366 matches
-
Obsesiile Obsesia constă în invadarea, independentă de circumstanțe, a conștiinței și rațiunii - care rămân clari și intacți - ori rămân clare și intacte -unui anumit subiect de către o idee, o reprezentare ori un grup de idei sau reprezentări. Bolnavul se simte asediat, împotriva voinței sale, de această idee sau reprezentare care-i suprimă propria sa disponibilitate de a gândi deși îi apare ca fiind absurdă sau asociată cu un sentiment penibil de tensiune anxioasă. În general, obsesiile pot fi cuprinse în următoarele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o exaltare a vieții și a ființei umane necontrafăcute, autentice, în opoziție cu ipostaza oricărei vulgarități. Obsesia bestiei ca forță ostilă și imprevizibilă o au multe personaje feminine, terorizate de imaginea diformității și dizarmoniei de care sunt iremediabil înconjurate și asediate. Căci viața se amestecă inevitabil cu moartea, frumosul cu urâtul, binele cu răul, într-o dialectică pe care scriitoarea o înțelege uneori, dar nu o acceptă niciodată. Fără să fi modificat evoluția romanului european modern, cum a făcut-o, de
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Astfel, paradoxal, deconstrucția nu poate fi deconstruită. Procedând astfel, postmoderniștii s-au izolat progresiv de ansamblul tradiției moderne, preferând exercițiului lor inițial de regândire critică a fundamentelor culturii occidentale - absolut salutar și de multă vreme necesar - baricadarea în interiorul unei fortărețe asediate, la porțile căreia veghează neadormit, demascându-i și stigmatizându-i pe cei ce nu gândesc absolut la fel ca ei. Pe plan discursiv, dinamica de care vorbesc se poate ușor evidenția: Foucault și Derrida au început prin a reciti critic
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prin media comunistă, organizațiile de masă, politice și obștești (etc.) - tema purificării (cu nevoia imediată a salubrizării sociale), tema voinței populare (ca autolegitimare a propriului eu participant la funcționarea sistemului), tema recunoștinței (față de conducători, cei care gestionau situația), tema „cetății asediate” (ca expresie a impunerii unei stări de vigilență și surescitare suplimentare), tema vigilenței (completare a precedentei și propovăduind violența ca mijloc de contracarare a „dușmanului”), tema datoriei față de patrie (ca justificare a tuturor celorlalte teme și mijloace folosite În contracararea
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
La religion de Rabelais, Albiu Michel, Paris, 1962; Paul Hazard, Criza conștiinței europene, 1630-1715, ed. cit.; Fernand Braudel, Mediterana și lumea mediteraneană în epoca lui Filip al II-lea, ed. cit.; Jean Delumeau, Frica în Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediată. Traducere, postfață și note de Modest Morariu, Editura Meridian, București, 1986. C.Th. Dimaras, Istoria literaturii neogrecești, în românește de Mihai Vasiliu, Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 75. Răzvan Theodorescu, Civilizația românilor între medieval și modern, București, 1987, vol. I-
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
legitimitate și a Început să se prezinte ca pe un continuator firesc al marilor domnitori din Evul Mediu. Prin intermediul unui important aparat propagandistic, a Început să promoveze teza conspirației universale asupra poporului român, mitul „patriei primejduite” și cel al „cetății asediate”, ceea ce a creat o obsesie a amenințărilor externe (Comisia Prezidențială de Analiză a Dictaturii Comuniste, Raport final, 2006, pp. 502-508). Acestă obsesie a generat o sensibilitate față de amenințările externe, chiar și după 1989. Barometrul de opinie publică, produs de Societatea
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
pentru apărare ajunseseră la limită. Se lumina de ziuă când, ajunși la Palatul Termelor, cotiră pe o stradă laterală ce dădea într-o piață largă, dominată de turnul Catedralei. Acolo, se treziră cu brutalitate față în față cu durerea cetății asediate. O duhoare de gunoaie, fum, sânge și excremente îi primi încă de la colțul străzii. întreaga zonă era ocupată de zeci de corturi, care, mici baracamente, în mijlocul cărora se mișcau figuri spectrale: soldați, călugări, voluntari, copii în zdrențe și femei prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a-i lăsa plăcerea de a mai adăuga ceva de la sine. Și zâmbeam, dar de fiecare dată tot mai puțin, căci îngrijorarea îmi sfâșia pieptul. Mă întrebam pentru ce Yahya îi lăsase pe reprezentanții lui Ferdinand să intre în orașul asediat și, mai cu seamă, cum anume nădăjduia el să-i ascundă dușmanului mizeria care îi chinuia pe toți la Basta, dacă la Granada și probabil că și prin alte părți toată lumea cunoștea adevărul și se distra pe seama șiretlicului. Temerile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În vârful colinei este o fortificație? Sunt mașini de război? — Nu, e doar o palisadă. Cei de acolo vor trebui să lupte cu armele pe care le au în mână. Dar câți asediatori vor fi? — Mult mai mulți decât cei asediați. Nu știu câți... Știu doar că Flamma îi va comanda. A fost centurion, și mulți spun că era foarte priceput în luptă. Mașinile de război vor fi mânuite de soldați adevărați. Mai știu că împăratul i-a dat o grămadă de sesterți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
m-a făcut mama fără noroc!”, iar Rică e pus într-o postură tragică de îndârjirea urmăritorilor. Până și Spiridon are drama lui: amenințarea cu bătaia, care planează în permanență deasupra-i. În Conu Leonida față cu reacțiunea spaima bătrânilor „asediați” atinge paroxismul. Zoe din O scrisoare pierdută folosește în exces metoda dramatizării suferinței, provocată de șantajul cu scrisoarea. Cațavencu are și el momentul lui de „tragedie”, atunci când este înfrânt. În D-ale carnavalului, Crăcănel și Mița sunt victimele „traducerii”. Dramaturgul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
soldații se aplecau peste ziduri, ei au văzut un nor de colb, apoi au început a desluși mulțime de călăreți. Era armata lui Sacripant care venea asupra aceleea a lui Agrican, cu scopul de a-și croi drum către cetatea asediată. Dar Agrican, călare pe Bayard, luat de la Astolfo, dar fără lancea lui de aur, ale cărei puteri îi erau necunoscute, făcea minuni și-și strânse oștirea împrăștiată sub loviturile acestui neașteptat atac. Sacripant, pe de altă parte, își îndemna oamenii
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Dudon că erau chemați de către Carol Magnul în Franța spre a ține piept năvălitorilor, au răspuns poruncii cu toții, în afară de Roland, a cărui pasiune pentru Angelica îl reținea încă la picioarele ei. Roland sosind mai înainte la Albracca a găsit-o asediată. Aceasta nu l-a împiedicat totuși să pătrundă în cetățuie unde a povestit Angelicăi toate aventurile sale din momentul plecării pâmă la despărțirea de Rinaldo și de ceilalți, care pornseră în ajutorul lui Carol Magnul. Angelica i-a vorbit la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
te aibă în pază și să-ți gonească din suflet orice gând vrăjmaș față de mine! ‘’ Apoi i-a povestit tot ce i se întâmplase între timp și cum s-a folosit de protecția lui Roland pentru a scăpa din cetatea asediată. În momentul acela s-a auzit tropote de cal și zăngănit de arme, vestind apropierea cuiva; iar Sacripant,furios de această întrerupere, și-a tras coiful pe cap și a sărit pe cal luând poziție de luptă. Un cavaler, cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
moartea. Achingiii. - Uluk bei, cu două mii de achingii, să ucidă mongolii lui Amir Baian și să continue atacul spre Ștefan!! Acum!!! La semnalul generalului Mihaloglu, achingii porniră. Soarele Începu ușor să coboare peste dealurile Ilișeștilor. În depărtare, se bănuiau meterezele asediate ale Cetății de Scaun. Victoria lui Mahomed era aproape. * Mongolii rămaseră Îngenuncheați În jurul lui Amir. Nici unul nu Închisese ochii celui plecat spre Eternul Cer Albastru. Legea veche spunea că, dacă cel care plecase avea un frate de sânge, un Andà
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
schițeze un gest de ajutor. Ca și cum ar fi știut că Alessandro va rezolva situația și n-ar fi așteptat decât să vadă cum se va Întâmpla asta... 5 septembrie. Cetatea Albă eliberată, după două zile de lupte grele. Prima cetate asediată, ultima cetate eliberată. Peste două luni de izolare și de lupte date zi și noapte. Pur și simplu nu Înțeleg. Nu Înțeleg cum, după ce voievodul Ștefan a fost Înfrânt la Valea Albă, țara a continuat să lupte. Nu Înțeleg cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de otomani n-a mai putut fi eliberată. Am mereu senzația că asist la o minune. La un eveniment irepetabil. Pentru prima oară În istoria cuceririlor otomane, o țară a căzut și s-a ridicat. Oamenii care ieșeau din cetățile asediate veneau din infern. La fel oamenii din satele eliberate, din cătune, din colibe, din păduri. Incredibil. Absolut incredibil. Văd Dunărea. Ceea ce e un capăt de drum. Observ că cei doi frați Oană au dispărut. Nimeni nu-mi explică unde. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că războiul nu e doar o problemă de numere și de avantaje logistice. Moralul oamenilor din castel se îmbunătățise chiar; nu se zărea nici cel mai mic semn că ar fi putut capitula. Desigur, puteau duce lipsă de hrană. Soldații asediați își devoraseră, probabil, vacile și caii, chiar și rădăcini de copaci și iarbă. Toate lucrurile despre care Hideyoshi crezuse că aveau să ducă la căderea castelului nu făceau decât să întărească moralul și unitatea apărătorilor. În Luna a Cincea, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Bătrâni cu sacoșe, elevi în costume de mușama, agenți în uniforme și fără, gospodine alergând de la un magazin la altul, de la o coadă la alta, țânci pitiți prin ganguri, aerul încins și prăfos al goanei diurne. Buldozere, macarale, escavatoare, orașul asediat de șenilele și loviturile și zgomotul prăbușirii. Fum gros și nori negri, de la topitoarele de smoală, valuri gri de praf de la basculantele cu ciment și beton si prefabricate și conducte și planșee, pentru santierele fericirii colective. Irina se pierdu printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
praf pe care vântul le ridica din craterele clădirilor prăbușite. In dreptul Hotelului Ambasador, pensionarul se opri. „Nu, n-are rost, nu pot. Isteria asta generală nu-mi priește.“ Într-adevăr, mulțimea fierbea, gesturi și voci, accelerație și expansiune, orașul asediat, răvășit, insurecția locuitorilor expulzați din adăposturi. „Nu, n-are rost, îmi face rău. Mai bine merg s-o caut pe soră-mea. În Drumul Taberei, acolo locuiește.“ Tolea încercă să-l descurajeze: e târziu, autobuzele nu circulă, hoții împânzesc orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
slujitoarea Își aduce aminte că acesta fusese introdus În harem cu câțiva ani mai Înainte, la recomandarea lui Nizam al-Mulk. XXI Stranie dilemă pentru partizanii lui Terken: sultana e moartă, dar principalul lor dușman e la discreția lor; cetatea e asediată, dar chiar cel care Îi asediază le e prizonier. Ce să faci cu el? Djahane e aceea care i-a luat locul lui Terken ca strajă a copilului-sultan, Înaintea ei se poartă discuția, pentru ca ea să hotărască. Până atunci, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Retragere, derută, invazie, foamete, Comună, masacre, tatăl meu n-avea să trăiască niciodată un an mai intens, acesta va rămâne amintirea lui cea mai frumoasă. De ce să tăgăduim? E o bucurie perversă aceea de a te afla Într-un oraș asediat, unde barierele se prăbușesc În vreme ce se Înalță baricadele, iar bărbați și femei regăsesc desfătările comunității primitive. De câte ori, la Annapolis, În jurul inevitabilului curcan de sărbători, tata și mama n-au evocat cu emoție bucata de trompă de elefant pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe arme, Înainte ca bastionul lor să se prăbușească? În ianuarie, un prim mare succes: la chemarea șefilor bakhtiari, unchii materni ai lui Șirin, Isfahanul, fosta capitală, se răsculă, afirmându-și atașamentul față de Constituție și solidaritatea cu Tabrizul. În orașul asediat, la sosirea veștii se produse pe loc o explozie de bucurie. Toată noaptea se scandă, fără ca nimeni să ostenească: „Tabriz-Isfahan, țara se trezește!” Dar, chiar a doua zi, un atac masiv Îi constrângea pe apărători să abandoneze mai multe poziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
câțiva morți, mai ales din rândul bătrânilor și al copiilor de vârstă mică. În presa de la Londra, de la Paris și de la Sankt-Petersburg, oamenii Începură să să-și arate indignarea și să critice Puterile care, se amintea, mai aveau, În orașul asediat, numeroși supuși a căror viață era, de acum Înainte, amenințată. Ecourile acestor luări de poziție ne parveneau pe calea telegrafului. Fazel mă chemă Într-o zi ca să mă anunțe: — Rușii și englezii Își vor evacua În curând cetățenii, pentru ca Tabrizul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se dezbrace. Nimeni nu m-ar mai dori! După ce am așezat Manuscrisul În sipețel, am depus o sărutare pe buzele iubitei mele, apoi, printr-un coridor și două uși tainice, am alergat să mă azvârl din nou În tumultul orașului asediat. XLI Dintre toți cei care au murit În acele luni de suferințe, de ce am ales să-l evoc tocmai pe Baskerville? Fiindcă mi-era prieten și compatriot? Neîndoios. Și fiindcă n-avea altă ambiție decât aceea de a vedea născându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
inutilă. Au urmat intervenția străină, ridicarea blocadei, convoaiele de aprovizionare. Grație lui Howard? Probabil că hotărârea fusese deja luată, dar moartea prietenului meu a grăbit salvarea orașului, mii de cetățeni Înfometați Îi datorează supraviețuirea. Neîndoielnic, intrarea soldaților țarului În orașul asediat nu putea să-i fie pe plac lui Fazel. M-am străduit să-i predic resemnarea: — Populația nu mai e În stare să reziste, singurul dar pe care i-l mai poți face este s-o salvezi de foamete, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]