344 matches
-
un loc. Nu ca ăștia de la câmpia lipită de malul Dunării: spuneau o mie de vorbe despre un lucru pe care voiau, de fapt, să-l ascundă. Făceau haz din orice și abia așteptau să-l prindă pe vreunul În ascuțișul cuvintelor și să-și bată joc de el. Erau răi ca niște draci și limbile lor Împroșcau venin și pucioasă. Trudise Îndelung ca să-și stăpânească graiul de acasă și să-l Înlocuiască, atât cât se pricepuse, cu cel de la câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el ceva apă pe ziua de azi?”. Într-un rând, unul Îi răspunsese cu țâfnă: „A băut, cum să nu, dom’ Doctor, că-i era sete de la câtă lucernă și ovăz a crăpat În el ca spartu’!”. Pe Doctor, Însă, ascuțișul vorbelor nu-l Înțepase căci, grijuliu, Îl sfătuise pe felcer: „Mai ponderat cu hrana, nu-l lăsați să mănânce cât vrea el! Hrana În exces, știi și tu...”. Mai ales iarna, calul se hrănea din mila oamenilor. Unii Îi aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe lumea ailaltă, neisprăvitule!” După Încă vreo câțiva pași mormăi ca pentru el: „Mai vrea să meargă și la Război, nărodu’, să-i verse vreunuia creierii pe-acolo...!” Enin Îl lăsă să plece nepedepsit, deși vorbele grele Îl Împungeau cu ascuțișul lor. Nu apucă să ofteze a ușurare, că auzi În spatele lui un târșâit. Se Întoarse scurt și dădu cu ochii de artistul și profesorul Foiște, care se ducea spre casă sprijinindu-se Într-un baston. Fața rotundă și roșie zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aliată și de Ungaria ostilă, ambele puteri catolice, cumanii nu aveau cum să nu ia în considerare oferta Sfântului Scaun de convertire la creștinism, fie că ea se datora blândei predicări a unor clerici misionari, fie că era impusă cu ascuțișul sabiei, ca în cazul tentativelor teutone dintre 1211-1224. Trecerea lui Jonas și Soronius, împreună cu supușii lor cumani, în Balcani și migrarea în Ungaria succedentă convertirii lui Bortz (1227) și Kuthen (1239), prefațate de convertirile operate de cavalerii teutoni în al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o ducă într-un cartier select, și când ajunge, coboară pentru câteva minute, revine însoțită de un bărbat pentru a continua cursa spre aeroport, pentru ca, la un moment dat, ajungând pe o stradă mai întunecoasă, taximetristul să simtă în gât ascuțișul amenințător al unui cuțit. Jefuit, bătut și speriat, șoferul își revine cu greu din cumplita încercare și se grăbește să anunțe prin stație tot ce i s-a întâmplat, cerând spijinul colegilor. Nimeni însă nu se grăbește să-i sară
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
totul nou este obținut prin raportare la principiul care a adus gândirea În fața ideii cogito-ului: „...ideea de Dumnezeu este percepută de mine tot prin facultatea datorită căreia mă percep pe mine Însumi: cu alte cuvinte, atunci când Îmi Întorc spre mine ascuțișul minții, nu Înțeleg numai că sunt un lucru imperfect, incomplet și dependent de un altul, ș...ț dar cunosc, În același timp, că cel de care depind posedă În sine toate lucrurile mari spre care aspir, și ale căror idei
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
convențional londonian, deschizând prin revelarea unei geografii umane, nesesizată de precursori, largi porți unei proze eliberată de ticurile intrigii sentimentale și ale solilocviilor psihologice” (subl. n.). Stilul lui M. Ungheanu e un stil rezistent și dur, fără suplețe, dar cu ascuțișuri de silex. UN PEDAGOG DE ȘCOALĂ NOUĂ Cu ce ton de superioritate, cu câtă suficiență îl expediază Nicolae Balotă pe Albert Camus! „Cred, de aceea, azi, când, prea blazați, evităm, cărțile lui Camus, că acestea pot pasiona încă pe adolescenți
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a sugera faptele prin foșnitura și armonia graiului. [...] Adauge-se harul de a gândi prin simțuri, de a imita prin sunete foșnitoare, horăitoare, clinchetitoare lovirea, învălmășirea, vechimea chiar a faptelor. [...] Vorbirea cronicarului e dulce și cruntă, cuminte și plină de ascuțișuri ironice. Invenție epică Ureche nu are și să povestească propriu-zis nu știe. Dar limba ridică pe spații mici scene epice, repezi ca niște nouri care se desfac. G. CĂLINESCU Ca operă literară, cronica lui Grigore Ureche este cea dintâi operă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
a șezut pe piatră; iar Aaron și Or îi sprijineau mâinile, unul de o parte și altul de altă parte. Și au stat mâinile lui ridicate până la asfințitul soarelui. Și a zdrobit Iosua pe Amalec și tot poporul lui cu ascuțișul sabiei. Atunci a zis Domnul către Moise: << Scrie acestea în carte spre pomenire și spune lui Iosua că voi șterge cu totul pomenirea lui Amalec de sub cer ! >>. Atunci a făcut Moise un jertfelnic Domnului și i-a pus numele <<Domnul
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
fondatoare și regeneratoare, în proza ironică deformează plastic structura strâmb constituită a realității din lagărul socialist, obținând din negarea negativului o afirmație morală laborios construită. Evoluția scriitorului, cu totul paradoxală, este inversă în raport cu așteptările: de la o proză lucidă, cerebrală, cu ascuțiș satiric și un umor (amar) intelectual de cea mai bună factură, desprinsă parțial din modelul „euphorionist” al Cercului Literar de la Sibiu, la una evocatoare și nostalgică, empatică și patetică, scufundând și recuperând puritatea copilăriei pierdute din apele matriciale ale poveștii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
și pata, a ucide. Oior nu este decât sanscritul vira, latinul vir, goticul vair, litvanul wyras, celticul gwr, bărbat; iară pata este sanscritul bad, elenicul na-vânato, latinul batuere, slavicul biti, a bate, a ucide, Un topor de aramă cu două ascuțișuri se numea în limba scitică Sagara, ^ayaQiv. Acest cuvânt stă foarte aproape de latinul securis. Sciții fiind un popor de arcași, numele lor își găsește explicația în germanicul Schütze, arcaș, și o analogie în latinul scutum. Am raportat mai sus etimologiile
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de vedere moral sunt pure, și nu empirice, reprezintă o constantă a interpretării standard a imperativului categoric. Este acea interpretare care a fost elaborată în numeroase studii și comentarii mai vechi sau mai noi consacrate filosofiei practice a lui Kant. Ascuțișul acestei interpretări este îndreptat împotriva tendințelor de a apropia legea morală kantiană de regula de aur și de a atenua, în acest fel, opoziția dintre filosofia morală a autorului Crp și filosofia morală de orientare utilitaristă și consecinționistă. Se previne
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lase în urmă clipa abia scursă, ce-o împresura cu perne moi și-i oferea afabil, cum nu se poate mai oportun, un scaun cu rotile în locul mersului pe tocurile cam prea înalte. Simțindu-se ceva mai în siguranță sub ascuțișul durerii izvorâte solidar din asfalt, își continuă ideea: − Un bărbat competent îți aduce în viață tentația delăsării; tot răsfățul iubirii tinde să articuleze în tine proteza unei mâini străine în căutare de marionetă. Nici nu bagi de seamă cum te
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
alianța cu splendoarea, ca și cum ea ar fi judecătorul suprem. Frumusețea femeilor i-a împuternicit riposta, i-a transformat arta în armă. Mă fascinează felul cum, prin el, pasionalul țâșnește afară din teaca impusă și se pune pe redefinit lumea cu ascuțișurile-i vizuale. Exista la Picasso o vigoare molipsitoare, regeneratoare; recunoscând-o și apreciind-o, mă simt întărită de arta lui ca de-o cuminecătură păgână. − Să înțeleg că-i un leac de slăbiciune temporară, sau o vitamină de menținere-n
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
superfluă. − Tocmai asta o face aptă sa disimuleze necesitatea supremă. Cred că arma e-o rază din panoplia personală a torerei oferită echitabil întru înnobilarea luptei. Conștientă de puterea excesivă a seducției ce o exercită, ea îi dăruiește Minotaurului estoca; ascuțișul ei l-ar putea izbăvi de monstruozitate, dar nu în felul unei baghete magice, ci printr-un proces dialectic fără sfârșit, printr-o luptă de ridicare la înălțime și autocizelare. Odată cu arma, el primește posibilitatea luptei cu sine însuși, care
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Apistia nu reușește nicicum să fie doar ea însăși - și nici măcar nu-i sigur c-ar încerca. În măsura derizorie în care este, seamănă cu o picătură de apă năclăită din abundență de calcar și în curs de cădere către ascuțișul unei stalagmite. O microplanetă mlăștinoasă. În deschiderea dintre doi colți ai eternității, ea se-nfioară de surpriza mirabilei suspensii. Preocupările estetice nu lipsesc în cădere; bineînțeles, rămâne de văzut dacă splendoarea fulgurantă clădită pe Apistia va evolua până la sustentația autonomă, ori
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a se urni din sine - inima dizolvată în sânge pe care piatra și-o ia, infinit de stângace, în dinți, în felul brutal al lăsării ei în cădere liberă. De aceea, în libertatea ce-l ispitea, Rică anticipa cutremurat și ascuțișul colților de calcar. Spațiul vital e bun conducător de seisme, cu care împietrirea își ocupă, în bună parte, eternitatea-i hărăzită. În asemenea condiții metafizice vitrege, dragostea de gust hollywoodian era o slăbiciune prea exorbitantă pentru nomazi. Dincolo de un anume
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu oarecare regularitate, întemeind obiceiuri și tradiții private de lansare afară din obștescul plan orizontal. Se înfiripă astfel o prozaică formă de locuire superlativă din așteptări și ieșiri inspirate în întâmpinarea lor. Înfrigurată de împunsăturile sublime ale arsenalului lor de ascuțișuri, pielea lui Pasife găzdui indelebil dedesubtu-i o suveranitate ce poate fi numită individuală numai pornind de la adăpostul frecventat de această hoardă a afectelor acioiate de pe aiurea, asemeni unei cete de nomazi prigoniți. Priceperea atenianului a ajutat-o să se înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
diurnă, ca geneză lenifiantă a încleștării, unde victoria se acordă înaintea luptei, prin simpla înțelegere a necesității. Pentru combatanți, a moțăi unul lângă altul expune la primejdia supremă de a se trezi mai transformați decât prin lucrarea oricăror tăișuri și ascuțișuri - răzlețiți de sine în evantai la o cotitură bruscă a devenirii. Judecând după cafetierele aproape golite din birourile arhitecților lui Ian, campania împotriva letargiei se desfășura pe două fronturi, așa încât nu numai obiectele, ci și subiecții se cereau îmboldiți înspre
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
omologul palpabil al unui instrumentar conceptual îndârjit pe disecarea chestiunii. Cu mișcări imperceptibile, furculița imobiliza fragmente eluzive de realitate, în vreme ce cuțitul despărțea neobosit versanți de-ai ei amenințați de surpare. Până să răzbată în cuvânt, ideile îmboldeau asiduu tăișuri și ascuțișuri sclipind măcelărește prin transparență; vâscos și metamorfic, o corporalitate fără organe se zvârcolea de zor în străvăzul lumii, lăsându-se anevoie împănată cu rigiditate cadaverică de tacâmuri. Bart continuă cu aprindere, vizibil stimulat de dansul mânerelor de inox cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ochiul urgiei. Străbătu în iureș oral stepa vălurită a pielii ei, purtat de strigatele sălbatice ale hoardelor de dincolo de orizont, ce și-l încoronaseră han suprem cu însuși vortexul devenirii. Cereau din rărunchi prăpăd. Îi vâjâiau pe la urechi săgeți și ascuțișuri dure îl botezau în durere. Imobiliză antebrațul femeii pe saltea; fu atunci aproape orbit de sclipirea stelară a brațării ieftine de aramă ce-i împodobea încheietura. Era semn că Tengri, zeitatea mongolă a cerului albastru, îi trimitea binecuvântarea lui de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
derutat, nu mai înțelege nimic și în mod normal, - nu mai știe cum să reacționeze. ,,Crucișetorul” lovește în toți și în toate cele ce se petrec, aparent fără alegere și fără discernămînt. ,,Transatlanticul” îi critică ,,pe toți”, îi ,,dărîmă” cu ascuțișul penei sale, dar nu este în stare să dea nici o soluție, nu este în stare să construiască nimic ! Un ,,Gică -contra” al peniței care critică tot, dar el însuși nu este în stare să facă nimic ! Nu este o glumă
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
și Dion Mardan, Mugur Mardan - în trei volume: Drăcovenii (1933), Epigrame(1935) și Epigrame (1939). Om de duh, epigramistul cultivă o satiră ușoară, binevoitoare, plină de vervă și umor bonom. Dornic de amuzament și de bună dispoziție, el folosește abil ascuțișul ironiei, dezvăluind cu menajamente slăbiciuni, defecte sau tare cotidiene. Improvizațiile sale au adeseori scăpărări malițioase, dar foarte rar sunt caustice sau brutale. De regulă se mențin în limita unei ținute demne, indicând un spirit pe cât de echilibrat, pe atât de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
pur” în ipostaza lui de romancier. Aidoma lui Sainte-Beuve, el obișnuiește să plaseze un autor, la care caută, ce-i drept, să detecteze „nota personală”, într-o „familie de spirite”. Câteva articole (despre B. Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, V. Eftimiu) au ascuțișuri ironice. Momente de evocare colorează uneori discursul analitic, criticul având o înzestrare de memorialist. Cu întinse, aprofundate lecturi din literatura străină, se simte în largul lui printre scriitorii de expresie franceză: critici (Hippolyte Taine, Émile Faguet, dar și Anatole France
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
cum ești ales și mântuit se poate dovedi o ispită cu mult mai fatală decât celelate tentații demonice, ci efectul investirii și nădăjduirii totale a conștiinței în această imagine. Atunci când permanent te vizualizezi deja înveșmântat în lumină și ferit de ascuțișurile damnării, atunci când insistent te privești anticipativ ajuns în împărățiile Divinității ești poate cel mai aproape de neglijarea atenționării cristice Vegheați! și nu mai ești capabil să îți asumi afirmațiile de final ale Apocalipsei ce ne spun: "Iată, vin curând și plata
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]