141 matches
-
vor profana incinta preasfântă a Domnului. Zeloții n-au refuzat să dea crezare acestei profeții, dar s-au pus ei înșiși în slujba înfăptuirii sale"38. La această profeție, Iosefus amintește o alta, tocmai pentru a explica îndârjirea cu care asediații au apărat Cetatea Sfântă, deși această îndârjire fusese interpretată greșit, în opinia lui, chiar de rabini: Dar ceea ce i-a îndemnat mai ales să-și dezlănțuie războiul a fost o profeție echivocă, păstrată tot în scripturile lor sacre, cum că
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
august): "Ce am? El, el, Horla, mă hărțuiește, mă face să gândesc la toate aceste nebunii! E în mine, devine sufletul meu; am să-l omor". În aceste rânduri se poate intui, de altfel, finalul înspăimântător al nuvelei. Determinarea celui asediat este admirabilă (19 august): "Am să-l omor. L-am văzut. [...] Ei bine! se vedea ca-n plină zi, dar eu nu mă văzui în oglinda mea!... Era ca sfârșitul unei eclipse. Ceea ce mă ascunsese nu părea să aibă contururi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
într-o cetate de calibrul Timișoarei ar reprezenta o notă discordantă foarte puțin probabilă. De altfel, existența tunelurilor ce comunicau cu exteriorul este atestată și de istoricul venețian Francesco Griselini, în a sa Istorie a Banatului. „Despre greaua situație a asediaților - ne spune Griselini - e încunoștințat generalul Castaldo, prin românul Ladislau Bucoșnița, care se strecoară în noapte printre asediatori și ajunge cu bine în tabăra imperială din Transilvania”. Un alt exemplu ne este prezentat de istoricul venețian, ce arată că Simeon
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
Ci doar o șoaptă sunt, un șuier slab ce-abia Se-aude-n miezul nopții. Un șuier slab, pe care, E drept, nu-l agreează timpanele cometei. (1921-1922) (Prin noapte, hăituit de stele) Pe-aici am colindat vrăjit, Pe-aici am rătăcit asediat De haita cuvintelor tipărite Ce nărăveau visător Să-mi încolțească albăstruia coapsă. Anume eu eram unica gură de sondă Prin care viitorul picura În găleata Rusiei. Beția de propria-mi făptură aducea A gât de burlan pentru ziua de mâine
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
spital de nebuni. Cîțiva "răufăcători" încolțiți (foști polițiști) se baricadează în ospiciu și iau ca ostatici bolnavii. Locul e înconjurat de trupele anti-tero. În timpul asediului, lumile se amestecă, nebunii par mai normali decît normalii și normalii mai nebuni decît nebunii. Asediații descoperă beatitudinea clipei trăite cu nebunia libertății; cum zice rezumatul de presă al filmului: "se stabilesc legături privilegiate între bolnavi și polițiști" (atît de privilegiate, încît filmul e "nerecomandat sub 14 ani"). Teoretic, e foarte posibil ca, în mîna unui
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
și atât de descalificantă pentru contestatari ca în prezent. Tinerii care iau cu asediu, în momentul de față, viața literară au, la figurat vorbind, figuri famelice și o imobilă grimasă de dispreț, pe care nu o atenuează nici un argument al asediaților. Seamănă cu niște barbari, iar acțiunea lor cu o barbarie, întrucât nu respectă nici o regulă a competiției sociale. Nu toți nou-veniții procedează astfel. Este vorba doar de o ceată de inși agitați, mai inteligenți sau mai puțin inteligenți, mai cultivați
A lovi cu pumnul în tabla de șah by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10567_a_11892]
-
din motive de copyright, limitat (informații despre carte, citate, lectura cîtorva pagini), se găsește (și se descarcă) dicționarul publicat de Ioan Bobb la Cluj, în 1822-1823: Dictionariu rumanesc, lateinesc, si unguresc, dein orenduiala excellentii sale preosfintitului Ioan Bobb, vladeicul Fagarasului asediat si cu venitu cassi clerului typarit in doao tomuri. Lucrarea - a cărei paternitate nu e tocmai lămurită - , a precedat mai celebrul Lexicon de la Buda, din 1825; în prezentările istoriei lexicografiei românești nu i se atribuie un rol foarte important, fiind
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
cei patru monștri de știuci, nu cumva, să ne răzgândim, să fie numai un vis al rusoaicei ce a trăit revoluția lor și războiul lor,... și dispare cu pachetele grele de realitate. Psihologie de asediu. Foame de asediu. Miracol... de asediați norocoși... Cazați în aceeași cameră, peste nici un ceas, rusoaica vine la noi cu două sifoane mari în plase de metal, o noutate pe atunci, și ni le oferă în schimb, - toată lumea se dă în vânt după ele... Primim cu recunoștință
Peștele siberian, Hotel Rossia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7809_a_9134]
-
invederat în alte propoziții, față de porțiunea tradiționalist-spiritualistă a culturii noastre, înlătură, din păcate, putința unui "al treilea discurs", izvorît din armonziarea primelor două. Discursului inițial nu i se lasă, practic, nici o șansă. În genere, Adrian Marino vădește o mentalitate de asediat, un complex al izolării. Ceea ce la alți foști deținuți de conștiință s-a risipit, la d-sa stăruie sub chipul unei permanente impresii că nu e înțeles, că nu e îndeajuns de prețuit, care, chiar dacă admitem că pornește de la un
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
și agresivitatea membrilor comitetului de bloc sunt semnele vizibile ale disoluției vechii ordini - tuturor acestora profesorul le opune invocarea vechiului spirit al casei Kalabuhov, într-o încercare de a prezerva ceva din echilibrul unei lumi apuse. Replierea către spațiul casei - asediat de mediocritatea proletara agresivă a comitetului de bloc și de cea legală a unor reglementări absurde ambiționând să rezolve probleme locative prin raționalizări stupide - decurge dintr-o iluzie de a-ți putea continua viața în interior ca si cum nimic nu s-
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
orice încetare a focurilor, agenții înconjurară cavoul Hagienuș și traseră două focuri în ușă, spre a vedea dacă se reacționează. Cum nici o împușcătură nu urmă, bănuiră că Gavrilcea nu mai are gloanțe, nu fără a păstra precauție ca nu cumva asediatul să profite de apropiere spre a deschide focul. Pica mișcă cu dificultate lada din fața intrării și deschise ușa, care, zgâriind jos pavajul, scoase o scârțâitură sonoră. Amețită de diferența optică între întunericul dinăuntru și benzile oscilante de lumină de afară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
te aștept dacă vreau să mai mănânc? Râse de mojicia mea. Mă dusei să aduc din frigider de-ale gurii cu toptanul și le pusei pe masă. Am devorat șuncă, castraveciori, tarama 1, scrumbii și brânză de Burgundia: condiția de asediat îmi creștea apetitul. Sigrid aplauda ca la spectacol. Eram amândoi într-o dispoziție excelentă. -Ații fost vreodată încercuiți, Olaf și dumneata, în vilă? -Încercuiți? -De ticăloși care vă spionau și vă împiedicau să ieșiți? -Vai, nu. -Și dacă ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cu precădere autori exilați ei Înșiși: Milosz, Koestler, Kundera, Danilo Ki½, Ionesco. Încercam să mă depărtez, și În acest fel, de mahmureala degenerării oriental-comuniste (căreia nu-i prevedeam, de altfel, o iminentă implozie), rămânând totuși conectat la drama depărtatelor locuri. Asediatul evadase, până la urmă, din Colonia Rino. Obosise, În cele din urmă, să strige, de unul singur, ghemuit În celula camerei sale și asurzit de tropăitul santinelelor străzii: voi rezista, voi sta până la capăt, orice-ar fi, până la capăt. Fugise, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să aibă voie să jefuie cum vrea și să ucidă pe cine vrea. Tăceau trâmbițele, încetau tobele și pe deasupra armatei pe care o înghițea în depărtare orizontul se ridicau glasurile agalelor care țipau spre oșteni jurământul sultanului. De dincolo de ziduri, asediații ascultau și ei cu groază...” Povestea înainte Gheorghios Maiota, mai atingea din când în când cu nuiaua câte un spudeu care căsca și-și stăpânea somnul clipind des. Și povestirea părea absurdă și monotonă, până când au început să cadă zidurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i spune următoarele: " Tovarășe, soțul meu, poetul Bacovia, are din partea Consiliului de Miniștri o pensie de onoare din ianuarie acest an. Nu poate avea și onoarea unei împrejmuiri a locuinței sale? Nu poate avea onoarea de a nu fi zilnic asediat de porci, cai, câini, hoți, care ne umplu de neliniște și enervări?" (p. 118). Între timp poetul stă în șezlong, la soare, vecinii trec pe dinaintea lui la cișmea, copii lor jefuiesc livada, cutare cal se scarpină de ulucă, o autoritatea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
se supune, prin schime ce dovedeau dispoziția de-a se împăca și prin vorbe bune; dar când atacul reîncepu mai cu vioiciune și regele orândui la asalt pe mai mulți îndrăzneți ce se oferiră de voie din oastea sa, atunci asediații aruncară masca sumisiunii, se puseră cu curaj pe apărare, ca dușmani fățiși, împliniră lipsa lor de puteri prin curajul deznădăjduirii, prin fierbințeala mâniei și prin zel plin de sacrificii, văzură în scutul zidurilor lor unica mântuire și respinseră cel din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
averse torențiale... Dar nu numai asta. Uită-te la hainele marii majorități a valahilor. Din 20 doar unul-doi îmbracă o haină de iarnă nouă, cumpărată recent, în ultimii ani. Uneori, mi se pare că seamănă cu nenorociții aceia de leningrădeni asediați de germani, trăgându-și săniile cu cadavrele țepene. Și aceia erau la fel de prost îmbrăcați ca și românii anului 2006. Recunosc, este și vina mea, pentru că aleg mijloacele de transport în comun. Românii cu haine noi călătoresc în mașini scumpe și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de versuri. Apoi Întemnițat politic În diverse localități, nu-și mai regăsește ritmul și după 1955 se refugiază În literatura beningă pentru copii. Personaj În perpetuă combustie - continuă distinsul critic, voluntarist și sentimental, eruptiv și Înplantat În vis, tribun și asediat de gânduri, C. A. Munteanu era conștiință patetică - „În linia romantică a unui Ugo Foscolo (exponenet al Risorgimentuluiă - sugestiv din „Cântarea” lui Al. Russo, durere pentru Basrabia Înstrăinată dar și speranță tonifiantă”. Pământul, istoria, limba - iată reperele rapsodului contemporan, continuator
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
vroiam să mă duc pe țărm unde luna scălda Stâncile într-o lumină neobișnuit de intensă. Intre pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții sânt întotdeauna mai cuviincioși. Și în timp ce stăteam la fereastră, m-am pomenit asediat de furnici. Niște furnici roșii, obraznice, care intraseră printr-o crăpătură din zid și, mișunând prin cameră, mi se urcau pe picioare. Trebuia să ridic pantalonul și să le omor, ceea ce mi-a amintit de portar; el vâna muște, eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unei discutabile congregații întru satisfacerea poftelor animalice. Acțiunea fimului american este simplă: un grup de oameni se refugiază într-o casă de țară izolată și trebuie să reziste o noapte întreagă asaltului furibund al hoardelor de zombie. Este interesant că asediații se dovedesc incapabili de coeziune, iar dacă ferma ajunge, în final, invadată de cadavrele resuscitate, este doar pentru că personajele "vii" încep să se lupte, nebunește, între ele. Deznodământul apare, în egală măsură, cinic și implacabil: singurul supraviețuitor, un bărbat de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
roadele gândirii? — Și unde vrei să stau, Ignatius? Poate vrei să vin în pat cu tine? întrebă supărată doamna Reilly. — Fii, te rog, atentă unde calci! tună Ignatius. Doamne Sfinte, a mai fost cineva vreodată atât de hăituit și de asediat ca mine? Ce oare te-a mânat aici în starea aceasta de nebunie furioasă în care ești? Să fie poate miasma de Muscat ieftin care îmi asaltează nările? — Am hotărât. Trebe să-ți cauți o slujbă. Vai, ce feste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ce se Întâmplă, călăreții reveniseră În cetate. Era primul atac al moldovenilor după Înfrângerea de la Valea Albă, iar Oană Înțelese că el reprezenta mult mai mult decât o lovitură dată otomanilor. Era o răsturnare În starea de spirit a celor asediați. O dovadă că pot avea inițiativa luptei și că problema capitulării nici nu se pune. În cetate, călăreții fuseseră primiți cu ovații. Era o victorie. Mică, nesemnificativă, dar o victorie. Trei sute de călăreți lăsaseră În urma lor peste o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
inflamabil: Pensiunea s-a aprins de la o scânteie. Fațada Teatrului a fost unsă cu catran, iar pe zidul bisericii cineva a scris 666, ca o semnătură. Garnizoana nu a intervenit. Era, de fapt, cu excepția unor santinele, plecată într-un exercițiu. Asediat, Lazaretul și-a deschis porțile; Romancierul a nimerit direct în mâinile mulțimii: a fost spânzurat primul. Efectul eliberării neașteptate. L-au urmat, în ștreang, Doctorul și Magistratul, refugiat într-unul din pavilioanele stabilimentului. Din pături și cearșafuri, a fost încropită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
GĂZDUIȚI PROVIZORIU ÎN FAMILII CUCERNICE. LA FEL, DE CÂTE ORI LUCRUL A FOST POSIBIL, MICI COMPANII FUSESERĂ SCOASE DIN CAZĂRMI ȘI BĂGATE ÎN GARNIZOANĂ, ÎN ȘCOLI SAU ÎN IMOBILE PUBLICE. ASTFEL BOALA CARE, APARENT, ÎI SILISE PE LOCUITORI LA O SOLIDARITATE DE ASEDIAȚI, DISTRUGEA ÎN ACELAȘI TIMP ASOCIAȚIILE TRADIȚIONALE ȘI ÎI RETRIMITEA PE INDIVIZI ÎN SINGURĂTATEA LOR. ASTA CREA UN ADEVĂRAT HAOS. Se poate presupune că toate aceste circumstanțe, adăugate la vânt, transmiseseră incendiul și în unele spirite. Porțile orașului au fost din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se cufundă Într-a mea pentru a mă citi ca pe o carte deschisă. Înțelesese totul, suspină. — Unde ai de gând să mergi? Nu știam Încă. Venisem de două ori În Persia, și de două ori trăisem În postura de asediat. Îmi rămânea Întregul Orient de descoperit, de la Bosfor la Marea Chinei: Turcia, care tocmai se revoltase odată cu Persia, Își alungase Sultanul-Calif și se fălea, de-atunci, cu deputați, senatori, cluburi și ziare de opoziție, mândrul Afganistan, pe care britanicii sfârșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]