înălțat. Se înfățișă la porțile orașului urmat de comandanți și consilieri, kavhan și tarhan, ordonându-ne să ne predăm. Am fost impresionat de cum arăta. Călărea cu fală un armăsar murg și nu avea armură. Părul lung și negru îi era împletit în nenumărate cozi mici legate două câte două cu funde colorate. Fața, în ciuda ochilor alungiți și înguști, arăta bine, barba și mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care la avari era de felurite
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
fac piedestalul, mormântul și muntele mai înalt între munți. Mult câte puțin Masă de lacrimi potirul cu pâine și vin, Masă sfințită de Sângele și de Trupul. Trupul își frânge, Sângele își varsă, Stau în biserica Ta ca-ntr-o armură eu, păcătoasa care smerită mă închin. Stau înaintea Ta, Cel ce pe toate Le-ndură de la începutul lumii mult câte puțin. Urma fiind nicîieri Aici, acolo îngropate ramuri, rămurele-oscioare uscate, căzute mărgele din șir, din arborele de rouă plin, rouă
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
ce te făceai? Rămîneai condamnat la lumea sublunară a suflețelului, ceea ce însemna a literaturii, a artelor sau, și mai rău, ajungeai să îți pui nemijlocit problema mîntuirii". Se putea o mai convingătoare despărțire de Noica? O decepție mai exact formulată? "Armura" filosofiei cu care junele discipol credea a putea păși sigur de sine ("filosofii au fost întotdeauna infatuați") s-a desfăcut "din cheotori", iar purtătorul său s-a pomenit singur față-n față cu sine, cu "suflețelul" său, "ars de îndoială
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
cei doi, mai ales pe Leonid Dimov, cu lipsa lui de experiență în relațiile erotice și, pe de altă parte, cu distribuirea Luciei într-un rol matern-protector. Contactele propriu-zise sunt aproape stânjenitoare, tânărul încercând să-și potolească simțurile aprinse, sub armura cavalerului adorator. Majoritatea scrisorilor ilustrează abundent confuzia morală și psihologică a celui ce le pune pe hârtie, Dimov construindu-și un model al dragostei absolute contrazis la tot pasul, și în primul rând de el. Tinută în frâu, reprimată, castrată
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
nu se exclud pe considerente de rasă sau ideologice. De la Iași la Ierusalim și înapoi este o carte confesiune, oarecum surpinzătoare în bibliografia istoricului Leon Volovici. Obiectivitatea rece a omului de știință s-a topit la temperatura incandescentă a sentimentelor, armura intelectualului călit în polemici și dispute de tot felul s-a fisurat, lăsând vederii vulnerabilitățile omului. Unde se sfârșește mitul și unde începe adevărul în legătură cu soarta evreilor din România? Au fost ei cu adevărat protejați în timpul regimului Antonescu sau doar
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
poporul e un cerebral, că și el e un abstract ". Cu o semnificativă aderență apare abordat și un alt poet din șirul celor "profund instruiți și cugetători", Mihai Ursachi, la care "se cuvine să luăm seama la înțelesurile fiecărui cuvînt. Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă; flanela-înveliș rezistă la toate încercările: Ťflanela pe care am adus-o/ fluturînd ca un steag zdrențuit în războaie,/ pe care apoi am purtat-o/ cu frenezie
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
către "măiastra" care glăsuiește dintre crengi înfrunzite, bandajînd "tîmpla iubirii", către ariciul care ar fi, în delicatețea-i "fără seamăn", un alter ego al său: "Cine-mi traversează grădina/ în clipa tăcută și caldă?// Trece prin trifoi, printre crini/ Cu armura în spinare,/ Aduce tihna amurgului.// Alunecă lin, suveran/ Lasă împăcare în urmă. La fel mă strecor/ Blînd prin lume,/ Săgeți de apărare înalț/ Numai cînd momentul e orb/ Și veninul fierbe în preajmă" (Cine?). Firește, această pace evocată cu o
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
și verde luminau. în dinți se sfărâma un cântec, o panglică de spaimă în locul lui constant scâncea cu gură de copil pierdut. eram un ochi de apă răzlețit ce-n gheață strălucea murdar. de ce așa un frig hain ca în armură mă-ngropa? un sunet moale, dureros, pe spate-mi luneca, vibrându-mi măduva din os. departe, în viscol, gândurile troienite în vaier: poate că nu mai sunt, scânceau abia auzit, sunt oare frigul ițindu-se alb? și am simțit flacăra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și niciodată n-ar suna mai potrivit rimbaldianul "Je est un autre". Amintirile de substitut nu au consistența trăitului, urma afectivă este transparentă, volatilă, indicibilă. De neuitat scena în care femeia cu o coafură corectă și un taior ca o armură, își desface părul metamorfozîndu-se într-una din acele frumuseți fragile, ușor maladive fin de siecle, în preajma chipurilor emaciate ale fotografiilor dintr-un alt timp și în acordul unei partituri de muzică clasică intepretată la pian. În ceea ce-i privește pe
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
fi prea mult? Sau chiar cu vorbele clientului nostru: "Cît adevăr și cîtă mistificare sălășluiesc în aceste purtări spectaculoase?". "Recitalul" lui Alexandru Dobrescu, să acceptăm, "de-o brutală franchețe", ne dă impresia unui luptător cu bune reflexe, înveșmîntat într-o armură de efect, care nu are împotriva cui să lupte. E împresurat de atmosferă, deoarece, așa cum afirmă singur, maiorescianismul e "precum aerul pe care-l respirăm". Cum să duelezi cu aerul?
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
În prezent pe istoricii moderni. Notă: Atena era fiica lui Zeus și a lui Metis. Zeus a Înghițit-o Însă pe Metis Înainte ca aceasta să nască, astfel că Atena a ieșit direct din capul lui Zeus, cu tot cu arme și armură. În momentul când a apărut pe lume, a slobozit un răcnet războinic care a cutremurat cerul și pământul. Atena era simbolul atributelor reunite ale părinților ei. Era socotită protectoarea artelor frumoase, a meșteșugurilor, a literaturii și a agriculturii, a oricărei
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
binețe scriam pentru fete frumoase înalte și scunde, cu carnea tare, hotărâte unele să se bucure altele să fie triste cu mine fiecare zi era o surpriză de chewing gum când te-am cunoscut. tu ai schimbat poleiala mea în armură glumele mele în ode și imnuri praful vieții mele în bazalt vertical locul acela, strâmt, în care eram s-a făcut un ocean luminat de carul mare. șase în primul loc: iarba începe să crească, de abia a dat colțul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
senzații cu adevărat tari. Am coborât pe firul lămpii, pe urmă pe abajurul cam alunecos și plin de praf, iar de aici, mi-am dat drumul direct pe masă. Înălțimea era mult mai mare, dar n-am avut nicio problemă. Armura mea protectoare funcționa ireproșabil. Chiar mi-a plăcut zborul. O dată ajuns pe masă, m-am îndreptat iute-iute spre cutie. Ia să vedem, eram norocos sau nu? Eram, domnule! Simțeam mirosul pâinii de la distanță. Bineînțeles că nici cutia nu era bine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi presupus-o această teribilă întreprindere. Cu cât stăteam să analizez mai mult variantele de acțiune, cu atât mi se înmulțeau ezitările. Putoare cum sunt, am făcut cea mai nebunească alegere. Ca atare, am sărit în gol, deplin încrezător în armura mea chitinoasă. Ăsta da zbor! M-am pocnit de frunzele unui copac, nici nu mai știu de câte și, în cele din urmă, m-am pomenit pe pământul jilav, printre cutii de bere, tampoane, prezervative și chiștoace de țigări. Ceva
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu facă infarct vreunul din cei mai în vîrstă din cauza emoției. — Poți fi liniștit, ești un erouaș de poveste, lasă prostiile, Roja, fără glumă, Părințele, cît de bine ți-ai construit imaginea în zilele acelea, erai idolul tuturor, cavalerul în armură strălucitoare al virginelor, întruchiparea capitalismului pentru cei de vîrsta mea, mîngîierea pe care o așteptau toți bătrînii decrepiți. Numai idolul ei nu, acuma îmi dau seama de ce nu mă mai lua în seamă, știa ce o să se întîmple, vezi bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o revăd vreodată. Că-i smintită, târfa! Și-a ieșit din minți târfa asta rea de muscă! Curată belea! Dar... ce, ce trebuia să fiu eu, dacă nu evreul care s-o mântuiască, Cavalerul cu Marele Armăsar Alb, tipul cu Armura Strălucitoare care apare în visele fetițelor ca să le elibereze din castelele unde-și imaginau că sunt ținute prizoniere, ei bine, în ceea ce privește o anumită școală de șikse (splendid reprezentată de Maimuța), acest cavaler se dovedește a fi nimeni altul decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fete din Moscova. De ce ar vrea o divorțată? suspină ea. Este bărbatul care nu poate fi găsit pe Google și bărbatul care nu ține la o Cuplare. Fir-ar să fie. Pentru prima oară, am văzut o mică breșă În armura de petrecăreață a lui Lauren. Era un lucru drăguț, de fapt, deși ea făcea tot ce putea ca să o mascheze, exclamând: — Nu-mi pasă! La New York mă așteaptă undeva Cuplarea nr. 3... Cioc-cioc-cioc. Cineva bătea În geamul de la mașină. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
altruisme generale, de omul necăjit care trebuie musai ajutat. Umaniști, filantropi, făcători de bine, pomanageri, sfinți, asta sunt mai-marii noștri până se suie în gip. După aceea, pe șosele, avem imaginea adevărată a bestiilor feudale sub care trăim. Gipul e armura și calul înzăuat din înaltul căruia baronul se uită la iobagii buluciți în praf. Și pe urmă se duce și vorbește de solidaritate socială și de spiritul comunitar european care trebuie să ne anime. Tot auzim și vedem că societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
o victimă a unui accident cu mințile pierdute. Își ridică sânul drept din sutien, apăsându-mi degetele pe sfârcul încins. I-am sărutat sânii unul după celălalt, plimbându-mi dinții peste sfârcurile erecte. Cuprinzându-mă cu corpul său în acea armură de sticlă, metal și vinilin, Helen îmi vârî mâna sub cămașă, căutându-mi sfârcurile. I-am prins degetele și i le-am așezat în jurul penisului. În oglinda retrovizoare am văzut că se apropia un camion de serviciu al firmei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mulțime, purtându-și ostentativ fața plină de cicatrice ca și când rănile acelea ar fi fost o reacție solidară la picioarele ei infirme. Gabrielle se legăna printre sutele de mașini expuse pe stative, cu corpurile lor de crom și celuloză scânteind aidoma armurii de ceremonie a unei armate de arhangheli. Legându-se pe călcâie, femeia părea să încerce o plăcere enormă datorită acelor vehicule imaculate: așeza mâinile marcate de cicatrice pe vopseaua caroseriilor, se freca de ele cu șoldurile rănite ca o pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]