353 matches
-
bani privați) ne lasă fără argumente în fața copiilor și studenților noștri. Istoria scrisă de protestantul căruia îi tremură mâna pe ultimul cent și pe care Max Weber o invocă în lucrările sale nu mai are nici un sens. Valori ca austeritatea, ascetismul, supunerea față de lege, prețuirea banului și cultul muncii, care stau la baza lumii libere sunt golite de conținut. Așa cum au compromis socialismul sunt pe cale să compromită și capitalismul,așa cum bine spunea Mircea Dinescu. Ce să le mai spui la tineri
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și cultură. Concepte, definiții, rezonanțe, Editura Trei, București, 1999, p. 269. 217 L.V. Mises arată:,,Creștinul primitiv nu este ascetic. Cu o acceptare bucuroasă a vieții dădea de bună voie la o parte idealurile ascetice care împânzeau multe secte contemporane. Ascetismul a fost introdus în creștinism de abia în secolele al III-lea și al IV-lea, de când datează reinterpretarea ascetică și reformarea ascetică a învățăturii evangheliei", Socialismul, o analiză economică și sociologică, www.mises.ro, p. 261. 218 Nicolae Bagdasar
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în ultimă instanță știința educației prin stat". Vasile Muscă, prefață la op. cit., p. 16. 46 Vasile Muscă în prefață la Aristotel, Politica, Editura IRI, București, 2001, p. 21. 47 Aristotel, Politica, Editura IRI, București, 2001, p. 59. 48 Mai degrabă ascetismul, ca mod de a fi în lume, a impus orânduirea capitalistă. Mircea Malița subliniază: ,,Citindu-l pe Weber, suntem izbiți de frecvența cuvântului ascetism. A muncii ascetic, resemnat, cu o dăruire fără margini, refuzând luxul, condamnând risipa, acceptând disciplina, respectând
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
București, 2001, p. 21. 47 Aristotel, Politica, Editura IRI, București, 2001, p. 59. 48 Mai degrabă ascetismul, ca mod de a fi în lume, a impus orânduirea capitalistă. Mircea Malița subliniază: ,,Citindu-l pe Weber, suntem izbiți de frecvența cuvântului ascetism. A muncii ascetic, resemnat, cu o dăruire fără margini, refuzând luxul, condamnând risipa, acceptând disciplina, respectând exigențele profesiunii, căutând performanța și mai ales economisind, iată mănunchiul de valori transformate în etos comportamental, care a dus civilizație modernă și prosperitate". Zece mii
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
panteism reduce la neant morala, el anihilează valorile și anulează viciile și virtuțile. Consecința logică: tot ce se întâmplă se întâmplă dincolo de bine și de rău, într-o logică pe care Nietzsche o va boteza „inocența devenirii”. Unii apără pozițiile ascetismului, alții - sărăcia; ici e înălțată în slăvi lipsa oricăror bunuri, colo austeritatea. Dar, de fiecare dată, este vorba de pregătirea accesului la o stare nouă: cea a perfecțiunii spiritualului, inaccesibil de-acum răului, greșelii, păcatului, căinței, culpabilității. Nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în teologie. Conservare și depășire a creștinismului, care îndeamnă la detestarea trupului, desigur, dar care propune rămânerea în această stare de ură, fără a oferi vreo deschidere înspre lumina unei desfătări posibile, a unei bucurii legitime, a unei beatitudini imaginabile. Ascetismul se dovedește a nu fi atât un scop cât un mijloc - apropiat de cel al transei șamanice - capabil să reveleze o stază, eventual un extaz... Apoi, în funcție de treapta coborâtă în asceză, fiecare dintre begardele Spiritului Liber va urca cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ale morții trezesc dorința de a epuiza viața, atâta vreme cât te mai poți bucura de ea, inclusiv pe teren sexual. 2. Un tantrism belgian. Willem van Hildervissem vine dinspre acest versant al Evului Mediu care-și propune celebrarea pulsiunii vieții, combaterea ascetismului prin slăvirea meritelor iubirii, edificarea paradisului aici, pe pământ. Toate acestea îndeosebi prin transformarea trupului într-un prieten - niciodată în dușman. Relația sexuală este numită Plăcerea paradisului. Ea se numește și acclivitate, un neologism care le permite adepților Spiritului Liber
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o dialectică subtilă... -, Lorenzo Valla își începe periplul cu Leonardo Bruni, purtător al stindardului stoic. Pentru el, binele suveran rezidă în virtute - care e un scop în sine. E cunoscută opțiunea austeră a școlii filosofice; Valla nu aderă la ea, ascetismul eroic nu-i convine deloc. Onoarea și gloria constituie tot atâtea false valori și virtuți ridicole. Pasiunea romană pentru sinucidere este inacceptabilă. Caton, Scipio, Lucrețiu? Niște ficțiuni. Mucius Scevola, Regulus? Niște figuri obsedate de glorie... Dar cel mai rău lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tristă ce decurge din aceasta - tot atâtea rațiuni de a nu se situa printre discipolii magistrului din Stoa. Evident, Antonio Beccaldi epicurianul critică tezele lui Leonardo Bruni. Opoziția dintre Portic și Grădină propune un caz-școală în filosofie: austeritatea contra bucuriei, ascetismul contra plăcerii, eroismul contra seninătății, apatia contra ataraxiei. Ea străbate istoria ideilor timp de multe veacuri: Epicur sau Cicero, Seneca sau Lucrețiu, alegerea echivalează foarte adesea, în ochii adepților filosofiei oficiale cu o mărturisire a moralității sau a desfrâului... Binelui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
voluptatea ca obiect sau că jubilarea face imposibilă orice formă de gândire, și cu atât mai mult de înțelepciune. Filosof hedonist: iată, de mai mult de douăzeci de veacuri, un oximoron pentru ansamblul profesiei, care presupune că disciplina obligă la ascetism, constrânge la austeritate și că nimeni nu s-ar putea reclama în mod legitim de la universul ei aseptizat dacă râde, bea, mănâncă, iubește, dansează, cântă - adică, pur și simplu, dacă trăiește... A te reclama de la gândirea lui Aristip presupune acest
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu înseamnă ascetism: ea presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea de sine. Iar sufletele candide, grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de tot felul, conchid
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
această extremă sinteză, putem reveni la analiza care permite imaginarea - personal, țin la ordinea care urmează - gândirii lui Epicur ca fiind construită în jurul unei fizici etice î1), al unui ateism liniștit î2), al unei algodicei păgâne î3) și al unui ascetism hedonist î4). Scopul mărturisit? Acela de a trăi ca un zeu printre oameni... -5- Izbăvirea prin tratamentul atomist. Ca într-un ecou până la urmă fidel tezelor lui Leucip și Democrit, Epicur enunță o fizică cu consecințe etice. întrucât orice realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de Platon, apoi cultul durerii propriu stoicilor, cât se poate de orgolioși în fața suferinței pe care pretind că o suportă, când de fapt o iubesc în secret, nu-l pot satisface pe un discipol al lui Epicur. De acord cu ascetismul, rigoarea și austeritatea împărtășite cu adversarii, dar în chestiunea suferinței se opun două lumi: unii îi acordă o anumită pozitivitate, pentru că ea face posibil triumful voinței înțeleptului, pe când ceilalți o situează clar de partea negativității, ba chiar fac din ea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
1529: Luther, Fortăreața noastră e Dumnezeu 1536: Calvin, Instituția religiei creștine 1543: Calvin, Tratat asupra relicvelor; Contra sectei fantastice și furioase a libertinilor 1572: Noaptea Sfântului Bartolomeu 1608: Francisc de Sales, Introducere în viața evlavioasă 1632: Garasse: Doctrina curioasă Index Ascetism ideal ascetic, mijloc pentru perfecționare, contra plăcerii, și plăcere, Bestiar alcion, arahnidă, balenă, broască, câine, cocoș, maimuță, măgar, muscă, pește masturbator, pisică, porc, purcel, rândunică, scrumbie, șarpe, șoarece, tăun, țap, Contraistorie Erori în privința lui Epicur, în privința termenului de epicurian, în privința
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
căsătoriei, dar și al relațiilor amoroase.87 Exemplele din regnul animal, deși de o factură simplă, întăresc nevoia eliberării femeii din prizonieratul conjugal, care nu face decât să accentueze dorințele interzise, să exacerbeze sentimentul unei condamnări a firii la un ascetism care nu îi este firesc: „Ia pasărea și pune-o-n colivie/ și apoi cu drag grijește-te să-i fie/ Plăcută hrana, apa tot la fel,/ și vezi de-o cocolește n chip și fel,/ și curăț-o de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la stăpânire pe toți cei care greșesc și însușindu-și bani drept mită, mai rău și decât necuratul, și care, drept pedeapsă, va fi luat în iad). În Evul Mediu timpuriu urmarea firească a unei exagerate lumi teocratice a fost ascetismul. Viața mundană și-a pierdut importanța și valoarea. Oamenii trăiau pe pământ, dar gândul lor era îndreptat spre viața de dincolo. și apogeul perfecțiunii se găsea doar în extaz, rugăciuni și contemplație. și literatura era teocratică, astfel că misterele, viziunile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p. 170. 548 Ibidem, p. 172. 148 (III. 10) Rustico, un călugăr din deșertul Tebaida, loc renumit pentru asceții săi și pentru condițiile vitrege pe care le impunea celor ce alegeau singurătatea. Bărbatul o inițiază cu viclenie nu în tainele ascetismului, ci în cele ale dragostei trupești, dar curând nu va mai face față dorințelor arzătoare ale copilei. Adusă în cetate, Alibech se va căsători și va povesti cum îl slujise pe Dumnezeu în deșert, devenind subiect rizibil pentru întreaga comunitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
albi ascundeau promisiuni nebănuite.1031 Cu brutalitate, fantoma soțului văduvei realizează un portret indezirabil al femeii și concluzioneză cu o descriere metaforică a părților private ale văduvei, la fel de înjositoare 1032. Misoginismul va continua și în operele următoare, autorul pledând pentru ascetismul medieval, precum și pentru inspirația și cultivarea cu precădere a surselor clasice. La sfârșitul cărții, fantoma defunctului soț îi cere naratorului să se roage pentru el, deoarece este evident că femeia nu o face, naratorul ajungând, semnificativ, dintr-o vale întunecoasă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
invarianților „dualismului”, care a dus, cel puțin În anumite cercuri, la convingerea că ideologiile occidentale dualiste aveau un număr de trăsături comune, de pildă - anticosmismul, adică ideea că lumea e rea, antisomatismul, adică ideea că trupul e rău, encratismul, adică ascetismul Împins pînă la condamnarea căsătoriei și procreației. Se distingeau adesea la aceste mișcări și alte trăsături, chiar dacă nu universale, cum ar fi: docetismul (credința că patimile și moartea pe cruce a lui Cristos fuseseră iluzorii, după cum iluzoriu fusese și trupul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rămas cu siguranță fără rezultat. Biserica marcionită era bine organizată și, potrivit lui Tertulian, se asemăna mult celei creștine. Avea o ierarhie funcțională, supusă aceleiași discipline stricte ca și restul credincioșilor. Femeile dețineau roluri de conducere. Toți membrii comunității practicau un ascetism sever, precum și encratismul (respingerea căsătoriei). Carnea și vinul erau interzise, peștele Însă nu. Sabatul era zi de post. Etica marcionită era eroică În toate privințele. În opoziție cu creștinii, care trebuiau să accepte martiriul, marcioniții Îl provocau. Biserica marcionită era
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
comunitate de profeți. Dispunea de o ierarhie funcțională supusă aceleiași riguroase discipline ca și restul credincioșilor. În virtutea faptului că se considera că sexualitatea celor mîntuiți se va stinge, femeile aveau și ele acces la magisteriul bisericii. Membrii comunității practicau un ascetism sever și li se cerea să renunțe la căsătorie. Carnea și vinul erau excluse din regimul lor alimentar, peștele era Însă Îngăduit. Postul săptămînal strict cuprindea și ziua de sabat. Etica marcionită era eroică În toate privințele. Această biserică misionară
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
riguroși în ceea ce privește respectarea anumitor norme cu caracter purificator. Astfel "în 1022, episcopul de Arras-Cambrai (în Nordul Franței) se străduiește să convertească un alt grup de eretici din dioceza sa, eretici care condamnau Sfintele taine și adorarea sfintei cruci și practicau ascetismul abținându-se de la pornirile cărnii"26. Ascetismul era propovăduit și în cazul maniheilor din Aquitania, care respingeau Sfintele Taine și închinarea la sfânta cruce. În secolul al XII-lea putem vorbi despre apariția mișcării catarilor condusă de un episcop propriu
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
purificator. Astfel "în 1022, episcopul de Arras-Cambrai (în Nordul Franței) se străduiește să convertească un alt grup de eretici din dioceza sa, eretici care condamnau Sfintele taine și adorarea sfintei cruci și practicau ascetismul abținându-se de la pornirile cărnii"26. Ascetismul era propovăduit și în cazul maniheilor din Aquitania, care respingeau Sfintele Taine și închinarea la sfânta cruce. În secolul al XII-lea putem vorbi despre apariția mișcării catarilor condusă de un episcop propriu, în zona Koln. Aceștia se considerau a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
identificate și între direcțiile protestante în diferite forme, dar chiar și în sânul bisericii. Ideile anticlericale, lichidarea ierarhiei bisericești cât și deposedarea Bisericii de averi sunt unele dintre principiile reformiste. Ideea purității în sensul nedeținerii de posesiuni și a unui ascetism religios au fost principiile călugărilor: dominicanii, franciscanii și mult mai târziu a iezuiților. Această cenzură a fost realizată pentru a nu permite dezvoltarea imaginarului religios într-un mod incontrolabil devenind astfel dominat de natura pulsională. 2.2.2. Reforma lui
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Berdiaev, înseamnă a confunda lucruri care nu merg împreună decât forțate de judecata cea mai arbitrară și mai neîntemeiată. Dacă geniul merită să fie admirat în opera lui, viața lui ca om e adesea tot ce poate fi mai opus ascetismului. Opera lui Baudelaire e una și viața lui detracată e cu totul altceva. Opera lui Verlaine e una și viața lui noroioasă cu totul altceva. Ca oameni, aceste genii sunt martirii propriei lor păcătoșenii. Viața lui Dostoievski însuși e un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]