161 matches
-
flexionar. Evoluția fonetică a limbii, considerată global, a constat în trecerea de la expresia explozivă, în care sunetele se suprapun dominate de un nivel al intonației și de gradul de intensitate a pronunției, ceea ce conferă cuvântului o imagine pictografică, la individualizarea articulatorie a sunetelor, ceea ce are ca rezultat pronunțarea lor succesivă, de unde posibilitatea scrierii alfabetice și lineare. Sub aspect structural, este de remarcat evoluția globală ireversibilă a limbii de la stadiul amorf (monosilabic) la cel aglutinant (sintagmatic sau sintactic) din care a rezultat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de limbă și capacitatea mintală de a recrea cuvântul în vorbire au fost consecința îndelungatului proces de trecere de la maimuțele antropoide la om, proces ale cărui începuturi infinitezimale se înscriu în seria reacțiilor instinctive ale animalelor. Complexitatea fonetică, gramaticală, semantică, articulatorie etc. a limbii ca fenomen definitoriu al speței umane necesită diverse unghiuri de abordare, care numai corelate pot oferi imaginea întregului. S-a întâmplat însă că unele abordări, precum logicismul, psihologismul, fonologia, structuralismul ș.a., să depășească limitele aplicabilității lor și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că limbile ca mijloc de comunicare nu sunt un produs al raselor deosebite după culoarea pielii, forma urechilor sau a capului etc. Speța umană este unitară, iar capacitatea și limitele omului de a produce sunete sunt comune întregii specii. Deosebirile articulatorii dintre limbi țin de deprinderile colectivității și nu de deosebiri fiziologice. Față de naturalism, care a blocat cercetarea în baza de articulație, comparativismul o înfundă în deducerea istoriei limbilor din sistemul de rădăcini al protolimbii indoeuropene. Compararea limbilor este, ca și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pronunțată. Prin expresia „limba băștinașă” el denumește limba pe care „poporul român” a folosit-o înainte de a prelua latina și a o transpune în baza lui de articulație, aceasta fiind singura care a transformat latina în română introducând acele „diferențe” articulatorii care fac ca latina să nu mai fie latină, ci română. Philippide se declară convins că la fel s-au petrecut lucrurile pe teritoriul antic al Franței. Punând semnul egal între baza de articulație și „națiune”, el afirmă că „națiunii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
perceperea succesiunii momentelor zilei , formarea motivației ,dezvoltarea capacității de a înțelege că te poți face înțeles , dobândirea unei experiențe în legătură cu ceea ce este la un moment dat semnificativ . Programul educațional A fost alcătuit în conformitate cu aceste obiective , în vederea acționării pe diferite paliere :articulatoriu,.limbaj, memorie , atenție, gândire, afectivitate. Am urmărit inițial trezirea interesului și crearea unei atmosfere de lucru relaxantă. .Am început cu limbajul receptiv,apoi cel expresiv prin emiterea onomatopeelor (izolat, în cântec , poezii ), inițierea unor jocuri :umflat baloane ,suflat în lumânări
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
lui Hașdeu preferință să pentru "modelare": Se știe că și pe unii foneticieni din zilele noastre i-a preocupat ideea de a găsi figură geometrica ideală pentru încadrarea tuturor varietăților de sunete ale vorbirii, exprimându-se în felul acesta afinitățile articulatorii dintre ele, trecerea graduală de la un sunet la altul prin mișcările fiziologice ale organelor vorbirii în cursul emisiunii sonore. De altfel, Hașdeu avea o predilecție anume pentru reprezentarea fenomenelor de limbă prin figuri geometrice, prin formule matematice, date statistice etc.
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
în mod convingător și să construiască astfel un ciclu. Seria scrierilor sale, de fapt fragmente în care reciclează aceleași traume, a crescut până la treizeci de texte și, desigur, va mai prolifera atât în proză, cât și în versuri. Deși puterea articulatorie a acestor două evenimente majore din viața lui Federman a fost analizată cu acuitate de Marcel Corniș Pop (Narrative (Dis)articulation and The Voice in the Closet Complex in Raymond Federman's Fiction, 1988) drept 'complexul Vocii din debara', cei
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
limbii - cîteva sînt mai cunoscute în română, fiind reproduse (cu variantele normale) în diverse culegeri: "Capră calcă piatră/ Piatră crapă-n patru"...; "Bou breaz bîrlobreaz/ Din boii bîrlobrezenilor...". Dificultatea stă în general în a rosti grupuri fonetice care cer mișcări articulatorii mai complicate și mai ales in repetarea lor la distanță mică, cu cîte o ușoară variație. Jocurile fonetice românești se bazează mai ales pe rostirea alternata a oclusivelor și a vibrantei "r"; nu sînt totuși foarte dificile, nici foarte spectaculoase
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
pentru efectul sonor al textelor. Plăcerea estetică deosebită pe care o au ascultătorii la lecturile de autor este evidentă. Autorul imprimă textului său o fizionomie inconfundabilă și un ton specific. Chiar și particularitățile idiosincretice ale rostirii, nuanțele dialectale și greutățile articulatorii sunt receptate drept semne ce dezvăluie relația tensionată dintre autor și text. Vocea autorului îl dezvăluie pe acesta într-un mod dezarmant, fapt pe care îl savurăm cu plăcere atâta timp cât nu devine supărător prin stereotipii: percepția fizionomică a expresivității reprezintă
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
lua o asemenea decizie e nevoie, mă tem, de ceea ce unii abhora pur și simplu, iar alții o fac fie cu prea mult spirit critic, fie cu totală complezenta: de o istorie a gîndirii structuraliste, care să îi desfăca mecanismele articulatorii, pîrghiile conceptuale și argumentative, așa cum reduci la piese o imensă mașinărie, pentru a le recupera și folosi altundeva. E o misiune fie grea, fie ingrata, depinde de cine se încumeta la ea. Lubomăr Dolezel, în cartea recent publicată în condiții
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
diferite - există ăn franceză și ăn engleză) și de funcția de diferențiere. În fine, alături de o interjecție mai bine fixată ăn limbă (hei), ăn textul citat apărea și o ilustrare a oscilațiilor ăn transcrierea unor sunete particulare, absente din sistemul articulatoriu al limbii: grafia hăm (DEX: hm) e o aproximare ăn notarea unui sunet nazal rostit cu gura ănchisă și marcănd neăncrederea. Un alt caz de interjecție nefixată definitiv ăn scris e ilustrată ăn exemplul: "nu s-a putut abține să
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
se continuă la vârf cu frunze și nici peisajul nu se întinde pe lateral cu mai multă vegetație, stânci și, eventual, animale. Avem de-a face mai degrabă cu o structură centrică tipică, răspândindu-se în toate direcțiile atunci când puterea articulatorie a centrului încetează. Spațiul se extinde întru câtva dincolo de ramă, obiectele însă n-ar putea adăuga nimic la ceea ce este deja dat. Compoziția funcționează în felul în care ne arată figura 6, constituind un sistem centric deschis, iradiind în toate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
unde rolul marilor creatori este deosebit de însemnat, dar este inadmisibilă pentru limba populară, unde rolul comunității este hotărîtor în selectarea și generalizarea inovațiilor, deseori ele însele izvorîte printr-o participare colectivă, ca urmare a unor mentalități comune, a unor predispoziții articulatorii sau psihice etc. De altfel, chiar în cazul limbii literare, acceptul social este elementul de bază al viabilității inovației lingvistice, în alte condiții, creația individuală rămînînd la nivelul unui simplu fenomen trecător și nesemnificativ pentru viața limbii. Pe de altă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
științifică extinsă, devenind uzuale pentru întreaga gamă a științelor umane, încît lingvistica a ajuns în măsură să instituie categorii supradisciplinare. În efortul de a găsi o explicație pentru schimbarea din limbă, neogramaticii au admis existența unor cauze, unele de natură articulatorie, iar altele de natură psihologică (spirituală). Dintre acestea, baza de articulație a fost considerată elementul principal de schimbare lingvistică la nivel popular, îndeosebi în momentele de adoptare a unei limbi străine de către o populație. În acest spirit, Alexandru P h
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
potrivit căreia nu există un raport necesar între comunitatea de rasă și comunitatea de limbă, dar susține că aceasta nu exclude posibilitatea ca trăsăturile specifice ale unui popor să se manifeste în modul de articulare a sunetelor și ca organe articulatorii cu trăsături deosebite să predispună la realizarea de sunete diferite 175. Dezvoltînd teoria despre baza de articulație, G. I v ă n e s c u precizează că acțiunea ei nu este uniformă în timp, avînd mereu aceeași intensitate, ci
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai lent. Fără îndoială că obsevațiile sînt corecte, căci, ceea ce produce în mod real slăbiciunea tradiției sau preferința pentru unul din tipurile lingvistice, sînt aspecte care particularizează fiecare epocă-salt. Situîndu-se pe altă platformă filozofică, Coșeriu nu aduce în discuție factorii articulatorii pe care îi aveau în vedere neogramaticii, deși în analiza sa vizează în primul rînd limba populară și uneori admite că există "deprinderi articulatorii" ce caracterizează comunitățile lingvistice. Cei care consideră însă baza de articulație ca o cauză a schimbării
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aspecte care particularizează fiecare epocă-salt. Situîndu-se pe altă platformă filozofică, Coșeriu nu aduce în discuție factorii articulatorii pe care îi aveau în vedere neogramaticii, deși în analiza sa vizează în primul rînd limba populară și uneori admite că există "deprinderi articulatorii" ce caracterizează comunitățile lingvistice. Cei care consideră însă baza de articulație ca o cauză a schimbării limbii și a schimbării în limba populară, admit și existența unei baze psihologice la același aspect al limbii. Astfel, urmîndu-l pe Hermann Paul, A
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
evoluție și o mobilitate mai accentuate decît ea, pe măsura transformărilor în cunoaștere, în concepții, în credințe etc., devenind astfel și o permanentă cauză a schimbărilor în limbă. Ca atare, în vreme ce baza de articulație, ca formă de manifestare a deprinderilor articulatorii conferă schimbărilor limbii o cauză fizică, baza psihologică oferă o explicație a schimbărilor printr-un determinism cultural. Pe de altă parte, aceste cauze pot coopera la schimbarea limbii, dar nu se întîlnesc în cazul schimbărilor în limbă, în sensul că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
omogeneitatea relativă chiar atunci cînd, părăsindu-și treptat limba, adoptă un alt mijloc de comunicare. Se poate așadar afirma că, înainte de a produce modificarea unei limbi (cum a fost cazul latinei la popoarele romanizate), baza de articulație este o predispoziție articulatorie a unui grup etnic, manifestată în deprinderea de a articula și de a percepe într-un anumit mod sunetele cu valoare fonologică (deprindere care decurge din însușirea general umană de a produce sunetele, dar este diferită de aceasta) și de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de imaginile sunetelor limbii care dispare, aceasta ar presupune o existență a sunetului înaintea imaginii lui în limba care este părăsită și, deci, asumpția lui Coșeriu nu este acceptabilă. Din aceste motive, explicarea unora dintre schimbările fonetice prin predispoziția organelor articulatorii nu se poate înlătura, deoarece din această predispoziție, care se instituie într-o condiție necesară pentru direcționarea schimbărilor, pot lua naștere și fenomene înrudite cu cele deja existente, pot apărea, prin urmare, sunete care nu existau nici în limba inițială
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
între actul de vorbire și modelul lui apare permanent o neconcordanță acoperită de inovație 185. Această inovație reprezintă schimbarea numai în momentul ei inițial și este, după Coșeriu, "întotdeauna un act de creație individuală", care se poate datora unor deprinderi articulatorii 186, unor erori în urmarea modelului, unor motive stilistice sau culturale (obiecte sau concepte noi) etc.187 Schimbările lingvistice nu sînt niciodată de la început generale și simultane, precizează Coșeriu, ci provin întotdeauna de la un act individual, de la o inovație care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
față de "sunetul uz" (= fonem), iar această alunecare dacă se manifestă în mod repetat în aceeași direcțe provoacă la un moment dat schimbarea sunetului inițial în altul 195. Dar, precizează Philippide, deși pornesc ca fenomene naturale și inconștiente (determinate de baza articulatorie), schimbările lingvistice (în măsura în care au într-adevăr un efect asupra evoluției limbii) tind să se socializeze și să devină conștiente. Urmărind în continuare concepția lui Eugen Coșeriu, se remarcă afirmația că, spre deosebire de fenomenele naturale care se produc printr-o cauză, printr-
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conștiință fonologică, de o deprindere mentală, datorită căreia vorbitorul unei limbi nu sesizează întotdeauna distincțiile fonologice care nu sînt proprii limbii sale, dar există în altă limbă 200. Desigur, existența unei "conștiințe fonologice" este un fapt autentic, dar totuși, deprinderile articulatorii nu o pot avea ca fundament unic și exclusiv și, de aceea, opțiunea mentalistă a lui Coșeriu nu pare întemeiată dacă se ia în considerație faptul că, și atunci cînd cineva conștientizează existența unor diferențe fonologice într-o limbă străină
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pare întemeiată dacă se ia în considerație faptul că, și atunci cînd cineva conștientizează existența unor diferențe fonologice într-o limbă străină în raport cu limba sa, continuă să confunde în pronunție sunete distincte ale limbii străine respective 201. Ca atare, deprinderile articulatorii și conștiința fonologică cooperează în producerea alterărilor de pronunție la o limbă învățată, dar ele nici nu se confundă și nici nu se reduc una la alta, deoarece conștiința fonologică este numai unul dintre aspectele care determină deprinderile articulatorii (aspectul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deprinderile articulatorii și conștiința fonologică cooperează în producerea alterărilor de pronunție la o limbă învățată, dar ele nici nu se confundă și nici nu se reduc una la alta, deoarece conștiința fonologică este numai unul dintre aspectele care determină deprinderile articulatorii (aspectul ideal), un alt aspect (cel material) alăturîndu-i-se sau substituindu-l în cele mai multe dintre cazuri. Ceea ce produce, după Coșeriu, majoritatea inovațiilor, care reprezintă abateri de la norma și de la sistemul limbii, este, în primul rînd, slăbirea științei lingvistice, care are loc
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]