1,397 matches
-
femeie le admiră la un bărbat fără să le poate trăi pe propria piele. O femeie ținută în singurătate înnebunește, pe cînd un bărbat abia atunci începe să fie un factor de ordine. Spiritul nu înflorește decît în condiții de asceză și renunțare, noțiuni pe care tiparul democratic de viață nu le poate asimila. Pe deasupra, menirea femeii este să se supună, iar subjugarea pe care o îndură din partea bărbatului ține chiar de instinctul ei. De aceea, cea mai mare fericire pentru
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
de necuprins. Dar lăsați acest suflet doamnelor iubitoare de lectură sau celor ce poartă din salon în salon nostalgia amantului tenor și cerebral. Viața duhului masculin e aspră." (p. 237) După o astfel de pledoarie pusă în slujba transfigurării prin asceză, te-ai aștepta ca Eliade să rămînă la același timbru ideatic. Și totuși nu o face, dovadă articolul de care pomeneam la începutul cronicii. Eliade se distanțează de Apologia virilității scriind că "întreaga lucrare e străbătură de un prezumțios elan
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
putință, cum ar lucra pentru Creatorul a toate și nu pentru oameni. "în vârtejul demonic al încăierării verbale și al subminării virtuale - ne mărturisește Gheorghe Simon în puțina sa scrisoare către noi - aici, la Mânăstirea Agapia, respir aerul primenitor al ascezei mântuitoare. Vă mulțumesc pentru cuvintele care au însoțit poemele mele de acum doi ani și pentru atât de fireasca întâmpinarea sufletului împresurat de duhul înălțării prin cuvânt. Am ales 12 poeme prefigurând Verbul în atât de apriga-i desfigurare." Aceste
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
Pe de o parte ea n-a urmat un traseu accidentat, de urcușuri și coborîșuri, de aventuri ale devenirii, de, eventual, extravaganțe de-atîtea ori proprii oamenilor artei, ci s-a lăsat în voia unei liniarități, a unei monotonii superioare, "o asceză proprie virtuozului, rob al instrumentului său". Pe de altă parte a aparținut unei societăți alese în care a strălucit, astfel încît profilul i se configurează și din răsfrîngerile caleidoscopice ale ambianței, din pletora de semnificații istorice și moraliste ale acesteia
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
discursul d-sale proiectul unui existențial avîntat, al unui zbucium ce și-ar accepta cu greu limitele, Victor Știr tinde spre concentrare ca spre o rețetă nu doar expresivă ci și de ordin moral. E o penitență, un gen de asceză. Aidoma tuturor creatorilor stăpîniți de luciditate (formă purificată a scepticismului), autorul opune aleatoriului, dezordinii șansa unei ordini care nu semnifică un deficit sufletesc ci o altă abordare, mai prielnică prin perspectiva estetică, a vieții lăuntrice. Nimic esențial nu se pierde
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
religiilor și filozofia culturii. Istoria religiilor va fi mulțumită să găsească în Yoga "o minunată pildă a supraviețuirii substratului, în ciuda religiei și a culturii năvălitorilor". Filozofia religiilor află că "istoria matricelor Yoga, este de fapt istoria conflictului dintre mister și asceză, dintre contemplație și meditație" - Filozofia culturii constată că Yoga a fost marele principiu de unificare spirituală a Indiei" - "Dintr-o categorie a Indiei, Yoga tinde să devină o categorie a Orientului însuși." Interogația retorică de la sfârșitul eseului lui Noica despre
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
cu copita de ger", "Taurul cu șapte stele-n frunte" se ascunde în "cirezi de argint", "urmele labelor de Leu" sunt căutate tot "printre luceferi de argint", o viziune uraniana apare geometrizata în figuri pure, imateriale, sub același semn al ascezei glaciale a contemplației: "Insular în cercuri albastre/ aureole de spațiu și timp/ între-nalt rotitele astre/ Nordul îl caut de-argint". Ieșirea din aceste zone limitate ale imaginarului are loc în ciclurile următoare, incepand cu Înfrângeri (1947), unde reapare, însă
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
anul morții, are avantajul de a ni-l pune pe Pillat în comparație spațială cu altă persoană, putînd astfel să-i intuim proporțiile din trup. Frapează capul mare stînd pe un bust mărunt, uscățiv pînă la a da impresia unei asceze recente. În costumul negru căzîndu-i ca turnat, Pillat e o apariție blîndă care nu are nimic dominator în ținută, doar o cumințenie sobră care vine în contrast cu dulceața histrionică din rîsul lătăreț al lui George Muntean. În colțul de sus stă
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
cazurile lui Böhme, Ignațiu de Loyola și Kant, citate de Underhill. Dar dorința ei de a găsi împrumuturi cu orice preț o împinge la afirmații care se apropie infinitezimal de falsul intelectual. Iată un exemplu (dar fără croșetele autoarei): N.I.: „Asceza practicată în lumea religioasă nu înseamnă numaidecât să umbli nespălat, ci înseamnă efortul de a reduce necesitățile tale trupești la un minimum și de a nu te lăsa încărcat de grijile vieții biologice. Evident că d-voastră [...] uitați [...] că cea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
a lua chiar și câteva înghițituri [...] le îmbolnăvea pe loc și a trebuit abandonată ca inutilă.“ La Underhill acesta este un exemplu pentru „influența transformatoare a spiritului asupra presupuselor «legi» ale vieții trupești“. La Nae Ionescu e o dovadă că asceza este „o metodă de dezlănțuire, de descătușare a spiritului, pe care mistica a presimțit-o din vreme și a realizat-o“. Să judece oricine dacă ceea ce spune Nae Ionescu „provine“ de la Underhill și, mai ales, dacă era nevoie de cartea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
o largă gamă de probleme legate de viața sfântă: cele două feluri în care ființa supremă poate fi în om; primejdiile vieții sfinte, faptul că în acest domeniu oamenii se pot găsi cel mai departe de mântuire, că nu orice asceză e un act de credință; păcatul orgoliului și importanța terapeutică a virtuții umilinței; faptul paradoxal că ești mai aproape de elecțiune dacă trăiești în păcat, dar în conștiința păcatului, decât dacă trăiești în puritate și în conștiința purității tale (pilda vameșului
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
fizică și spirituală a tinerilor. De ce toate astea? Pentru niște canoane depășite, care nici măcar n-au fost recomandate, nicidecum impuse de Iisus Christos? Canoane stabilite tot de oameni, în final. Or fi ele bune pentru cei care vor să practice asceza, dar asta nu înseamnă că trebuie să-i dai afară din biserică pe cei care n-o pot face, pentru că „așa s-a hotărât”. De către cine, de ce și cu împuternicirea cărui Înalt Spirit se procedează așa? Eu vreau să-l
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
sau trimiși cu misiuni la hotărârea Atotputernicului. Mai trebuie să înțeleagă oamenii că tot acolo ne întoarcem, mai sus sau mai jos, în funcție de ceea ce am acumulat aici, pe pământ. Iar acumulările de aici se fac nu numai prin renunțări și asceză ci, în primul rând, prin osteneală; prin multă muncă, de orice fel, după capacitățile fiecăruia, după posibilitățile fiecăruia. Nu neg asceza, nici rugăciunea, nici postul, să fim bine înțeleși! Însă fiecare este bun la timpul și la locul său, iar
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
jos, în funcție de ceea ce am acumulat aici, pe pământ. Iar acumulările de aici se fac nu numai prin renunțări și asceză ci, în primul rând, prin osteneală; prin multă muncă, de orice fel, după capacitățile fiecăruia, după posibilitățile fiecăruia. Nu neg asceza, nici rugăciunea, nici postul, să fim bine înțeleși! Însă fiecare este bun la timpul și la locul său, iar în acest mileniu nu prea mai văd practicată adevărata asceză, pentru că asta presupune renunțare la tot ce este lumesc și modern
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de orice fel, după capacitățile fiecăruia, după posibilitățile fiecăruia. Nu neg asceza, nici rugăciunea, nici postul, să fim bine înțeleși! Însă fiecare este bun la timpul și la locul său, iar în acest mileniu nu prea mai văd practicată adevărata asceză, pentru că asta presupune renunțare la tot ce este lumesc și modern, presupune un trai lipsit de orice confort și în permanentă rugăciune; ori azi modernismul, cu laptop-uri și alte invenții de ultimă oră, a pătruns chiar și pe muntele
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ți-l dă odihnirea la nivelul cotidianului. Dacă postmodernismul are dreptate în ceea ce privește critica rațiunii (sau a formei de raționalitate de până acum) atunci intelectualul ca model (erou) social va dispărea. Poate că soluția o reprezintă întoarcerea la o formă de asceză mistică, în care sunt implicate atât rațiunea cât și emoțiile persoanei. Un concept ciudat: conceptul de aură la Walter Benjamin. Aura este aidoma unui halo ce înconjoară opera de artă clasică, ce trimite departe, în mod inexorabil; ea nu permite
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
corpului propriu care sunt, toate, situate în domeniul lui a avea (haine, casă, mașină etc.). Pornind așadar de la "terapiile" contemporane putem zări corpul drept zeul căruia ne închinăm. Ceea ce ne scapă atunci când percepem într-un mod "rece", științific, e tocmai asceza (ce presupune și transformarea de sine) care precede și însoțește cunoașterea. Fapt care mută pe a cunoaște în vecinătatea lui a trăi. Putem spune oare că a studia filosofia te scutește de psihanaliză (privind, spre exemplu, succesul psihanalizei în S.U.A.
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
constituie ținta estetică, incantația creatoare ce întronează așa-numita irealitate senzorială. Alcătuite din elemente oferite de simțuri, figurile de stil conțin o mutație prin incompatibilitatea expiatoare a acestora, în climatul unei tensiuni de mirabilă adversitate față de real. Un soi de asceză luciferică, artificiul poate fi socotit o compensare față de incapacitatea de a accede la originarul obsedant, de-a mai realiza unitatea primordială. Sclipitor șirag de "cioburi fragmente firimituri", surogat al paradigmelor, acesta reverberează în suita de eforturi ce "fură identitatea", precum
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
fumurie a catapetesmelor nerenovate. Un viitor doctor în istorie căruia incintele aseptice ale amfiteatrelor universitare nu i-au șters memoria mirosului prăfuit al odăjdiilor din paraclis. Un eseist făcînd pledoaria timpului liturgic în mijlocul unei civilizații descreștinate. Un intelectual pledînd pentru asceză într-o lume înțesată de fast-food-uri și de supermarketuri gigantice. A patra trăsătură este umorul. Mircea Platon poate fi biciuitor de persiflant. Are știința unui sarcasm vituperant și înțepător, ca în toate cazurile în care inteligența se asociază cu o
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
presă pentru că nu a mai fost publicat de atunci, e din decembrie 1935 și celebrează treizeci de ani de critică. Toate repetă anumite idei, cum ar fi: onestitatea actului critic, probitatea intelectuală, iar la un moment dat afirmă: "critica înseamnă asceză". Ceea ce presupune posibilitatea de a se abstrage din cercul de influențe nefaste, nu din viața literară. E. Lovinescu nu a fost niciodată în afara vieții literare, a fost centrul (sau a tins să se constituie într-un centru de influență), dar
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
se constituie într-un centru de influență), dar își imaginează că se poate sustrage mediului cultural, pentru a realiza o mai dreaptă apreciere și pentru a cristaliza o perspectivă mai justă asupra valorilor. De aceea afirmă acest deziderat: "critica este asceză", și este foarte interesant că o spune tocmai cel care a fost în mijlocul vieții literare. Asceza înseamnă altceva decât a fi în mijlocul vieții literare, a încerca să ieși în afară, să nu fii în raza influențelor și a grupărilor. E.
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
pentru a realiza o mai dreaptă apreciere și pentru a cristaliza o perspectivă mai justă asupra valorilor. De aceea afirmă acest deziderat: "critica este asceză", și este foarte interesant că o spune tocmai cel care a fost în mijlocul vieții literare. Asceza înseamnă altceva decât a fi în mijlocul vieții literare, a încerca să ieși în afară, să nu fii în raza influențelor și a grupărilor. E. Lovinescu căuta independența instituțională, conside-rându-se el însuși o instituție. Cred că acest principiu foarte important l-
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
instituție. Cred că acest principiu foarte important l-a formulat după eșecurile lui de a deveni profesor universitar și, mai târziu, datorită opozițiilor înverșunate ale lui N. Iorga, de a deveni membru al Academiei. Profesionalizarea criticului înseamnă și dobândirea acestei asceze simbolice, o singurătate a spiritului critic independent, situat în afara Academiei, în afara unei instituții de învățământ superior, în afara unei edituri, în afara oricărei instituții, care l-ar fi încorsetat în vreun fel sau i-ar fi creat vreo obligație circumstanțială. Nu știu
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
inițierea presupunea sacrificii de animale și ritualuri de purificare a credincioșilor. Prefigurînd smerenia, sărăcia și castitatea propovăduite mai tîrziu în creștinism, preceptele mithraice recomandau, în vederea dobîndirii purității trupului, abluțiunile, lustrațiile și canoanele de penitență. La loc de cinste se afla asceza prin înfrînare (abstinență și continență) și sacrificiile expiatoare, menite a șterge păcatele credincioșilor. Adeptul se numea myst, iar incinta sacră în cadrul căreia se desfășurau ceremoniile, mithreum. Toate aceste trăsături le vom găsi și în cazul creștinismului. De fapt, asemănările dintre
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
nici ca om își aveau, poate sorgintea, într-o înfățișare ieșită din comun și în vocea unică, ambele recognoscibile în orice spațiu și orice timp. Eu am să scriu, însă, despre cu totul altceva. Despre firescul, simplitatea și uneori chiar asceza consimțită, despre omenescul, umorul și generozitatea sa, despre inocența celui care se pregătea, fără s-o știm, să urce "în cer, în alt sat", despre smerenie cît și despre suferința vădită în fața snobismului, a îngîmfării, a imposturii, a răutății. Despre
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]