192 matches
-
viceversa, într-un mixaj ce produce tensiunea lirică. Poezia figurează un vîrtej static ai cărei vectori energetici se absorb reciproc. O șugubeață oralitate dozată cu grijă, o familiaritate dichisită scriptic alungă primejdia încifrării excesive și deopotrivă pe cea a solemnității artificioase: ,întîi,/ trebuie să vină/ primăvara,/ apoi, să răsară/ urzicile,// atenție, dragilor,/ iubiților semeni,// bucuriile mari,/ ca jarul rachetelor,/ ne pot uita/ în ceruri..." (Bucuriile mari). Sau: ,Bate prin toate un vînt rece,/ dar eu cred/ într-o primăvară înaltă,// oricum
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
teoreticianul literaturii domiciliat la Cluj: "Enciclopedia are ceva din titanismul zidirilor ce vor să sfideze cerul. Turnul Babel este imaginea care prezidează o asemenea construcție, și babilonia cuvintelor, în care enciclopediștii vor să pună cea mai simplă, mai umană, mai artificioasă dintre ordini, cea alfabetică, această babilonie rămîne ireductibilă chiar dacă domesticită prin definiții, descrieri și diverse imagini. Enciclopedia este o uriașă tentativă de reducere a necunoscutului, de eliminare a oricărui mysterium tremendum". Așa cum procedează aci autorul Dicționarului de idei literare, enciclopediștii
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
de a fi om/ te dezleg de lume/ și te invit/ acolo unde/ dragostea nu se zărește/ în oglindă." Simbolistica este una inadecvată realității de la care pornește, la fel cum inadecvate sînt și titlurile poemelor în care găsim o prețiozitate artificioasă: sex coral în paralipomenă, mieunat de vulturi în templu, invitație la orgasmul din rană, dardanelele reculegerii, psalm fără napalm. Meditațiile filozofice sunt cele ale unui inadaptat și astfel apar definiții de genul: "genul crăciunurilor: a contempla un imbecil e un
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
Baudelaire îl numea „dezgustul de real” se manifestă prin aparenta, doar aparenta asumare a acestuia, printr-o modalitate vizionar descriptivă și vizionar anecdotică, ce reprezintă un mijloc al subminării al desființării realului în forul interior. Materia lui Brumaru e una artificioasă la culme, avansînd pînă la acel artificiu în raport cu sine însăși care poartă numele de manierism. Iluzia este a unui inventar de-o subordonare atentă la obiect(e), în pofida sclipirilor festive, a fioriturilor ce amplifică entuziasmul părelnicei aderențe: „Bucătării, bucătării de
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
să aibă - limite de nici un fel", pentru că "posibilitățile sunt infinite, prin însăși natura lor" (p. 42-46). Alte surse ale absurdului sunt: aglomerările de obiecte disparate, adunate într-un fel de ruină a lumii; asocierile imposibile, ilogice; lipsa de sens; invențiile artificioase, de fantezie pură și gratuită, în virtutea unui joc al limbajului. Portretele grotești dau pagini la fel de bizare ca în proza lui Urmuz.. Iată-l pe decrepitul Amedeu, "un om distrus": Era un fel de rebus organic fără soluție aparentă, o diagramă
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
Reapariția acestor nume în cadrul noilor publicații este - într-adevăr - o necesitate și un eveniment, mai ales după anii îndelungați în care ele au fost evitate, în mod strategic. Cu toate acestea, gruparea într-o antologie dă o ușoară senzație de artificios. Dacă dispunem, în general, de antologii drastice de autor, de selecții tematice sau de opuscule generaționiste, e lesne de înțeles că, aici s-a pus accentul pe altceva, pe o cuprindere extraliterară a câtorva autoare admirabile prin spirit și prin
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
are mlădirea flexionară a germanei, ea nefiind un aluat apt a se lăsa modelat ca o plastilină. Colorată și intuitivă, româna e improprie pentru desfășurarea unor calupuri conceptuale de tip chistic, rezultatul unor asemenea sforțări lexicale fiind un amalgam iremediabil artificios. Cînd traduci Anwesung cu „venire-în-ființă- și-adăstare-în-venire“ (p. 107), nu poți spera la înțelegerea contemporanilor. Din acest motiv, limba pe care o creează Mincă, deși corectă sub unghi etimologic, nu e vie sub unghiul uzului curent. Acesta e paradoxul lui Mincă
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
dorite, dinainte trasate, fără a se lăsa prins (cum singur afirmă) în mrejele psihologiei. Aluziile mitologice, observațiile asupra prezentului, reflecțiile pe marginea istoriei sunt numai cîteva din mijloacele de care uzează pentru a conferi savoare și vitalitate schemei narative, destul de artificioase, a romanului său. Cartea poate fi însă citită și ca un tratat al exilului. Și tocmai de aceea, această ultimă scriere a lui Milan Kundera nu-i poate lăsa indiferenți pe cei care au traversat experiența emigrației. Dincolo de componentele antropologice
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
de pildă, al lui Gide, capodopera creației sale, autorul a introdus chiar în paginile acestuia o cazuistică a speciei din care rezultă o stranie rezervă. Scrisul diaristic căruia i se dedă cu suficientă aplicație i se pare, în unele clipe, "artificios", "fals", lipsit de scuza de a fi "un mijloc de comunicare", neavînd o "necesitate imediată". Cum așa? "Caut tot felul de explicații, insistă scriitorul. Mă întreb dacă însuși acest jurnal nu-mi ia din libertatea scrisului. în definitiv, poate că
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
de la rețeaua convențiilor (truisemele "nobile", afectările filosofarde sînt cele mai primejdioase), ființa își acceptă o condiție de aparență periferică, ce-i îngăduie a se conecta nemijlocit cu lucrurile, o umilință pe care n-o mai permite "centrul" raționalizant, excesiv generalizator, artificios prin redundanță. E o periferie fertilă a contactelor primare, a naturaleții transcrierii lor, cu o alură de naivitate: "vuiet al minții blînd devastată/ o zăbavă mai încolo pielea trupului tău/ o părere de trup/ întinsă și bătută în patru țăruși
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
unei rigori verificate, de lexic restrîns la fenomene precise, fizicianul se agață de sintagme mate, fără pregnanță de tiv semantic, de unde și senzația că mintea îi alunecă pe sensuri vagi. O astfel de expresie mată, care izbește prin aura ei artificioasă, e tocmai transdisciplinaritatea, cuvînt cu silabe metamerice și inerte, la care un vorbitor de română, pronun- țîndu-l, e izbit de golul de intuiție pe care sunetul îl evocă. Un spectru cețos în care nu poți atîrna nici o sugestie de gînd
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
ferment catalizînd toate atitudinile, i-a impregnat întîmplările din care i-a fost alcătuită viața. Din păcate, a spune astăzi că, din toate trăsăturile unui om, cea a gîndirii speculative e cea care precumpănește, aduce cu o exagerare ditirambică și artificioasă, făcută din dorința ca, eclipsîndu-i laturile omenești, să-i pui în lumină "spiritualitatea". Totul seamănă cu o tămîiere nepotrivită în cursul căreia, dînd atenție unor calități în dauna altora, schimonosești portretul real al omului, proslăvindu-i imaginea prin intermediul unui portret
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
mort/ La potrivita vreme se adună/ Și-i lasă-n gropile în care-au fost/ Și pun pe ei o lespede mai bună" (Obicei). Dar instrumentul morții e, de regulă, cruzimea, care n-ar putea fi ocolită decît în chip artificios. Cruzime e și Erosul al cărui impuls are un caracter profanator: "Căci este vorba tocmai de a profana acel chip, frumusețea lui. De a-l profana mai întîi dezvăluind părțile tăinuite ale unei femei, apoi vîrînd în ele organul viril
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
între bălării, care poartă numărul 8.274". Nu e de mirare că mandarinul adoptă un stil sarcastic (răspuns stilistic la sarcasmul realului): "De paispre-zece luni de cînd sînt în libertate, nu-mi fac plăcere decît ocnașii. Restul întîmplărilor sînt convenționale, artificioase, ipocrite sau strict utilitare". Sau: "în Valahia se bea șpriț și apa Lethei. Pe lîngă șpriț se gustă, din cînd în cînd, cîte un păhărel din apa rîului Lethe, apa uitării". Sau: "O, tu, Emil Cioran, ai fost în tinerețe
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
pe cele reale (viziuni ale unui cerb care bântuie satul; aparițiile suspecte și... invizibile a trei moșnegi, ca trei spiriduși, care pun lumea la cale; o tentativă de sinucidere, din care scapă miraculos și... incredibil etc.). E partea cea mai artificioasă a romanului. O intrigă de dragoste (pe linia realistă, verosimilă, a cărții) e complicată cu un plan fantastic, construit cu intenția de a da o a doua dimensiune a romanului, una de invenție și speculație în zona libertății depline a
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
lipită pe un text realist-fantastic, care, parcă, nu avea prea multă nevoie de ea. Cu alte cuvinte, cele trei dimensiuni ale romanului (realistă, fantastică și postmodernă) nu se îmbină suficient de coerent și de organic, creând impresia de silit și artificios. Se vede însă că romanul e îndelung lucrat în detalii și ingenios construit, poate chiar prea ingenios în amestecarea derutantă a elementelor dintr-un puzzle narativ și imaginativ. Nicolae Popa face o surpriză plăcută ca prozator (povestirile onirice din Păsări
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
H. Bonciu nu e M. Blecher, situațiile celor doi sunt foarte diferite, fie și numai dacă luăm în seamă faptul că suferința, angoasa în pragul morții și stările-limită ale corporalității sunt autentice la cel de-al doilea și mult prea artificioase la cel dintâi. Privit cu exigență maximă, H. Bonciu e un scriitor minor. Integrat în peisajul interbelic, rolul său de catalizator al modernismului nu e deloc de neglijat. Ținta lui principală e sfidarea antiburgheză, ce se găsește la originea unei
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
deschis, cu multe necunoscute și poate chiar mici surprize, pentru o viitoare ediție critică. Nuvela Tatăl, păstrată fragmentar, deși "un experiment ratat" (cum just o apreciază Leon Baconsky în postfață), e un proiect ambițios al foarte tânărului prozator. Narațiunea e artificioasă prin gustul anecdoticului și al senzaționalului, cu întorsături spectaculoase, cu exploatări patetice ale resurselor sentimentale, pe care le vom reîntâlni în micile romane comerciale ale prozatorului de mai târziu, dar cu alte medii și cu alte motivații, cu o mai
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
doilea. Să menționăm mai întîi că Nicolae Balotă poate fi cu destulă ușurință scos din unghiul suspiciunii proustiene pe motivul că numeroasele d-sale pagini exegetice traduc chiar o experiență de viață livresc constelată, e drept, însă nu seacă, searbădă, artificioasă, ci conținînd o măduvă imanentă, una nu doar a cunoașterii ce înaintează ori, și mai bine zis, se autoformează prin adnotarea critică, ci și de natura contactului sensibil și a răspunsului emoțional la stimulii Cărții ca și la cei ai
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
de altfel, paginile despre detenția politică a bunicului lui Emil Stratin, ca și cele despre îndrăgostirea lui Emil de viitoarea sa soție Lia, urmate de tribulații vagi pe șantierele patriei și de eșecul previzibil al cuplului au, totuși, un caracter artificios, de prefabricat livresc, departe, oricum, de dramatismul autentic din (spre exemplu) recentele romane ale lui Alexandru Vlad sau Lucian-Dan Teodorovici. Totul pare filtrat, distilat prin ecranul confesiunii, esențializat și estetizat, pînă ce faptele încep să capete un aspect translucid, de
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
de evoluția lucrurilor în real: "Mersul masculinizat al fetelor, atît de departe de cel glorificat pînă și-n Eneida; băieții efeminați; gesturile lor, însă, scenariul lor erotic, pe stradă, e-atît de parșiv-ambiguu, încît nu mă bag...". Ritualul erotic actual apare artificios, mecanic: "în sfîrșit, Ťo perecheť. E trecut de zece, în bătaia felinarelor, fulgi rari dănțuie liniștit în gerul năpraznic. Strada-i pustie. Numai ei doi. Ea, cocheta, dispune de-un inimaginabil arsenal de gesturi, jocul ei, deloc frivol, juvenil doar
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
care își etalează acest abuz în text, declarând că face ce vrea. Cocktail are un dispreț total față de orice ,compoziție": e un șir de dialoguri (adesea aberante) ale autorului cu dublurile sale (umbre sau proiecții), dialoguri cu iubitele sale multiplicate artificios, o succesiune de texte și atitudini, cugetări despre iubire, adevăr absolut, cunoaștere, timp, actualitate etc. - alternând proza banalității (rătăcirea pe străzi, prezența într-un bar) cu grotescul și speculația filosofică hazardată. Rezultatul e o sumă incoerentă de reacții - toate negative
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
fabulatoriu cu care romancierul ne obișnuise, au încetat în fața avalanșei de capcane și mutări, lovituri de teatru și expediente senzaționaliste (paranormal, voyeurism, fantapolitică în locații exotice de butaforie) care macină credibilitatea scenariilor și confruntarea de idei, uneori cam hazardate și artificioase. Așadar, nu expedientele de tip aventuros, polițist și rocambolesc (și alte concesii făcute rețetelor postmoderne) asigură rezistența romanului, ci protagonistul în jurul căruia se țese rhizoma narativă, captivant, de la intrarea în scenă până la răpirea aceluia de către seniorii terorii islamice, spre care
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
verbului", așadar, văzut atât ca râvnită, voluptuoasă performanță plastică (ut pictura poesis), cât și ca ,incantație divină", îl îndrituiește pe Mihai Moșandrei să simtă prezența zeilor în reveria copilului-poet. Atunci când știe să evite stilul luxuriant al cavalerului Marino sau nefireasca, artificioasa dicțiune dannunziană, autorul se impune prin darul de a vizualiza și a descrie grafic sau pictural, ritmând partituri de o avântată senzualitate verbală. Ca orice artist cu toate simțurile în alertă, nu pregetă să abordeze teme aparent banale (,Trup de
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
volumele ce aveau să-i aducă mai tîrziu celebritatea. Iar cînd mai vezi și poeziile pe care profesorul i le scria studentei, îți dai seama că demonul iubirii îi făcuse un mare bine: îl lecuise pentru o vreme de mania artificioasă a vorbitului în dodii conceptuale. Din cei 50 de ani (1925-1975) cît a durat corespondența lor, primii ani sunt de departe cei mai importanți. E vorba de perioada dintre 1925 și 1929, interval în care iubirea celor doi, luînd forma
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]